Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 780/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 780
Ședința publică de la 31 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 104/CC/29.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată separat la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, și în principal, în temeiul art. 140 alin.1 lit.a p Cod Penal să se constate încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului, pentru următoarele motive. Propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu s-a depus la prima instanță cu 5 zile anterior expirării măsurii, iar recursul declarat de inculpat trebuia soluționat imperativ înainte de expirarea celor 30 de zile de arest dispusă prin încheierea anterioară. Apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului a expirat la data de 30.07.2009. A invocat decizia nr. 25/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, și în consecință a cererii de a se constata încetată măsura arestării preventive a inculpatului, arătând că decizia nr. 25/2008 a Ja re în vedere acele situații în care sesizarea instanței s-a făcut înlăuntrul termenului prevăzut de art. 159.p Cod Penal, astfel că nu operează încetarea de drept a acestei măsuri.
În replică, apărătorul arată că la pct. 2 din decizie se arată că recursul va fi soluționat înainte de expirarea celor 30 de zile dispusă printr-o încheiere anterioară.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a arătat că își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 104/CC din 29.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 23 alin. 5 din Constituție raportat la art. 159.C.P.P. s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, formulată de către Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 30.07.2009 până la data de 28.08.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin referatul nr. 33/D/P/2009 din 27.07.2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 27.07.2009 sub număr dosar -, s-a solicitat prelungirea arestării preventive față de inculpatul, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30.07.2009 până la data de 28.08.2009.
În motivarea propunerii s-a arătat că inculpatul fost arestat pe o perioadă de 29 zile, la data de 02.07.2009 prin mandatul de arestare preventivă nr. 55/02.07.2009, emis de Tribunalul Timiș pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și spălare de bani, prev. de art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 al. 3 din Legea nr. 365/2002 și art. 23 lit. a,b,c din Legea nr. 656/2002, și pentru finalizarea urmăririi penale mai sunt necesare următoarele activități de urmărire penală: audierea persoanelor care au trimis bani inculpatului și reaudierea inculpatului.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 33/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timi șoara.
În sarcina inculpatului s-a reținut că începând cu anul 2008, împreună cu și, a constituit un grup infracțional, și în această calitate, în timp ce se afla în Italia, a primit datele de identificare ale clienților mai multor unități bancare obținute prin phising, după care a efectuat transferuri de bani online și a procedat la ridicarea de numerar de la caseriile băncii Poste Italia și Banco Popolare Italia. O parte din sumele de bani astfel obținute au fost trimise prin, inc. și. De asemenea, în mai multe rânduri i-a solicitat inc. să încarce cartele telefonice cu numere de Italia, prin transferuri online, cu diferite sume de bani din conturi capturate prin phishing.
Din cercetările efectuate în cauză, s-a stabilit că inculpatul era plecat la muncă în Italia de mai mulți ani, și prin intermediul internetului i-a cunoscut pe inc. și apoi pe inc.. Cei trei inculpați s-au hotărât ca datele de identificare obținute de și prin infracțiunile informatice de clonare a paginilor băncii Poste Italiana (operațiuni de phishing ), să fie înaintate prin intermediul internetului, inc.. Acesta împreună cu alte persoane neidentificate efectuau operațiuni de transfer online a banilor din conturile fraudate ale clienților Poștei Italiene, în conturi bancare controlate de aceștia. Din conturi sumele de bani erau retrase și împărțite între membrii grupării. Prin această modalitate, inc. și, au primit din Italia, prin, de la inc., astfel: a primit la 04.02.2009, suma de 295 euro. a primit la 23.02.2009 suma de 789,61 euro iar la 26.02.2009, suma de 382,63 euro.. a susținut că a trimis sume de bani și numitului, pentru plata unei datorii. Astfel, la data de 26.09.2009, i-a trimis lui, suma de 700 de euro, iar la data de 25.10.2009, suma de 300 euro.
La data de 03.06.2008, printr-un mesaj telefonic interceptat în baza autorizației nr.92/02.06.2008, emisă de Tribunalul Timiș ), i-a cerut inc., să îi încarce două cartele telefonice, cu suma de 200 euro. În ziua următoare a revenit cu un mesaj transmis inc. căruia i-a solicitat să îi transfere credit pe telefon. La data de 05.06.2008, inc. ia trimis un mesaj inc., prin care l-a înștiințat că i-a încărcat cartela( filele 3-8 din volumul cu interceptări telefonice).
Fapta inc. de a primi datele de identificare ale clienților Poștei Italiene și de a le transmite în mod neautorizat altor persoane neidentificate, în vederea efectuării de transferuri de fonduri din conturi bancare, constituie infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin.3 din Legea 365/2002.
Fapta inc. de a transfera sume de bani, prin sistemul, către inc. și, sume provenite din infracțiuni informatice, constituie infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit.a din Legea 656/2002.
Fapta aceluiași inculpat de a beneficia de reîncărcarea cartelei telefonice cu sume de bani provenite din infracțiuni informatice, constituie infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit.c din Legea 656/2002, în modalitatea dobândirii de bunuri, provenite din infracțiuni.
În timpul cercetărilor inculpatul a recunoscut că a trimis sume de bani prin sistemul, inc. și, precizând că nu a avut nici o legătură utilizarea frauduloasă a datelor de identificare ale clienților băncii și cu retragerile de bani.. a recunoscut că din sumele de bani transferate a perceput un comision de 10%. La confruntarea efectuată cu inculpații și, aceștia din urmă au susținut că a primit prin intermediul internetului, datele de identificare ale clienților băncii obținute prin operațiuni de phishing, precizând că acesta s-a ocupat de transferurile frauduloase de bani, de retragerea acestora din conturi și de împărțirea banilor. Cei doi inculpați au arătat că nu s-au putut ocupa de aceste operațiuni deoarece nu aveau cont deschis la Poșta Italiană și nu puteau deschide un cont bancar pentru că nu se aflau în Italia și nici nu aveau rezidență în această țară. Pentru efectuarea operațiunilor de transferuri bancare online, era necesară deținerea unui cont bancar cu card la Poșta Italiană.. a declarat că a avut un cont cu card deschis la banca menționată dar l-a pierdut în urmă cu câțiva ani. În timpul audierilor și la confruntare, și au arătat că pentru reîncărcarea cartelelor telefonice, erau plătiți de către, cu o parte procentuală din suma încărcată. Acest fapt rezultă și din interceptarea mesajului telefonic din data de 03.06.2008, fila 3, când inc. îi cere inc. să îi "bage niște bani pe telefon", precizând că îl va plăti.
De asemenea, din verificarea transferurilor de bani prin, a rezultat că în cursul anilor 2008 -2009, ( 20 de transferuri cu suma totală de 18409 euro) și ( 9 transferuri de bani cu suma totală de 13717 euro) au primit sume de bani din Italia de la diferite persoane pe care nu le cunosc, precizând că acestea erau în legătură cu inc.. Tot din verificarea transferurilor de bani, efectuate de către inc., a rezultat că acesta a transferat în cursul anilor 2008 -2009 suma de 24914 euro, prin 40 de transferuri.
Analizând materialul de urmărire penală, judecătorul a reținut că prin încheierea nr. 94/CC din 02.07.2009 a Tribunalului Timiș, dosar nr- și mandatul de arestare nr. 55, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, începând din 02.07.2009 până la data de 30.07.2009.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procesele verbale de percheziție, din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prin modul în care a săvârșit infracțiunea, întrucât acesta a acționat premeditat, împreună cu alte persoane, pe o perioadă de aproximativ un an de zile, aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la proprietate.
Este adevărat că acesta a avut un comportament procesual sincer și nu are antecedente penale, însă aceste elemente nu sunt în măsură să justifice cel puțin la acest moment, cercetarea sa în stare de libertate, întrucât societatea s-ar simți amenințată prin reacția pe care activitatea infracțională a inculpatului a creat-o, în concret, nesiguranța referitor la valoarea socială a proprietății.
Instanța a constatat că sunt probe certe în ce-l privește pe inculpat, cel puțin cu privire la săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 al. 3 din Legea nr. 365/2002 și că timpul petrecut de acesta până în prezent în arest preventiv, nu a depășit o durată nerezonabilă și nici nu a înlăturat acel sentiment de insecuritate creat în rândul opiniei publice ca urmare a rezonanței sociale a faptei săvârșite.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul, prin cuvântul oral solicitând să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept prin nesoluționarea recursului până la data expirării măsurii arestării preventive, dispusă prin încheierea anterioară.
Excepția invocată de recurent nu este fondată, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Prin decizia în interesul legii nr. 25/2 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea disp.art. 159 alin.8 fraza a II-a p Cod Penal, s-a statuat că: 1). Sintagma folosită de legiuitor " înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate ", are caracter imperativ și nu de recomandare;
2) recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate;
Așadar, decizia în interesul legii al cărei dispozitiv a fost mai sus citat nu statuează că în cazul în care recursul nu se soluționează până la expirarea măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea anterioară, măsura arestării preventive încetează de drept.
Această interpretare dată disp.art. 159 alin.8 fraza a II-a p Cod Penal nu aduce elemente de noutate în materia termenului de soluționare a recursului, iar susținerile apărării inculpatului potrivit cărora nesoluționarea recursului până la expirarea duratei arestării dispusă prin încheierea anterioară ar atrage încetarea de drept a măsurii arestării preventive, constituie o adăugare la lege.
Potrivit disp.art. 140 alin.1 p Cod Penal, măsura arestării preventive încetează de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut de art. 160 ind. b alin.1 dacă instanța nu a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în acest termen; b) în caz de scoatere de sub urmărire penală, de încetare a urmăririi penale sau de încetare a procesului penal ori de achitare, iar potrivit dispozițiilor alin.2 al aceluiași articol " măsura arestării preventive încetează de drept și atunci când înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii, fără a se putea depăși în cursul urmăririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin.13 precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege ".
Așadar, acestea sunt cazurile prevăzute de lege, când măsura arestării preventive încetează de drept, printre acestea, cel invocat de apărare, nu figurează.
Însăși Înalta Curte de Casație și Justiție când a dorit ca printr-o decizie în interesul legii să dea o asemenea interpretare a unui text de lege, a făcut- prin Decizia în interesul legii nr. VII/2006 ( publicată în Of nr. 475/ 1 iunie 2006 ), prin care J, Secțiile unite, admițând recursul în interesul legii în aplicarea dispozițiilor art. 140 alin.1 lit.a C.P.P. ( în forma anterioară modificărilor aduse prin Lg 356/2006 ), a stabilit că: " neverificarea de către instanță în cursul judecății, a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului major, înainte de împlinirea duratei de 60 zile, la care se referă art. 160 ind. b alin.1 p Cod Penal, a inculpatului m inor cu vârsta între 14 și 16 ani, înainte de expirarea duratei de 30 de zile, prev. de art. 160 ind. b alin.2 p Cod Penal, iar a inculpatului minor mai mare de 16 ani, înainte de expirarea duratei de 40 de zile, prev. de art. 160 ind. b alin.3 p Cod Penal, atrageîncetarea de drepta măsurii arestării preventive luată față de inculpat șipunerea lui de îndată în libertate,prevederi pe care Decizia în interesul legii nr. 25/2008 a J nu le conține.
Însuși considerentele deciziei dezvăluie motivația pronunțării și, respectiv necesitatea de a disciplina activitatea administrativă a instanțelor judecătorești, astfel încât asemenea cauze să fie soluționate în regim de urgență.
Chiar și în cazul în care sus menționata decizie în interesul legii ar fi prevăzut expres sancțiunea încetării de drept a măsurii arestării preventive, ea trebuia să distingă două situații posibile: A) cea în care recursul este declarat și depus la prima instanță în termenul de valabilitate a prelungirii măsurii arestării preventive prin încheierea anterioară și nesoluționarea lui în cadrul aceleiași durate și cea în care recursul este declarat și depus la prima instanță după expirarea duratei măsurii arestării preventive, dispusă prin încheierea anterioară, situație în care, instanța de control judiciar nu are posibilitatea de a soluționa recursul în acest termen distincție pe care decizia în interesul legii nu o face.
Prin neefectuarea acestor distincții și acreditarea concluziilor apărării s-ar ajunge la aplicarea arbitrară a normelor procesual penale, întrucât toți inculpații ar declara recurs după expirarea măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea anterioară, iar instanța de control judiciar,ar trebui să constate încetată de drept măsura arestării preventive, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului și nici a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, când a fost pronunțată Decizia în interesul legii nr. 25/2008.
Inculpatul se află în această situație întrucât măsura arestării sale dispusă prin încheierea anterioară a expirat la data de 29 iulie 2009, iar recursul a fost declarat și înregistrat la data de 30.07.2009, însă pentru considerentele mai sus expuse, chiar dacă ar fi fost declarat și înregistrat anterior datei de 30 iulie 2009, constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive, nu ar fi fost legală.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 385 ind. 15 alin.1 pct. 1 lit.b p Cod Penal, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, concluziile apărării axându-se numai pe excepție.
În baza art. 192 alin.2 p Cod Penal, inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 385 ind. 15 alin.1 pct. 1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 104/CC/29.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 p Cod Penal, obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 31 Iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecăto - - - - - -
Grefier,
- -
Red.ID/31.07.09
Tehnored AJ/2 ex/31.07.09
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Ion Dincă
