Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 875/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1394/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 875/
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Hermina Iancu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat A împotriva Încheierii de ședință nr. 70 din data de 9 iunie 2009 Tribunalului Teleorman - Secția Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 31.864/12.06.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 37/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Teleorman, după care;
Nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că activitatea infracțională se rezumă la cele 4 fotografii găsite în laptop-ul inculpatului, nu a fost stabilit un prejudiciu și nici cine sunt părțile vătămate, inculpatul este un tânăr de numai 18 ani, elev la liceu, dorește să-și susțină examenele de promovare, provine dintr-o familie organizată, nu are antecedente penale, are caracterizări bune, nu-i cunoaște pe coinculpați, a recunoscut că cele 4 fotografii îi aparțin, pe perioada cât a fost cercetat în stare de libertate s-a prezentat benevol, nu a comis infracțiuni de violență, considerând că se impune cercetarea sa în stare de libertate, pentru egalitate de tratament juridic cu inculpații aflați în libertate și având în vedere împrejurarea că procesul penal este de durată, părțile vătămate fiind cetățeni americani, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu impunerea obligațiilor prevăzute de textul legal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că inculpatul a participat la organizarea de licitații frauduloase pe internet, prin oferirea spre vânzare a 3 autoturisme Mercedes inexistente, și, totodată, a transferat către alte persoane datele pentru ridicarea sumelor de bani, neavând relevanță faptul că părțile vătămate sunt cetățeni americani, ci împrejurarea că, în libertate, ar zădărnici aflarea adevărului, având în vedere conținutul convorbirilor telefonice și mesajele prin care inculpații și-au transmis iminența efectuării perchezițiilor domiciliare, astfel că au încercat să șteargă din calculatoare datele referitoare la activitatea infracțională.
Recurentul-inculpat, personal, arată că regretă, este elev în clasa a XI-a și dorește să-și finalizeze studiile și nu mai rezistă în arest.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea nr. 70/09.06.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă - ca nefondată - cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul A, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, deși îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că limita maximă de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani, prima instanță a constatat că, în cauză, nu erau îndeplinite și celelalte condiții cerute de alin. 2 al art. 1602Cod procedură penală.
S-a apreciat de către instanță că, în speță, cercetările penale erau în curs de desfășurare, fiind posibilă identificarea și a altor participanți care au aderat la grupul infracțional, existând temerea că inculpatul ar putea să încerce influențarea aflării adevărului, atât în ceea ce privește faptele pentru care acesta este cercetat, cât și în legătură cu alte fapte săvârșite de ceilalți inculpați.
De asemenea, s-a reținut că unii dintre inculpați sunt cercetați în stare de libertate și că, din listingul convorbirilor telefonice interceptate, rezultă că aceștia au păstrat legătura în permanență, transmițându-și mesaje referitoare la iminența efectuării perchezițiilor domiciliare, parte din inculpați încercând chiar să șteargă datele existente în propriile sisteme informatice.
S-a concluzionat de către instanță că, în condițiile în care inculpatul a făcut parte dintr-un grup organizat, constituit în scopul săvârșirii de fapte penale, iar parte din membrii respectivului grup se află în libertate, iar unii au rămas încă neidentificați, este nu numai posibilă, dar și probabilă încercarea inculpatului de a comite noi infracțiuni, având în vedere perioada lungă de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională.
În raport de aceste elemente, s-a apreciat că poziția procesuală sinceră a inculpatului și împrejurarea că acesta este elev nu sunt suficiente pentru a dispune liberarea provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de liberare provizorie.
S-a susținut de către recurent că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, având în vedere circumstanțele de săvârșire a faptelor de care este acuzat și datele ce caracterizează persoana sa.
S-a arătat că participația inculpatului la săvârșirea faptei de înșelăciune a constat exclusiv în postarea pe internet a patru fotografii, că la dosar nu există dovezi privind implicarea sa ca membru într-un grup infracțional organizat, că s-a prezentat de bunăvoie în fața organelor de urmărire penală și că, în condițiile în care prejudiciul și identitatea părților vătămate nu au fost încă stabilite, inculpatul nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, este elev și dorește să-și continue studiile, în mod greșit prima instanță a refuzat să acorde acestuia beneficiul liberării provizorii, în cursul procesului penal.
Examinând încheierea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din actele dosarului se reține că recurentul - inculpat este acuzat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b, pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal raportat la art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin.1 lit. b și alin. 2 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, constând în aceea că, în perioada anilor 2007 - 2009, aderat și sprijinit grupul infracțional organizat, inițiat și coordonat de inculpații, și, organizând în perioada sus menționată, în mod repetat, un număr nedeterminat de licitații fictive, prin intermediul unor site-uri specializate lansate pe Internet, oferind spre vânzare bunuri inexistente în realitate, folosindu-se fără drept de conturile și identitatea altor persoane, creând o falsă aparență în mediul informatic prin utilizarea fără drept de conturi și adrese de poștă electronică și transferând către alte persoane din cadrul grupului infracțional datele transferurilor de bani pentru a putea fi ridicate sumele expediate de cumpărătorii înșelați.
Infracțiunile prevăzute de Codul penal și de Legea nr. 161/2003 reținute în sarcina inculpatului nu se sancționează cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, iar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 lit. b pct.18 din Legea nr. 39/2003, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 5 la 20 ani, fără ca aceasta să depășească sancțiunea prevăzută pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.
Reținând că, în caz, cererea de liberare provizorie sub control judiciar era admisibilă, prima instanță a analizat dispozițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală prin raportare la prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 39/2003 cu referire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal reținută a fi săvârșită de inculpat și pentru care limita maximă de pedeapsă este închisoarea de până la 12 ani.
Curtea constată, însă, că dispozițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală au fost greșit interpretate în circumstanțele cauzei.
Concluzia Curții pornește de la interpretarea ce a fost dată în recursul în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 1602alin. 1 teza ultimă Cod procedură penală, prin Decizia nr. VII/2009.
Prin respectiva decizie s-a stabilit că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani închisoare.
Prininfracțiune care intră în scopul grupului infracțional organizatse înțelege infracțiunea cea mai gravă săvârșită de oricare dintre membrii grupului infracțional, rezultând că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 se stabilesc prin raportare la infracțiunea cea mai gravă, chiar dacă respectiva infracțiune nu se reține în sarcina tuturor persoanelor care constituie gruparea infracțională.
În situația examinată, infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat este infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 al. 5 Cod penal și sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani.
În aceste condiții, era lipsită de relevanță împrejurarea că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni pedepsite cu închisoarea ce nu depășește limita de 18 ani, cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar neîndeplinind cerința de admisibilitate prevăzută de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală.
Deși nelegală, sub acest aspect, hotărârea primei instanțe, ea nu mai poate fi reformată în recursul inculpatului întrucât se opune principiul neagravării situației în propria cale de atac prevăzut de art. 3858Cod procedură penală.
Din acest motiv, Curtea a procedat la examinarea pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, constatând că în mod justificat prima instanță a apreciat că nu erau îndeplinite condițiile cerute de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală.
Astfel, Curtea apreciază că, în cauză, există puternice prezumții de fapt care determină presupunerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar relua activitatea infracțională ori ar încerca zădărnicirea aflării adevărului.
În acest sens, se reține că activitatea infracțională de care recurentul este acuzat a avut un caracter repetat, pe parcursul unei perioade de aproximativ 3 ani, rezultând că organizarea de licitații pe site-uri specializate lansate pe internet și vânzarea de bunuri inexistente în realitate, pentru care s-au obținut sume considerabile, aveau loc cu participarea mai multor persoane, cu contribuții precis delimitate și în realizarea unui scop bine definit.
Toate aceste elemente justifică presupunerea că acțiunile săvârșite au reprezentat o manifestare a unei îndeletnici aducătoare de venituri pentru inculpat, iar amploarea și împrejurările concrete în care s-a acționat creează temerea că acesta ar putea comite fapte similare și că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, în contextul în care nu toți participanții au fost identificați, iar unele dintre persoanele care au aderat la grupul infracțional organizat au încercat să distrugă sau să altereze mijloace de probă cu relevanță în procesul penal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - petent - inculpat A împotriva Încheierii de ședință nr. 70 din data de 9.VI.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul - petent - inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.VI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red./dact.
Ex.2/24.06.2009
Red. -Trib.
Președinte:Ana Hermina IancuJudecători:Ana Hermina Iancu, Ioana Alina Ilie
