Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 873/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
1393/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.873//
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Hermina Iancu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-petent-inculpat - împotriva Încheierii de ședință nr.68/5.VI.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-petent-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.020.397/12.VI.2009, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat Dosarul nr.37/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Teleorman, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-petent-inculpat, prin apărătorul din oficiu, arată că nu există indicii temeinice cu privire la aderarea la un grup infracțional organizat, cu atât mai mult cu cât i-a cunoscut pe ceilalți coinculpați la momentul arestării preventive, nu s-a implicat în organizarea de licitații frauduloase pe rețeaua Internet, activitatea sa rezumându-se la retragerea unor sume de bani, faptă pe care a recunoscut-o de la bun început, colaborând cu organele de urmărire penală, lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere vârsta, faptul că este căsătorit și are un minor, avea un loc de muncă stabil și nu este cunoscut cu antecedente penale, și, de asemenea, nu există date că ar putea comite alte fapte penale sau influența desfășurarea procesului penal, așa încât solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, deși, formal, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602, Cod procedură penală, trebuie analizate în concret datele inculpatului, care, aderând la un grup infracțional organizat ce se ocupa cu organizarea de licitații frauduloase pe rețeaua Internet, prin vânzarea unor bunuri inexistente, a retras în total suma de aproximativ 32.000 Euro, trimisă de părți vătămate din Statele Unite ale Americii, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-inculpat, personal, arată că nu a fost dovedită aderarea sa la un grup infracțional și participarea sa la organizarea licitațiilor frauduloase, singura probă fiind o convorbirea telefonică între doi inculpați, care au spus "sună-l pe Șapte", a primit banii din Irlanda, este arestat preventiv de 4 luni, timp în care nu i-a mai fost luată nici măcar o declarație.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință nr.68 din data de 5.VI.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de petentul-inculpat -, pe care l-a obligat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Instanța de fond a reținut că, prin Încheierea de ședință nr.5/C din Camera de Consiliu din data de 6.III.2009, Tribunalul Teleorman - Secția penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului -, zis " ", pentru comiterea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7, alin.1 din Legea nr.39/2003, raportat la art.2, litera b, punctul 18 din Legea nr.39/2003, și de înșelăciune săvârșită prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice, în formă continuată, prev. de art.215, alin.1, alin.2 și alin.3, Cod penal, rap. la art.58 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în perioada cuprinsă între anii 2006-2009, împreună cu inculpații, -, - și, a aderat și sprijinit grupul infracțional inițiat, organizat și coordonat de inculpatul - și de învinuiții - și -, care se ocupa cu organizarea de licitații fictive pe rețeaua Internet, retrăgând, în mod repetat, sume de bani trimise de părți vătămate din străinătate.
În motivare, instanța de fond a arătat că, deși sunt îndeplinite cerințele admisibilității în principiu, prevăzute de art.160/2, alin.1, Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată, întrucât există riscul ca petentul-inculpat să ia legătura cu membrii grupului infracțional aflați în stare de libertate, care nu au fost găsiți la domiciliu, tergiversând sau încercând să zădărnicească, în acest fel, aflarea adevărului. A precizat că datele personale, precum minorul aflat în întreținerea sa, lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală sinceră, constituie circumstanțe personale care sunt avute în vedere la soluționarea fondului.
În termen legal, petentul-inculpat a declarat recurs, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, a arătat că nu există indicii temeinice cu privire la aderarea la un grup infracțional organizat, cu atât mai mult cu cât i-a cunoscut pe ceilalți coinculpați la momentul arestării preventive, nu s-a implicat în organizarea de licitații frauduloase pe rețeaua Internet, activitatea sa rezumându-se la retragerea unor sume de bani, faptă pe care a recunoscut-o de la bun început, colaborând cu organele de urmărire penală, lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere vârsta, faptul că este căsătorit și are un minor, avea un loc de muncă stabil și nu este cunoscut cu antecedente penale, și, de asemenea, nu există date că ar putea comite alte fapte penale sau influența desfășurarea procesului penal.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, mai întâi, Curtea apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este inadmisibilă, întrucât nu este îndeplinită cerința prevăzută de art.160/2, alin.1, Cod procedură penală privitoare la limita maximă specială de 18 ani închisoare prevăzută de legea penală, atâta timp cât una dintre infracțiunile concurente reținute în sarcina inculpatului o constituie infracțiunea de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7, alin.1 din Legea nr.39/2003, raportat la art.2, litera b, punctul 18 din Legea nr.39/2003, pentru care legea penală prevede limita maximă specială de 20 ani închisoare. Curtea apreciază că alin.2 al art.7 din Legea nr.39/2003 nu are nici un fel de efect juridic asupra cerinței de admisibilitate prevăzută de art.160/2, alin.1, Cod procedură penală, întrucât se referă la limita maximă de pedeapsă cu închisoarea aplicată de instanța de judecată, și nu la limita maximă specială stabilită de legiuitor pentru infracțiune. Ori, disp. art.160/2, alin.1, Cod procedură penală se referă, în mod neechivoc, la pedeapsa prevăzută de legea penală, și, nicidecum, la pedeapsa individualizată de instanța de judecată, aplicată după stabilirea vinovăției. Însă, întrucât instanța de fond a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, care-i profită petentului-inculpat, Curtea va proceda la examinarea fondului, având în vedere că a declarat recurs doar petentul-inculpat, căruia, potrivit principiului consacrat de art.385/8, alin.1, Cod procedură penală, nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac, prin respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Așadar, Curtea constată că petentul-inculpat a invocat argumente care privesc exclusiv instituția revocării măsurii de arest preventiv, precum neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art.143, alin.1, Cod procedură penală și de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, privind pericolul concret pentru ordinea publică. Însă, în cazul liberării provizorii sub control judiciar, singurele cerințe negative sunt prevăzute de art.160/2, alin.2, Cod procedură penală, potrivit cărora liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi dispusă în cazul în care există date că inculpatul va săvârși alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea sau alterarea probatoriului.
În aceste condiții, este evident faptul că scopul constă în asigurarea prevenției sociale și bunei administrări a probatoriului. Ori, în sarcina petentului-condamnat, arestat preventiv de aproximativ 3 luni, s-a reținut sprijinirea unui grup infracțional organizat, care, timp de 3 ani, a realizat pe rețeaua Internet vânzări fictive ale unor bunuri inexistente, cauzându-se un prejudiciu material al cărui cuantum este în continuă creștere, prin identificarea de noi părți vătămate, prin implicarea unui număr mare de participanți, fiecare cu rolul său bine stabilit, astfel că, având în vedere toate aceste elemente ce dovedesc complexitatea cauzei, aflată în curs de extindere cu privire la alte persoane și fapte penale, Curtea apreciază că liberarea provizorie sub control judiciar a petentului-inculpat, chiar și prin stabilirea unor obligații prevăzute de art.160/2, alin.3 și alin.3/1, Cod procedură penală, aduce atingere bunei administrări a probatoriului, în vederea aflării adevărului, în totalitatea sa.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-petent-inculpat - împotriva Încheierii de ședință nr.68/5.VI.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-petent-inculpat - împotriva Încheierii de ședință nr.68/5.VI.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-petent-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.VI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
ta-
Red. și dact.:jud.
Trib.T - Secția penală:.
2 ex.
Președinte:Ana Hermina IancuJudecători:Ana Hermina Iancu, Ioana Alina Ilie
