Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 80/R/2009
Ședința publică din 9 februarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Livia
JUDECĂTORI: - -: -
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin procuror:
-.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 3 februarie 2009 Tribunalului Maramureș, cauza având ca obiect liberare provizorie pe cauțiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită în temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod pr.pen. admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond Tribunalul Maramureș. În susținerea recursului arată că instanța de fond a reținut că este inadmisibilă cererea inculpatului cu motivarea că nu este îndeplinită condiția referitoare la cuantumul pedepsei, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei. Apreciază că cererea formulată de inculpat se încadrează în condițiile de admisibilitate având în vedere că limitele de pedeapsă pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat sunt între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni. În acest sens invocă și practica Curții de Apel, făcând trimitere la decizia penală nr.762/2008 pronunțată la data de 16 decembrie 2008, în dosarul nr-.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală având în vedere că instanța în mod corect s-a referit la pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta consumată și a respins cererea ca inadmisibilă. De asemenea, arată că practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie a statuat că atunci când se stabilesc condițiile legale se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege în partea specială.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
DECIDE
Prin încheierea penală din data de 3 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în baza art. 1602alin.1 pr.pen. a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 10 dec.1982 în O, jud.S M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș la 28 octombrie 2008 în dosarul nr. 226/P/2008 inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 pen. rap.la art. 174, 175 alin.1 lit.d,i pen. și infracțiunile de distrugere prev.de art. 217 alin.1 pen. ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.de art. 321 alin.1 pen. și port nelegal de obiecte confecționate pentru tăiere, lovire prev.de art. 11pct.1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 33 lit.a pen.
Potrivit art. 1602alin.1 pr.pen. se poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar a unui inculpat doar în cazul infracțiunilor comise din culpă și a celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește limita de 18 ani.
Textul art. 1411.pr.pen. definește noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege ca fiind pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile comise în formă consumată fără a se avea în vedere cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei.
Așadar, chiar dacă inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20.pen. rap.la art. 174, 175 alin.1 lit.d,i pen. se impune a se avea în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată și nu cea pentru tentativă la aceeași infracțiune. Or, în speță, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat prev.de art. 175 alin.1 lit.d,i pen. este de la 15 la 25 de ani închisoare, fiind astfel depășită limita de 18 ani închisoare stabilită în cuprinsul art. 1602alin.1 pr.pen. Pentru celelalte infracțiuni pentru care acest inculpat este cercetat pedepsele prevăzute de lege se situează sub această limită, însă întrucât pentru infracțiunea de omor calificat pedeapsa este de până la 25 de ani închisoare, cererea acestuia de liberare condiționată sub control judiciar nu poate fi admisă.
Inculpatul a făcut trimitere la practica Curții de APEL CLUJ, respectiv la decizia penală nr. 762/R/2008 a acestei curți de apel, arătând că în acest caz se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru tentativă și nu pentru infracțiunea consumată, însă tribunalul constată că în același dosar al tribunalului prin decizia penală nr. 23/A/2009 a aceleiași curți de apel pronunțată în rejudecare teza contrară a fost însușită de instanța de control judiciar.
Pentru toate aceste motive s-a respins cererea inculpatului potrivit dispozitivului acestei încheieri.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs cu ocazia pronunțării, prin apărătorii săi aleși inculpatul.
În ședința publică din data de 9 februarie 2009 prin apărător ales inculpatul solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu motivarea că instanța de fond a reținut că este inadmisibilă cererea inculpatului deoarece nu este îndeplinită condiția referitoare la cuantumul pedepsei, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei. Apreciază că cererea formulată de inculpat se încadrează în condițiile de admisibilitate având în vedere că limitele de pedeapsă pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat sunt între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni, invocând și practica Curții de Apel, făcând trimitere la decizia penală nr.762/2008 pronunțată la data de 16 decembrie 2008, în dosarul nr-.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauei, conform prevederilorart.38514pr.pen. curtea constată, cu opinie majoritară, că recursul nu este fondat și îl va respinge astfel pentru următoarele considerente.
Astfel, se constată că instanța de fond nu a respins ca inadmisibilă cererea inculpatului recurent, ci ca nefondată, stabilind că nu este îndeplinită una dintre condițiile stabilite în art.1602alin.1 pr.pen. respectiv aceea referitoare la limitele de pedeapsă.
Prin decizia nr.316/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a stabilit că n cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța examinează, în cadrul procedurii reglementate în art.1608, îndeplinirea condițiilor prevăzute în art.1606pentru admisibilitatea în principiu a cererii. Condițiile prevăzute în art.1602alin.1 și 2 nu privesc admisibilitatea în principiu a cererii, ci temeinicia acesteia și, ca atare, se examinează de către instanță în etapa soluționării cererii, după admiterea în principiu, reglementată în art.1608aproc.pen. Prin urmare, dacă nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute în art. 1602alin.1 și 2, instanța nu poate respinge ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ci ca neîntemeiată, după soluționarea cererii în condiții de contradictorialitate, potrivit art. 1608aproc.pen.
Instanța de fond a analizat condițiile prevăzute de art.1602alin.1 pr.pen. și în mod corect a concluzionat că nu este îndeplinită condiția privind limitele de pedeapsă în raport de prevederile art.1411pr.pen. care dispune căprin pedeapsă prevăzută de legese înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Ca urmare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, curtea va respinge ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. cu opinie majoritară, recursul declarat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 3 februarie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 3 februarie 2009 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
Red./
3 ex./24.02.2009
Jud.fond.
Cu opinie separată
în sensul admiterii recursului și trimiterii cauzei spre rejudecare
JUDECĂTOR - -
Un membru al completului de judecată a formulat opinie separată din următoarele considerente:
Prin încheierea penală fără număr din 3.02.2009 a Tribunalului Maramureș, în baza art. 160 ind.2 a C.P.P. fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În considerentele hotărârii atacate s-a învederat faptul că, cererea de liberare provizorie nu este admisibilă atâta vreme cât, potrivit art.160 ind.2 alin.1 această C.P.P. cerere poate fi admisă doar în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede o pedeapsă ce nu depășește limita de 18 ani, ori în speță sunt aplicabile dispozițiile art.141 ind.1 C.P.P. chiar dacă inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, pedeapsa pentru fapta consumată fiind de 25 de ani închisoare.
Potrivit practicii judiciare în materie, în concordanță cu cerințele art.5 din CEDO, s-a statuat că, întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, a C.P.P. prevăzut regula că, în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art.5 alin.5 C.P.P.).
Prin interpretarea textelor de lege, considerăm că prima instanță a îngrădit dreptul părții de a formula o astfel de cerere în tot cursul procesului penal.
Este adevărat că din dispozitivul hotărârii atacate lipsește termenul inadmisibil, dar trebuie relevat faptul că, inculpatului u i-a fost judecată pe fond cererea, considerentele încheieri făcând referire doar la excepția mai sus invocată.
Față de cele ce preced, se consideră că soluția care se impune este aceea a admiterii recursului formula în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.c C.P.P. casarea în întregime a încheieri atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Monica Rodina Livia
