Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 737/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.737/R/MF
Ședința publică din 07 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier: -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI este reprezentat prin Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06 ianuarie 1960, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 02 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, conform delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai sunt cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat arată că, deja acesta se află în executarea pedepsei, având în vedere perioada în care a stat arestat.
Precizează că, recurentul inculpat a răspuns la telefonul unuia dintre ceilalți inculpați pentru a rezolva un litigiu, iar la telefon a confirmat prezența sa la data stabilită cu toate că, la data stabilită pentru întâlnire nu s-a mai prezentat.
Este adevărat și că recurentul inculpat a fost liberat și una dintre condițiile stabilite de instanță a fost aceea de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați, măsură încălcată de recurentul inculpat prin vizita făcută la Penitenciarul Colibași la inculpatul. Recurentul inculpat a fost arestat și a stat toată această perioadă în cameră cu inculpatul. Și acum după ce a fost rearestat, tot în cameră cu acesta cu acesta este.
Face în continuare referire și la faptul că, recurentul inculpat suferă de mai multe boli, are vase de sânge artificiale pe zona coapselor și între timp, de la arestare până la acest moment, i-au murit și părinții. Înainte de arestare avea în îngrijire (sub supraveghere) un copil de 30 de ani cu o boală psihomotorie.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu precizarea că, inculpatul și-a învățat lecția.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea încheierii tribunalului. Consideră că, în mod legal a fost respinsă cererea de către tribunal, recurentul inculpat întemeindu-și recursul pe particularități de ordin personal și mai mult decât atât inculpatul a mai beneficiat de clemența instanței. A fost pus în libertate admițându-se cererea acestuia de liberare dar nu a îndeplinit condițiile puse de instanță.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că atunci când a fost liberat și-a întrebat avocata dacă poate merge la penitenciar în vizită la inculpatul și aceasta i-a răspuns pozitiv la întrebare. De asemenea, la mai întrebat și pe polițistul care răspundea de el, respectiv numitul, care de asemenea, tot în acest sens i-a răspuns că se poate duce în vizită.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 2 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul penal nr-, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.01.1960 in mun. Rm-V, jud. V, cu domiciliul în com., sat, jud. V, CNP - și a obligat inculpatul la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statutului.
În motivarea încheierii instanța de fond a reținut, în esență, că dat fiind gradul ridicat de pericol social al faptelor pentru săvârșirea cărora a fost trimis în judecată inculpatul și anume, cele prev. și ped. de art. 26 CP rap. la de art. 194 al. 1 Cod penal și de art. 7 din Legea 39/2003, precum și multitudinea acestora, scopul măsurii preventive dispuse împotriva acestuia, respectiv acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și de a fi apărate valorile și relațiile sociale ce constituie ordinea publică, nu poate fi realizat prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
personale ale inculpatului referitoare la faptul că este singurul întreținător al familiei, că are în întreținere un minor ce necesită tratament de specialitate, în opinia instanței de fond nu pot constitui temei al admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar în raport de faptele pentru care este trimis în judecată, de modalitatea săvârșirii acestora și de împrejurarea că a înțeles să nu acționeze singur, ci prin aderare la un grup infracțional.
A mai reținut instanța de fond că inculpatul a mai fost liberat sub control judiciar și nu a respectat obligațiile ce i s-au impus în sensul că, în mai multe rânduri a mers la Penitenciarul Colibași și a luat legătura cu inculpatul, existând pericolul ca fiind liber să procedeze în același mod, cum a procedat anterior.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care, atât personal, cât și prin apărătorul său ales a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar motivat de împrejurarea că suferă de mai multe afecțiuni, în timpul cât s-a aflat în stare de arest-preventiv i-au decedat părinții, fiul său în vârstă de 30 de ani suferă de o boală psihomotorie și în raport de pedeapsa ce i-ar putea fi aplicată pentru infracțiunea de șantaj pentru comiterea căreia a fost trimis în judecată se poate considera că se află deja în executarea pedepsei. Inculpatul a recunoscut că nu a respectat obligațiile stabilite prin decizia penală nr.681/R/5 decembrie 2008 prin care a fost pus în libertate sub control judiciar însă, a precizat că a luat legătura cu inculpatul numai după ce s-a consultat cu avocatul său care i-a spus că poate face acest lucru.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.3 din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat.
Este adevărat că potrivit art.160/2 alin.2 din Codul d e procedură penală "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Dar, așa cum în mod corect a reținut tribunalul, scopul măsurii preventive dispuse împotriva recurentului-inculpat, respectiv acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și de a asigura apărarea valorilor și relațiilor sociale ce constituie ordinea publică, nu poate fi realizat - prin raportare la gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței, precum și la modalitatea de comitere a acestora - prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Pe de altă parte, curtea apreciază că, nu numai la luarea unei măsuri preventive, ci și la aprecierea temeiniciei oricărei cereri care vizează punerea în libertate - condiție prevăzută de art.1608aalin.2 din Codul d e procedură penală -trebuie analizată ( chiar și în cazul în care textul prevăzut pentru o anumită instituție nu menționează expres) condiția referitoare la pericolul public pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi pus în libertate, condiție cerută de art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală și care a constituit temeiul de drept al luării măsurii arestării preventive a inculpatului.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului - lipsa antecedentelor penale, faptul că este singurul întreținător al familiei, că are în întreținere un copil ce necesită tratament de specialitate și că afecțiunile de care suferă i-au agravat starea de sănătate - ci și date referitoare la faptă; nu de puține ori, acestea din urmă, fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
A decide altfel, în sensul solicitat de recurent și anume, de a analiza instituția liberării provizorii sub control judiciar numai prin raportare la condițiile limitativ prevăzute de art.1602alin.2 din Codul d e procedură penală, ar însemna ignorarea cu bună-știință a dispozițiilor referitoare la scopul măsurilor preventive, printre care și acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Tot astfel, ar însemna că analizând numai condițiile menționate de art.1602din Codul d e procedură penală să se ajungă la punerea în libertate a unei persoane care în raport de infracțiunile grave pentru care a fost trimisă în judecată ( complicitate la infracțiunea de șantaj și asociere în scopul comiterii de infracțiuni, fapte prev. și ped. de art.26 rap.la art.194 alin.1 Cod penal și de art.7 din Legea nr.39/2003), de modalitatea în care se reține că au fost comise și de urmările produse, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ceea ce este în disonanță cu dispozițiile legale susmenționate.
Relevantă este și împrejurarea că recurentul-inculpat a mai beneficiat de liberare provizorie sub control judiciar fiind pus în libertate la data de 5 decembrie 2008 în baza deciziei penale nr.681/R/2008 a Curții de Apel Pitești însă, întrucât nu a respectat una din condițiile impuse de instanță, anume aceea de a nu intra în legătură cu persoane cercetate pentru infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemului informatic sau care comit astfel de fapte, la data de 13 martie 2009 fost din nou arestat, urmare admiterii sesizării formulată de Biroul executări penale de pe lângă Tribunalul Vâlcea prin care s-a solicitat revocarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului.
Circumstanțele personale invocate de recurent constând în aceea că este singurul întreținător al familiei, suferă de multiple și grave afecțiuni, are în întreținere un copil cu handicap locomotor, nu are antecedente penale, nu pot constitui temei al admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar în raport de condițiile strict prevăzute în art.1602și urm. din Codul d e procedură penală, urmând a fi verificată de instanța de fond.
Susținerea recurentului inculpat în sensul că, în prezent, se află deja în executarea pedepsei, față de împrejurarea că de la data arestării preventive până în prezent au trecut aproximativ 2 ani și 5 luni este reală în raport de dispozițiile art.140 alin.2 din Codul d e procedură penală care prevăd că " măsura arestării preventive încetează de drept și atunci când, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță durata arestării a atins Ja maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii." ( în speță pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății fiind de 5 ani), însă excede recursului de față, al cărui obiect se limitează la verificarea de către instanța de control judiciar a legalității și temeiniciei hotărârii pronunțate sub aspectul îndeplinirii condițiilor prev. și ped. de art.1602și urm. Cod procedură penală și urmează a fi verificată de instanța de fond.
Pentru considerentele mai sus expuse, curtea apreciază că nu se justifică luarea față de inculpat a unei măsuri preventive alternative, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea așa cum acesta a cerut în subsidiar, că măsura arestării preventive este necesară și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și, în consecință, nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Așa fiind, reținând că nu sunt întemeiate criticile aduse de inculpat încheierii pronunțată de tribunal, recursul declarat se privește ca nefondat și se va respinge ca atare potrivit dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06 ianuarie 1960, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 02 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07 decembrie 2009, la Curtea de
Apel Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
Dr.-, -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./14.12.2009.
Jud.fond:
OPINIE SEPARATĂ
Consider că recursul inculpatului trebuia admis, trebuia casată încheierea și pe fond s-ar fi impus admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Conform art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și a celor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
2 arată situațiile în care este interzisă acordarea liberării, respectiv atunci când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
Este adevărat că recurentul-inculpat a mai beneficiat de liberare provizorie sub control judiciar, fiind pus în libertate la data de 5 decembrie 2008 în baza deciziei penale nr.681/R/2008 a Curții de Apel Pitești însă, întrucât nu a respectat una din condițiile impuse de instanță, anume aceea de a nu intra în legătură cu ceilalți inculpați, la data de 13 martie 2009 fost din nou arestat.
Însă, așa cum susține și inculpatul, acesta a realizat consecințele grave pentru el ce decurg din nerespectarea oricăreia dintre obligațiile și măsurile impuse de instanță și a înțeles că, chiar dacă a stat în celulă cu unii dintre coinculpați și cu ceilalți s-a întâlnit la termenele de judecată, pe durata liberării trebuie să respecte cu strictețe interdicția de a lua legătura cu ei.
Art.136 alin.2 Cod pr.penală, prevede că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, ceea ce înseamnă că după această perioadă de arest preventiv, asigurarea bunului mers al procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească în ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a făcut în mare măsură, se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate, urmând ca obligațiile ce-i vor fi impuse să se constituie în garanții, în sensul că acesta nu va lua legătura cu coinculpații, părțile vătămate, martorii sau experții.
Art.136 alin.8 Cod pr.penală, prevede că la alegerea măsurii ce urmează a fi luată, referindu-se și la liberarea provizorie prevăzută la alin.2, se ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura arestării.
In ce privește starea de sănătate a inculpatului, s-a cunoscut încă din momentele ulterioare arestării sale, că acesta suferea de afecțiuni cardiovasculare, având hipertensiune arterială stadiul II, cardiopatie ischemică cronică dureroasă, angină pectorală de efort și că are o boală a vaselor de sânge, având efectuate by pass-uri axilobifemurale.
Din scrisoarea medicală recentă depusă la dosar, rezultă că inculpatul a fost internat până la sfârșitul lunii octombrie 2009 în Spitalul Penitenciar Colibași, că dincolo de cauzele subiective constând în durerile pe care le resimte la mobilizare, durerile de inimă și de cap, s-a stabilit că are un puls periferic slab perceptibil și că trebuie să respecte atât un regim igienic strict, cât și unul alimentar, să urmeze un anume tratament medicamentos cu mărirea dozelor anumitor medicamente și să evite efortul fizic și frigul, urmând să fie dispensarizat pentru restul afecțiunilor cronice.
Faptul că inculpatul a stat în mai multe rânduri internat în Spitalul Penitenciar Colibași, arată, implicit, că starea de boală a acestuia persistă. De asemenea, după peste doi ani de arest preventiv, se impune ca inculpatul să fie pus în libertate deoarece durata detenției se apropie de Ja maximului pedepsei. În condițiile în care chiar legiuitorul a instituit, prin obligativitatea punerii în libertate prin încetarea stării de arest, un termen maxim al arestării, este evident că termenul rezonabil se regăsește înaintea împlinirii a Jd in maximul pedepsei.
Punerea în libertate i-ar permite inculpatului și efectuarea unui control și a investigațiilor în unitatea spitalicească în care i s-au implantat by pass-urile, control care în mod normal se face cu o anume ritmicitate.
Inculpatul nu are antecedente penale, iar fapta, așa cum a fost ea descrisă în rechizitoriu, arată o contribuție mică a acestuia la activitatea grupului.
În rechizitoriu se găsește următoarea referire la faptele inculpatului: "La data de 27 octombrie 2006, a fost încunoștințat de că tatăl său, intenționează să își oprească banii rezultați din vânzarea ovinelor, așa încât a decis să se deplaseze la Sibiu, scop în considerarea căruia dă ordine la mai mulți membri ai grupului să abandoneze alt gen de probleme și să îl urmeze în localitatea menționată, fără să le comunice scopul deplasării. Astfel, îi suna succesiv pe, și pe, iar pe ceilalți i-a convocat în alt mod.
Din alte acte ale dosarului, rezultă că, se deplasau în orașul S unde ajungeau și alți membrii ai grupului, G, A, și acordau tot sprijinul pentru realizarea obiectivului propus."
Așa cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului, într-adevăr, inculpatul este trimis în judecată pentru un singur act material de complicitate la infracțiunea de șantaj (86 din rechizitoriu), precum și de aderare la un grup criminal organizat prevăzută de art.7 din legea nr.39/2003, dar contribuția lui la activitatea grupului apare a fi cea a unui executant și nu are o pondere importantă.
Pentru o astfel de faptă, pedepsită de legiuitor cu închisoarea de până la 5 ani, rezonanța faptei s-a estompat considerabil prin trecerea a peste trei ani de la săvârșirea ei și prin scurgerea a doi ani de când inculpatul este arestat.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că sunt întrunite și condițiile de temeinicie la care face referire art.160/8a alin.1 Cod pr.penală, și în consecință, trebuia admis recursul în temeiul disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, casată încheierea și, rejudecând, trebuia admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cu impunerea obligațiilor prevăzute de art.160/2 alin.3 și 3/1 Cod pr.penală. În acest caz cheltuielile judiciare ar fi rămas în sarcina statului.
JUDECĂTOR,
-
și tehnored.
16 decembrie 2009
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Elena
