Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 84/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 84
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr.2 din data de 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, apărător ales din cadrul Baroului de Avocați I, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care;
Interpelat de catre instanță inculpatul recurent precizează că își menține recursul formulat și nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat depune la dosar acte în circumstanțiere - 3 copii certificate de naștere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța apreciază cauza in stare de judecată și acordă cuvântul părților in dezbateri.
Avocat susține că, inculpatul a recurat încheierea prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, el este acuzat pentru o singură relație infracțională, însă el numai infractor nu se poate numi.
S-a reținut de către instanța de fond că inculpatul ar fi acționat în desfășurarea mai multor fapte penale și că este vorba de o situație diferită față de toți ceilalți inculpați care sunt în stare de libertate. Singurul inculpat care este în stare de arest preventiv este acest inculpat, într-un dosar extrem de voluminos și care încă nu a fost înregistrat pe rolul instanței.
Consideră că, nu s-ar putea face o similitudine între poziția și statutul acestui inculpat, care se află în stare de arest, față de ceilalți coinculpați care sunt în stare de libertate, pentru că diferă. Este vorba de o diferență care îl favorizează pe inculpatul. Ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate pentru săvârșirea unor fapte de înșelăciune sub forma agravantă a art. 215, în timp ce inculpatul este cercetat pentru două fapte, una de aderare (nu inițierea sau constituirea) la grup, iar a doua este de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a si b din Legea nr. 656/2003.
Nu se poate reține că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea unei asemenea infracțiuni, în sensul incriminării și limitelor de pedeapsă prevăzute de text. Singurul element care ar fi dus la îndoială în ce privește admiterea cererii sale, este că încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, este de anul trecut, iar inculpatul a stat acasă până au venit organele de poliție și l-au invitat la arest. Dincolo de referatele celor care au descins la locuința inculpatului trebuie analizat dacă inculpatul s-a sustras intr-adevăr de la executarea acestui mandat. A susținut și la instanța de fond și în fața procurorului că nu s-a sustras dovadă fiind faptul că a fost luat de acasă.
Apreciază apărarea că, lăsat în libertate, având în vedere actele și lucrările dosarului, nu are avea cum să împiedice cu nimic buna desfășurare a cercetării penale.
Nu vede care este pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate, iar pentru toți ceilalți coinculpați care se află în stare de libertate a dispărut pericolul pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică poate exista și după ce se execută 20 de ani de închisoare.
În prezenta cauză cu privire la învinuirea adusă acestui inculpat, cercetarea este terminată, și în aceste condiții nu vede pentru ce ar mai trebui să stea arestat. Au fost audiați martorii, a fost audiat inculpatul, au fost audiați ceilalți coinculpați, este vorba de o singură faptă izolată, nesusținută de probe, fiind vorba doare de indicii.
Un lucru este cert, menținându-l pe inculpat în stare de arest preventiv, se pune întrebarea dacă nu este cumva o necesitate în momentul de față sau o ambiție de a-l ține arestat.
Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul este bolnav, a fost transportat la policlinică în perioada de când este arestat. Consideră că, nu i se face un bine procedural și nici nu ajută cu nimic menținerea lui în stare de arest preventiv.
Solicită a se reanaliza dacă hotărârea instanței de fond, cu motivarea care există, se pliază pe învinuirea adusă inculpatului.
În concluzie solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că ceilalți coinculpați au fost puși într-adevăr în libertate pentru faptul că au expirat cele 6 luni până la care pot fi ținuți în arest preventiv în cursul urmăririi penale și nu pentru că s-ar fi considerat de către instanță ori de către procuror că ei nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este inadmisibilă prin prisma prevederilor art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că o persoană nu poate fi pusă în libertate sub control judiciar dacă există temerea că s-ar putea sustrage urmăririi penale sau judecății. Ori, inculpatul din prezenta cauză a fost adus în fața instanței cu foarte mult timp în urmă, cu ocazia propunerii de arestare preventivă a celorlalți inculpați, a expirat în cursul dezbaterilor perioada de reținere și acesta a considerat de cuviință să plece. A fost căutat de nenumărate ori, însă el a stat ascuns în mijlocul etniei romilor din care face parte, deci s-a sustras cu bună știință în cursul urmăririi penale. Prin urmare, se poate reține că el s-ar putea sustrage judecății sau urmăririi penale în viitor.
În replică, avocat susține că, în momentul în care i-au expirat cele 24 de ore de reținere, intr-adevăr el nu a făcut decât să plece. Asta nu înseamnă că există pericolul ca acesta să se sustragă de la urmărirea penală ori de la judecată. Subliniază că, ceilalți inculpați nu sunt în stare de libertate pentru că ar fi expirat cele 6 luni de zile, acest lucru este valabil numai pentru doi dintre ei, în rest, cei care au administrat societăți, care nu au nicio legătură cu acest inculpat, și care sunt cei mai vinovați, au fost lăsați în libertate, prin respingerea cererilor de prelungire a arestării preventive.
Având ultimul cuvânt inculpatul susține că, achiesează la concluziile formulate de apărătorul său și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza in pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din data de 25.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, în baza art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 9.11.1974 în Hîrlău, județul I, cu domiciliul în Hîrlău, str. - -, județul I, în prezent deținut în Arestul I privind liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 20/U/2009 din 26.02.2009 (emis de Tribunalul Iași în baza încheierii date în dosarul nr-).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată fiind întrunită condiția prevăzută de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală întrucât există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească fapte similare, iar lăsarea sa în libertate - chiar și sub control judiciar - prezintă în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Dosarul de urmărire penală conține numeroase probe ce se constituie în indicii temeinice ce justifică bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente, extrase din mijloacele de probă administrate în cauză: modul și condițiile în care au fost comise faptele imputate inculpatului (împreună și prin atragerea și a altor persoane pe baza unei planificări minuțioase a activității infracționale, prin operațiuni financiare fictive, în scopul disimulării valorii ilicite a mărfurilor achiziționate prin intermediul societăților comerciale controlate de ceilalți inculpați), maniera în care a acționat inculpatul pentru comiterea faptelor; persistența în comiterea de fapte penale de același fel reliefată de numărul actelor materiale; valorile sociale lezate; recrudescența acestui gen de fapte și impactul negativ indus în comunitatea locală; consecințele grave produse; atitudinea procesuală adoptată de inculpat, care s-a sustras măsurii preventive, întrucât a dispărut de la domiciliu și a fost dat în urmărire generală.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatul pentru motive de netemeinicie.
Apărătorul ales al inculpatului, în concluziile orale, cu ocazia dezbaterii recursului a susținut că, în acest stadiu procesual, când au fost audiați toți inculpații, martorii importanți în ceea ce privește stabilirea adevărului și față de sărăcia probatoriilor existente, dosarul fiind unul amplu ca paginație și ca documente, scopul măsurilor preventive, astfel cum este reglementat, poate fi realizat și prin liberarea inculpatului sub control judiciar.
Nu se poate accepta ideea existenței în continuare a unei stări de pericol pentru ordinea publică raportat exclusiv la natura faptelor, la gravitatea acestora, sau la împrejurările în care au fost comise, deoarece acestea ar echivala cu nerecunoașterea legalității și a însăși liberării provizorii; în condițiile în care nu sunt indicii temeinice sau date relevante din care să rezulte că, odată liberat provizoriu, inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau ar influența probatoriul.
Cum, în speță, toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute, iar cererea are pertinența funcțională, s-a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii de ședință și admiterea cererii privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Examinându-se actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele, conform prevederilor art.3856alin. 3 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Liberarea provizorie sub control judiciar presupune, prin ipoteză, menținerea temeiurilor arestării preventive, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Dispozițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală prevăd posibilitatea acordării liberării provizorii sub control judiciar în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Cea de-a doua premisă care trebuie realizată cumulativ cu cea anterioară are în vedere comportamentul inculpatului; în acest sens, dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală prevăd că liberarea provizorie nu se acordă în condițiile în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speță, inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv sub acuzația săvârșirii infracțiunilor: inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și spălare de bani, prev. de art. 23 lit. a,b din Legea nr. 656/2002.
Actele de urmărire penală efectuate până în prezent relevă că la sfârșitul anului 2008 -februarie 2009, împreună cu alți învinuiți și inculpați ar fi aderat la grupul infracțional organizat, constituit de inculpații, și și a acceptat să efectueze operațiuni comerciale fictive, în calitate de administrator la SC Com SRL, în scopul disimulării valorii ilicite a mărfurilor achiziționate prin intermediul societăților controlate de ceilalți învinuiți și inculpați despre care cunoștea că obținuseră mărfurile prin comiterea de infracțiuni; totodată, a mijlocit vânzarea respectivelor mărfuri prin firma controlată de el, utilizând documente fictive și a contribuit astfel la inducerea în eroare a reprezentanților SA. cu suma de 50.000 lei.
Instanța, în etapa soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu este chemată să analizeze legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, ori să verifice dacă temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării s-au modificat sau au încetat, ci doar să aprecieze asupra îndeplinirii cerințelor legale de admisibilitate și asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Datele cauzei relevă suficiente elemente din care rezultă o planificare minuțioasă a activității infracționale a inculpatului, prin operațiuni financiare fictive, în scopul disimulării valorii ilicite a mărfurilor achiziționate prin intermediul societăților comerciale controlate de ceilalți inculpați, ceea ce a îndreptățit instanța de fond să aprecieze că probele administrate (declarațiile martorilor, declarațiile celorlalți inculpați, convorbirile telefonice, interceptate autorizat, procesele-verbale ale perchezițiilor domiciliare, documentele ridicate de la domiciliile inculpaților) se constituie în date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească infracțiuni similare.
De asemenea, din actele dosarului rezultă că inculpatul s-a sustras măsurii arestării preventive, întrucât a dispărut de la domiciliu și a fost dat în urmărire generală prin Dispoziția nr. -/18/5.03.2009, situație atestată prin adresa nr. -/2.07.2009 a Poliției orașului Hîrlău. Abia la data de 19.01.2010, după investigații specifice a fost identificat inculpatul și, în baza mandatului nr. 20/U/26.02.2009 s-a procedat la încarcerarea sa.
Prin urmare, aspectele mai sus expuse relevă că, instanța de fond, în mod just a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat privind lăsarea în libertate - chiar și sub control judiciar, prin impunerea respectării anumitor obligații.
În temeiul considerentelor expuse fiind verificată legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr.2 din 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul I în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
20.02.2010
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Maria Cenușă, Otilia Susanu
