Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 773/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- DECIZIE NR. 773/R/MF
Ședința publică din data de 21 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Teodora Gheorghe G-
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Pitești reprezentanta prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ICCJ - DIICOT - BIROUL TERITORIAL VÂLCEA, împotriva încheierii de ședință din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-au prezentat intimații inculpați G și G, asistați de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpații.
Procurorul și avocat, având pe rând cuvântul precizează că nu mai au cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și îl susține și oral, casarea încheierii de ședință din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați și menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, întrucât lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică, acesta rezultând din însuși având în vedere gravitatea și natura faptelor săvârșite de către aceștia.
Avocat pentru intimații inculpați G și G având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii de ședință din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, apreciază că instanța de fond Tribunalul Vâlcea în mod corect a admis cererile formulate de inculpaților de liberare provizorie sub control judiciar, în opinia sa sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege și având în vedere că judecarea fondului nu se întrevede imediat.
Solicită ca la luarea măsurii instanța să aibă în vedere și persoana fiecărui inculpat în parte, respectiv: inculpata G, care este o femeie în vârstă, cu bolile vârstei, inculpatul G a mai fost pus o dată în libertate și avea posibilitatea de a pleca din țară, dar nu s-a sustras de la judecata cauzei.
Intimata inculpată G având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită punerea în libertate, instanța să țină cont că este foarte bolnavă.
Intimatul inculpat G având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită punerea în libertate, apreciază că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu se va sustrage de la judecata cauzei și este și bolnav.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 16 2009, Tribunalul Vâlceaa admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul G -, fiul lui și, născut în data de 20.12.1975, în C, jud. O, cu domiciliul în or.,-, jud. V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv in Penitenciarul Colibași, și de inculpata, fostă, fiica lui si, născută la data de 22.01.1951 în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP--, în prezent aflată în stare de arest preventiv Penitenciarul Colibași, în baza art. 1608aalin. 2 Cod procedură penală.
În baza art. 1602alin. 3 Cod procedură penală, a pus în vedere inculpaților ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații: să nu depășească limita teritorială a localității, județul V, decât atunci când va fi chemat la instanță; să se prezinte la organul de urmărire penală sau, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 1602alin. 31Cod procedură penală a impus în sarcina inculpaților să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu acestea direct sau indirect și să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.
A fost desemnat, ca organ de supraveghere, Serviciul de Combatere a Organizate din cadrul
În baza art. 1602alin. 32Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor impuse, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
A dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților în măsura în care nu sunt arestați în altă cauză.
S-au aplicat dispozițiile art. 145 alin. 21Cod procedură penală.
La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 1601Cod procedură de penală, potrivit cărora liberarea provizorie este concepută de legiuitor ca o măsură prin care se poate realiza scopul măsurii arestării preventive fără privarea de libertate a inculpatului.
Cererile fiind admisibile, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care sunt judecați nu depășește 18 ani, iar condițiile formale sunt întrunite, s-a observat că nu există date potrivit cărora inculpatul G - ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreuna din modalitățile prevăzute de lege și nici nu este necesară privarea de libertate pentru a împiedica săvârșirea în continuare de infracțiuni.
Există la dosar date că, anterior arestării, o parte din inculpații din prezenta cauză au încercat să influențeze pe unele persoane vătămate ori martori, însă inculpatul G - nu se află printre aceștia.
Deoarece dispozițiile legale în materia măsurilor preventive se aplică fiecărui inculpat dintr-un grup judecat, și nu tuturor membrilor grupului, s-a concluzionat că acestuia nu-i poate fi refuzată cererea de liberare provizorie, pe motiv că alți inculpați ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Nu există date și nu se poate prezuma, în lipsa oricărui element concret că, odată pus în libertate, inculpatul ar săvârși alte infracțiuni.
Datele privind persoana și conduita sa au condus la concluzia că scopul prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei, se poate realiza și cu lăsarea inculpatului în libertate.
Astfel, s-a observat că, după ce a fost dispusă inițial arestarea preventivă a inculpatului în lipsă acesta, aflând că pe numele său s-a emis mandat de arestare, s-a prezentat singur în fața organelor judiciare și, deși s-a aflat în stare de libertate în România timp de o lună de zile, nu a încercat să se sustragă, ori cel puțin să contacteze pe vreuna din părțile vătămate ori pe martori, și cu atât mai puțin să-i influențeze.
De asemenea, s-a prezentat la toate cele trei termene ce au fost acordate la rejudecarea propunerii de arestare preventivă.
Din această conduită a inculpatului s-a dedus că acesta a dorit să se pună la dispoziția organelor judiciare, pentru a asigura o normală desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului.
Tribunalul a precizat că, deși pericolul social al infracțiunii pentru care este judecat inculpatul este unul ridicat, atât în raport de limitele de pedeapsă, cât și de valorile sociale lezate, după un an de la luarea măsurii arestării preventive, el singur nu poate constitui motiv de privare de libertate, întrucât detenția preventivă s-ar transforma într-o adevărată pedeapsă.
Starea alterată a sănătății, dovedită prin actele medicale depuse, vârsta, antecedentele ce privesc o infracțiune de o gravitate mult redusă, împrejurarea că are copii minori în întreținere și conduita sa de la momentul la care a aflat că este inculpat în cauză și că s-a luat măsura arestării preventive.
S-a concluzionat că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi asigurată și prin instituirea obligațiilor prevăzute de art. 1602alin. 3 și 31Cod procedură penală, de natură să-l împiedice pe inculpat a împiedica desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
La rândul său, inculpata G are 59 de ani, o stare de sănătate alterată, nu s-a manifestat violent față de victime dimpotrivă, le-a apărat față de G, și avea grijă de copii minori ai celorlalți inculpați.
Deși una dintre martore declară că inculpata ar fi agresat-o pe numita, pentru aod etermina să o lase pe fiica sa să plece în străinătate, aceste aspecte nu au putut fi luate în considerare, întrucât nu au fost efectuate cercetări pentru a se stabili dacă sunt reale, iar numitele și nu sunt părți în cauză.
Există date că, anterior luării măsurii arestării preventive, inculpata a încercat să le influențeze pe unele dintre părți spre a-și schimba declarațiile însă tribunalul a constatat, pe de o parte, că acele părți au fost deja audiate, iar pe de altă parte că art. 160/2 alin. 2 Cod de procedură penală impune condiția existenței datelor din care să rezulte că ea va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, nefiind suficient să existe doar o presupunere ipotetică.
Cum la acest moment nu s-au găsit asemenea date, gravitatea infracțiunii ori la contribuția mai importantă sau mai puțin importantă a unui inculpat la săvârșirea faptei nu pot, prin ele însele, să ducă la respingerea cererii de liberare provizorie, întrucât menținerea unei persoane în stare de privare de libertate la mai mult de un an de la arestarea sa, numai pentru contribuția sa ori gravitatea faptei, ar transforma măsura arestării preventive într-o măsură cu caracter punitiv, deși fondul nu a fost încă judecat.
În fine, împrejurarea că subzistă temeiurile ce au dus la privarea de libertate, respectiv că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu a fost considerată relevantă, întrucât o condiție a acestei instituții o constituie chiar existența unei arestări legale.
Procurorul a atacat în termen legal cu recurs această încheiere, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea.
A fost invocată, în susținerea recursului, împrejurarea ce nu a fost contestată nici de judecătorul fondului, care a admis cele două cereri, aceea a existenței la dosar a probelor din care rezultă că, anterior arestării, inculpații au încercat să le influențeze pe unele dintre persoanele vătămate și pe martori, aceste date fiind suficiente pentru a se constata că nu sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii.
Un alt argument a fost acela al antecedentelor penale pe care inculpații puși în libertate le au, și anume cele patru pedepse cu închisoarea care i-au fost aplicate inculpatei G, modalitatea de comitere a faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriul ce constituie actul de sesizare a instanței în prezenta cauză, de recrutate a victimelor traficului de persoane, deplasându-se la domiciliile acestora și ademenindu-le prin promisiuni de a le găsi un loc de muncă în Spania, la cules de portocale.
Tot astfel, s-a subliniat că inculpatul G - a fost anterior condamnat pentru conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în stare de ebrietate la data de 16.11.2008 - dată situată între cele două perioade de timp între care a fost dispusă arestarea sa preventivă, apoi punerea în libertate, urmată imediat de arestare.
Deși s-a stabilit că sănătatea sa este într-o stare precară, nu este de ignorat faptul că banii obținuți în urma exploatării sale erau cheltuiți pe băuturi alcoolice și pe jocuri de noroc.
Nefiind audiate până în prezent decât patru părți vătămate, în mod greșit - susține recurentul - instanța a admis cererea sa, atâta vreme cât rezultă din declarațiile acestora puternica temere pe care a reușit să le-o inducă, prin loviri cu pumnii și viol.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor ce-i sunt aduse, a prevederilor art. 160/9 Cod de procedură penală, cum și sub toate aspectele, curtea constată, contrar concluziei la care a ajuns tribunalul, că punerea în libertate a celor doi inculpați nu este oportună, recursul fiind fondat, după cum se va arăta în continuare.
Coinculpații au fost trimiți în judecată, alături de alți trei membri ai familiei lor, G, G și G -, prin rechizitoriul nr. 88/D/P/2006 din data de 06.03.2009 al - Biroul Teritorial Vâlcea, fiind acuzați de inițierea și constituirea unui grup organizat, bine sudat datorită relațiilor de rudenie dintre ei și cu atribuții precise pentru fiecare membru al său, în vederea traficării de tinere, minore și majore și a exploatării lor, în Spania, prin constrângerea la prostituție.
Faptele ce se impută acestora au fost încadrate în drept în prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal și, respectiv, ale art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal.
Arestarea lor a fost dispusă la data de 16.10.2008, prin încheierea nr. 53 Tribunalului Vâlcea, temeiul acesteia constituindu-l art. 148 lit. e) și f) din Codul d e procedură penală.
În considerentele hotărârii prin care a fost luată măsura arestării preventive, judecătorul fondului s-a referit în mod expres la probele din care rezultă cu certitudine încercarea inculpaților de a le influența pe părțile vătămate, prin exercitarea, direct sau prin intermediari, de presiuni asupra acestora, spre a le determina să-și schimbe declarațiile.
Victimele au fost amenințate cu moartea sau cu producerea de suferințe, lor sau membrilor familiei lor, cu acte de cruzime, atunci când ele încercau să scape de sub supravegherea inculpaților.
Astfel de date sunt de natură a ne convinge de contrariul celor stabilite de către instanța învestită cu soluționarea cererilor de punere în libertate, și anume de faptul că în speță nu sunt realizate condițiile prevăzute de alin. 2 al art. 160/2, întrucât ele ridică de la bun început semne de întrebare asupra modului în care cei în cauză vor înțelege să se comporte, odată lăsați în libertate.
Împrejurarea că unele dintre părțile vătămate au revenit asupra declarațiilor date inițial cu ocazia audierii lor în fața Tribunalului Gorj, chiar și în situația dată, în care inculpații se aflau deja în stare de arest, cum și celălalt aspect invocat ca argument de admitere a cererilor, anume că o parte dintre părțile vătămate din prezenta cauză au fost deja audiate, nu poate atrage, în opinia curții, concluzia că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv este inutilă.
Dincolo de aspectele de necontestat, ce au fost reținute și de prima instanță (gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, ce au creat o tulburare socială aptă a justifica prevenția, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, încercarea de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, prin influențarea părților vătămate, antecedentele penale ale celor doi inculpați, ce fac dovada persistenței lor în comiterea de fapte antisociale), mai există și alte considerente, care atrag, la rândul lor, pronunțarea unei soluții de respingere a cererilor de punere în libertate sub control judiciar.
Astfel, nu este de ignorat că activitatea desfășurată de inculpați este una deosebit de complexă, că ea s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp, pe teritoriile mai multor state europene, făcând obiectul cercetării în mai multe dosare penale, ce se află pe rolul mai multor instanțe din țară, că atitudinea lor evidentă este de sfidare a legii și de ascundere a adevărului, spre a scăpa de sancțiuni.
Faptele ce fac obiectul cauzei sunt îndreptate împotriva unor valori fundamentale pe care legea penală le ocrotește, și anume: dreptul la viață, la libertate, la integritatea fizică a persoanelor; felul de a se comporta al inculpaților, care le-au racolat ori le-au răpit pe victime, apoi le-au tratat cu brutalitate, înfrângându-le voința prin acte de o violență extremă (ce întrunesc, ele însele, elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală, viol, lipsire de libertate în mod ilegal) și determinându-le să se conformeze solicitărilor lor, transformându-le, astfel, în obiecte bune de produs bani, relevă un pericol concret deosebit al acestora.
În plus, rezultă din actele aflate la dosar că inculpatul G - a continuat să încalce normele de drept, fiind în prezent cercetat pentru săvârșirea la data de 16.11.2008 - moment situat între cele două perioade de timp în care a fost arestat preventiv în această cauză - a unei noi infracțiuni, de conducere pe drumurile publice a unui autoturism în stare de ebrietate.
În aceste condiții, perioada de un an de zile pe care inculpații au petrecut-o în stare de arest preventiv se circumscrie unui termen rezonabil și nu impune punerea lor în libertate la acest moment, în care probatoriul în fața judecătorului fondului nu a fost epuizat, întrucât aflarea adevărului și buna desfășurare a procesului penal ar fi puse în pericol.
Așa fiind, va fi admis recursul declarat de procuror, în baza prevederilor art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod de procedură penală și se va casa în întregime hotărârea recurată.
Pe fondul cauzei, va fi pronunțată o soluție de respingere a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de DIICOT- Biroul Teritorial Vâlcea, împotriva încheierii de ședință din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează în întregime încheierea recurată.
Pe fond respinge ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G și G -, în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - G
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
4 ex./11.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Teodora Gheorghe
