Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 746/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 3013,-
DECIZIA PENALĂ NR.746
Ședința publică din data de 23 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații, fiul lui și, născut la data de 11 martie 1975, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Penală, în dosarul nr.3013,-, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de disp.art.7 din Legea nr.39/2003; art.26 rap.la art.215 alin.1,2,3 Cod penal și art.290 Cod penal, cu art.41, art.42 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației avocațiale nr.6090/2009, aflată la fila 13 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, a solicitat instanței acordarea unui nou termen de judecată, întrucât acesta dorește să fie asistat de apărătorul său ales.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită instanței respingerea cererii formulată de inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, în sensul acordării unui nou termen de judecată, deoarece măsura arestării preventive are caracter de urgență și se impune soluționarea cu celeritate a cauzei de față.
Curtea, având în vedere caracterul urgent al măsurii arestării preventive, respinge cererea formulată de inculpat prin apărătorul desemnat din oficiu, de acordare a unui nou termen de judecată pentru a fi asistat de apărătorul său ales.
Avocat și reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pe rând, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat și au solicitat acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul, a susținut că, potrivit art.160/2 Cod procedură penală, condițiile privitoare la acordarea liberării provizorii vizează atât o cerință pozitivă de admisibilitate (alin.1) cât și una negativă de admisibilitate (alin.2) referitoare la limita maximă de pedeapsă a închisorii, respectiv la date existente în dosar că este necesară împiedicarea inculpatului să comită alte infracțiuni sau că acesta încearcă să zădărnicească aflarea adevărului.
Apreciază că în cauză atât prima condiție este îndeplinită, adică nici una dintre cele trei fapte pentru care este cercetat inculpatul nu prevede aplicarea unor pedepse mai mari de 18 ani închisoare, așa încât, cererea de față este admisibilă, cât și cea de-a doua condiție, respectiv că în dosar nu există date din care să rezulte că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți.
De asemenea, a mai precizat că s-au luat declarații unor martori și inculpați, dosarul se află în faza de judecată, iar inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și beneficiază de egalitate de tratament, în sensul că unii dintre inculpați sunt judecați în stare de libertate.
Pentru motivele mai sus enunțate, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect dispunându-se menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au fost avute în vederea la luarea acesteia.
A mai arătat că în cauza de față s-a reținut că în anul 2007 inculpatul a aderat la un grup infracțional organizat în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare, grupul respectiv cauzând un prejudiciu total de peste 200.000 lei și totodată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, împreună cu alte persoane, folosind manopere dolozive și falsificând contracte individuale de muncă și adeverințe de venit, a obținut credite bancare.
De asemenea, a precizat că inculpatul este acuzat de comiterea infracțiunilor prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 rap.la art.215 alin.1,2, și 3 Cod penal și art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 - 42 Cod penal.
Inculpatul având ultimul cuvânt, a arătat că nu s-a sustras urmăririi penale, nu va zădărnici aflarea adevărului, consideră că beneficiază de prezumția de nevinovăție și egalitate de tratament și a solicitat instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul fiul lui și, născut la data de 11 martie 1975 în G, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul Dâmbovița și-a motivat hotărârea, reținând că inculpatul a aderat la un grup infracțional organizat în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare (grupul respectiv ar fiu cauzat un prejudiciu total de peste 200.000 lei), totodată în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, împreună cu alte persoane, folosind manopere dolozive și falsificând contracte individuale de muncă și adeverințe de venit a obținut în mod fraudulos credite bancare.
Actul de sesizare a instanței a evidențiat că această situație de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: denunțul inculpatului, procesele verbale de sesizare; de constatare infracțiune flagrantă; de percheziție domiciliară și înscrisuri doveditoare; de căutare; de îndeplinire a procedurii de citare, de consemnare a unor situații de fapt; de depistare; de depistare numere telefonice; de redare a convorbirilor telefonice și mesajelor scrise; de recunoaștere de pe planșele foto; relațiile comunicate de Biroul Român de Credit"SA și unitățile bancare păgubite cu dosarele de creditare respective; listingurile convorbirilor telefonice; raportul de constatare tehnico-științifică grafică; ordonanțele procurorului de reținere și propunere a arestării preventive.
Prin hotărâri definitive, măsura de arest preventiv a inculpatului, dar și a celorlalți inculpați a fost prelungită și menținută până în prezent, atât de instanțele de fond cât și cele de recurs, constatând că temeiurile avute în vedere la data luării acesteia, îi justifică continuitatea.
Conform art.160/2 Cod procedură penală, condițiile privitoare la acordarea liberării provizorii vizează atât o cerință pozitivă de admisibilitate (alin.1) cât și una negativă de admisibilitate (alin.2) referitoare la limita maximă de pedeapsă a închisorii, respectiv la date existente în dosar că este necesară împiedicarea inculpatului să comită alte infracțiuni sau că acesta încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauză, prima condiție este îndeplinită, adică nici una dintre cele trei fapte pentru care este cercetat inculpatul nu prevede aplicarea unor pedepse mai mari de 18 ani închisoare, dar a doua condiție nu este îndeplinită, întrucât în dosar există date din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, astfel:
Acesta a fost arestat preventiv împreună cu alți inculpați prin încheierea nr.8/12 mai 2009 dispusă de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, definitivă prin încheierea pronunțată la 15 mai 2009 în dosarul nr- de Curtea de APEL PLOIEȘTI, emițându-se mandatul de arestare nr.10/U/12 mai 2009 poziția sa procesuală fiind de nerecunoaștere a acuzațiilor aduse, deși probele strânse de acuzare - mai sus arătate, relevau presupunerea rezonabilă că a comis faptele pentru care este cercetat.
Din declarațiile coinculpatului, din 10 ianuarie 2007, din 24 martie 2009, din procesul verbal de confruntare din data de 29 iunie 2009, dintre inculpații și, rezultă date că se va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea coinculpatului, situație care deja s-a petrecut.
Astfel, în ultima sa declarație coinculpatului arată".m-am deplasat la CEC împreună cu (acesta fiind apelativul sub care s-a prezentat și era cunoscut inculpatul ) și cu alți trei băieți de etnie romă și pe care nu-i cunosc, ne-am deplasat cu o mașină " 1310" de culoare neagră, am ridicat de la CEC suma de 190 milioane lei ROL, în sediul CEC am intrat singur, și prietenii săi așteptându-mă afară, după ce am luat banii m-am suit în mașina cu care venisem, am dat banii lui și prietenilor lui. Când am ajuns pe câmp, un Ť. din mașină mi-a dat circa 27 milioane lei și m-a aruncat din mașină, aceștia patru ( și prietenii lui țigani) m-au amenințat că dacă o să spun ceva la poliție o să mă omoare și pe mine și pe familia mea".
Este de menționat că aceste relatări au fost susținute constant de coinculpatul, chiar și la confruntarea cu, aspect ce semnifică existența în cauză a datelor relevante că ultimul inculpat va încerca să-l influențeze pe primul inculpat, evident în scopul protejării propriei sale atitudini procesual penale, de nerecunoaștere a acuzațiilor, de neaflare a adevărului.
În concluzie, cele de mai sus raportate la faptele grave de care este acuzat grupul infracțional organizat în acest scop, împrejurările comiterii lor și urmările produse, impun instanței să aprecieze că este inoportună lăsarea în libertate la acest moment a inculpatului, cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar fiind nefondată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a susținut că există date la dosar că nu va săvârși alte infracțiuni și că nu încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, în cazul admiterii cererii formulate.
De asemenea, precizează că prima condiție prev.de art.160/2 alin.1 Cod procedură penală este îndeplinită în sensul că pedeapsa pentru fiecare infracțiune săvârșită nu depășește 18 ani închisoare; că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că sunt coinculpați în stare de libertate.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Curtea, verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de motivele de recurs invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul declarat este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Recurentul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.82/D/P/2008 din data de 021 iulie 2009 al - Biroul Teritorial Dâmbovița, împreună cu încă 22 inculpați, din care 4 în stare de arest preventiv, alți 3 inculpați arestați în lipsă și dați în urmărire generală, iar ceilalți în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal, rap.la art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, cu aplic.art.41 - 42 Cod penal și art.290 Cod penal cu aplic.art.41 - 42 Cod penal, fapte atrăgând condamnări cu închisoare până la 18 ani.
Într-adevăr, de principiu chiar dacă obiectul cercetărilor îl constituie infracțiuni grave, potrivit art.160/2 Cod procedură penală, la cerere inculpatul poate fi liberat provizoriu sub control judiciar, interpretare dată în interesul legii prin Decizia nr.7 din 09 februarie 2009 adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală.
Prima instanță a evaluat corect însă situația juridică a recurentului, atunci când a concluzionat că nu este întrunită cea de a doua condiție cumulativă cerută de lege.
Astfel, din mijloacele de probă administrate rezultă că inculpatul, zis "" la începutul anului 2007 aderat la un grup infracțional organizat în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare și împreună cu alți inculpați a obținut folosind manopere dolozive, credite bancare și a falsificat contracte individuale de muncă și adeverințe de venit în mod fraudulos de credite bancare.
Modalitatea de operare a faptelor, prin ea însăși, constituie suficiente date ce susțin temerea că liber fiind el ar putea influența buna desfășurare a procesului penal, încercând zădărnicirea adevărului, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Pe de altă parte, amploarea actelor materiale, numărul participanților, cuantumul prejudiciilor înregistrate, formează convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea un serios impact negativ asupra opiniei publice.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât infracțiunile de acest gen cunosc în prezent o frecvență deosebită, fenomenul atingând cote alarmante.
Față de cele ce preced, indiferent că alți participanți sunt cercetați în stare de libertate și până la pronunțarea unei condamnări definitive, orice inculpat beneficiază de prezumția de nevinovăție, prezervarea ordinii publice esențială în asigurarea statului de drept nu se poate realiza prin cercetarea în stare de libertatea unei persoane inculpate pentru infracțiuni incriminate prin Legea nr.39/2003.
Concluzionând, încheierea atacată este temeinică și legală, fapt pentru care, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să respingă recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 11 martie 1975, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.3013,-.
Obligă recurentul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
Grefier,
Red.ȘF
Tehnored.EV
4 ex./27.10.2009
dos.nr.3013,- Tribunalul Dâmbovița
G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
