Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 78/R-MF
Ședința publică din 29 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție
- Diicot - Biroul Teritorial Vâlcea
reprezentat prin procuror G
S-a luat în examinare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - BIROUL TERITORIAL VÂLCEA, împotriva încheierii din 27 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, privind pe inculpații G și G, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații-inculpați G și G, personal, fiecare în stare de arest și asistați de avocat ales.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea avocatului ales să ia legătura personal cu intimații-inculpați.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului declarat de parchet, casarea încheierii, în sensul de a se dispune respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a instituției liberării provizorii, întrucât există date că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți vătămate. De altfel, inculpatul Gaî ncercat în mod repetat să determine victime pe care le exploatau să-și modifice depozițiile. Acest lucru s-a reflectat pe parcursul procesului penalș, în timpul judecății, când partea vătămată - și-a modificat de trei ori declarația în sensul sprijinirii inculpaților.
Avocatul ales, având cuvântul pentru intimați, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, urmând a se menține ca legală și temeinică încheierea tribunalului.
Apreciază că simplul fapt că fac parte dintr-un grup infracțional nu poate duce la concluzia că inculpații vor încerca să altereze buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, apreciază că nu există probe care să conducă la concluzia că lăsați în libertate inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpata Gaf ost arestat numai sub aspectul că prezintă pericol pentru ordinea publică, or acest temei nu mai subzistă.
Totodată, apreciază că perioada scursă de la luarea măsurii arestării preventive este suficientă pentru a-și atinge scopul preventiv.
Solicită ca instanța, în cazul în care va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar vis-a-vis de inculpatul G, să mențină soluția tribunalului cu privire la inculpata G, care are un copil minor și care se află în Spania, trimis la cerșit, inculpata nemaiștiind nimic de acesta.
Intimatul-inculpat G, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut săvârșirea faptei, își menține declarațiile date până în prezent, nu va încălca legea dacă va fi pus în libertate, solicitând menținerea soluției Tribunalului Vâlcea.
Intimata-inculpată G, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, n baza art. 1608aalin. 2 Cod pr.penală, s-au admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 19.01.1977, în C, județul O, CNP--, domiciliat în orașul,-, județul V, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A și inculpata G (fostă ), fiica lui și, născută în data de 10.09.1982, în C, județul O, cu domiciliul în,- A, județul V, cu CNP -, aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
În baza art. 1602alin. 3 Cod pr.penală, s-a pus în vedere inculpaților, ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații:
-să nu depășească limita teritorială a localității, județul V, decât atunci când va fi chemat la instanță;
-să se prezinte la organul de urmărire penală sau, la instanța de judecată ori de cîte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție ori de cîte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602alin. 31Cod pr.penală, s-au impus în sarcina inculpaților respectarea următoarelor obligații:
-să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
-să nu se afle în locuința persoanelor vătămate;
S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Combatere a Organizate din cadrul IPJ
În baza art. 1602alin. 32Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpaților ca, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor impuse, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților în măsura în care nu este arestat în altă cauză, aplicându-se, totoadată, art. 145 alin. 21Cod pr.penală.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, a data de 25 ianuarie 2010, inculpații G și G au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
Motivând cererile, apărătorul inculpaților a susținut că sunt îndeplinite cerințele art. 1606Cod pr.penală, iar în situația în care vor fi puși în libertate se obligă să respecte obligațiile ce vor fi fixate de instanță și, de asemenea, are cunoștință de dispozițiile legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.
S-a mai arătat în cuprinsul cererilor, cât și în susținerile orale, că cererile întrunesc condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art.160/2 Cod pr.penală și că sunt și întemeiate, întrucât, inculpatul G a și recunoscut săvârșirea faptelor, că au fost audiați aproape toți martorii și părțile vătămate, că nu există date că lăsat în libertate va săvârși alte infracțiuni și că, având în vedere și perioada scrută de la luarea măsurii, scopul acesteia poate fi atins și prin liberare provizorie.
În ce privește pe inculpata G, s-a arătat și că nu are antecedente penale, că nu există date că anterior ar fi încercat să împiedice aflarea adevărului și că nu este cunoscută că a avut un comportament violent.
Instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege privind admisibilitatea celor două cereri.
În ce privește temeinicia acestora, cerință care, așa cum rezultă din dispozițiile art. 160/8a Cod pr.penală, examinând, separat, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, instanța a constatat, că dispozițiile privind temeinicia unei cereri de liberare provizorie, se regăsesc în disp. art.136 Cod pr.penală, potrivit cărora, măsurile preventive se iau pentru asigurarea bunei desfășurări procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, judecată ori executarea pedepsei.
Dispozițiile alin.2 prevăd că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
8 prevede că alegerea măsurii se face ținându-se seama de scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana.
În cauză, inculpații au fost trimiși în judecată, alături de alți inculpați, pentru infracțiuni de constituire în grup criminal organizat, trafic de persoane reținându-se că, sub pretextul mincinos al găsirii unui loc de muncă decent în Spania, au recrutat, primit, găzduit si transportat pe părțile vătămate, ce au fost determinate să practice prostituția în folosul inculpaților, prin constrângere fizică și psihică, violențe și lipsire de libertate.
Temeiuri ale luării și menținerii măsurii arestării au fost cele prevăzute la art. 148 lit.e și f Cod pr.penală, respectiv că au exercitat presiuni asupra părților vătămate pentru a-și schimba declarațiile și că lăsarea lor in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 1601Cod pr.penală, în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
De asemenea, o altă condiție de temeinicie a cererii, este aceea de a nu exista date că privarea de libertate este necesară pentru a împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea altor participanți la proces ori alterarea mijloacelor de probă.
Inculpatul G are o conduită bună în fața organelor judiciare, a și recunoscut în parte acuzațiile ce-i sunt aduse, iar antecedentele sale nu prezintă gravitate și nu au legătură cu faptele pentru care este în prezent judecat.
Chiar dacă există date că la un anumit moment a încercat să influențeze pe unele părți vătămate să-și schimbe declarațiile, cerința legală pentru neacordarea liberării, este aceea ca datele să privească o conduită viitoare a inculpatului, respectiv că va încerca, o dată pus în libertate, să zădărnicească aflarea adevărului.
În prezent, astfel de date nu există și, mai mult, în cauză un singur martor nu a fost audiat, acesta aflându-se în străinătate, iar, dintre părțile vătămate, mai sunt neaudiate doar patru care nu locuiesc pe raza județului V, astfel că, ar fi și dificil pentru inculpat să le găsească și să încerce să le influențeze.
Mai mult, trei dintre acestea au fost audiate și în fața Tribunalului Gorj, într-o altă cauză în care au calitatea de părți vătămate, pentru aceleași fapte, astfel că este îndoielnic să mai poată fi determinate să schimbe declarațiile.
Cum liberarea provizorie presupune o restrângere a libertății de circulație, chiar lăsat în libertate, inculpatului G i-ar fi dificil să le contacteze.
Nu există nici un fel de date în sensul că lăsat în libertate, ar săvârși alte infracțiuni.
Cât privește realizarea scopului măsurii arestării preventive prin liberarea provizorie, dincolo de pericolul social și gravitatea concretă a infracțiunii, instanța de fond a observat faptul că măsura arestării preventive a fost luată de 1 an și patru luni, astfel că pericolul pentru ordinea publică reprezentat de ecoul unor astfel de fapte în sânul societății, este mult diminuat prin simpla trecere a timpului.
Cât timp, așa cum s-a arătat mai sus, măsura arestării nu se mai impune, pentru a asigura aflarea adevărului în cauză ori a împiedica sustragerea inculpatului, privarea de libertate numai pentru gravitatea (abstractă ori concretă) a faptelor pentru care este judecat, ar transforma măsura arestării preventive într-o veritabilă pedeapsă aplicată anticipat, înainte de stabilirea vinovăției.
Văzând criteriile prevăzute la alin.8 al art.136 Cod pr.penală, în afară de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care este acuzat, celelalte criterii, respectiv situația sa personală, de întreținător a doi copii minori și împrejurarea că a înțeles să recunoască în parte acuzațiile ce-i sunt aduse, a încredințat instanța de fond, că scopul pentru care a fost luată măsura arestării preventive, poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În ce privește pe inculpata G, instanța de fond a reținut că nu există și nici nu au existat vreun moment, date că aceasta a încercat sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor sau părților vătămate, ori alterarea mijloacelor materiale de probă și, având în vedere lipsa antecedentelor penale și a oricăror alte elemente, nu există nici date că lăsată în libertate ar săvârși alte infracțiuni.
Nici acuzațiile concrete ce-i sunt aduse nu dovedesc o periculozitate deosebită a acestei inculpate, reținându-se în sarcina sa doar că supraveghea persoanele exploatate în condițiile în care și ea practica prostituția și că ar fi agresat pe una din ele, pentru că ascunsese un telefon mobil primit de la un client, fără a fi acuzată de acte de o violență deosebită, de recrutare ori determinare prin forță a unor persoane să practice prostituția.
Faptul că o parte din inculpați au încercat să influențeze pe părțile vătămate, nu poate avea nici o relevanță cu privire la această inculpată, măsurile preventive fiind măsuri cu caracter personal, astfel că luarea acestora, s-a examinat în raport de situația și de persoana fiecărui inculpat și nu a întregului lot.
Este de-a dreptul absurd să se prezume lipsa oricărui element concret că, dacă alții dintre inculpați au încercat să zădărnicească aflarea adevărului înainte de a fi arestați, atunci, dacă ar fi pusă în libertate, inculpata G va face același lucru.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că această inculpată nu are antecedente penale și este întreținătoarea a doi copii minori.
Și în ce privește pe această inculpată, prelungirea privării de libertate după 1 an și patru luni, numai avându-se în vedere gravitatea faptei pentru care este judecată, ar echivala cu aplicarea anticipată a unei pedepse, situație de neconceput în sistemul de drept român și european.
Față de cele expuse, instanța a constatat că cele două cereri sunt întemeiate și le-a admis, dispunând liberarea provizorie a celor doi inculpați sub control judiciar, cu impunerea obligațiilor prevăzute de lege, cu excepția celei de a nu lua legătura cu persoanele împreună cu care au comis fapta, întrucât aceștia sunt soți și au doi minori în întreținere, deci, în cazul punerii în libertate și a altor inculpați, ar deveni imposibilă respectarea acestor condiții.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Vâlcea, care a solicitat casarea încheierii, în sensul de a dispune respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a instituției liberării provizorii, întrucât există date că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți vătămate. De altfel, inculpatul Gaî ncercat în mod repetat să determine victime pe care le exploatau să-și modifice depozițiile. Acest lucru s-a reflectat pe parcursul procesului penal, în timpul judecății, când partea vătămată - și-a modificat de trei ori declarația în sensul sprijinirii inculpaților.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod pr.penală, curtea constată caracterul fondat al recursului, în raport de următoarea argumentație:
Situațiile în care liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda sunt limitativ prevăzute de dispozițiile art.160/2 Cod pr.penală.
Analizând situația juridică a inculpaților, curtea reține că, sub aspectul formal, aceștia au vocație la liberarea provizorie sub control judiciar, în raport de faptul că îndeplinesc condițiile cerute de art.160/2 alin.1, iar, pe de altă parte, nu se află în nici unul din cazurile exceptate expres în alin.2 al aceluiași texte de lege.
Liberarea este însă facultativă pentru instanța care o va dispune și în raport de celelalte elemente privind temeinicia cererilor.
In acest sens, în acord cu dispozițiile art.160/9 alin.1 Cod pr.penală, care prevăd posibilitatea respingerii, ca netemeinică, a cererii, curtea consideră că se impune respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu mai multe elemente care configurează amploarea participării infracționale a inculpaților, îngreunarea administrării probelor și aflării adevărului și menținerea temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive.
In acest sens, trebuie amintite și dispozițiile art.136 Cod pr.penală, care se referă la asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Curtea reamintește că analizarea aspectelor esențiale ce țin de instituția liberării provizorii sub control judiciar, trebuie realizată prin prisma necesității menținerii detenției preventive.
In altă ordine de idei, curtea apreciază că este exclusă liberarea provizorie, în condițiile în care temeiurile arestării justifică, în continuare, privarea inculpaților de libertate.
In acest sens, s-a concluzionat, în nenumărate decizii de speță și acest raționament rezultă din conținutul sensibil diferit al arestării preventive, în raport cu liberarea provizorie, ceea ce presupune că aceste două măsuri nu pot fi aplicate simultan, aceleiași persoane.
In concluzie, reținându-se argumentele ce preced, curtea surprinde caracterul inoportun al liberării provizorii sub control judiciar solicitată de inculpați.
In raport de toate acestea, se constată, în acord cu opinia parchetului, că hotărârea ce face obiectul recursului este neîntemeiată.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va fi admis recursul declarat de Ministerul Public - A - Serviciul Teritorial Pitești, va casa în totalitate încheierea recurată și, rejudecând, va respinge ca neîntemeiate cererile inculpaților G și G.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare, în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - BIROUL TERITORIAL VÂLCEA, împotriva încheierii din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și, rejudecând, respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G, fiul lui și, născut la data de 19.01.1977, în C, județul O, CNP--, domiciliat în orașul,-, județul V, și G, (fostă ), fiica lui și, născută în data de 10.09.1982, în C, județul O, cu domiciliul în,- A, județul V, cu CNP -, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 150 lei cheltuieli judiciare statului pentru judecata la instanța de fond. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - dr.-
Grefier,
Red.- -
Tehnored./ex.4
Jud.fond
22 februarie 2010
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
