Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 88/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie sub control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.88
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Claudia Lăutaru
- - JUDECĂTOR 3: Onița
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Dolj
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, împotriva încheierii din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales și inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpați cu consecința menținerii stării de arest față de inculpați, arătând că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt neîntemeiate, în cauză existând date din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
S-a mai arătat că inculpații au mai formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar care s-au respins de Tribunalul Dolj ca neîntemeiate, pentru motive care nu s-au schimbat până în prezent.
Totodată, s-a arătat că cercetarea judecătorească este în fază incipientă, nefiind audiat niciunul din martorii propuși în rechizitoriu, existând riscul influențării martorilor în situația punerii inculpaților în stare de libertate.
Avocat pentru inculpatul, solicită respingerea recursului ca nefondat, fiind îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut faptele arătând în concret participația fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, și-a luat angajamentul să achite prejudiciul, astfel că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Avocat pentru inculpatul, solicită de asemenea respingerea recursului ca nefondat, arătând că și în situația în care temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării subzistă, cererea de liberare sub contzrol judiciar poate fi admisă, aceasta fiind o oportunitate lăsată la latitudinea instanței dacă apreciază suficientă luarea acestei măsuri. Față de atitudinea procesuală a inculpaților și stadiul procesual actual s-a arătat că nu se poate aprecia că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică, cererea de liberare provizorie fiind întemeiată.
Inculpații având pe rând cuvântul, au arătat că regretă săvârșirea faptelor, timpul scurs de la arestare i-a făcut să conștientizeze gravitate acestora și au achiesat la concluziile apărătorilor.
CURTEA
Prin încheierea din 25 ianuarie 2010, Tribunalul Dolj, a admis în principiu cererile formulate de inculpații și, privind liberarea provizorie sub control judiciar.
S-au admis pe fond cererile inculpaților și în baza art.1608aal. 2 Cod pr.penală, s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpaților și de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 46, respectiv 47 din 25 august 2009 emise de către Tribunalul Dolj.
În baza art.1608aalin. 3 Cod pr.penală, raportat la art. 1602al. 3 Cod pr.penală, s-a dispus ca, pe timpul liberării provizorii inculpații să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială fixată, cea a Municipiului C, decât cu încuviințarea instanței;
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat ci supravegherea conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu intre în legătură direct sau indirect cu următoarele persoane:,.
S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art.16010lit. b Cod pr.penală, privind revocarea liberării sub control judiciar.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpații sunt arestați de la data de 25 august 2009, respectiv o perioadă de 5 luni de zile, fiind trimiși în judecată la data de 18.11.2009 pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:
- onstituire unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prev. de art.7 pct.1 din Legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, înșelăciune faptă prev de art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Cp, cu art. 41 alin 2 Cp, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev.de art. 27 alin. 1din Legea 365/2002 privind comerțul electronic cu art. 41 alin.2 Cp. și rt. 49 din Legea 161/2003 cu art. 41 alin 2 Cp, toate în final cu aplic, art. 33 lit. a și b Cp și: constituire unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prev. de art. 7 pct. 1 din Legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, complicitate la înșelăciune faptă prev de art. 26 Cp rap la art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Cp, cu art. 41 alin 2 Cp, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev. de art. 27 alin. 1 din Legea 365/2002 privind comerțul electronic cu art. 41 alin 2 Cp, și art. 26 Cp rap. la art. 49 din Legea 161/2003 cu art. 41 alin 2 Cp toate în final cu aplic, art. 33 lit. a și b Cp.
Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și cea prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, iar pedeapsa pentru infracțiunea cea mai gravă (înșelăciunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3.Cod Penal) care intră în scopul grupului infracțional organizat reținut de parchet nu depășește 18 ani închisoare, motiv pentru care este îndeplinită această condiție de la alineatul 1, văzând și decizia nr. 7/2009 a Jp rin care s-a soluționat un recurs în interesul legii prin care s-a stabilit admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune în ipoteza săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 alin.1 din Legea 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani.
Cu privire la condițiile legale de admisibilitate prev. de art.1604rap. la disp. art.1602pct.1, s-a constatat că sunt îndeplinite cerințele stabilite de textul de lege, întrucât, pe de o parte limitele maxime de pedeapsă pentru infracțiunile de care sunt acuzați nu depășesc 18 ani.
De asemenea, instanța a constatat că este îndeplinită și condiția de la alineatul 2, respectiv aceea de a nu exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Cu privire la temeinicia cererilor formulate, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Măsura arestării preventive a fost dispusă exclusiv în baza art.148 lit.f Cpp, respectiv existența unui pericol social concret pentru ordinea publică, dar pe lângă aspectele arătate mai sus în sensul că acordarea liberării provizorii nu este împiedicată de menținerea temeiurilor inițiale, mai trebuie avut în vedere faptul că în condițiile în care legea nu limitează și nici nu indică expres criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar, aceste criterii se vor raporta la elemente care privesc fapta săvârșită, gradul de pericol social, împrejurările comiterii, urmările produse și persoana inculpaților.
Pentru punerea în libertate provizorie, trebuie să fie reținute nu numai considerațiile referitoare la gravitatea faptei de care sunt acuzați inculpații - acuzații care în speță nu au acea amploare susținută de către procuror,modul de acționare imputat nu este complex și elaborat, ci simplist, însă prejudiciul cauzat este ridicat - ci cercetate toate circumstanțele de natură a concluziona sau înlătura existența unei veritabile exigențe de interes public care să justifice o derogare de la regula cercetării în stare de libertate.
În speță, inculpații sunt arestați din data de 25 august 2009, perioadă de 5 luni de zile, timp în care s-a finalizat urmărirea penală împotriva lor, au fost trimiși în judecată, au fost audiați de către instanță, toți inculpații, și-au precizat poziția asupra contribuției lor concrete la activitățile de care sunt acuzați, au recunoscut prejudiciul cauzat, intenționând să îl achite integral, sens în care instanța a dispus efectuarea unei adrese către Secret B, pentru a indica contul părților civile unde inculpații ar putea achita prejudiciul, astfel măsura preventivă atingându-și scopul prevăzut de art. 136 cod de procedură penală, respectiv acela de a garanta buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, s-a arătat că în speță în concret pericolul reținut în sarcina inculpaților la arestare a avut în vedere gravitatea faptelor de care sunt acuzați,natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați,instanța de judecata menținând succesiv arestul preventiv pe considerente de protecție a ordinii publice, având in vedere gravitatea acuzațiilor.
Ca atare, în materia prelungirii stării de arest preventiv, controlul Curții CEDO în baza art. 5 par. 3 este extrem de riguros, persistența suspiciunii rezonabile ca persoana arestata a comis o infracțiune nu mai este suficienta dupa o anumita perioada de timp, autoritățile judiciare trebuind sa prezinte alte motive care sa justifice arestul.
Astfel, analizând garanțiile arătate conferite de jurisprudența CEDO, în speța s-a reținut că nu există nici un argument de fapt sau drept care să concluzioneze că prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar crea o stare de insecuritate publică, rezonanța socială a faptelor luată în considerare s-a atenuat prin trecerea perioadei de aproximativ 5 luni de la arestare, iar alte riscuri pentru buna desfășurare a procesului penal nu pot fi identificate pe baza dosarului, respectiv nu rezultă și nu există date care să concluzioneze sustragerea de la judecata, încercarea sau posibilitatea de influențare a martorilor care mai sunt de audiați.
Totodată, gravitatea unei acuzații, nu este prin sine însuși un motiv pertinent si suficient decât daca se bazează pe fapte de natură să demonstreze ca eliberarea persoanei deținute ar crea un pericol real pentru ordinea publica,ca atare menținerea in stare de arest a persoanelor cercetate pentru asemenea fapte nu se poate justifica exclusiv pentru a exemplifica reacții ferme ale organelor judiciare in lupta împotriva infracționalității, si in nici un caz pentru o prevenție generala a societarii, fără a lua in considerare circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor,modul concret de săvârșire, persoana inculpaților.
Pe baza actelor si lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că inculpații, sunt fără antecedente penale, fac parte din si au familii organizate, au studii superioare, respectiv urmează cursurile unei facultăți, recunosc săvârșirea faptelor si se obliga sa achite întreg prejudiciul.
Analizând masurile alternative detenției, prevăzute de codul d e procedura penala, s-a reținut ca măsura liberării sub control judiciar, prin care se suspendă condiționat arestarea preventivă, fiind o măsura restrictiva de libertate si drepturi, prin seria de obligații in sarcina inculpaților care pot fi stabilite de instanța si prin posibilitatea revocării ei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau încălcării obligațiilor fixate,se constată ca este suficientă pentru buna-desfășurare a procesului penal.
Astfel, această măsură procesuală de individualizare a măsurii arestării preventive, acordă arestaților posibilitatea de a oferi judecătorului atât un complex de elemente prin care să contrabalanseze motivele care justifică arestarea arătând că aceste motive deși temeinice, totuși nu sunt atât de grave pentru a atrage privarea de libertate, deținerea nu este absolută și inevitabil necesară, iar scopul procesului penal poate fi suficient asigurat prin asigurările pe care le oferă persoana inculpaților și obligațiile care i se impun la liberare, disp.art. 136 al. 2 prevăzând C.P.P. în mod expres că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Ca atare, s-a arătat că in cazul de fata nu se poate reține nici un fel de argument care sa explice si sa justifice in concret de ce doar privarea de libertate este singura măsura care este necesara pentru buna - desfășurare a procesului penal si a protecției ordinii publice.
Instanța de fond a mai reținut că alte argumente în sensul că obligațiile impuse nu ar beneficia de un control suficient al aplicării acestei instituții, nu pot fi avute în vedere, în concret o asemenea situație ar fi imputabilă direct organelor statului cu atribuții în supravegherea acestor obligații și nicidecum inculpaților care nu pot fi privați de dreptul legal și constituțional de a beneficia de liberare provizorie din arestul preventiv.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a admis în principiu cererile formulate de inculpați privind liberarea provizorie sub control judiciar și pe fond, a admis cererile inculpaților, urmând ca în baza art.1608aal. 2 pen. să dispună punerea în libertate provizorie sub control judiciar a acestora de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 46, respectiv 47 din 25 august 2009 emise de către Tribunalul Dolj cu luarea obligațiilor impuse de art.1608aal. 3 pen. raportat la art. 1602al. 3 pen. și va atrage atenția asupra dispozițiilor privind revocarea liberării sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a arătat, în esență că instanța de judecată trebuia să respingă cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, întrucât era necesar să se constate că există date din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării subzistă și nu s-au modificat.
S-a mai arătat că inculpații au mai formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar care s-au respins de Tribunalul Dolj ca neîntemeiate, pe motive care s-au schimbat în prezent.
Totodată, s-a arătat că cercetarea judecătorească este în fază incipientă, nefiind audiat niciunul din martorii propuși în rechizitoriu, existând riscul influențării martorilor în situația punerii inculpaților în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
În mod corect, instanța de fond a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților, fiind îndeplinite condițiile legale pentru dispunerea acestei măsuri.
Criticile formulate de parchet, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților ar influența probatoriul cauzei - nu sunt fondate.
Faptul că cercetarea judecătorească este în stadiu incipient, nefiind încă audiați martorii, nu poate conduce în mod automat la concluzia că odată puși în libertate, inculpații ar întreprinde acte de natură să influențeze depozițiile acestora, neexistând nici un motiv întemeiat care să justifice temerea că inculpații ar încerca zădărnicirea aflării adevărului.
În plus, instanța de fond, conform dispozițiilor art.1602alin.31lit.c Cod pr.penală, a impus inculpaților obligația de a nu lua legătura direct sau indirect cu martorii, ceea ce oferă garanții suficiente pentru buna desfășurare a procesului penal.
Sunt nefondate și criticile formulate de parchet în sensul că cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpați ar fi neîntemeiată, pe motiv că temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării nu s-au modificat - Curtea, constatând că dispozițiile legale care reglementează instituția liberării sub control judiciar nu cuprind nicio referire la un astfel de impediment care să facă inaplicabilă această instituție.
Nu pot fi reținute nici celelalte critici formulate de parchet, referitoare la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta în continuare inculpații, în considerarea gravității faptei, întrucât acest lucru ar echivala cu a considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate nu ar putea beneficia de posibilitatea liberării sub control judiciar în cursul procesului penal, fapt care contravine dispozițiilor legale.
Faptul că anterior au mai fost analizate alte cereri de liberare sub control judiciar care au fost respinse, nu poate constitui un impediment pentru admiterea unei astfel de cereri în prezent, având în vedere stadiul procesual actual, faptul că de la ultima cerere de liberare sub control judiciar respinsă au fost administrate probe, respectiv au fost audiați inculpații care au recunoscut săvârșirea faptelor și au fost de acord să achite prejudiciile.
În plus, Curtea constată că, dacă măsura arestării preventive a fost oportună la momentul dispunerii ei, în prezent având în vedere perioada de detenție preventivă (5 luni), stadiul procesual în curs, atitudinea procesuală sinceră a inculpaților, raportat și la scopul măsurii preventive, prev.de art.136 alin.2 Cod pr.penală, este justificată și proporțională, în acest moment dispunerea măsurii liberării sub control judiciar a inculpaților, măsură care prin obligațiile care au fost impuse conform art.1602alin.3 și 31Cod pr.penală, oferă suficiente garanții privind buna desfășurare a procesului penal.
Pentru considerentele avute în vedere, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D CIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, împotriva încheierii din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpații și, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar de îndată a inculpaților de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr.46 și 47 din 25.08.2009 ale Tribunalului Dolj, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 28 ianuarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CL
PS/2.02.2010
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Claudia Lăutaru, Onița
