Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 727/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
Dosar nr- DECIZIA PENALĂ NR.727/
Ședința publică din 22 decembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru
JUDECĂTOR 3: Teodora Gheorghe Sorescu G -
Grefier: - -
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin: Procuror:
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata, în prezent aflată în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului A, împotriva încheierii nr.523 din data de 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta inculpată, în stare de arest, asistată de avocat, conform delegației avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar de la ribunalul Argeș un CD, transcrierea dezbaterilor și copia notelor grefierului din ședința din 17 decembrie 2008 în dosarul -.
Avocat depune la dosar copia contractului de asistență juridică solicitat de instanță la termenul anterior, după care ia legătura cu recurenta inculpată.
Curtea întreabă pe inculpată dacă o cunoaște pe numita și, în caz afirmativ, dacă a mandatat-o pe aceasta să-i angajeze apărător.
Recurenta inculpată precizează că o cunoaște pe numita, care este sa și că a mandatat-o pe aceasta să-i angajeze apărător.
Avocat și reprezentantul parchetului precizează, pe rând, că nu mai au cereri de formulat în cauză.
În raport de această împrejurare, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta inculpată, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că hotărârea tribunalului este nelegală și netemeinică, întrucât inculpatei nu i-a fost respectat dreptul la apărare, aceasta precizând în fața instanței de fond că nu dorește să fie asistată de avocatul desemnat din oficiu, deoarece are angajat apărător.
În legătură cu calitatea persoanei care a formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar, precizează că avocatul, fiind mandatat să asigure asistența juridică a inculpatei, poate formula cererea în numele ei. De altfel, inculpata și-a însușit cererea, fapt ce rezultă din transcrierea înregistrării ședinței de judecată, depusă astăzi la dosar.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât instanța de fond a constatat, în mod corect, că cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost formulată de o persoană care nu avea calitatea să o facă, în raport de dispozițiile art.1606alin.1 din Codul d e procedură penală.
În cauză, la momentul arestării preventive inculpatei aceasta avut angajat apărător pe domnul avocat, iar avocatul prezent astăzi a fost angajat de inculpatei, aceasta nefiind rudă apropiată, în sensul dispozițiilor legale.
Avocat, în replică, precizează că inculpata poate să nu aibă nicio rudă apropiată, în sensul art.1606alin.1 Cod procedură penală, ceea ce nu înseamnă că nu poate angaja avocat prin altcineva, iar Legea nr.51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat prevede că avocatul poate fi angajat și de rudele inculpatului.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, precizează că este de acord cu susținerile apărătorului său, domnul avocat.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea 523 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în numele inculpatei, fiica lui și, născută la 11.12.1967, în municipiul Râmnicu V, cu domiciliu în Râmnicu V,-, județul V, CNP -, în prezent reținută în Arestul IPJ
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, prin încheierea de ședință nr.710 din data de 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată în numele inculpatei, în favoarea Tribunalului Argeș.
Examinând cererea formulată, tribunalul a constatat că este semnată de inculpată, prin avocat.
Din încheierile de ședință din 4 și, respectiv, 8 decembrie 2008 ale Tribunalului Vâlcea, rezultă că a răspuns pentru inculpată avocat, însă, la dosar nu se află împuternicirea avocațială a apărătorului așa-zis ales. - mult decât atât, cererea formulată nu este însoțită de delegația respectivului apărător care a semnat pentru inculpată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Potrivit disp.art.160/6 alin.1 Cod pr.penală cererea de liberare provizorie poate fi făcută de către învinuit sau inculpat, soț ori rude apropriate ale acestuia. În practica judiciară, s-a stabilit că o astfel de cerere poate fi făcută și de apărătorul învinuitului sau inculpatului, cu condiția ca acesta să și-o însușească, potrivit disp.art.172 Cod pr.penală.
În speță, avocatul care a semnat cererea nu a asistat-o sau reprezentat-o pe inculpată la urmărirea penală și nici nu a făcut dovada unui contract încheiat între el și inculpată în vederea formulării cererii, atâta timp cât respectiva cerere nu este însoțită de o delegație de apărător ales.
În plus, chiar inculpata, în fața instanței, a declarat că între ea și avocat nu există niciun contract de asistare sau reprezentare în fața organelor de urmărire penală sau instanță.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile imperative prev. de art.160/6 alin.1 Cod pr.penală, ce privesc admisibilitatea, în principiu, a cererii, motiv pentru care a respins-
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, invocând o cauză de nulitate absolută, respectiv lipsa de apărare, dat fiind că nu i s-a permis să fie asistată de avocatul ales, precum și greșita respingere a cererii ca inadmisibilă, susținând că avocatul care a formulat cererea avea calitate procesuală, iar inculpata și-a însușit această cerere.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, ținând seamă de înscrisurile depuse în fața curții și de înregistrarea dezbaterilor din ședința din 17 decembrie 2008 Tribunalului Argeș, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, cu consecința casării încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Argeș.
Singura motivare în legătură cu admisibilitatea cererii de liberare provizorie s-a referit la calitatea persoanei care a formulat cererea, considerându-se că avocatul semnatar nu a asistat-o pe inculpată, atâta timp cât cererea nu este însoțită de delegație avocațială, iar inculpata a declarat că între ea și acest apărător nu există un contract de asistare sau de reprezentare.
Art.160/6 alin.1 Cod pr.penală, prevede că cererea de liberare provizorie poate fi făcută atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății de către învinuit sau inculpat, soțul ori rudele apropiate ale acestuia.
Conform art.172 alin.7 Cod pr.penală, în cursul judecății, apărătorul are dreptul să asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul în care inculpatul este arestat, să ia contact cu acesta.
Din conținutul acestui ultim text, dat fiind faptul că cererea de liberare provizorie poate fi judecată doar de către instanță, rezultă că, chiar dacă dosarul se afla, la data formulării ei, încă în cursul urmăririi penale, apărătorul avea dreptul să exercite orice drept procesual al inculpatei, adică, inclusiv, formularea unei cereri de liberare provizorie.
Nu există nici o prevedere legală care să restrângă dreptul inculpatei de a-și alege orice alt avocat decât cel care o asistă la urmărire penală, pentru a formula orice cerere, astfel încât prima instanță trebuia să cerceteze dacă avocatul care a semnat cererea avea contract de asistență juridică pentru acest tip de proces, neavând relevanță dacă el sau alt avocat o asistă pe inculpată în fața procurorului.
Conform art.28 din legea nr.51/1995, modificată, privind exercitarea profesiei de avocat, apărătorul are dreptul de a asigura asistență sau de a reprezenta pe clientul său în baza unui contract de asistență juridică încheiat în formă scrisă, dovadă pe care avocatul a făcut-o, depunând la dosar contractul nr.113 din 25 noiembrie 2008, încheiat pentru clientul, prin intermediul unei rude a acesteia, respectiv.
Nu există de asemenea vreo dispoziție care să restrângă sfera persoanelor care pot angaja un avocat pentru un anume inculpat, iar excluderea unor rude care nu sunt în gradul cerut de sintagma "rude apropiate", nu este permisă, deoarece poate conduce la situații inacceptabile sub aspectul consecințelor lipsirii de apărare, cum ar fi aceea a inculpaților care nu au soț sau rude apropiate și nu pot contacta personal pe avocat. Și mai dificil este, de exemplu, pentru inculpații arestați sau care nu se află în țară, să facă ei demersuri pentru angajarea unui avocat ales sau numai prin persoanele la care face referire prima instanță.
În aceste situații instanța trebuie doar să verifice existența unui mandat din partea inculpatului pentru ca ruda sa mai îndepărtată să-i angajeze avocat, deoarece articolul 160/6 alin.1 Cod pr.penală nu face decât să prezume acest mandat în cazul persoanelor enumerate.
Inculpata, în fața curții de apel, a recunoscut că a dat mandat acestei persoane pentru a-l angaja pe domnul avocat, iar obiectul contractului îl reprezintă "redactare, depunere și susținere cerere de liberare provizorie sub control judiciar". Curtea constată că acest contract este anterior datei la care Tribunalul Vâlceaa fost învestit cu soluționarea cererii de liberare și, în consecință, este acoperită, astfel, lipsa delegației avocațiale din dosarul de fond, făcându-se dovada contractului chiar prin depunerea unei copii a acestuia.
De altfel,așa cum rezultă din transcrierea dezbaterilor din dosarul penal nr- din data de 17 decembrie 2008, certificate de grefier, rezultă că inculpata a adus la cunoștința Tribunalului Argeș faptul că avocat îi este apărător în cauză, a arătat că nu dorește să fie asistată de apărătorul din oficiu și a solicitat amânarea judecății, iar prin apărătorul din oficiu, a arătat că-și însușește cererea. In același sens sunt și notele grefierului de ședință care a consemnat că inculpata a menționat că apărătorul este avocatul ales, că nu dorește să fie asistată de avocat din oficiu și a solicitat amânarea cauzei pentru a fi asistată de acest avocat.
Curtea constată că, motivul invocat de către inculpată, referitor la nulitatea absolută datorată lipsei apărătorului ales, este întemeiat și se circumscrie cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.6 Cod pr.penală.
Nu poate fi obligată inculpata să fie asistată de avocatul din oficiu, cu care nu a fost de acord și a solicitat amânarea judecății pentru a fi asistată de avocatul ales. Pe lângă susținerea inculpatei existau suficiente date în dosar din care rezulta că aceasta avea apărător ales (care pusese concluzii la ribunalul Vâlcea, după ce luase legătura cu inculpata și aceasta nu-l contestase), care nu fusese înștiințat despre termen (deoarece prin rezoluția din 16 decembrie 2008, Tribunalul Argeșa dispus doar desemnarea unui apărător din oficiu).
Dreptul apărătorului, prevăzut de art.172 alin.7 Cod pr.penală, de a asista pe inculpat nu este doar unul formal, el trebuie să se realizeze inclusiv prin încunoștințarea apărătorului ales despre stabilirea termenului de judecată, lucru care nu s-a întâmplat în speță. Neacordarea unui termen pentru prezentarea avocatului ales, care nu a fost încunoștiințat, este de natură să încalce dreptul la apărare al inculpatei. Sancțiunea nulității intervine în baza art.197 alin.4 Cod pr.penală, vătămarea fiind incontestabilă, atunci când se refuză asistența unui avocat ales care, așa cum rezultă din chiar conținutul cererii de liberare, cunoștea în detaliu dosarul de urmărire penală, ce conține mai multe volume.
Pe de altă parte, curtea consideră că apărătorul inculpatei avea calitate procesuală de a formula cerere de liberare provizorie pentru aceasta, așa cum s-a arătat mai sus și, în consecință, nu se putea da eficiență sancțiunii inadmisibilității.
Prin respingerea cererii ca fiind formulată de o persoană care nu este prevăzută de art.160/6 alin.1 Cod pr.penală, tribunalul nu a făcut, practic, nici măcar o analiză privind admisibilitatea în principiu din perspectiva prevederilor art.160/2 Cod pr.penală, deci nu a soluționat în nici un fel fondul cererii, care presupune parcurgerea a două etape și audierea inculpatei, motiv pentru care, dosarul va fi trimis instanței de fond, pentru a rejudeca cererea.
In considerarea celor expuse, în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, recursul inculpatei va fi admis, încheierea atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă la ribunalul Argeș, pentru rejudecarea cererii de liberare provizorie.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 11 decembrie 1967,.-, în prezent aflată în Arestul A, împotriva încheierii nr.523 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și trimite cauza spre rejudecarea cererii, la aceeași instanță de fond, Tribunalul Argeș.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 decembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.4
Jud.fond
22 decembrie 2008
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Marioara Dumitru, Teodora Gheorghe Sorescu
