Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - cerere de liberare provizorie sub control judiciar -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 82
Ședința publică din 04 martie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință nr. 56 din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpatul, întrebat fiind dacă dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs, a arătat că își menține declarațiile date anterior.
Avocat, având cuvântul a arătat că inculpatul înțelege să recuze pe domnii judecători - - și - în baza art. 47 alin. 2 Cod procedură penală, întrucât cei doi magistrați s-au pronunțat anterior cu privire la ceea ce se discută în ședința de astăzi, sens în care s-a întocmit proces verbal atașat la dosar.
Instanța suspendă judecarea cauzei până la soluționarea cererii de recuzare formulate.
După soluționarea cererii de recuzare, dezbaterile au fost reluate în aceeași componență a completului de judecată, prezente fiind aceleași părți.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul a arătat că soluția pronunțată de Tribunalul Suceava este nelegală întrucât s-a făcut o confuzie care are consecințe grave asupra inculpatului în sensul că îl privează în continuare de libertate, confuzie care constă în motivarea pe care instanța de fond o formulează. A arătat că instanța de fond nu a luat în considerare caracteristicile de textul ce reglementează această instituție juridică. Cea mai mare parte a justificărilor instanței de fond se referă la fondul problemei și la existența sau inexistența unor probe care ar atesta sau nu starea de vinovăție a inculpatului. A mai arătat că prin prisma cadrului pe care legiuitorul îl definește această cererea formulată ar putea fi analizată sub aspectul admisibilității cu păstrarea într-un cadru mai îndepărtat a existenței dosarului de fond și a acuzațiilor ce se aduc inculpatului. Prin admiterea recursului a solicitat analizarea condițiilor prevăzute de lege, pentru că în situația acestei liberări provizorii nu pot fi puse în discuție, existența, modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. În susținerea celor relatate a arătat că pedeapsa pentru fiecare din faptele reținute în sarcina inculpatului nu depășește 18 ani, nu există date și nici măcar bănuieli că prin admiterea cererii și punerea în libertate a inculpatului ar exista în vreun fel pericolul săvârșirii de alte fapte penale. Instanța de fond a motivat acest punct de vedere prin faptul că inculpatul, datorită calității anterioare, există pericolul săvârșirii de alte fapte penale. A solicitat înlăturarea acestei susțineri făcută de instanța de fond, întrucât acesta este doar un punct de vedere în susținerea unei soluții, dar fără ca acesta să aibă vreun suport probator. A mai arătat că nu există niciun fel de date sau indicii că lăsarea în libertate a inculpatului ar conduce la zădărnicirea aflării adevărului, influențarea unor martori, întrucât dosarul se află în stare de judecată la instanța de fond, probatoriul este complet, declarația inculpatului este menținută în fața instanței de fond, așa cum a fost dată în ultima variantă la organul de urmărire penală, în sensul că recunoaște săvârșirea faptelor. A mai invocat situația personală a inculpatului, arătând că acesta este căsătorit cu doi copii minori în întreținere, soția având o situație medicală survenită accidentală, iar din actele existente la dosar rezultă și o situație medicală deosebită, având antecedente medicale cu mult înainte de a fi arestat. A invocat în apărarea inculpatului și o hotărâre a CEDO, respectiv Iavorski Poloniei, pe care a și depus-o la dosarul cauzei, din cuprinsul acesteia reieșind faptul că starea de arest preventiv constituie excepția, iar starea de libertate constituie regula. Pentru toate motivele expuse a solicitat admiterea recursului, implicit a cererii de liberare sub supraveghere și punerea în libertate a inculpatului.
Procurorul, având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. A arătat că față de natura faptelor, gravitatea acestora și modalitatea săvârșirii și nu în ultimul rând de calitatea pe care inculpatul a avut-o, se impune în continuare privarea de libertate a acestuia. A mai arătat că există indicii că s-ar fi săvârșit și alte fapte de natură penală, sens în care a depus o sesizare a IPJ S împreună cu documentația efectuată cu ocazia unui control.
Avocat, având cuvântul în replică, a arătat că dacă aceste indicii există, aparțin de domeniul trecutului și punerea în libertate a inculpatului nu există pericolul ca pe viitor să săvârșească alte fapte de aceeași natură.
Inculpatul, având ultimul cuvânt a arătat că își însușește concluziile apărătorului și a solicitat punerea sa în libertate.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 2 martie 2009 și înregistrată sub nr-, a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, motivat de faptul că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia, punerea sa în libertate neprezentând vreo temere că ar putea săvârși alte infracțiuni, că ar zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor martori, părți, ori să distrugă mijloace de probă. De asemenea, a invocat situația familială și medicală gravă în care se află.
În motivarea orală a acestei cereri, apărătorul inculpatului a arătat în esență, că acesta poate fi judecat in stare de libertate, invocând ca temei legal dispozițiile art.1602și urm. Cod procedură penală.
Prin încheierea de ședință nr. 56 din 02.03.3009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul penal nr- s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere s-au reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 4/P/2009 din 09.02.2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor:
- sustragere de înscrisuri, prev.de art. 242 alin.1,3 Cod penal, constând în aceea că în calitate de lucrător de poliție judiciară, funcționar public în accepțiunea art.147 Cod penal, a sustras prima declarație olografă dată de conducătorul auto în dosarul penal pe care îl instrumenta;
- fals intelectual, prev. de art. 289 alin.1,3 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în calitate de agent de poliție, funcționar public în accepțiunea art.147 Cod penal, a făcut mențiuni nereale în actele procedurale întocmite, care emanau de la o autoritate publică dintre cele prevăzute de art.145 Cod penal, în sensul că a antedatat declarația olografă a numitului, i-a dictat acestuia mențiunile cu privire la cantitățile de alcool și de alimente consumate anterior producerii accidentului rutier, a menționat date nereale în conținutul declarațiilor datate fals 30.09.2008, înscrisuri pe care le-a confirmat prin autoritatea de care se bucura ca lucrător de poliție și pe care le-a atașat în dosarul penal în care a fost legal investit;
- uz de fals prevăzută de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, a folosit înscrisurile false și falsificate - declarații olografe și declarații de audiere ale învinuitului - deși cunoștea conținutul nereal al acestora pentru a solicita calculul retroactiv al alcoolemiei și în a-și motiva soluția de scoatere de sub urmărire penală în cauza în care a efectuat cercetări;
- luare de mită, prev. de art. 254 alin.2 cod penal, cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal, constând în aceea că în calitate de organ de cercetare al poliției judiciare, cu atribuțiuni în efectuarea urmăririi penale, a pretins și primit în timpul efectuării anchetei și anterior întocmirii unor acte procedurale suma de 1.200 euro pentru sine, pentru a efectua acte contrare atribuțiunilor sale de serviciu, precum sustragerea de înscrisuri din dosarul personal pe care îl instrumenta, acceptarea și folosirea unor mijloace de probă false și falsificate pe baza cărora a făcut propunerea de scoatere de sub urmărire penală, încercând să înlăture tragerea la răspundere penală a celui cercetat prin evocarea unei situații de fapt nereale și a unor mijloace de probă administrate ilegal.
S-a reținut că din perspectiva condițiilor instituite de lege prin disp. art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală pentru acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar sunt îndeplinite formal cerințele prev. de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este închisoare care nu depășește 18 ani însă s-a apreciat că nu este întrunită cerința reglementată de alin. 2 al art. 1602Cod procedură penală în contextul în care natura și gravitatea deosebită a pretinselor fapte pentru care este cercetat, amploarea și întinderea în timp a activității infracționale la care face referire actul de inculpare, calitatea acestuia, scopul urmărit și consecințele care s-au produs, constituie date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
S-a reținut că circumstanțele personale ale inculpatului nu sunt de natură a justifica aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar este oportună, ele urmând a fi avute în vedere de instanță cu ocazia judecării cauzei pe fond.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a formulat recurs inculpatul arătând că în cauză sunt întrunite cerințele legale pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
A arătat că pedeapsa pentru fiecare din infracțiunile pentru care este judecat este mai mică de 18 ani fiecare, iar prin punerea sa în libertate nu s-ar zădărnici în nici un fel aflarea adevărului, administrarea probelor și judecata propriu-zisă.
Nu rezultă nici un motiv de îndoială că prin punerea sa în libertate ar fi dată sustragerea de la judecarea cauzei.
A mai arătat că situația sa familială și personală justifică pe deplin punerea sa în libertate și continuarea judecății în stare de libertate.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând recursul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 4/P/2009 din 09.02.2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului prin săvârșirea infracțiunilor de:
- sustragere de înscrisuri, prev.de art. 242 alin.1,3 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 alin.1,3 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal, uz de fals prevăzută de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, luare de mită, prev. de art. 254 alin.2 cod penal, cu aplicarea art. 7 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea de ședință nr. 4A din 20.01.2009 a Tribunalului Suceava, măsură ce a fost menținută ulterior motivat de către instanța de judecată.
Pentru a dispune luarea acestei măsuri s-a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 136, 143 și 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală respectiv că inculpatul a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instituția liberării provizorii sub control judiciar este reglementată în Titlul IV capitolul I al Codului d e procedură penală, care reglementează măsurile preventive și alte măsuri procesuale.
Art. 136 alin. 1 lit.a-d Cod procedură penală definește scopul și categoriile măsurilor preventive, iar în alineatul 2 se arată că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Potrivit alin. 8 al art. 136 Cod procedură penală "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura".
Astfel, față de criteriile de individualizare ale măsurii prezentate mai sus cât și față de dispozițiile alin. 2 al art. 136 Cod procedură penală acordarea liberării provizorii sub control judiciar este o facultate a instanței, care poate fi acordată doar prin coroborarea cu dispozițiile alin. 8 ale art. 136 Cod procedură penală ci nu întotdeauna atunci când este întrunită condiția pozitivă sau negativă a alin. 1 și 2 ale art. 1602Cod procedură penală.
Într-adevăr în cauză este întrunită condiția formală pozitivă instituită de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală întrucât pedepsele stabilite de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului recurent nu depășesc 18 ani închisoare, însă nu sunt întrunite celelalte condiții care reglementează buna desfășurare a procesului penal așa cum sunt ele arătate de art. 136 Cod procedură penală.
În mod corect a apreciat instanța de fond că în acest stadiu procesual liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului recurent este inoportună și nu ar satisface exigențele instrucției penale pornite împotriva acestuia.
Având în vedere faptele pentru care inculpatul recurent a fost cercetat și trimis în judecată, împrejurările și modalitatea lor de săvârșire, urmarea produsă și calitatea acestuia cât și faptul că, așa cum rezultă din înscrisurile depus la dosarul cauzei de către organul de anchetă acesta este cercetat în continuare pentru săvârșirea unor alte fapte penale în legătură cu serviciul, în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar.
În ceea ce privește starea familială și starea de sănătate a inculpatului recurent, aceste aspecte nu constituie in lipsa celorlalte condiții legale, motive de sine stătătoare de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de cele prezentate și văzând că încheierea recurată este legală și temeinică nefiind dat nici un caz de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit b Cod procedură penală să respingă recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul recurent a fost asistat de apărător ales. Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 56 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar -.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.03.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. BO
Tehnored BC
3ex/05.03.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Androhovici Daniela, Samoilă Viorica
