Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 781/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 781/
Ședința publică din 23 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr. - - - președinte secție
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier: a
Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr. 394 din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică s-a prezentat recurentul inculpat asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a permis apărătorului să ia legătura cu inculpatul.
Avocat și procurorul, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii nr. 394 din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, apreciind că sunt întrunite toate condițiile legale prevăzute de lege pentru admiterea cererii.
În motivare arată că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, solicitând instanței să aibe în vedere la luarea măsurii și circumstanțele individuale ale inculpatului, în raport de toți cei 6 inculpați din dosar care nu are antecedente penale, nu a avut legătură efectivă, interceptările telefonice din dosar nu sunt cu inculpatul ci cu ceilalți inculpați aflați în libertate, acesta nu deține aparatură electronică, circumstanțe care sunt mult mai favorabile inculpatului față de ceilalți doi inculpați din dosare care sunt liberi.
Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii nr.394 din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat ca neîntemeiată.
Recurentul inculpat având ultimul cuvnt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală având cuvântul solicită judecarea în stare de libertate. Nu este vinovat.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea nr.394 din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, n baza art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.11.1986, în municipiul B, domiciliat în municipiul B,-.22.A.7, CNP -, ca neîntemeiată.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 17 2009, fost înregistrată sub nr-, cererea inculpatului, prin care solicita liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În motivare, inculpatul a arătat că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că este să îndeplinească condițiile prevăzute de art.160/2 cod pr.penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, prin încheierea de ședință din data de 10 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă - - Serviciul Teritorial Pitești și s-a dispus arestarea preventivă, între alții, a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10 2009, până la 7 ianuarie 2010, inclusiv.
În motivarea încheierii, s-a arătat că prin ordonanța nr.117/D/P/2009 din 10.12.2009, s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților -, G și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.8 din Legea nr.39/2003 rap.la art.323 Cod penal și art.25 din Legea nr.365/2002.
Ca situație de fapt, s-a reținut că în cursul lunii 2009, cei patru inculpați împreună cu învinuiții și, au constituit un grup infracțional, în sensul că s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, respectiv falsificarea de cărți de credit și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în acest sens procurând, falsificând și deținând echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, fiind surprinși în flagrant de organele de urmărire penală pe raza localităților Râmnicu V și Sibiu.
Din declarațiile inculpaților și învinuiților, procesele verbale de surprindere în flagrant din data de 10.12.2009, procesele verbale de percheziție domiciliară, procesele verbale de redare a interceptării convorbirilor telefonice și declarațiile martorilor audiați, rezultă că în cauză există indicii temeinice că cei patru inculpați au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În sensul disp.art.136 cod pr.penală, instanța de fond a apreciat în cauză se impune luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea acestora de la urmărirea penală.
Pentru cei patru inculpați, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cumulativ cele 2 cerințe ale art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, respectiv aceștia au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt urmăriți penal, din aspectul că aceștia acționau în mod organizat constituindu-se în grup infracțional precum și din scopul acțiunilor acestora de a se deplasa în Ungaria pentru a falsifica instrumente de plată electronică și a efectua operațiuni financiare în mod fraudulos cu acestea.
De asemenea, a apreciat prima instanță, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din frecvența săvârșirii unor astfel de fapte în ultima perioadă, precum și din posibila reacție a comunității la săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate.
S-a constatat, astfel, că în cauză sunt îndeplinite cerințele disp.art.143, art.136 și art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, pentru toți inculpații. De asemenea, s-a mai constatat că inculpații au fost reținuți preventiv pe o perioadă de 24 ore.
În cauza de față, potrivit art. 1602alin 2 cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea mijloace.
Din dispozițiile legale mai sus prezentate, s-a apreciat că liberarea provizorie este o măsură facultativă, iar beneficiul acesteia nu este un drept pentru inculpat ci doar o vocație a acestuia, chiar dacă condițiile negative enumerate de art. 160/2 cod pr.penală nu ar fi îndeplinite. Dispozițiile art.160/1 cod pr.penală sunt destul de clare atunci când lasă beneficiul acordării liberării la suverana apreciere a instanței de judecată, din moment ce legiuitorul uzitează formularea "se poate acorda", ceea ce în niciun caz nu seamănă cu o obligație.
În cadrul acestei aprecieri, instanța de fond a considerat necesar un examen asupra motivelor ce au determinat instanța să dispună luarea măsurii preventive pentru a aprecia asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului.
În virtutea celor mai sus prezentate, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment nu este oportună întrucât urmărirea penală nu s-a finalizat, iar menținerea stării de arest preventiv contribuie la buna desfășurare a acestei etape a procesului penal. În plus, temeiurile ce au condus la luarea măsurii se mențin în continuare, iar acestea pot fi privite prin prisma gravității faptelor imputate, dar și a circumstanțelor comiterii acestora, precum și a urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce dacă o asemenea rețea nu era descoperită la timp. Mai avem în vedere, la oportunitatea menținerii măsurii, și trecerea unui interval de timp foarte scurt ce s-a scurs de la data arestării inculpatului.
Față de cele de mai sus, în baza disp. art. 160/8 a alin.6 Cod pr.penală, tribunalul a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, pe care l-a obligat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii nr.394 din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite toate condițiile legale prevăzute de lege pentru admiterea cererii.
In motivare, se arată că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, solicitând instanței să aibe în vedere la luarea măsurii și circumstanțele individuale ale inculpatului, în raport de toți cei 6 inculpați din dosar, care nu are antecedente penale, nu a avut legătură efectivă, interceptările telefonice din dosar nu sunt cu inculpatul ci cu ceilalți inculpați aflați în libertate, acesta nu deține aparatură electronică, circumstanțe care sunt mult mai favorabile inculpatului față de ceilalți doi inculpați din dosar, care sunt liberi.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod pr.penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului.
Astfel, situațiile în care liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda, sunt limitativ prevăzute de dispozițiile art.160/2 Cod pr.penală.
Analizând situația judiciară a inculpatului, curtea reține că, sub aspectul formal, acesta are vocație la liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu faptul că îndeplinește condițiile cerute de art.160/2 alin.1, iar, pe de altă parte, nu se află în nici unul din cazurile exceptate expres în alin.2 al aceluiași text de lege.
Liberarea este însă facultativă pentru instanța care o va dispune și în raport cu celelalte elemente privind temeinicia cererii.
In acest sens, în acord cu dispozițiile art.160/9 alin.1 Cod pr.penală, care prevăd posibilitatea respingerii, ca neîntemeiată a cererii, curtea consideră că se impune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu mai multe elemente care reflectă amploarea participării infracționale a inculpatului, îngreunarea administrării probelor și aflării adevărului și menținerea temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive.
In acest sens, trebuie amintite și dispozițiile art.136 Cod pr.penală, care se referă la asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Curtea reamintește că analizarea aspectelor esențiale ce țin de instituția liberării provizorii sub control judiciar, trebuie realizată prin prisma necesității menținerii detenției preventive.
In altă ordine de idei, curtea apreciază că este exclusă liberarea provizorie în condițiile în care temeiurile arestării justifică, în continuare privarea inculpatului de libertate, pentru că aceste două măsuri nu pot fi aplicabile simultan, aceleiași persoane.
In concluzie, reținându-se argumentele ce preced, curtea surprinde caracterul inoportun al liberării provizorii sub control judiciar solicitată de inculpat.
S-a susținut că nu există date din care să rezulte zădărnicirea aflării adevărului, în cazul unei eventuale puneri în libertate a inculpatului.
Curtea reamintește că termenul de "date" de către legiuitor a fost interpretat nu în sensul de probe, ci ca informații, împrejurări concrete rezultate din dosar, privind persoana inculpatului, modul de operare, faptele propriu-zise care să îndreptățească temerea, să o justifice.
In baza argumentației ce precede, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
- fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu art.192 alin.2 Cod pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 28 noiembrie 1986, aflat în Arestul IPJ A, împotriva încheierii nr.394 din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.- - - -
Grefier,
Red.- -
Tehnored./ex.2
Jud.fond
11 ianuarie 2010
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Marius Gabriel Săndulescu, Raluca
