Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 749/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.749
Ședința publică din 07 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 3: Bogdan
GREFIER: -
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul - inculpat arată că își menține recursul.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, care a fost respinsă. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond admiterea cererii, întemeiată pe dispozițiile art.260 pct.2 CPP, dat fiind că faptele pentru care este cercetat sunt pedepsite cu închisoarea sub 18 ani, nu există motive să se considere că lăsarea în libertate a inculpatului ar duce la săvârșirea altei infracțiuni sau va zădărnici aflarea adevărului. Arată că din materialul de la urmărirea penală rezultă că inculpatul este cercetat în calitate de complice la infracțiunea de tentativă de omor și vătămare corporală. Precizează că participarea efectivă a inculpatului este însă una minoră. Susține că între fratele inculpatului și partea vătămată a avut loc o altercație iar inculpatul a intervenit pentru a aplana conflictul. Învederează faptul că din declarațiile părților vătămate și reiese această împrejurare. Arată că inculpatul nu are părinți, locuiește, este întreținut și întreține pe bunica sa, care este bătrână. Mai precizează că inculpații au declarat că îndeletnicirea lor este creșterea animalelor. Având în vedere gradul de participare efectiv al inculpatului, situația sa familială, că infracțiunea se încadrează în condițiile art.1602CPP, solicită admiterea cererii. Solicită plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate.
Recurentul - inculpat solicită admiterea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din 3.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul arestat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și vătămare corporală prev de art 20 Cp raportat la art 174- 175 lit i Cp și art 181 Cp
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 17 noiembrie 2009 Tribunalului Bacăus -a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și în consecință în temeiul art. 149/1 raportat la art. 148 lit. f Cod pr. penală, s- dispus arestarea preventivă a inculpaților:
- fiul lui și, născut la data de 9.11.1983 în localitatea, jud. B, cu domiciliul în M,-, jud. B, CNP -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și vătămare corporală prev. de art.20 raportat la 174 - 175 alin.1 lit.i cu art.37 lit. și de art.181 alin.1 cu art.37 lit.a cu aplicarea art.33 lit. Cod penal, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 17 noiembrie 2009 și până la data de 15 decembrie 2009.
- fiul lui și, născut la data de 27.10.1986 în localitatea, jud. B, cu domiciliul în M,- B, jud. B, CNP -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și vătămare corporală prev. de art.20 raportat la 174 - 175 alin.1 lit. și de art.181 alin.1 cu aplicarea art.33 lit. Cod penal, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 17 noiembrie 2009 și până la data de 15 decembrie 2009.
S-a reținut că, în seara zilei de 30.09.2009, inculpații se aflau la magazinul COM situat pe str.-.
La magazin au venit și părțile vătămate și, care au coborât împreună cu martorii și de la o pe care o dețin în apropiere, cu scopul de a cumpăra alimente.
Atât inculpații, cât și, se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
Inculpații au ieșit în mod succesiv din magazin și l-au amenințat pe de fiecare dată fiind necesară intervenția părții vătămate.
La un moment dat partea vătămată a intrat în magazin pentru a face ultimele cumpărături, timp în care fratele său, a ieșit pe poarta magazinului pentru a întoarce căruța cu care au venit. In urma sa au ieșit și inculpații, care l-au atacat cu pumnii, cu picioarele, cu o sticlă și cu banca ce se afla în coșul căruței sale.
din magazin partea vătămată a intervenit în apărarea fratelui său, însă a fost lovită la rândul său, în același mod atât în cap cât și peste picioare și peste corp. Cele două părți vătămate au fost lovite de inculpați până când au căzut la pământ, fiind abandonate de aceștia. Inculpații au plecat la domiciliu. Părțile vătămate aflate în starea descrisă mai sus au fost găsite de o persoană ce trecea întâmplător prin zonă, care a sesizat serviciul de ambulanță și organele de poliție.
Părțile vătămate au fost transportate la spital unde au fost internate inițial la Spitalul M și apoi la Spitalul Județean
Din certificatul medico-legal aflat la filele 19-20 dosar urmărire penală, rezultă că partea vătămată a prezentat diagnosticul de hematom extradural temporal stâng - operat, fractură cominutivă temporal stând, contuzie cerebrală medie, leziuni ce s-au putut produce prin lovirea victimei în regiunea capului cu obiecte contondente și care necesită pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale. Se mai concluzionează că leziunile prin profunzimea și gravitatea lor au fost de natură a pune în primejdie viața părții vătămate.
In ce privește partea vătămată, din actul medico-legal aflat la fila 21 dosar urmărire penală se reține că aceasta a prezentat la examinare plăgi tăiate și traumatism al gleznei cu fractură de peroneu și luxație astragaliană. Leziunile cranio-faciale au putut fi produse prin lovire cu corp cu margini ascuțite (posibil cioburi de sticlă), iar leziunile gleznei stângi s-au putut produce prin lovire cu / sau de corp dur, toate acestea necesitând pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale.
Prin Ordonanța nr. 654/P din 16.11.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților pentru infracțiunile de tentativă la omor calificat și vătămare corporală prev. de art.20 raportat la 174 - 175 alin.1 lit.i și de art.181 alin.1 cu aplicarea art.33 lit. Cod penal cu reținerea pentru inculpatul a dispozițiilor art.37 lit.a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie.
Inculpații au fost reținuți pentru 24 de ore începând cu data de 16.11.2009 până la 17.11.2009, măsură dispusă prin Ordonanțele nr.1 și nr.2 din 16.11.2009.
Până la data sesizării instanței cu propunere de arestare preventivă, în cauză au fost administrate probe, respectiv: s-a întocmit procesul verbal de conducere în teren, cu planșele fotografice efectuate cu acea ocazie, au fost audiate părțile vătămate și, au fost depuse la dosar actele medico-legale mai sus analizate, precum și actele medicale (foile de observație clinică generală) privind pe aceleași părți, au fost audiați martorii, și au fost ascultați inculpații.
existent a oferit indicii temeinice cu privire la comiterea de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați și s-a constatat că în propunerea de arestare preventivă s-a invocat drept temei legal al arestării prevederile art. 148 lit. f cod pr. penală. Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de textele susmenționate instanța a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați.
Analizând motivul cererii de liberare sub control judiciar, în sensul că petentul nu se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost arestat preventiv și nu se impune cercetarea în stare de arest, instanța a considerat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Fiecare inculpat aflat în stare de arest preventiv, are dreptul constituțional prevăzut de Constituție și Codul d e procedură penală să formuleze o cerere de liberare provizorie sub control judiciare (art.23 pct.10 din Constituție și respectiv, art.5 alin.5 pr.pen.).
De asemenea, art. 160 indice 2.pr.pen. arată că " Liberarea provizorie sub control judiciare se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani," iar alin. 2 precizează că " liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte"
Dacă în ceea ce privește aliniatul 1, cererile sunt ușor de examinat, și în consecință de admis în principiu, problema temeiniciei sau nu a admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar așa cum arată alin.2, este mai greu de cercetat, întrucât formularea cererii și îndeplinirea condițiilor de la alin. 1 nu atrage automat, obligatoriu admiterea cererii pe fond, o astfel de cerere are un caracter facultativ pentru magistrat, nu acționează "ope legis", prin cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt, a persoanelor inculpaților a conduitei lor, a aprecierii se poate admite sau nu cererea formulată.
S-a invocat nevinovăția în comiterea faptei ce a constituit temei al arestării.
Așa cum s-a reținut prin încheierea susmenționată, rămasă definitivă prin respingerea recursului s-a reținut că din probatoriul existent s-au oferit indicii temeinice cu privire la comiterea de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat.
Astfel, până la data sesizării instanței cu propunere de arestare preventivă, în cauză au fost administrate probe, respectiv: s-a întocmit procesul verbal de conducere în teren, cu planșele fotografice efectuate cu acea ocazie, au fost audiate părțile vătămate și, au fost depuse la dosar actele medico-legale mai sus analizate, precum și actele medicale (foile de observație clinică generală) privind pe aceleași părți, au fost audiați martorii, și au fost ascultați inculpații existând indicii cu privire la faptele pentru care petentul este arestat.
Instanța a apreciat că din coroborarea art. 160 indice 2 și 148 lit f pr.pen.în cadrul prezentei cereri nu se poate discuta despre subzistența sau nu a temeiurilor care au dus la luarea măsurii arestării preventive, invocarea acestei apărări poate fi avută în vedere la soluționarea de cereri formulate, sub imperiul dispozițiilor art.139 pr.pen.
S-a considerat că temeinicia unei astfel de cereri trebuie privită numai prin prisma condițiilor arătate la alin 2 al ar.160 indice 2, dacă există date că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni, în cazul în care i s-ar admite cererea, dacă ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, să altereze ori să distrugă mijloacele de probă sau alte fapte de aceeași natură și care ar influența negativ cursul cercetării judecătorești.
Prin activitatea infracțională desfășurată, de inculpat în concurs cu cea a fratelui său, s-a apreciat că există date care să susțină temerea că lăsat în liberate, în această formă, ar putea comite alte infracțiuni, ar putea încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea părților vătămate, a martorilor din dosar, Cercetarea judecătorească încă nu a început, dosarul aflându-se la organul de urmărire penală, unde urmează a fi administrate și alte probe față de poziția de nerecunoaștere a inculpatului petent.
Din aceste puncte de vedere a apărut ca necesară menținerea măsurii arestării preventive, pentru a împiedica inculpatul să încerce să comită și să reușească săvârșirea de alte infracțiuni sau să săvârșească vreuna din faptele arătate mai sus.
În consecință, în baza art.160 indice 8a alin.6 pr.pen. a fost respinsă ca netemeinică cererea inculpatului inculpatul de liberarea provizorie pe control judiciar,
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul
Oral, în fața instanței de recurs, inculpatul, prin apărător a invocat netemeinicia încheierii primei instanțe prin aceea că a avut o contribuție mai redusă decât celălalt inculpat, a avut o atitudine sinceră și are o situație familială mai deosebită.
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art 385/6 alin 3 Cpp,instanța de control judiciar constată că acesta este nefondat din considerentele următoare.
Inculpatul a fost arestat în cursul urmăririi penale prin încheierea din 17 noiembrie 2009. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul art 143 Cpp și 68/1 Cpp că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
De asemenea, judecătorul a reținut ca temei al luării măsurii arestului preventiv cel prev de art 148 lit f Cpp reținând că inculpatul împreună cu inculpatul a aplicat părții vătămate lovituri cu pumnii, picioarele, o sticlă și banca ce se afla în coșul căruței părții vătămate, stare de fapt ce este periculoasă pentru societate și care necesită intervenția rapidă și fermă a instituțiilor statului.
Examinând încheierea recurată, Curtea constată că soluția de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este corectă chiar dacă din alte considerente decât cele reținute de prima instanță.
Examinând cererea formulată, după etapa admiterii în principiu sub prima condiție prevăzută de lege, prev de art 160/2 alin 1 Cpp cea a cuantumului pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, instanța a constat, în mod greșit, că aceasta este îndeplinită.
Potrivit art. 160^2*) care se referă la condițiile liberării, (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazulinfracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În doctrina dreptului penal, stările, situațiile sau împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și pedeapsa sunt denumite cauze de atenuare sau agravare. În cadrul acestor cauze trebuie făcută distincție între stări și circumstanțe.
Tentativa este o cauză generală, legală de atenuare a răspunderii penale.
Potrivit art. 141^1 Codul Penal Prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită înforma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prevederea din textul legal cu privire la condiția de acordare a liberării provizorii se referă la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea fapt consumat indiferent de pedeapsa care, ulterior ar putea fi aplicată prin luarea în considerare a acestei cauze de atenuare.
Noțiunea de, pedeapsă prevăzută de lege " a fost stabilită cu valoare obligatorie și de către ÎCCJ prin recursul în interesul legii decizia nr. XXVIII din 18 septembrie 2006 cu referire la altă cauză de atenuare a răspunderii penale și anume minoritatea:, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul care incriminează fapta săvârșită în forme consumate fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei ".
Infracțiunea de omor calificat se pedepsește în forma continuată cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, astfel încât cuantumul maximului prevăzut de lege este mai marre decât limita de 18 ani închisoare instituită ca și condiție pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Prima instanță a analizat în mod greșit condiția referitoare la cuantumul pedepsei în cadrul admiterii în principiu a cererii, în această etapă instanța neputând analiza decât îndeplinirea condițiilor de la art 160/6 Cpp.
În condițiile în care soluția dispusă, chiar pentru alte considerente decât cele expuse mai sus, este corectă pe fond, recursul de față va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art 192 alin 2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat, împotriva încheierii din data de 3.12.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ -onorariu avocat oficiu.
In baza art.192 al 2 Cpp, obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei,cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7.12.2009, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI - - - - -
-
GREFIER
-
Red.înch. Gh.
Red.
Tehnored.
Ex.2
07.12.2009
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Bogdan
