Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 781/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 781
Ședința publică de la 31 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 415/PI din 29.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului arată că susține cererea de liberare provizorie sub control judiciar și solicită acordarea unui alt termen de judecată, pentru când va lua la cunoștință de soluția pe care o va pronunța instanța în recursul anterior, având ca obiect art. 159
C.P.P.Procurorul se opune, apreciind că acesta nu este un motiv de amânare.
Instanța, în deliberare respinge cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere că cererea este admisibilă în principiu și sunt întrunite toate condițiile pentru punerea în libertate a inculpatului. În motivare a arătat că inculpatul s-a prezentat de bună voie în fața procurorului, a fost sincer, urmând a se prezenta la toate solicitările instanței, are un copil de 10 ani, soția sa este însărcinată, valori morale care nu i-ar permite să se sustragă cercetărilor. A mai arătat că inculpatul personal nu a operat pe contul nici unei persoane, coinculpații sunt cercetați în stare de libertate, iar în dosarul de urmărire penală timp de o lună nu s-a efectuat nici un act.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Timiș, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 160 ind. 2 alin.2 p Cod Penal, neexistând nici o îndoială cu privire la probele și indiciile potrivit cărora inculpatul a participat la săvârșirea faptelor
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu concluziile apărării, cu mențiunea că transferurile de bani nu au fost bancare ci efectuate prin, iar banii erau proveniți din munca prestată în Italia.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 415/PI din 29.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.1608aalin.6 s C.P.P.-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 21.07.2009, inculpatul, a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Timiș.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.160/8 C.P.P. în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat au ca limită pedeapsa cu închisoarea ce nu depășește 18 ani. Totodată, a mai menționat că nu există date din care să rezulte că punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar ar avea ca rezultat săvârșirea de alte infracțiuni, precum și faptul că, faptele reținute în sarcina sa ar fi fost săvârșite cu mult timp în urmă, organele de urmărire penală au avut tot timpul la cunoștință de aceste fapte penale și nu au luat în toată această perioadă nici o măsură împotriva sa, în tot acest timp persoana sa nefiind un pericol social și neexistând indicii că ar putea comite alte fapte de natură penală.
Cererea a fost redactată de apărător și însușită de inculpat, la termenul de judecată din 29 iulie 2009 care a precizat că are cunoștință de situațiile în care se poate dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr. 33/D/P/2007 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciu Teritorial Timișoara.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că prin ordonanța nr.33/D/P/2009 emisă la data de 01.07.2009, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 și 8 din Legea nr.39/2003, art.27 alin.3 din Legea nr.365/2002 și art.23 lit.a, b, c din Legea nr.656/2002, constând în aceea că începând cu anul 2008, împreună cu inculpații și, a constituit un grup infracțional, și în această calitate, în timp ce se afla în Italia, a primit datele de identificare ale clienților mai multor unități bancare obținute prin phishing, după care a efectuat transferuri de bani online și a procedat la ridicarea de numerar de la caseriile băncii Poste Italia și Banco Popolare Italia. O parte din sumele de bani astfel obținute au fost trimise prin, inc. și. De asemenea, în mai multe rânduri i-a solicitat inc. să încarce cartele telefonice cu numere de Italia, prin transferuri online, cu diferite sume de bani din conturi capturate prin phishing
Prin încheierea nr. 94/CC din 02.07.2009 a Tribunalului Timiș, dosar nr- și mandatul de arestare nr. 55, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, începând din 02.07.2009 până la data de 30.07.2009.
Din cercetările efectuate în cauză, s-a stabilit că inculpatul era plecat la muncă în Italia de mai mulți ani, și prin intermediul internetului i-a cunoscut pe inc. și apoi pe inc.. Cei trei inculpați s-au hotărât ca datele de identificare obținute de și prin infracțiunile informatice de clonare a paginilor băncii Poste Italiana (operațiuni de phishing ), să fie înaintate prin intermediul internetului, inc.. Acesta împreună cu alte persoane neidentificate efectuau operațiuni de transfer online a banilor din conturile fraudate ale clienților Poștei Italiene, în conturi bancare controlate de aceștia. Din conturi sumele de bani erau retrase și împărțite între membrii grupării. Prin această modalitate, inc. și, au primit din Italia, prin, de la inc., astfel: a primit la 04.02.2009, suma de 295 euro. a primit la 23.02.2009 suma de 789,61 euro iar la 26.02.2009, suma de 382,63 euro.. a susținut că a trimis sume de bani și numitului, pentru plata unei datorii. Astfel, la data de 26.09.2009, i-a trimis lui, suma de 700 de euro, iar la data de 25.10.2009, suma de 300 euro.
La data de 03.06.2008, printr-un mesaj telefonic interceptat în baza autorizației nr.92/02.06.2008, emisă de Tribunalul Timiș ), i-a cerut inc., să îi încarce două cartele telefonice, cu suma de 200 euro. În ziua următoare a revenit cu un mesaj transmis inc. căruia i-a solicitat să îi transfere credit pe telefon. La data de 05.06.2008, inc. ia trimis un mesaj inc., prin care l-a înștiințat că i-a încărcat cartela( filele 3-8 din volumul cu interceptări telefonice).
Fapta inc. de a primi datele de identificare ale clienților Poștei Italiene și de a le transmite în mod neautorizat altor persoane neidentificate, în vederea efectuării de transferuri de fonduri din conturi bancare, constituie infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin.3 din Legea 365/2002.
Fapta inc. de a transfera sume de bani, prin sistemul, către inc. și, sume provenite din infracțiuni informatice, constituie infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit.a din Legea 656/2002.
Fapta aceluiași inculpat de a beneficia de reîncărcarea cartelei telefonice cu sume de bani provenite din infracțiuni informatice, constituie infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit.c din Legea 656/2002, în modalitatea dobândirii de bunuri, provenite din infracțiuni.
În timpul cercetărilor inculpatul a recunoscut că a trimis sume de bani prin sistemul, inc. și, precizând că nu a avut nici o legătură utilizarea frauduloasă a datelor de identificare ale clienților băncii și cu retragerile de bani.. a recunoscut că din sumele de bani transferate a perceput un comision de 10%. La confruntarea efectuată cu inculpații și, aceștia din urmă au susținut că a primit prin intermediul internetului, datele de identificare ale clienților băncii obținute prin operațiuni de phishing, precizând că acesta s-a ocupat de transferurile frauduloase de bani, de retragerea acestora din conturi și de împărțirea banilor. Cei doi inculpați au arătat că nu s-au putut ocupa de aceste operațiuni deoarece nu aveau cont deschis la Poșta Italiană și nu puteau deschide un cont bancar pentru că nu se aflau în Italia și nici nu aveau rezidență în această țară. Pentru efectuarea operațiunilor de transferuri bancare online, era necesară deținerea unui cont bancar cu card la Poșta Italiană.. a declarat că a avut un cont cu card deschis la banca menționată dar l-a pierdut în urmă cu câțiva ani. În timpul audierilor și la confruntare, și au arătat că pentru reîncărcarea cartelelor telefonice, erau plătiți de către, cu o parte procentuală din suma încărcată. Acest fapt rezultă și din interceptarea mesajului telefonic din data de 03.06.2008, fila 3, când inc. îi cere inc. să îi "bage niște bani pe telefon", precizând că îl va plăti.
De asemenea, din verificarea transferurilor de bani prin, a rezultat că în cursul anilor 2008 -2009, ( 20 de transferuri cu suma totală de 18409 euro) și ( 9 transferuri de bani cu suma totală de 13717 euro) au primit sume de bani din Italia de la diferite persoane pe care nu le cunosc, precizând că acestea erau în legătură cu inc.. Tot din verificarea transferurilor de bani, efectuate de către inc., a rezultat că acesta a transferat în cursul anilor 2008 -2009 suma de 24914 euro, prin 40 de transferuri.
Având a se pronunța cu privire la prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, tribunalul a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, îndeplinind sub aspect formal condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2.C.P.P. însă este nefondată și va fi respinsă ca atare din următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv, cu motivarea reținută mai sus, pentru săvârșirea unor infracțiuni cu o periculozitate ridicată, cu impact deosebit pentru ordinea socială și siguranța publică.
Prin urmare, temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, subzistă și în prezent, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu aceea a liberării provizorii sub control judiciar, putându-se dispune de către instanță, în contextul în care arestarea preventivă ca măsură nu ar mai fi imperios necesară.
Cu alte cuvinte, prezervarea ordinii publice, ar putea avea loc și cu cercetarea inculpatului în stare de libertate sub control judiciar.
În speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să ducă la înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciar.
Raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, starea de pericol creată prin vătămarea adusă relațiilor sociale privind proprietatea, nu se impune în prezent înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu starea de libertate solicitată prin prezenta cerere.
socială a faptelor reprezintă unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpatului a trecut o perioadă de 3 săptămâni, nu se poate susține că s-a diminuat rezonanța socială a activității infracționale și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu altă măsură mai blândă.
Față de modul de concepere și organizarea activități infracționale de către inculpat, dacă s-ar dispune în prezent punerea sa în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică din România și în special din Italia, locul săvârșirii infracțiunii, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Pericolul pentru ordinea publică, fiind încă actual impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar ca nefondată.
Împotriva încheierii penale nr. 415/PI din 29.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârii, iar în rejudecare să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Recursul nu este fondat.
Analizând încheierea recurată în raport cu solicitările inculpatului precum și din oficiu, în condițiile art. 385 ind. 9 alin.3 p Cod Penal, se constată că Tribunalul Timiș potrivit art. 160 ind. 8a alin. 6.p Cod Penal a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat, în mod corect, că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, cu un impact deosebit pentru ordinea socială și siguranța publică.
Inculpatul împreună cu alți coinculpați au săvârșit infracțiuni grave, respectiv constituire a unui grup infracțional organizat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și spălare de bani, iar pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la data arestării preventive nu s-a diminuat, astfel încât să justifice lăsarea în libertate a inculpatului. Infracțiunile săvârșite au adus atingere asupra relațiilor sociale privind proprietatea și fiind de natură a zdruncina încrederea populației în serviciul financiar - bancar.
În aceste condiții, în mod corect s-a apreciat că la acest moment nu este oportună punerea în libertate a acestui inculpat.
Curtea, în aceste condiții, apreciază că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să justifice modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit.b p Cod Penal recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin.2 p Cod Penal inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 415/PI din 29.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 31 Iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecăto - - - - -
Grefier,
- -
Red.VI/31.07.09
Tehnored AJ/ 2 ex/31.07.09
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Ion Dincă
