Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 749/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 749/R/MF.
Ședința publică din 10 decembrie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Președinte: dr. - -, președinte secție, judecător
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Pitești împotriva încheierii din data de 03 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimații inculpați, în stare de arest și asistați de avocat, conform delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art. 172 alin 7 din Codul d e procedură penală, avocatul ales ia legătura cu intimații inculpați, aflat în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admiterea recursului declarat de parchet, casarea încheierii și respingerea cererii de liberare sub control judiciar, ca neîntemeiată.
Consideră că soluția instanței de fond este netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond, în mod greșit a dispus admiterea cererilor și punerea în libertate sub control judiciar a inculpaților deoarece există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe aceștia să săvârșească alte infracțiuni de acest gen și că, aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți sau martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Arată că, prin rechizitoriu inculpații au fost trimiși în judecată, unii în stare de arest preventiv, alții în stare de libertate pentru săvârșirea acelorași gen de infracțiuni. Prin același act de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei față de învinuitul și alți făptuitorii deoarece atât inculpații cât și alte persoane au săvârșit infracțiuni grave, în sensul că au constituit sau au aderat la un grup infracțional în scopul săvârșirii de infracțiuni informatice și au postat pe internet licitații fictive, cauzând prejudicii patrimoniale. În activitatea lor infracțională, inculpații au colaborat și cu alte persoane pentru care, prin actul de sesizare, s-a dispus disjungerea cauzei și se continuă urmărirea penală pentru a se stabili întreaga activitate infracțională a acestora, precum și persoanele prejudiciate și prejudiciile cauzate.
Față de situația personală a inculpaților trimiși în judecată în stare de arest preventiv, care au săvârșit infracțiunile informatice în mai multe zone ale țării și având în vedere faptul că aceștia nu au avut un loc de muncă dar au obținut venituri substanțiale în urma activității infracționale, permițându-și un trai mult peste nivelul mediu, sunt date din care rezultă că aceștia vor săvârși alte infracțiuni de acest gen, având în vedere și aspectul că alți participanți la săvârșirea acestor infracțiuni se află în stare de libertate nefiind încă identificați, făcând astfel aproape imposibilă identificarea și tragerea la răspundere a acestora.
Inculpații au recunoscut într-adevăr săvârșirea faptelor, dar au fost puși în fața probelor indubitabile, nefiind încă stabilită întreaga activitate a acestora.
Față și de stadiul judecării cauzei pe fond, unde nu au fost administrate niciun fel de probe, este evident că punerea în libertate a inculpaților poate influența în mod negativ cursul judecății, iar aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților sau martorilor și vor putea să altereze ori distruge mijloacele de probă, în special suporții informatici pe care sunt stocate alte activități infracționale ale acestora, cât și ale complicilor lor.
Avocat pentru recurenții inculpați solicită ca instanța de judecată să nu țină cont la soluționarea recursurilor de concluziile reprezentantului parchetului.
Susține aceasta motivat de faptul că cererile de liberare provizorie au fost admise de Tribunalul Argeș și aceeași soluție trebuie să o mențină și Curtea de APEL PITEȘTI. Dosarul trenează pe rolul instanței de o lungă perioadă de timp pentru procedură neîndeplinită cu părțile, dar aceasta nu se întâmplă din vina inculpaților.
Instanța de control judiciar trebuie numai să verifice dacă sunt îndeplinite sau nu condițiile prevăzute de lege pentru liberarea provizorie. Parchetul a motivat recursul în sensul că este necesar să fie împiedicați inculpații să săvârșească infracțiuni. Dar din actele dosarului nu rezultă că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
- arată și că, scopul măsurii preventive, prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, este pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. Face comentarii referitoare la sintagma "necesitatea de a-l împiedica". Insistă asupra aspectului că, nu sunt date că, lăsați în libertate inculpații ar săvârși alte infracțiuni. Probele sunt oricum la îndemâna justiției având în vedere că părțile civile sau părțile vătămate nu se cunosc sau sunt cetățeni străini, astfel că inculpații nu ar avea cum să ajungă la acestea. Precizează și că, în cauză nu există martori astfel că inculpații nu ar avea cum să influențeze ancheta.
În concluzie solicită respingerea recursului declarat de parchet, hotărârea tribunalului fiind legală și temeinică.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că, nu prezintă pericol public și că va respecta toate obligațiile dispuse de instanță.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că nu este un pericol pentru societate și că, de asemenea, va respecta obligațiile dispuse de instanță.
CURTEA:
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea din 3 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art.160/8a alin.2 Cod pr.penală, s-au admis cererile și s-a dispus punerea în libertate sub control judiciar a inculpaților (fiul lui G și, născut la data de 16.08.1986 în Pitești, CNP- -, domiciliat în Pitești, str. -, -.G,.3, județul A) și (fiul lui și, născut la 04.09.1986 în B CNP- -, domiciliat în A,-, -.A,.2, județul T).
În baza art.160/8a alin.3 Cod pr.penală, s-a instituit în sarcina inculpaților obligațiile prev. de art. 160/2 alin.3 Cod pr.penală, respectiv:
-să nu depășească limita teritorială a localităților de domiciliu;
-să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați;
-să se prezinte la poliția de domiciliu, organ desemnat cu supravegherea lor, conform programului întocmit;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a instituit în sarcina inculpaților și următoarele obligații:
-să nu se deplaseze în localuri care posedă Internet;
-să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia au săvârșit fapta, respectiv să nu opereze pe internet.
În baza art. 160/2 alin.3 Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpaților că nerespectarea obligațiilor stabilite atrage arestarea lor preventivă.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 19.11.2009, inculpații și A au solicitat punerea în libertate sub control judiciar, motivând că îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a beneficia de această instituție.
Examinând aceste cereri, tribunalul a reținut că, rin p. rechizitoriul nr.27D/P/2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Pitești la data de 07.07.2009, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 2620/109/08.07.2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, o și A, pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă informatică, prin intermediul internetului, în formă continuată, prevăzute de art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
S-a dispus, de asemenea, prin același rechizitoriu, și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată acestor inculpați, și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals informatic și inițierea și coordonarea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și de art.7 din Legea nr.39/2003, în condițiile art. 33 lit.a) Cod penal, și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals informatic și aderarea și sprijinirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art.48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, în condițiile art.33 lit.a ) Cod penal, o, și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals informatic și aderarea și sprijinirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în condițiile art. 33 lit.a) Cod penal, precum și a inculpatului A și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals informatic și inițierea și coordonarea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în condițiile art. 33 lit.a) Cod penal.
Totodată, prin același rechizitoriu, s-a mai dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, și a inculpaților:, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art.99 și urm. Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. La art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 și Cod Penal art. 99 și urm. Cod Penal, de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26.Cod Penal rap. La art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, în condițiile art. 33 lit.a ) Cod Penal; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26.Cod Penal rap. La art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 și Cod Penal art. 99 și urm. Cod Penal, de art. 26.Cod Penal rap. La art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, în condițiile art.33 lit.a) Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. La art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 precum Cod Penal și a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. La art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 și Cod Penal art 99 și urm.
Cod PenalÎn fapt, prin actul de inculpare și de sesizare a instanței, s-a reținut că inculpații și au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au coordonat și inculpații, respectiv o precum și inculpata, în scopul de a înșela prin intermediul internetului pe alte persoane, reușind astfel să înșele un număr de 67 de persoane vătămate, cărora le-a fost cauzat un prejudiciu total în valoare de 51.388 dolari și 11.183 coroane suedeze, faptele fiind desfășurate în mod continuat în perioada cuprinsă între anii 2006 - 2008, în care inculpații au introdus date nereale în sistemele informatice, respectiv au trimis mesaje părților vătămate, în numele companiei, prin care se confirma siguranța tranzacției și calitatea de garant al acestei companii.
Inculpații postau astfel, în mod fraudulos, diferite produse pe mai multe site-uri de vânzare - cumpărare și convingeau părțile vătămate să le trimită sumele de bani reprezentând contravaloare bunurilor pe care ei credeau că le-au achiziționat, în România, pe numele inculpaților, și.
Examinând cererile formulate, tribunalul a considerat că acestea îndeplinesc condițiile cerute de art. 160/2 Cod pr.penală, fiind în același timp întemeiate.
In acest sens, a arătat că sub aspectul pedepselor prevăzute de lege, sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, pedepsele pentru aceste infracțiuni nedepășind limita maximă de 18 ani, fiind, de asemenea îndeplinite și condițiile prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că nu sunt date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că lăsați în libertate inculpații vor comite alte infracțiuni sau necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere, mai ales, probele tehnice a cărtor denaturare ar fi imposibilă în cursul judecății.
Totodată, sub acest aspect al influențării adevărului, dacă inculpații sunt puși în libertate, tribunalul arată că aceștia nu au cum să influențeze nici martorii, nici părțile vătămate și civile care sunt cetățeni străini, zădărnicirea adevărului fiind puțin probabilă.
De asemenea, tribunalul a considerat că privarea de libertate a inculpaților nu mai este oportună, având în vedere durata arestării preventive de 8 luni și J, pericolul concret pentru ordinea publică ce a determinat inițial arestarea, fiind estompat.
De aceea, dat fiind vârsta și nivelul de instruire al inculpaților, tribunalul a apreciat că scopul măsurii preventive luate împotriva acestora poate fi realizat și prin liberarea sub control judiciar, respectarea obligațiilor prevăzute de lege însemnând, de asemenea, și restrângeri ale libertății individuale ale persoanelor.
Așa fiind, față de cele arătate, tribunalul a admis cererile și a dispus punerea în libertate sub control judiciar a inculpaților, conform dispozitivului enunțat mai sus.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Pitești, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că se impune casarea hotărârii primei instanțe și, pe fond, respingerea cererilor de liberare sub control judiciar formulate de inculpați, ca neîntemeiate.
In acest sens, se arată că, alături de inculpații și A, ce au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar în această cauză, au mai fost trimiși în judecată și alți inculpați (6), unii dintre ei în stare de libertate, așa cum rezultă din expunerea tribunalului d e mai sus, prin același act de sesizare dispunându-se disjungerea cauzei pentru încă alte 6 persoane cercetate, nefiind, încă, identificați toți participanții la o asemenea activitate infracțională, cum este descrisă mai înainte.
In sarcina acestor inculpați, învinuiți și alte persoane cercetate, se reține de către parchet că au săvârșit infracțiuni grave, în sensul că au constituit sau au aderat la un grup infracțional, în scopul săvârșirii de infracțiuni informatice, postând pe internet licitații fictive, cauzând prejudicii patrimoniale în sumă de 51.388,3 dolari, 11.183 coroane suedeze, unui număr total de 67 de persoane, activitate infracțională desfășurată pe o lungă perioadă de timp, și anume între anii 2006-2008.
Având în vedere gravitatea unor asemenea fapte, răspândirea acestora în mai multe zone ale țării, și luând în considerare că aceștia nu au avut un loc de muncă, dar au obținut venituri substanțiale în urma activității infracționale, permițându-și un trai mult peste nivelul mediu, acestea pot fi considerate, printre altele, date din care rezultă că dacă vor fi puși în libertate vor săvârși alte infracțiuni de același gen.
Totodată, parchetul mai arată că, deși inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, totuși nu a fost stabilită întreaga activitate infracțională a acestora, iar față de stadiul judecării cauzei pe fond, unde nu au fost administrate probe, aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea părților sau martorilor, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, în special suporții informatici pe care sunt stocate alte activități infracționale ale acestora, cât și ale complicilor lor, nefăcând posibilă identificarea și tragerea la răspundere a tuturor participanților care nu au fost încă trimiși în judecată.
In fine, parchetul mai susține că în cauză Tribunalul Argeșa mai admis două astfel de cereri de liberare provizorie, prin încheierile din 24 septembrie 2009 și 12 noiembrie 2009, dar care au fost casate, ulterior, prin deciziile penale nr.567/R/MF din 28 septembrie 2009, și nr.702/R din 17 noiembrie 2009, pronunțate de Curtea de APEL PITEȘTI, respingându-se în consecință cererile introduse.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că motivele invocate de parchet sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
In primul rând, pentru a se aprecia asupra liberării provizorii se impune a fi analizate condițiile legale prevăzute de art.160/2 alin.1 și 2 Cod pr.penală, ce vizează reglementarea acestei instituții.
Astfel, este îndeplinită condiția prevăzută la art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, în sensul că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților nu este mai mare de 18 ani, dar, în opinia curții, în mod corect susține parchetul că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de lege, și anume de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală.
Aceasta, deoarece, deși inculpații au recunoscut faptele, urmare a probelor administrate, totuși punerea în libertate a acestora ar conduce la influențarea aflării adevărului în această cauză penală, unde inculpații sunt cercetați numai pentru o parte a activității infracționale, urmând ca pentru o altă parte și pentru alți participanți extrem de numeroși, pentru care s-a și disjuns, de altfel, cercetarea în alte cauze, așa cum rezultă din cele expuse de tribunal, să fie continuat a se efectua probatoriu ce poate fi influențat prin lăsarea în libertate a recurenților-inculpați.
- mult, din modalitățile în care se presupune că inculpații au săvârșit activitatea infracțională reținută în sarcina lor, luând în considerare și proliferarea acestui fenomen, răspândirea în multe zone ale țării, fenomen ce aduce multiple beneficii materiale, în condițiile în care inculpații nu au avut un loc de muncă, pentru a-și asigura venituri, toate acestea pot fi apreciate ca date cum just consideră parchetul, că odată puși în libertate ar putea săvârși alte infracțiuni de acest gen.
De aceea, curtea nu poate reține susținerea tribunalului, că nici una dintre condițiile negative impuse de textul art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, nu se regăsește în speță, ceea ce ar justifica punerea inculpaților în libertate.
- mult, admisibilitatea cererilor de liberare sub control judiciar este o facultate a instanței, așa cum rezultă din formula juridică înserată în textul art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, "se poate acorda", ceea ce determină ca instanța să aprecieze necesitatea și oportunitatea admiterii acestor cereri și prin prisma scopului măsurilor preventive care se poate realiza și prin liberarea provizorie sub control judiciar, așa cum pretind dispozițiile art.136 alin.2 Cod pr.penală.
Astfel, liberarea provizorie sub control judiciar, în opinia curții, are același regim juridic ca o măsură preventivă, și în consecință, alegerea uneia sau alteia dintre aceste măsuri se face potrivit art.136 alin.8 Cod pr.penală, nu numai în funcție de persoana inculpaților, dar și de gradul de pericol social al infracțiunii sau de scopul măsurii preventive luate.
Or, curtea constată că presupusele fapte de criminalitate informatică, așa cum au fost descrise de tribunal, în motivarea dată, de aderare la un grup infracțional de postare pe internet de licitații fictive cauzând prejudicii patrimoniale în sumă de 51.388,3 dolari și 11.183 coroane suedeze, unui număr total de 67 persoane, pe o perioadă mare de timp între anii 2006-2008, sunt fapte extrem de grave de un ridicat pericol social, pedepsite de lege, ceea ce nu justifică nici sub acest aspect vizând pericolului social, punerea în libertate a inculpaților.
De altfel, față de cele arătate, nu se poate împărtăși nici susținerea tribunalului că prin punerea în libertate a inculpaților s-ar realiza scopul măsurilor preventive, întrucât a trecut o perioadă de 8 luni și J de la data luării măsurii arestării preventive, o atare perioadă nefiind suficientă, în opinia curții, sub aspectul înlăturării pericolului concret pentru ordinea publică, așa cum susține tribunalul, având în vedere gravitatea presupuselor fapte prezentate mai sus.
Ca atare, față de cele arătate, în baza art.385/15 pct.2 lit.2 lit.d Cod pr.penală, va admite recursul declarat de parchet, va casa încheierea atacată și, pe fond, în baza art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, va respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și A, pe care-i va obliga, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii din data de 03 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea atacată și pe fond respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și A, aflați în Penitenciarul Colibași.
Obligă pe fiecare intimat-inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
dr.- -
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
22 decembrie 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
