Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 836/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.836/
Ședința publică din 21 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte Secția pentru - cu
minori și de familie
JUDECĂTOR 2: Cauze
JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror Cleopatra
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
- Biroul Teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații PETRO ( fiul lui și, născut la data de 10.08.1956, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), ( fiul lui și, născut la data de 14.05.1970, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) și ( fiica lui și, născută la data de 19.06.1987, în prezent deținută în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr- din 11.12.2009 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpații Petro și, în stare de arest, asistați de av., în baza împuternicirii avocațiale din 21.12.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual și inculpatul, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 21.12.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, desființarea încheierii Tribunalului Galați și să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar inculpatului recurent, pentru motivele pe care le va expune.
Arată că la acest moment ne aflăm în situația de combate atât netemeinicia încheierii date la instanța de fond, cât și nelegalitatea acesteia.
Din punct de vedere al netemeiniciei, dorește să sublinieze faptul că în ceea ce-l privește pe inculpatul, toți martorii arătați în rechizitoriu și audiați la urmărirea penală la acest moment au fost audiați în faza de cercetare judecătorească, astfel încât mărturia lor fie a subliniat anumite aspecte în apărare, fie nu le-a demonstrat pe cele susținute de parchet. Astfel, din tot materialul de urmărire penală, în ceea ce-l privește pe nu mai sunt de audiat martori.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că expertiza contabilă ce urmează a se face este incertă. Expertiza contabilă ce urmează a fi efectuată în cauză este hotărâtoare în ceea ce privește nevinovăția lui,astfel încât expertiza se va efectua după actele care există la dosar și este mai mult decât certă, considerând că nu poate fi influențată de către, aflat în stare de libertate.
Din punct de vedere al nelegalității, apreciază că în ultimii 20,30, 40 ani Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în cursul desfășurării procesului penal, inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite, ca atunci când fapta sau persoana făptuitorului reprezintă un pericol grav, acuzatul să se afle în stare de deținere, fără încă ca privarea de libertate să apară să apară o anticipare a executării pedepsei.
La acest moment probele majoritare împotriva lui au fost administrate.În condițiile în care este ținut în continuare în stare de deținere, se poate aprecia că deja există o ante pronunțare împotriva dumnealui, deja este semi-condamnat.
În cauza Tărău contra României din februarie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului constatat încălcarea art. 5 pct. 3 din Convenție, ca urmare a faptului că instanțele naționale nu au arătat în motivarea hotărârilor - care este în concret pericolul pentru ordinea publică.
La momentul în care pericolul pentru ordinea publică trebuie constatat în concret și trebuie dovedit prin probe, neputând fi prezumat, numai pornind de la gravitatea abstractă a faptei, ceea ce se reflectă în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, aspect reținut și de Curtea de Apel București - Secția 1 penală, prin decizia nr. 650 din 2003, consideră că este greșit a se menține în stare de arest preventiv o persoană trimisă în judecată pentru pedepse situate în mediul cuantumului de pedepse - între 5,7, 8 ani.
Nu sunt infracțiuni grav pedepsite, nu sunt nici pedepse ușoare, astfel încât acest pericol social trebuie apreciat în concret și față de comportamentul inculpatului, de reacția opiniei publice. În condițiile în care opinia publică este hrănită constant cu informații cu privire la evaziuni, la "tunuri" date împotriva statului, normal că acest caz atrage atenția, dar nu este nici singurul din G și sunt și altele mult mai răsunătoare la nivel național și menținute constant în atenția presei, astfel încât solicită admiterea recursului și să se dispună liberarea provizorie. În acest sens, depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul inculpaților Petro și arată că recursul acestora este calea prin care încearcă, pentru a 4-a oară, ca instanțele să constate faptul că sunt arestați în mod nejustificat și să obțină punerea în libertate. Până acum au fost trei cazuri în care Tribunalul Galația admis aceste cereri și a dispus cercetarea lor în stare de libertate. Prima dată a fost cu ocazia propunerii de arestare preventivă, când această propunere fost respinsă, ei fiind arestați abia în recurs de către Curtea de Apel, o altă situație a fost spre sfârșitul cercetărilor, când constatat Tribunalul Galați că Parchetul nu efectuase nici una dintre probele pe care inculpații le solicitaseră în apărarea lor și a dispus pentru a doua oară punerea în libertate, soluție infirmată de Curtea de Apel Galați și a treia situație este aceea când instanța a fost sesizată cu judecarea cauzei prin rechizitoriu și tribunalul, ca instanță de fond, care urma să judece această cauză, a constatat că au fost multe încălcări ale legii procesual penale în legătură cu dreptul la apărare al inculpaților și pentru a treia oară a dispus punerea lor în libertate și pentru a treia oară Curtea de Apel Galația infirmat această soluție.
În judecarea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererile inculpaților prin care au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, inculpații nu au mai invocat chestiuni care privesc drepturile lor procesuale, dreptul la apărare, dreptul de a propune probe și dreptul de a putea să studieze dosarul într-un termen rezonabil. Astăzi au fost invocate, cu ocazia judecării cauzei pe fond condițiile prev. de art. 1602.C.P.P. cu privire la situațiile în care se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar. Față de argumentele folosite de inculpați în apărarea lor, instanța de fond a considerat că cererea este nejustificată și a respins- folosind următoarele argumente:
Tribunalul Galația arătat că buna desfășurare procesului penal ar putea fi împiedicată prin acte ce ar zădărnici aflarea adevărului, dar nu indică ce acte au făcut până acum inculpații, care sunt datele sau indiciile ce determină instanța să considere că ei, dacă ar fi lăsați în libertate ar zădărnici aflarea adevărului. Ceea ce omite instanța de fond să spună este că inculpații au solicitat încă din urmă cu un an și ceva aflarea adevărului în totalitate, solicitând ei înșiși probe în apărare, care au fost admise abia în urmă cu o lună de către Tribunalul Galați și care se referă în principal la expertize, deci ceea ce interesează pe inculpați este nu zădărnicirea adevărului, ci aflarea adevărului cât mai repede posibil și în mod complet, nu adevărul din perspectiva exclusivă a parchetului. Se pare că până acum acesta este adevărul pe care l-au avut în vedere organele judiciare.
Al doilea argument pe care l-a folosit instanța de fond este că încă nu au fost audiați o serie de martori. Nu este în nici un caz culpa inculpaților că acest proces care a demarat în urmă cu un an și două luni prin punerea în mișcare a acțiunii penale nu a ajuns încă în faza în care să fie audiați martorii propuși de către Parchet în acuzarea inculpaților.
argument pe care instanța îl invocă este acela că evidența contabilă unei societăți presupus a fi implicate în activitatea infracțională este incertă. Instanța nu spune despre ce societate este vorba, dar presupune că este vorba despre SC SRL. Se mai arată că evidența nu este incertă, că acolo este o persoană care preluat evidența contabilă și n-ar fi singurul caz în care evidența unei societăți comerciale este incertă. Dacă cineva dorea să afle, putea fi reconstituită pe baza verificărilor încrucișate și această chestiune a fost invocată și de către apărare prin solicitarea de a se efectua o expertiză financiar contabilă. Dacă evidența este incertă, acest lucru nu poate influența în vreun fel sau altul cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Argumentul pe care instanța de fond îl folosește, dar care în mod normal ar trebui să fie folosit în favoarea lor, se referă la faptul că adoptarea unei măsuri neprivative de libertate se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave. Este de acord cu acest lucru. Măsura punerii în libertate într-adevăr poate fi adoptată în situația unor infracțiuni mai puțin grave. Aceste infracțiuni pentru care ei sunt arestați sunt mai puțin grave, pentru că dacă erau mai grave legiuitorul prevedea niște pedepse care depășeau 18, 20 sau ajungeau până la 25 de ani. Cât timp legiuitorul prevede posibilitatea ca pentru infracțiuni pedepsibile cu închisoarea de până la 18 ani, să fie puși în libertate prin liberare provizorie sub control judiciar și infracțiunile pentru care ei sunt cercetați - se referă la infracțiunile componente ale așa-zisului grup organizat - nu depășesc acest plafon, acest cuantum, înseamnă că nu sunt așa de grave, pentru că altminteri legiuitorul le-ar fi exceptat de la posibilitatea punerii în libertate sub control judiciar.
Acest argument în mod normal ar trebui folosit în favoarea inculpaților: nu sunt infracțiuni grave deoarece infracțiunile grave se pedepsesc cu pedepse de peste 18 ani, cei care le-au comis nu beneficiază de posibilitatea ca ei să fie puși în libertate sub control judiciar. Instanța de judecată a arătat că cel puțin la acest moment procesual nu este evidențiată garanția că cei lăsați în libertate nu vor încerca zădărnicirea aflării adevărului. Nu inculpații trebuie să facă dovada că dacă ar fi lăsați în libertate n-ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, ci instanța trebuie să indice dovezile din care rezultă contrariul, că dacă ar fi lăsați în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Instanța răstoarnă o prezumție și nu se referă la prezumția de nevinovăție, ci la prezumția de bună-credință, inclusiv pe parcursului desfășurării procesului.
Cât timp la dosarul cauzei nu există asemenea probe că au încercat, și cum au încercat ei să zădărnicească aflarea adevărului? Prin formularea unei cereri de expertiză în luna decembrie 2008 în legătură cu care Parchetul nu răspuns niciodată la această cerere, în legătură cu care instanța s-a pronunțat abia acum o lună și de abia acum s-au desemnat experții și experții parte în cauză? Acesta este modul în care se presupune că ei încearcă să zădărnicească aflarea adevărului?
În cauză este vorba despre infracțiuni patrimoniale, nu sunt infracțiuni cu violență, nu sunt infracțiuni care se referă la viața sexuală, nu sunt infracțiuni ce privesc libertate de mișcare a persoanei, la viața sexuală, la consumul de droguri, la armament Este vorba despre presupuse prejudicii aduse statului, la care tot statul este parte vătămată și organ de control.
Dă câteva exemple din care rezultă incorectitudinea rechizitoriului, prin care se reține următorul aspect: că au înființat niște societăți sau au colaborat cu alte societăți, introduceau în societățile lor diferite substanțe neaccizabile: diluanți, dizolvanți și uleiuri, le amestecau undeva în depozitul la modul empiric, fiindcă acolo nu au fost identificate utilaje. Le amestecau între ele și ce rezulta erau produși carburanți, motorină ce puteau fi livrați și dați în consum. cineva că așa stau lucrurile, cum le descrie rechizitoriul? Este rețeta cea mai simplă pentru cineva: deci, cumperi diluanți, dizolvanți și uleiuri, nu ai nevoie de antrepozit fiscal, de autorizație, le duci în u, unde există acolo un schelet, așa - zise depozite, acolo le amestecă - nu se spune cum - dă senzația că este un polonic imens - și apoi pe altă țeavă, iese carburantul. Și cui se vinde acest carburant? Sunt mii de tone de carburant care au fost vândute cu acte în regulă, cu certificate de calitate și fără vreo pretenție din partea consumatorului, care nu este vreo asociație familială, ci sunt societăți comerciale cum ar fi SC SA, SC SRL, cărora li s-au vândut mii de tone de combustibil, potrivit facturilor de livrare. cineva că pe timp de vară și de iarnă, ar fi cumpărat combustibili produși în aceste condiții empirice de către SC SA - care are sute de utilaje și de mijloace de transport și care face deplasări și care nu funcționau, care gripau motoarele, le stricau filtrele?
Este un mare neadevăr ce se spune, dacă expertiza tehnică nu a fost încă admisă,respectiv să creadă cineva că aceasta este modalitatea în care mii, zeci de mi de tone de combustibil au fost livrate către SC SA, care are sute de camioane pe traseu și macarale și care consumă sute de tone de combustibil pe zi,care provenea de la societățile lor și despre care se spune că erau falsificate și făcute în condiții empirice, sustrăgându-se de la plata datoriilor, taxelor.
În esență,aceasta este acuzația ce li se aduce:cu evaziune, cu spălare de bani și infracțiunea la Codul fiscal. Nu este adevărat că ar fi existat o singură declarație din partea unui beneficiar,cu asemenea produse.
Asemenea produse se fac în rafinării, după anumite rețete, cu utilaje, cu supraveghere, nu putea și încă o persoană să stea noaptea, să dea cu polonicul în rezervor și să spună că iese combustibil, carburant, motorină, livrat cu zecile și miile de tone. Și până când nu se efectuează expertizele - și cea tehnică - ce știe de pe acum că va fi greu de realizat -, fiindcă din 2006-2007-2008, când activitatea lor se presupune că a fost monitorizată, puteau fi prinși în flagrant, se puteau ridica mostre, de așa - zis substanță contrafăcută, supusă verificării și constatării că sunt false, și stabilirii vinovăției lor - nu s-a făcut acest lucru., cum poate instanța, în lipsa unor documente, în lipsa unor eșantioane de probă, să facă dovada că acestea corespundeau din punct de vedere organoleptic și funcționau normal, conform standardelor prevăzute?
Aceasta este speța în care sunt inculpați, și ceilalți inculpați - care nu au mai avut puterea sau încrederea să mai facă recurs - și despre care instanța vorbește despre chestiunea că ar zădărnici aflarea adevărului. Solicită să se constate că sunt arestați de un an și două luni și că până astăzi nu putut fi administrată nici o probă în apărarea lor.
Probele care se prezintă în rechizitoriu nu pot fi considerate ca veridice, cât timp, dacă s-ar fi dorit probarea activității infracționale ar fi fost necesară și suficientă o singură descindere la u și ridicarea de mostre, chiar și de pe fundul rezervoarelor și trebuiau făcute verificări făcute la beneficiarii acestor produse, urmând a se constata dacă într-adevăr ceea ce livrau ei erau niște produse false sau nu și dacă erau datori de impozite și taxe la stat.
Pentru aceste motive,avându-se în vedere și conduita inculpaților în perioada detenției preventive, nu există în ceea ce-i privește vreun raport de eveniment sau de incident din locul de detenție din care să rezulte că au fost depistați având asupra lor telefoane, bilețele,alte moduri de a comunica și de încerca să zădărnicească aflarea adevărului, de influența martori, experți, ori alte persoane care pot contribui la buna desfășurarea procesului penal, avându-se în vedere că are opt clase, nu are cunoștințe în legătură cu administrarea societăților comerciale și nu putea realiza, să fi voit, această activitate amplă care este descrisă în rechizitoriu, că în ceea ce-i privește, inculpații au solicitat probe în apărarea lor, probe care le-au fost respinse timp de un an de zile și că nu se justifică respingerea acestei cereri cu argumentația invocată. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursurilor inculpaților, casarea hotărârii Tribunalului Galați și în rejudecare să se dispună liberarea provizorie sub control judiciar, cu instituirea restricțiilor pe care instanța le consideră că asigura buna desfășurare a procesului penal, dar într-un mod corect și imparțial.
Reprezentanta Ministerului Public precizează că din 1999, noiembrie de când a apărut legea spălării banilor, primul rechizitoriu pentru infracțiunea de spălare de bani a fost întocmit abia în 2005. Dorește să evidențieze că spălarea de bani este infracțiune care se probează foarte greu, căreia îi trebuie infracțiune premisă și un mod anume de operare și de justificare, în primul rând contabil, prin existența unor acte care să justifice plimbarea unor bani. Este o cauză în care s-a probat spălarea de bani cu infracțiune premisă de evaziune fiscală și din Codul fiscal,în contextul crimei organizate.
În decursul acestei cauzei, în care inculpații sunt arestați de un an și două luni, a observat faptul că se încearcă de către apărare, demontarea existenței infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003 și nu întâmplător, pentru că este infracțiunea care are pedepsele cele mai mari. E adevărat că faptele reținute în sarcina inculpaților nu sunt foarte grave, dacă nu sunt efectuate sau nu sunt săvârșite în contextul crimei organizate,cum este prezenta cauză. Sunt infracțiuni de prejudiciu și nu sunt infracțiuni de violență care pot afecta sănătatea sau liniștea unor persoane, dar sunt infracțiuni cu un pericol social crescut, dat fiind contextul, mijlocul de săvârșire al faptelor și urmările, prejudiciul foarte mare pentru economie, pentru că banii pe care finanțele trebuia să-i încaseze într-un cuantum foarte mare, trebuiau să intre la bugetul de stat.
Deși pare ipotetic faptul că, în esență, așa cum a arătat și apărarea, inculpații au amestecat uleiuri, solvenți și dizolvanți și au creat motorină, se întreabă că, dacă nu s- întâmplat așa și nu au venit reproșuri din partea comercianților,de ce era nevoie de verificat densitatea, conform declarațiilor martorilor care au fost audiați în faza de cercetare judecătorească? De ce era nevoie de verificarea zilnică unei densități în momentul în care venea marfa și se amesteca în acele mari bazine dacă motorina avea acte de însoțire și ar fi avut o densitate proprie conform actelor însoțitoare? Urmărirea penală este concludentă, convingătoare, are probe din care rezultă că faptele reținute în sarcina inculpaților sunt probate, chiar dacă par abstracte, chiar și pentru dumnealor, pentru că nu vrea nimeni să vadă și să rețină maniera deosebită în care ei au săvârșit fapta, care este o manieră deosebită, pentru care incumbă și inteligență și multă îndrăzneală și pe care nu o întâlnești în fiecare zi.
De aceea, prezenta cauză este o cauză atipică și este și complexă,atât prin modul de săvârșire a faptelor, cât și prin faptele care au fost reținute în sarcina celor cinci inculpați și care sunt probate de la urmărirea penală. Nu s-a dat curs cererii de efectuare unei expertize contabile pentru că Administrația Financiară fost convingătoare în actul său prin care s-a constituit parte civilă, detaliind maniera în care s-a realizat acest prejudiciu, stabilind chiar și faptele care se puteau reține în sarcina inculpaților.
S-a început cercetarea judecătorească și după cum se poate verifica,martorii care au fost audiați până la acest moment, vin să susțină situația de fapt din rechizitoriu și, ceea ce este cel mai important este faptul că nu avem cum să stabilim separat pentru fiecare inculpat faptele săvârșite, decât într-un anumit procent, pentru că infracțiunea de prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, exact asta incumbă: existența unor persoane care se hotărăsc să facă ceva cu un anume scop patrimonial nelegal,dar ale căror activități sunt legate una de alta. Nu poate să spună că un inculpat se face vinovat pentru o anumită faptă și are 7 martori care vin sau nu vin să probeze fapta respectivă, acțiunile lor sau inacțiunile lor, pentru că există și un astfel de aspect în acest dosar. De multe ori un rezultat negativ al faptelor lor s- determinat de inacțiuni care sunt nelegale și care ar fi putut fi anticipate. Faptele reținute în sarcina lor sunt probate de la urmărirea penală,atât cât s- făcut din cercetarea judecătorească este convingător și susține materialul de la urmărirea penală, mai mult decât atât, instanțele, în decursul acestei perioade de timp și nenumărate la număr, au avut posibilitatea să verifice de foarte multe ori dacă subzistă temeiurile și probele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, dacă au apărut situații noi care să justifice cererile aferente, formulate de inculpați referitoare la punerea lor în libertate sub o anumită formă sau alta, pe cauțiune, liberare provizorie
Până la acest moment nu există vreun temei legal prevăzut în codul d e procedură și care se referă la apariția unor împrejurări favorabile care să schimbe din situația de fapt reținută în sarcina inculpaților sau pentru fiecare inculpat în parte, astfel încât nu există nici un motiv pentru care instanța să dea curs cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpați.
Această cauză fost verificată de nenumărate instanțe, iar prin soluțiile de respinge ale instanțelor care ar fi putut să dea curs cererilor inculpaților referitoare la liberările respective, sau la recursurile aferente, nu s-a făcut decât să se susțină situația de fapt probată din faza de urmărire penală, la care se adaugă minimum de verificări efectuate până la acest moment în faza de cercetare judecătorească.
Dat fiind aceste aspecte, concluzionează că instanța nu este în situația în care nu are nici un motiv pentru care să admită recursurile declarate de inculpați, motiv pentru care solicită respingerea acestora, ca fiind nejustificate.
Avocat, în replică, arată că doamna procuror spus ceva nou, respectiv de ce trebuia verificată densitatea produselor?. Această întrebare a pus-o și personal, cu un an în urmă pentru că este curios să vadă dacă acolo într-adevăr oricine practic poate să producă motorină și pus întrebările acestea, respectiv care sunt calitățile fizico-chimice ale acestor produse, dacă aceste produse corespund din punct de vedere calitativ, dacă sunt produse în mod artizanal prin amestecare de uleiuri minerale și alți dizolvanți și alte întrebări, dar Parchetul nu a vrut să afle.
Inculpata recurentă lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului
Inculpatul recurent arată că se tot vorbește de un prejudiciu mare și cât de convingători au fost cei de la finanțe, în urma unui raport făcut. Dacă așa a fost,ar fi trebuit să fie în libertate de un an de zile, pentru că acel raport fiscal nu îi este adresat și cu atât mai mult, activitatea sa re referă la o valoare de 6 miliarde și fiecare leu este dovedit prin hotărâri judecătorești definitive. Dacă s-ar lua în considerare raportul fiscal,așa după cum spus doamna procuror, că a fost foarte convingător pentru se începe urmărirea penală, arată că personal poate demonstra cu acte că nu este adevărat, cu atât mai mult cu cât pentru constituirea de grup infracțional, fiecare trebuie să aibă un rol bine definit în cadrul grupului infracțional, trebuie să săvârșești anumite infracțiuni și se face o mare confuzie pentru că sunt două etape diferite: activitatea SC & SRL și activitatea SC SRL, unde este diferență de un an de zile între ele.
În ceea ce-l privește,au fost doar doi martori, cei care au lucrat la depozit. În rest,din acest dosar nu cunoaște pe nimeni. Singura sa activitate comercială a fost cu gaze, unde au fost multiple controale încrucișate și nu s-a constatat nici o neregulă.
Inculpatul recurent Petro lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Galați se află în curs de judecată dosarul nr -, în care sunt cercetați, în stare de arest preventiv, printre alții, inculpații:
1. Petro pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
- art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal;
- art. 25 Cod penal, raportat la art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal;
- art. 25 Cod penal, raportat la art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal;
- art. 2961lit. b din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal.
2. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- art. 2961lit. b din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
3. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- art. 23 alin. 1 lit. c din legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- art. 26 Cod penal raportat la art. 2961lit. b din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La termenul din 10.12.2009, inculpații Petro, și au formulat cereri și au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererilor au susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1602alin. 1 Cod proc. penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați nu depășește 18 ani
Pe fond, au susținut că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, că în realitate ar fi vorba de relații comerciale corecte, faptele săvârșite nu prezintă un grad ridicat de pericol social, sunt arestați de o perioadă îndelungată de timp, situație în care pot fi cercetați și în stare de libertate. Inculpata a susținut că i-a cunoscut pe ceilalți inculpați datorită unor relații de prietenie, nu a fost implicată în activitatea infracțională și lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Prin încheierea de ședință nr- din 11.12.2009 a Tribunalului Galați, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații Petro, și au fost respinse ca nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Galația reținut că,deși sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1602alin. 1 Cod proc. penală, raportat la art. 1602alin. Cod proc. penală, nu se justifică lăsarea inculpaților în libertate.
Prima instanță a reținut că faptele săvârșite de cei trei inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social și că prin lăsarea inculpaților în libertate, în condițiile în care mai sunt de audiat mulți martori, s-ar da posibilitatea să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
Împotriva încheierii de ședință nr- din 11.12.2009 a Tribunalului Galați au declarat recurs, în termen legal, inculpații Petro, și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a susținut că în ceea ce-l privește au fost audiați toți martorii și aceștia au subliniat anumite aspecte pe care le-a invocat în apărare, fie au demonstrat că unele aspecte invocate de Parchet nu există. În ceea ce privește expertiza ce urmează a fi efectuată, a susținut că nu există riscul să împiedice buna desfășurare a acesteia.
A susținut că este arestat din luna octombrie 2008, că durata arestării preventive a depășit termenul rezonabil și că, potrivit practicii CEDO, procesul penal trebuie să se desfășoare cu inculpatul în stare de libertate și numai în cazuri grave, ca atunci când fapta sau persoana făptuitorului reprezintă un pericol grav, acuzatul să se afle în stare de reținere.
De asemenea,a susținut că faptele săvârșite nu sunt grave și că arestarea preventivă nu trebuie să reprezinte o antepronunțare.
Inculpații Petro și au susținut că nu sunt probe certe care să le dovedească vinovăția, dovadă că de trei ori Tribunalul a apreciat că buna desfășurare a procesului penal se poate și cu ei în stare de libertate, numai că aceste soluții au fost infirmate de Curtea de Apel.
Au susținut că nu pot influența buna desfășurare a procesului penal deoarece situația incertă cu privire le evidențele contabile ale SC SRL B poate fi clarificată printr-o expertiză contabilă.
Au susținut că faptele nu sunt infracțiuni grave, sunt infracțiuni patrimoniale, dovadă că pedeapsa prevăzută de lege nu depășește 18 ani, așa cum prevăd dispozițiile art. 1602alin. 1 Cod proc. penală, că nu au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, ba mai mult,au încercat să contribuie la aflarea adevărului dovadă că au solicitat efectuarea unei expertize contabile.
Au susținut că în mod nereal s-a reținut că produsele petroliere vândute au fost contrafăcute,deoarece la depozitele din nu sunt utilaje care să permită amestecarea diferitelor tipuri de produse petroliere, și că deși carburanții au fost vândut la societăți comerciale care dispun de multe mijloace de transport - SC SA G, SC SRL, nici una dintre aceste societăți nu s-a plâns de calitatea produselor.
Au susținut că nu sunt probe din care să rezulte că au încercat să zădărnicească aflarea adevărului și că buna desfășurare a procesului penal.
Inculpata a susținut că are doar 8 clase și nu are cunoștințe necesare pentru administrarea unei societăți comerciale.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând încheierea de ședință recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpații Petro, și, dar și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 3856alin. 3 Cod proc. penală, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei trei inculpați sunt nefondate și le-a respins ca atare.
Potrivit art. 1602alin. 1 Cod proc. penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform alin. 2 al aceluiași art. 1602Cod proc. penală, liberarea sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească aflarea adevărului, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea mijloace.
Din prevederile legale de mai sus, rezultă că acordarea liberării provizorii sub control judiciar este facultativă, este de atributul instanței și lăsată la aprecierea instanței.
În această apreciere,instanța trebuie să aibă în vedere modul și împrejurările concrete în care faptele au fost produse, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar putea produce, circumstanțele personale ale inculpaților, dar și riscul pe care l-ar prezenta punerea inculpaților în libertate pentru buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește gradul de pericol social, nu se poate reține că faptele săvârșite nu prezintă un grad ridicat în condițiile în care pedepsele prevăzute de lege sunt cuprinse între 2 și 8 ani închisoare, în activitatea infracțională au fost implicați 5 inculpați, activitatea infracțională s-a desfășurat pe o perioadă întinsă de timp și sunt indicii că valoarea prejudiciilor cauzate ar fi de ordinul miliardelor.
În condițiile în care în cauză mai sunt de audiat 10 martori, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că prin punerea inculpaților în libertate există riscul ca aceștia să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
Este adevărat că, potrivit art. 1601Cod proc. penală, cererea de liberare sub control judiciar poate fi formulată oricând și că legea nu limitează numărul de cereri pe care un inculpat le poate formula, însă nu putem să nu observăm că la termenul 18.11.2009, aceiași inculpați au formulat atât cereri de liberare provizorie sub control judiciar, cât și cereri de liberare provizorie pe cauțiune.
De la termenul din 18.11.2009, până în prezent au fost audiați doar trei martori, care au confirmat o parte din aspectele reținute în rechizitoriu, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au schimbat.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații PETRO ( fiul lui și, născut la data de 10.08.1956 în com., jud. T, cu domiciliul în oraș M, str. 1 -,. 19,. B,. 4,. 20, jud. T, CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), ( fiul lui și, născut la data de 14.05.1970 în mun. B, jud. B, cu domiciliul în mun. B,-, - 3,. 4,. 1,. 66, jud. B, CNP- -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) și ( fiica lui și, născută la data de 19.06.1987 în mun. B, jud. B, cu domiciliul în oraș M, str. 1 -,. 19,. B,. 4,. 20, jud. T, CNP- -, în prezent deținută în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr- din 11.12.2009 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe de inculpații Petro, și la plata a câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 21.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 4: Liviu
- - - - -
Grefier,
Red.dec.jud./22.12.2009
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./24.12.2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze, Mariana Cristache, Liviu
