Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 815/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 815
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mărăcineanu Vasile
JUDECĂTOR 2: Teișanu Florentin
JUDECĂTOR 3: Enescu Dan
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui G și, născut la data de 28 decembrie 1971 și fiul lui și, născut la data de 06 ianuarie 1969, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii din 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- prin care în baza disp. art. 1608aalin. 6 Cod proc. penală s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei doi inculpați, ca neîntemeiate.
Prin aceeași încheiere, în baza art. 139 al. 2 Cod proc. penală s-a respins cererea formulată de inculpatul de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați și, aflați în stare de arest preventiv, personal și asistați de avocat din Baroul București conform împuternicirii avocațiale nr. -/13.11.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și arată că aceștia au declarat recurs împotriva încheierii din 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, numai în ceea ce privește soluția de respingere a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, ca neîntemeiate.
Arată că aceeași încheiere a fost atacată cu recurs de în ce privește menținerea măsurii arestării preventive, recursul fiind judecat la Curtea de Apel Ploiești în data de 12 noiembrie 2009.
În ce privește recursurile declarate de cei doi inculpați în cauza de față privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar, se arată că în încheierea nr. 56 pronunțată de completul de nouă judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție se precizează modul cum este definit pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de inculpat.
Precizează că instanța de fond a respins cererile formulate de inculpați de punere în libertate sub control judiciar, tratând superficial condițiile prev. de al. 1 și 2 al art. 1602Cod proc. penală, anume pentru infracțiunile săvârșite din culpă și pentru infracțiunile săvârșite cu intenție pedeapsa să fie de maximum 18 ani și să nu existe probe din care să rezulte că prin lăsarea în libertate a inculpaților ar exista riscul influențării bunei desfășurări a procesului penal.
Prin dispozițiile art. 23 pct. 11 din Constituție acest drept de a solicita liberarea provizorie sub control judiciar a devenit un drept fundamental.
Instanța de fond nu a analizat sub aspectele arătate mai sus cererea de liberare provizorie sub control judiciar, dar motivează prin prisma neschimbării temeiurilor ce au stat la baza emiterii mandatelor de arestare preventivă.
La acest moment al procesului penal aceste temeiuri nu mai subzistă.
Ministerul Publica arătat în motivele depuse la dosarul de fond cu privire la inculpatul, că utilajele au fost aduse în țară de, din de doi cetățeni din Republica Acesta este un prim aspect pe care se poate aprecia că s-au schimbat temeiurile avute inițial în vedere la luarea măsurii arestării. Se ignoră însă persoana inculpaților.
Instanța de fond a respins cererea și cu motivarea că procesul este în fază incipientă, în cauză au fost audiați numai 4 inculpați și lăsarea lor în libertate ar împieta buna desfășurare a procesului penal.
Aceste aspecte sun însă puse în discuție atunci când se impune menținerea și prelungirea arestului preventiv.
În ce privește pe inculpați nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că aceștia lăsați în libertate, ar influența un martor, expert sau orice alt probatoriu pentru aflarea adevărului.
Toate aceste considerente au fost preluate și de curtea de apel ca atare, care a făcut o analiză ad literam a dispozițiilor art. 1602Cod proc. penală. Or, interpretarea trebuia făcută în spiritul legii, în aplicarea normelor prevăzute de Codul d e procedură penală.
În ce privește pe cei doi inculpați sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1602Cod proc. penală, motiv pentru care solicită admiterea recursurilor, casarea parțială a încheierii din 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond să se admită cererile formulate de cei doi inculpați de punere în libertate sub control judiciar.
Se arată că instanța de fond a reținut că perioada de 14 luni de arest preventiv în care se află inculpații este o perioadă destul de considerabilă dar nu se îndreaptă spre partea superioară pentru a se putea afirma că este o perioadă rezonabilă în sensul practicii interne și practicii CEDO.
S-a făcut de asemenea referire la practica judiciară de la Strasbourg fără să se nominalizeze în mod concret vreo decizie a Curții Europene de Drepturilor Omului.
De aceea, sub aspectul perioadei rezonabile se face referire la disp. art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO care explică ce înseamnă perioadă rezonabilă când este vorba de arestare preventivă.
Solicită să fie analizate cu obiectivitate motivele de recurs și ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Precizează că dosarul este pe rolul instanței de judecată din luna ianuarie 2009 venit prin strămutare din luna iunie, de atunci până în prezent au fost audiați doi inculpați, la B fiind audiați alți doi. În cauză sunt arestați 8 inculpați dintr-un număr de 17 inculpați.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul arată că în dispozițiile articolelor de lege privind instituția liberării sub control judiciar se arată că aceasta nu este un drept al inculpatului ci doar o vocație.
Art. 1602Cod proc. penală se arată situațiile în care o asemenea măsură nu se poate acorda. S-au invocat în cauză și spețe de la Curtea de Apel București privind faptul că trebuie să se raporteze situația și la infracțiunile comise de inculpați, gravitatea acestora, inculpații aderând la grupul infracțional organizat.
Sunt trimiși în judecată 8 inculpați în stare de arest preventiv din 17 inculpați.
Sunt infracțiuni economice, există și o infracțiune de înșelăciune precum și cea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, unii dintre inculpați au organizat grupul și alții au aderat la acesta pentru fabricarea ilegală a țigărilor.
Trebuie să se facă raportarea la natura infracțiunilor, modalitatea de comitere, prejudiciul foarte mare și rezonanța socială a faptelor comise.
Concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii din 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care li s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar și menținerea acestei încheieri ca legală și temeinică.
Avocat având cuvântul în replică arată că potrivit art. 23 al. 10 din Constituție cererea de liberare provizorie sub control judiciar este un drept.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că el doar a vândut o mașină de tipărit, a închiriat un spațiu unui tipograf. a confecționat aceste timbre, utilajele sunt la el, a mai confecționat și etichete false și este judecat în stare de libertate.
Pe și nu i-a cunoscut înainte de arestarea sa și nu a aderat la niciun grup infracțional organizat.
Solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt precizează că pus în libertate sub control judiciar nu ar influența martorii sau ar comite o nouă infracțiune, nu este recidivist, declarațiile martorilor și ale celorlalți coinculpați concordă cu cele date de el.
Arată că nu a fost audiat la judecata fondului.
Precizează că nu a cunoscut faptul că se lucra fără licență și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea din 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- în baza disp. art. 1608aalin. 6 Cod proc. penală s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și, ca neîntemeiate.
Prin aceeași încheiere, în baza art. 139 al. 2 Cod proc. penală s-a respins cererea formulată de inculpatul, de revocare a măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut referitor la inculpații, și că temeiurile avute in vedere la momentul arestării preventive a acestora nu s-au schimbat, chiar dacă prin declarațiile date de inculpații audiați se poate contura in parte modalitatea de săvârșire a infracțiunilor și gradul de implicare a tuturor inculpaților cercetați in prezenta cauză.
Până la momentul discutării legalității și temeiniciei arestării preventive la termenul de judecată din data de 2.11.2009 in privința acestora, tribunalul a considerat că este necesară cercetarea in continuare in stare de arest a inculpaților, procesul penal aflându-se intr-o fază incipientă, necunoscându-se până la acest moment poziția procesuală a inculpaților arestați care nu au fost încă audiați, existând încă posibilitatea influențării negative a desfășurării in continuare a procesului penal.
De asemenea s-a arătat că nu trebuie neglijat nici faptul că potrivit jurisprudenței CEDO privarea de libertate și respectiv menținerea acesteia se impun dacă măsura este imperios necesară pentru a asigura prezenta inculpaților în fața autorității competente pentru motive verosimile, temeinice - cercetarea judecătorească și buna ei desfășurare încadrându-se în această motivație.
În ceea ce îi privește pe inculpații, G, și, instanța de fond a precizat că de la momentul trimiterii in judecată și până la data de 2.11.2009 aceștia au fost audiați și in faza cercetării judecătorești și nu și-au modificat poziția procesuală, manifestând pe întreg parcursul procesului penal aceeași atitudine de recunoaștere cu unele precizări a infracțiunilor pentru care au fost trimiși in judecată.
In fața instanței, inculpații și, au declarat pe larg modalitatea de comitere a infracțiunilor precizând rolul avut de fiecare dintre inculpații cercetați, in comiterea infracțiunilor deduse judecății.
In condițiile in care, inculpații au fost audiați in fața instanței menținându-și poziția procesuală avută anterior in cursul urmăririi penale, chiar dacă nu au dispărut in întregime temeiurile avute in vedere la momentul luării măsurii arestării preventive împotriva lor, s-a considerat că aceste temeiuri s-au schimbat după declarațiile date in fața instanței, aceștia nemaiputând influența in vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, tribunalul a apreciat că se impune înlocuirea măsura arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, fără a se revoca măsura arestării preventive deoarece procesul penal se află intr-o fază incipientă, nefiind audiați toți inculpații, martorii și nefiind administrate alte probatorii.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpații și, numai în ceea ce privește respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea acestei căi de atac, după ce prin intermediul apărătorului ales și-au exprimat dezacordul față de soluția adoptată, s-a criticat în special motivarea existentă într-o altă decizie a Curții de Apel Ploiești prin care au fost analizate ad literam textele de lege ce reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, motivare din care a rezultat că instanța poate acorda această liberare.
Pe de altă parte inculpații au precizat că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive s-au schimbat, dat fiind probele administrate ulterior din care nu rezultă o participație la grupul infracțional organizat de care se face vorbire în rechizitoriu.
a precizat că actele pe care le-a încheiat cu ceilalți coinculpați erau numai acte de comerț fără a fi vorba de activități infracționale. Nu a cunoscut că inculpații nu aveau licență pentru fabricarea țigărilor.
a menționat că a încheiat un simplu contract de închiriere fără a cunoaște că urmează a se fabrica în mod ilegal țigări.
Față de acestea, ambii inculpați au menționat că din datele existente în prezent nu rezultă că ar putea influența aflarea adevărului sau că cercetați în stare de libertate vor săvârși alte infracțiuni.
Examinând recursurile formulate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3 Cod proc. penală, Curtea apreciază că ambele căi de atac sunt nefondate, astfel cum se va arăta în continuare:
În primul rând așa cum rezultă și din motivarea instanței de fond dar și actele de sesizare ale instanței se constată că prin acestea din urmă au fost trimiși în judecată un număr de 16 inculpați dintre care 8 aflați în stare de arest preventiv, reținându-se în esență că au alcătuit un grup infracțional organizat ce a avut ca obiect fabricarea de țigarete contrafăcute în scopul de a le pune în circulație, acțiune infracțională care ar fi și fost efectuată. Așadar, este fără putință de tăgadă că această speță este una destul de complexă dat fiind numărul mare de persoane implicate cât și prin materialul probator strâns în faza de urmărire penală (76 volume).
Până în prezent au fost audiați în faza de cercetare judecătorească numai patru dintre inculpați, respectiv, G, și, persoane față de care prin încheierea recurată instanța de fond a decis înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, soluție ce a fost modificată definitiv în urma recursului declarat de către procuror, prin decizia penală nr. 788 din 05.11.2009 a Curții de Apel Ploiești.
Deși apărătorul inculpaților nu a fost de acord cu o motivare anterioară a Curții de Apel Ploiești, totuși Curtea nu poate să nu constate că în art. 1602alin. 1 Cod proc. penală se menționează că liberarea provizorie sub control judiciarse poate acorda, expresie din care rezultă că instanțele nu sunt obligate să acorde această liberare dacă sunt îndeplinite strict condițiile prevăzute în alineatul 2 al acestui text de lege.
Pe de altă parte însă, reținând declarațiile date în prezent de fiecare dintre inculpați în care se punctează doar o parte din activitatea presupus infracțională și reținută în rechizitoriu, menționându-se că aceste acțiuni au fost în general legale, Curtea consideră că aflați în libertate recurenții pot încerca influențarea unor martori sau chiar experți (aceasta deoarece se menționează că în apărare vor solicita efectuarea unor expertize), în vederea zădărnicirii aflării adevărului.
Mai reține curtea, așa cum de altfel s-a evidențiat și în decizia penală anterior menționată că în momentul de față garanțiile ce pot fi impuse recurenților dacă s-ar dispune liberarea lor sub control judiciar nu sunt suficiente pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevede art. 136 al. 1 Cod proc. penală.
Au mai precizat inculpații că se află în prezent în stare de arest preventiv de aproximativ un an și patru luni, motiv pentru care de asemenea s-ar impune cercetarea lor în stare de libertate.
Sub acest aspect, Curtea constată astfel cum a făcut-o și anterior că ne aflăm în fața unei cauze destul de complexe, în care sunt cercetate un număr mare de persoane, au fost audiați mulți martori și în general administrate multe probe, ce se doresc readministrate în faza cercetării judecătorești, iar cercetarea judecătorească se află abia la început, dat fiind faptul că de aproximativ un an de când cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, inculpații arestați preventiv au formulat foarte multe cereri prin care au solicitat să fie cercetați în stare de libertate, iar de fiecare dată au atacat cu recurs soluțiile date de către instanța de fond, ceea ce a îngreunat deosebit de mult desfășurarea procesului penal.
Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către cei doi recurenți sunt neîntemeiate, așa cum dispune art. 1608aalin. 6 Cod proc. penală, fiind respinse astfel în mod justificat de către instanța de fond.
Pentru aceste considerente, curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la data de 28 decembrie 1971 și fiul lui și, născut la 06 ianuarie 1969, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. TF
Tehnored. GM
7 ex./17.11.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal / Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Mărăcineanu VasileJudecători:Mărăcineanu Vasile, Teișanu Florentin, Enescu Dan
