Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 750/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.750
Ședința publică din 07 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 3: Bogdan
GREFIER: -
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva încheierii din data de 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții - inculpați și arată că își mențin recursurile declarate. Depun la dosar memorii.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că s-a formulat recurs împotriva încheierii din data de 02.12.2009, prin care s-a menținut starea de arest preventiv. Precizează că în motivarea hotărârii se menționează că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului, existând riscul să ia legătura cu celelalte părți și să zădărnicească procesul penal și că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit. a-h CPP. Solicită admiterea recursului, casarea cu reținere și pe fond punerea în libertate, eventual cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Precizează că temeiurile inițiale a măsurii, dispusă la 18.06.2009, nu mai subzistă. Susține că s-a justificat de instanță la fiecare termen la care s-a pus în discuție starea de arest, că nu au fost audiate toate părțile, existând riscul ca inculpatul să ia legătura cu ele. Afirmă că dosarul, însă, este într-o stare avansată, fiind audiate părțile vătămate și mai mulți martori. Învederează faptul că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și nu se mai impune arestarea preventivă. Menționează faptul că din materialul probator, analizat de inculpat în memoriul depus la acest termen, nu rezultă că se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea de trafic de persoane. Arată că și părțile vătămate au relevat că întâlnirea inculpaților cu ele a fost una ocazională, la fel și plecarea lor în afara țării. Precizează că nu inculpatul este persoana care urma să intermedieze activitatea infracțională. Susține că în încheiere se precizează că unul din motivele pentru care s-a reținut infracțiunea în sarcina inculpatului este faptul că a fost prins în flagrant cu una din părțile vătămate. Însă inculpatul a fost depistat într-o gară, unde partea vătămată luase bilete, dar nu s-a mers mai departe pentru a se demonstra ce urma să facă la destinație. Afirmă că din declarația lui rezultă că aceasta lucra ca barmaniță, nu altceva și nu rezultă că fost angajată de inculpat să practice prostituția. Învederează faptul că există părți vătămate care au arătat că au fost influențate la urmărirea penală să dea o anumită nuanță declarațiilor. Menționează că nu există indicii suficiente și nu sunt suficiente convorbirile telefonice pentru menținerea stării de arest. Arată că inculpatul a fost arestat din data de 18.06.2009 și are o familie numeroasă. Solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului. Solicită plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat C, arată că achiesează la susținerile doamnei avocat. Precizează că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii din data de 02.12.2009 prin care s-a menținut starea de arest, luată în luna iunie 2009. Susține că potrivit art.5 din CEDO, măsura poate fi luată când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune. Menționează că din probele administrate nu rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor. Nu rezultă că inculpatul a obținut beneficii materiale și rezultă că activitatea inculpatului a constat în a procura niște bilete de călătorie. Afirmă că nu rezultă din convorbirile telefonice că au existat discuții între inculpat și părțile vătămate în sensul traficării. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.38515pct.1 lit.b CPP, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii Tribunalului Neamț cu privire la măsura preventivă, ca fiind legală și temeinică. Arată că din probele administrate rezultă că temeiurile există, pericolul concret în cazul lăsării în libertate a inculpaților nefiind diminuat în niciun fel.
Recurentul - inculpat solicită judecarea în stare de libertate, prin admiterea recursului.
Recurentul - inculpat arată că părțile vătămate au spus că au fost forțate de procuror. Precizează că se reține în rechizitoriu că la 30.01 o parte vătămată a plecat în, deși buletinul acesteia a fost eliberat patru zile mai târziu. Susține că s-a mai reținut că este recidivist, lucru care nu este adevărat. Afirmă că a lucrat în străinătate, nu a traficat persoane. Învederează faptul că și G au încercat să îi înșele. Menționează că nicio parte vătămată nu declară împotriva sa. Solicită admiterea recursului și punerea în libertate sub control judiciar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr- s-a dispus printre altele menținerea arestării preventive a inculpaților și.
A reținut prima instanță că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Neamț nr. 51 D/P/2009, înregistrat la această instanță sub nr. 3065/103/10.07.2009 au fost trimiși în judecată inculpații - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1,2,3 din Legea nr. 678/2001 și asociere sau constituire a unui grup, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, și G - pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și aderare la un grup, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, - pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001, trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1,2,3 din Legea nr. 678/2001 și aderare la un grup, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. 1,2,3 din Legea nr. 678/2001 și aderare la un grup, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Dezbaterile au avut loc la data de 25.11.2009, iar la data de 02.12.2009 cauza a fost repusă pe rol în vederea punerii în discuția părților a schimbării de încadrare juridică în sensul reținerii dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal la infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori.
Instanța, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acestei măsuri a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fapt ce rezultă din însăși gravitatea faptelor de care sunt învinuiți, de consecințele pretins a fi produse( exploatarea victimelor prin obligarea la practicarea prostituției), de reacția publică la săvârșirea acestui gen de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor infracțiuni asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Menținerea acestei măsuri preventive răspunde exigențelor prevăzute de Codul d e procedură penală și de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, înlocuirea sa cu o altă măsură preventivă fiind ineficientă. În cauza de față nu s-a depășit un termen rezonabil și nici nu s-a estompat rezonanța socială negativă a infracțiunilor presupus a fi comise, rezonanță ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret.
În cauză nu s-au modificat temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive prin încheierea nr. 18/U/2009 a Tribunalului Neamț, menținută de Curtea de APEL BACĂU prin încheierea nr. 49 din 24.06.2009 și menținută pe tot parcursul judecății.
Față de natura și gravitatea concretă a faptelor presupus a fi comise de inculpați, de pericolul social al infracțiunilor, de amploarea acestui fenomen infracțional, de necesitatea desfășurării în bune condiții a judecății, în continuare instanța a apreciat că menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților nu afectează dreptul acestora la un proces echitabil și că se impune judecarea inculpaților în stare de arest, urmând ca la următorul termen de judecată, pentru când s-a dispus citarea tuturor părților să se discute schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu.
Împotriva încheierii au declarat recurs cei doi inculpați. A fost criticată încheierea pe motiv că în cauză nu exisă probe și indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane de către inculpați, părțile vătămate au revenit asupra declarațiilor inițiale.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate Curtea reține următoarele:
În cauză sunt pe deplin întrunite dispozițiile art. 143. p p. . care reglementează condiția de ordin general necesară pentru luarea și menținerea măsurilor preventive și anume necesitatea existenței unor probe sau indicii temeinice că persoana față de care au fost formulate acuzațiile a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Nu este reală afirmația că înregistrările telefonice constituie singura probă incriminatoare, la dosar existând și declarațiile părților vătămate date în fața organelor de urmărire penală
La stabilirea acestei situații nu are relevanță că în prezent unele părți vătămate și-au schimbat declarațiile, instanța de fond urmând a aprecia ansamblul probatoriu cu ocazia soluționării cauzei.
Se observă că prima instanță a adus argumente pertinente pentru justificarea menținerii stării de arest preventiv, pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică, cu privire la care nu există motive de casare.
În consecință urmează a fi respinse ca nefondate recursurile și obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în temeiul art. 192 al. 2. p p. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b p Cod Penal. respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții - inculpați și împotriva încheierii din data de 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul -.
În conformitate cu dispozițiile art. 189. p p. . dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei către Baroul Bacău ( câte 100 lei pentru fiecare dintre. și C )
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2.C.P.P. obligă pe fiecare dintre recurenți să plătească statului câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2009, în prezența recurenților - inculpați.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI - - - - -
-
GREFIER
-
Red.înch.
Red.
Tehnored.
Ex.2
08.12.2009
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Bogdan
