Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 906/2008. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ Nr. 906

Ședința publică de la 19 2008

PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Membri Mircea Mugurel Șelea

- - - - - judecător

- - - judecător

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și (fost ), împotriva încheierii din 16 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații recurenți, asistați de avocat, apărător ales.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Avocat pentru inculpații, într-o primă teză, în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. c cod pr.penală, rap. la art. 160, 300²cod pr.penală, art. 197 alin.2 cod pr.penală, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece există două motive de nelegalitate: a) nu există minută cu privire la menținerea arestării preventive; b) instanța de fond nu a luat în considerare cererea de amânare formulată de apărătorul ales și a desemnat un apărător din oficiu punând în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. În acest sens, la fila nr. 2, din încheierea pronunțată la 15 2008, se arată că sunt doi avocați din oficiu pentru inculpatul, dar la fila nr. 8, figurează un singur avocat care a pus concluzii doar pentru cererea de liberare sub control judiciar.

În consecință, există nulitate absolută și se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

În a oua teză, în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d cod pr.penală, solicită admiterea recursurilor, lăsarea în libertate a inculpaților, deoarece încheierea, deși este amplu motivată, este doar o hotărâre de doctrină, examinându-se în mod format legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Astfel trebuie avută în vedere situația concretă pentru fiecare inculpat. Martorii sub acoperire au fost ascultați dar niciunul nu a spus ceva împotriva inculpaților și au declarat că inculpații nu au exercitat presiuni asupra lor.

În privința inculpatului, din actele medico-legale rezultă că leziunile puteau fi făcute cu corpuri superficiale. Ambii inculpați sunt arestați preventiv de 2 ani, perioadă care este prea mare chiar și în cazul unei infracțiuni de omor.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate deoarece încheierea a fost motivată, s-a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, necesitatea împiedicării inculpaților să influențeze aflarea adevărului. În măsura în care se constată lipsa minutei și dacă se consideră că este nulitate absolută, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Inculpatul, precizează că își însușește concluziile apărătorului și solicită să fie judecat în stare de libertate.

Inculpatul învederează că își însușește concluziile apărătorului și precizează că, dacă vor fi lăsați în libertate se vor prezenta la fiecare termen.

CURTEA,

Asupra recursurilor de față constată că:

Pin încheierea de la 16 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2053/85/200, în baza art. 300²cod de procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 cod de procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților:

-, fiul lui și, ns. la data de 25.01.1980, în Sibiu, domiciliat în Sibiu,-,. 54, județ Sibiu, CNP -, deținut în Penitenciar de Maximă Siguranță C, arestat în baza mandatului de arestare nr. 9/ 11 aprilie 2007 emis de Tribunalul Sibiu.

- ( fost ), fiul lui și, ns. la data de 20.03.1981, în Sibiu, domiciliat în Sibiu,-,. 139, CNP -, deținut în Penitenciar de Maximă Siguranță C, arestat în baza mandatului de arestare nr. 10/ 11 aprilie 2007 emis de Tribunalul Sibiu.

A fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constat că la data de 14 noiembrie 2007 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj dosarul penal cu nr-, ca urmare a strămutării dosarului cu același număr al Tribunalului Sibiu. La data de 07 mai 2007 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu rechizitoriul cu nr. 7D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpaților pentru săvârșirea infr. prev. de rt. 7 din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) cp; art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 și 2 cp. art. 217 al. 1 cp. cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 217 al. 1 cp. art. 1¹pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, art. 194 al. 1 cp. și art. 20 cp. rap. la art. 174 cp. comb. cu art. 175 lit. i) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.; ( fost ), pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2007,art. 1¹pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplic. art. 37 lit. a) cp. art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/200, art. 239 al. 2³, cu aplic art. 37 lit. a) cp. art. 194 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. și art. 174 cp. comb cu art. 175 lit. i) cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 1¹pct. 1 din Legea 61/1991 republicată cu aplic. art. 37 lit. cp. art. 194 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 321 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 37 lit. b din toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.

Inculpații și ( fost ), au fost arestați preventiv la data de 11 aprilie 2007, prin încheierea nr. 13/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art.143 cod de procedură penală și art. 148 lit. f cod de procedură penală, arestarea fiind menținută succesiv de către instanță.

Potrivit art. 300²rap. la art. 160 cod de procedură penală și art. 23 alin. 6 din Constituție, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice periodic, dat nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, o asemenea verificare fiind în acord cu concepția Convenției Europene și o garanție a respectării drepturilor persoanei cercetate, conform art. 5 par. 3 și 4 Convenție, care impun un control periodic a legalității menținerii în stare de detenție a unei persoane.

Astfel, judecătorul chemat să decidă asupra continuării cercetării inculpatului în stare de arest preventiv trebuie să aprecieze dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care ar justifica-o, respectiv prin luarea în considerare a unui interes public care trebuie să fie protejat precumpănitor față de regula respectării libertății individuale fixate de convenție.

Totodată judecătorul trebuie să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat si daca se impune luarea unei alte masuri preventive, neprivative de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit de către judecător și procuror, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reținute în sarcina acestora, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale și sănătatea acestora, etc.

Conform aceleiași jurisprudențe CEDO, menținerea măsurii arestării preventive funcționează ca mijloc legal de prevenire și înlăturare a unor situații de natură să pună în pericol normala desfășurare a procesului penal: cum ar fi pericolul sustragerii inculpatului, pericolul influențării părților sau martorilor, pericolul săvârșirii de noi infracțiuni, pericolul tulburării ordinii publice.

Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, conform art. 300²Cod procedură penală, și garanțiilor conferite de CEDO arătate mai sus instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică, respectiv, la dispunerea acestei măsuri s-au respectat dispozițiile legale în materie, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Sub aspectul verificării existenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, instanța a constatat că în speță continuă să fie incidente disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave: constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, șantaj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, tentativă de omor calificat - inculpatul și omor calificat - inculpatul și alte infracțiuni, sancționate de lege cu închisoarea în limite ridicate de pedeapsă iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea public. În ceea ce privește revenirea unei părții vătămate sau a unor martori audiați în instanță asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, acest aspect nu a putut duce la concluzia că nu mai subzistă în speță temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților.

Toate aceste aspecte reținute până în prezent nu s-au modificat și nu au încetat, neexistând nici un argument de fapt sau drept pentru a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate.

Potrivit art.63 alin.2 Cod pr. penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se va face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.

În egală măsură, în urma examinării întregului material probatoriu, instanța de judecată sancționează după caz, mijloacele de probă obținute în mod ilegal conform art. 64 alin.2 Cod pr. penală, respectiv înlătură acele probe,

Sub aspectul respectării garanțiilor conferite de art.5 par.3 din Convenție,din analiza acestei jurisprudențe a rezultat fără echivoc că cercetarea în stare de arest preventiv a unor persoane acuzate de săvârșirea unor asemenea fapte este justificată doar de existența unei veritabile exigențe de interes public și pentru prezervarea ordinii publice, riscul sustragerii de la ancheta sau judecata, riscul unei înțelegeri secrete între coacuzați, riscul de presiuni asupra martorilor, săvârșirea de noi infracțiuni ceea ce face necesar derogarea de la regula cercetării în stare de libertate.

Analizând circumstanțele necesitații menținerii inculpaților in stare de arest preventiv, instanța a retinut următoarele:

Gravitatea faptelor de care sunt acuzați,natura lor,numărul mare al acuzațiilor si limitele de pedeapsa prevăzute de lege.

În speță, în concret pericolul pentru ordinea publică rezidă din natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, fapte care în ultimul timp au luat o amploare deosebită în societate și care în mod cert creează o stare de insecuritate socială în comunitate, menționată mai sus având în vedere și împrejurările reale, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor care sunt acuzați, amploarea activităților numărul mare de participanți, consecințele faptelor, acuzația săvârșirii faptelor în locuri publice, inclusiv în instituții publice, sediul IPJ Sibiu și Spitalul Județean Sibiu, prin folosirea de arme - sabie de tip ninja, cuțit, ceea ce indică o atitudine de sfidare a autorității publice, a respectului față de lege.

Inculpatul - acuzat ca este liderul unui grup criminal organizat, cauza privește un număr de 10 inculpați,este complexa, prezintă dificultăți pentru autorități in determinarea faptelor si a gradului de răspundere si participație a inculpaților trimiși in judecata.

Totodată, trebuia avut in vedere numărul mare de acuzații, raportat numai la cei doi inculpați arestați preventiv, perioada de timp mare pe care se întind acțiunile care li se imputa, pe lângă acuzația de trafic de persoane, împreuna cu alte persoane,in cursul anilor 2002- 2004, in Spania si constituirea unui grup infracțional organizat in scopul comiterii unor infracțiuni grave,si pentru a-si asigura importante beneficii financiare si materiale - în judecata fiind trimiși un număr de 10 inculpați - intre acuzațiile inculpaților arestați se rețin fapte de o violenta deosebita: aplicarea in sediul Spitalului Județean, o lovitura parții vătămate,cu sabia,in zona anatomica vitala,capul, de către inculpatul si aplicarea,in plina strada a unei lovituri mortale cu cuțitul,victimei,de către inculpatul,cercetat si pentru lovirea unui polițist.

Limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru fapte sunt de peste 12 si respectiv 25 de ani de închisoare și, ca atare, fără se aduce atingere prezumției de nevinovăție a inculpaților, cercetarea în stare de arest preventiv a unor persoane acuzate de săvârșirea unor asemenea fapte a fost justificată de existența unei veritabile exigențe de interes public și pentru prezervarea ordinii publice, ceea ce face necesar derogarea de la regula cercetării în stare de libertate.

Jurisprudența CEDO în materie admite că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția publicului la acestea se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp (cazul Neumeister c Austria, cazul Letellier c Franța), astfel că la menținerea măsurii arestării preventive pe parcursul desfășurării procesului penal trebuie avute în vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin trezirea unui sentiment de îngrijorare în rândul publicului, posibil în cazul de față, fapta fiind amplu mediatizată, fie prin crearea, menținerea sau amplificarea unei stări de tensiune în rândul colectivității precum și încurajarea comiterii de infracțiuni de către alte persoane.

In plus, chiar si in viziunea CEDO, contează decisiv si natura infracțiunilor de care este acuzat arestatul, in speța de, infracțiuni de violenta deosebita,contra vieții persoanei si libertății persoanei.

Mai mult,Curtea,in materia asocierilor si organizațiilor criminale, a statuat ca,in contextul luptei contra acestora, o prezumție legala, relativa de periculozitate nu este contrara scopurilor art.5 par.3, considerând ca o durata de 2 ani si 8 luni nu este nici nerezonabila, nici arbitrara, nici excesiva, (cauza Pantano Italia, hot. din 6.11.2003)

In materia criminalității organizate,jurisprudența Curții admite o durata a arestării preventive mai mari, justificata pe considerente de obstrucționare a procesului,risc de influențare a anchetei, de intimidare a victimelor si martorilor, risc de sustragere,administrarea dificila a probelor, complexitatea cauzelor (Pasinski Poloniei, 20 iulie 2006, Sevk Turciei, 11 aprilie 2006, Poloniei, 10 ianuarie 2006, Wiensztal Poloniei, 30 mai 2006, Wolf Poloniei, 16 ianuarie 2007, Bak Poloniei, 16 ianuarie 2007, Bogdanowicz Poloniei, 16 ianuarie 2007, Dudek Poloniei, 4 iulie 2006, Gladczak Poloniei, 31 mai 2007 )

In cazul acuzațiilor grave, Curtea a sancționat perioade lungi de arest, peste 5 ani (cauza Korchuganova Rusiei, hot. din 8 iulie 2006- acuzație de omor ) peste 7 ani si 10 luni 11 (Lelievre Belgiei, hot. din 8. 2007) dar si in aceste cazuri încălcările au fost constatate pentru neexaminarea din partea justiției a motivelor prelungirii arestului, respectiv, in cel de-al doilea caz, a masurilor alternative detenției.

si in jurisprudenta mai veche si de principiu a Curtii (Neumeister Austria,1968,Letelier Frantei, 1991),prelungirea nerezonabila a arestului a fost retinuta in lipsa prezentarii jurisdictiilor a motivelor" pertinente si suficiente ", respectiv lipsa motivarii prelungirii, limitarea la parafrazarea motivelor codului d e procedura penala (cauzele si Sarban ,Belchiev c Bulgariei)

Ca atare, trebuie nuanțat, conform jurisprudenței CEDO, o persoana trebuie eliberata întotdeauna in cursul procesului, cu excepția situațiilor relevante si suficiente ( si Sargin Turciei, hot din 8 iunie 1995)

În speță, inculpații sunt arestați în cauză de aproximativ 1 an și 10 luni, durata de timp comparabilă cu noțiunea de "termen rezonabil", conform art. 5 paragraful III din Convenție și din Jurisprudența CEDO (cazul Dudek contra Polonia - hotărârea din 04 mai 2006 - și Buta contra Polonia - hotărârea din 28 noiembrie 2006 si cauzele menționate mai sus ).

săvârșirii de noi infracțiuni. Având in vedere gravitatea si circumstanțele faptelor de care sunt acuzați,perioada lunga de timp pe parcursul căreia s-ar retine,antecedentele penale ale inculpaților, natura faptelor anterioare,pedepsele aplicate acestora si acest motiv este justificat si in prezent pentru menținerea arestului preventiv.

Inculpații arestați au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare a instanței, cu indicarea stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a și respectiv lit. b, din fișa de cazier a inculpaților rezultând condamnări privative de libertate pentru furt calificat, complicitate la furt calificat, trecerea frauduloasă a frontierei, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, încăierare și ultraj - inculpatul și infracțiuni de viol și lipsire de libertate, conducere fără permis și părăsire a locului accidentului - inculpatul.

Aceste antecedente penale trebuie avute în vedere în analiza periculozității pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților (cauzele Clooth Belgiei, Toth Austriei, Todorov Bulgariei, 20 octombrie 2005, Buta Poloniei, 28 noiembrie 2006, Dobrev Bulgariei, 10 august 2006), acestea concluzionând atât un risc de recidiva dar si de sustragere de la proces.

Sub acest aspect, nu s-a putut invoca egalitatea de tratament juridic de ceilalți inculpați care, pe parcursul procesului penal au fost puși in libertate,întrucât participația reținuta in actul de sesizare este alta, sunt acuzați de fapte comise in alte circumstanțe, nu au antecedente penale.

Nu s-a putut invoca in acest sens nici încălcarea principiului egalității de tratament juridic de inculpatul, care. trimis in judecata, tot cu indicarea stării de recidiva,este insa acuzat de alte fapte decât cele ale inculpaților și cu altă contribuție mult mai redusă.

sustragerii de la proces se diminuează odată cu trecerea timpului, dar in cazul de nu a fost luat in considerare numai pe baza gravitații faptelor imputate inculpaților sau limitelor ridicate a pedepselor prevăzute de lege,daca ar fi găsiți vinovați, ci cazierul inculpaților, lipsa unui loc de munca si mod de viata stabil, existenta unor indicii ca ar avea legături in Spania, coroborat cu sustragerea de la proces a coinculpatului, solicitările coinculpatului de ridicare a interdicției de părăsire a tarii, fără a indica un alt motiv,decât acela ca intenționează sa meargă in Spania ( a se vedea încheierile de ședința anterioare ) constituie argumente care concluzionează acest risc.

bunei desfașurări a procesului penal si riscul de presiuni asupra martorilor.

Jurisprudența CEDO este exigenta in privința cauzelor in care sunt implicați mai mulți participanți, cauzele care privesc crima organizata, cercetați pentru fapte grave, luând in considerare acest risc,detenția fiind justificata pentru a preveni presiuni asupra martorilor

In acest sens, in speța, s-au reținut date rezultate din chiar declarațiile coinculpatului, in sensul ca s-au exercitat asupra sa presiuni pentru a recunoaște fapta de omor asupra victimei,de către o persoana din anturajul inculpaților.

Aceleași date au rezultat și din declarațiile inculpatului, audiat de instanță, care a invocat existența unor presiuni și amenințări asupra lui din parte coinculpaților, sens in care a solicitat instanței sa fie adus cu mandat de aducere cu însoțitori de politie la proces și se verifică susținerile lui arătate și în cererea de probațiune depusă la dosar.

Totodată s-a depus la dosar adresa IPJ Sibiu,din care au rezultat masurile de protecție luate de inculpatul, întrucât au existat amenințări la adresa acestuia,precum si posibilitatea producerii unor acte de răzbunare asupra sa si faptul ca acesta si-a schimbat locuința existând pericolul sa devina victima unui act de răzbunare.

S-a mai reținut din datele dosarului, ca se efectuează cercetări de către organele de politie din Sibiu ( cazul 351/ 2007 ), cu privire la mesajele de amenințare care ar fi fost comunicate SMS acestui inculpat, aspecte care trebuiesc verificate de instanța.

obstrucționării procesului si de influențare si presiuni asupra martorilor s-a retinut pe lângă argumentele acuzațiilor de natura unei organizații criminale si pe baza faptului ca atât unii dintre coinculpați, dar si părți vătămate si martori si-au schimbat declarațiile in cursul ședințelor de judecata.

Probațiunea este complexa, datorita acestor reveniri, schimbări de depoziții, necesita reaudieri, confruntări si noi probe,inclusiv expertize medico-legale.

S-a procedat in faza de urmărire penala si in cursul cercetării judecătorești la audierea unor martori cu identitate protejata,din motive de securitate a martorilor.

In speța, acest risc de presiune nu a scăzut pe măsura trecerii timpului, întrucât datorita încercărilor inculpaților si a coinculpaților de a tergiversa procesul, martorii se audiază de 4 termene de judecata.

În plus, la următorul termen de judecată urmează a fi reaudiata partea vătămata si cei doi experți care au întocmit raportul de expertiza in cauza,pentru a fi lămurite împrejurările si modul de producere a agresiunii asupra părții vătămate, iar de declarațiile contradictorii ale acestei părți vătămate date pana in prezent,instanța constata ca este necesara rămânerea in arest a inculpaților,pentru a nu fi împiedicata aflarea adevărului.

Tot la următorul termen de judecata vor fi audiați 9 martori cu identitate protejata,menținerea arestului fiind necesara pentru buna-desfășurare a procesului penal.

Ca atare, măsura preventivă este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, conform art. 136 și C.P.P. pentru păstrarea ordinii publice și pentru a nu se împiedica aflarea adevărului.

Protecția ordinii publice, un alt aspect, acela privind durata trecută de la data luării măsurii arestării preventive nu constituie în speță un criteriu pentru revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.

Astfel, timpul scurs de la luarea măsurii nu conduce automat la schimbarea temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, acest criteriu, singur, nefiind suficient pentru înlocuirea măsurii ci numai dacă se coroborează cu alte criterii care trebuie analizate pe baza datelor concrete de la dosar, respectiv gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul pericolul concret reprezentat pentru ordinea publică, impactul social al faptelor reținute în sarcina sa, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpatului, vârsta, antecedentele penale, starea de sănătate

Prin urmare, durata arestării preventive nu constituie temei de lăsare în libertate, atâta timp cât temeiurile care au determinat arestarea subzistă, iar menținerea stării de detenție privativă este justificată de necesități reale și de interes public.

Starea de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit. f Cod procedură penală presupune un sentiment de temere în rândul societății civile, o stare de insecuritate sociala, o rezonanță a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacție colectivă față de aceste stări de fapt negative, risc care exista si in prezent,având in vedere mediatizarea intensa a cauzei.

In plus trebuie avut in vedere si frecventa unor asemenea fapte in societate, care au luat amploare in ultimul timp, impactul asupra ordinii publice, încurajarea comiterii de fapte asemănătoare de către alte persoane,credința ca justiția nu acționează destul de ferm.

Ca atare, având in vedere natura si gravitatea faptelor de care sunt acuzați, amploarea lor, circumstanțele reale si personale,riscul de presiuni asupra martorilor si chiar asupra coinculpaților, instanța constata ca punerea in libertate a celor doi inculpați creează un pericol real pentru ordinea publica.

In ceea ce privește diligenta in soluționarea cauzei, analizând criteriile de determinare a termenului rezonabil al arestului si sub acest aspect, trebuie avute in vedere complexitatea cauzei,volumul mare al probelor,dificultăți de administrare a probelor,de determinare a faptelor si a contribuțiilor fiecărui inculpat, numărul mare al inculpaților si faptelor deduse judecații, numărul mare al martorilor de audiat, aproximativ 72 de persoane, dificultățile judecații, faptul ca dosarul a fost strămutat de la o instanța îndepărtata teritorial, numărul mare al apărătorilor,unii dintre aceștia din cadrul altor barouri de avocați, conduita parților,lipsa unor apărători aleși de la anumite termene,lipsa inculpaților arestați de la un termen de judecata, fiind transferați la cererea lor in alt penitenciar,formulare unor cereri succesive care au întrerupt desfășurarea normala a procesului, cerere de recuzare a judecătorului, cerere de recuzare a întregii instanțe, cerere de strămutare a cauzei, investirea instanței cu soluționare unor excepții de constituționalitate, care au necesitat dezbateri contradictorii, in prezenta tuturor apărătorilor, unii dintre aceștia lipsind nejustificat de la acele termene,complexitatea probatoriului,constând inclusiv in expertize medico-legale.

Totodată instanța a acordat termene scurte de judecată de 2 săptămâni (16 iunie, 30 iunie, 04 iulie, 10 iulie, 13 august, 8 septembrie, 06 octombrie, 20 octombrie, 03 noiembrie, 17 noiembrie) în vederea administrării probatoriului și, deși cea mai mare parte a martorilor au fost prezentați cu mandate de aducere în vederea audierii, nu s-a putut proceda la ascultarea lor față de lipsa apărătorilor aleși ai inculpaților sau lipsa inculpaților arestați de la judecată.

De menționat ca nu inculpații cercetați in stare de libertate au condus la tergiversarea cauzei preponderent, ci chiar inculpații arestați au solicitat de nenumărate ori neadministrarea probatoriului si amânarea cauzei pe motivul lipsei apărătorului lor ales si chiar au procedat la rezilierea contractului de asistenta juridica cu un alt apărător,in timpul ședinței de judecata,pentru a încerca sa tergiverseze cauza,sa nu mai poată fi audiați martorii,deplasați dintr-un alt oraș.

Probatoriul administrat in cauza fiind de fapt efectuat la ultimele 4 termene de judecata, reținându-se in cauza sub acest aspect si o culpa a parților, pe lângă complexitatea cauzei.

Ca atare, nu s-a putut susține o lipsă de diligență a instanței de judecată în conducerea procedurilor, în raport de aceste împrejurări, de complexitatea cauzei, de numărul mare al părților și de necesitatea asigurării respectării dreptului la un proces echitabil.

În acest context și în acest stadiu procesual nu s-a putut concluziona că s-au schimbat sau modificat temeiurile arestării preventive pentru a fi incidente disp. art. 139 alin. 1 cod de procedură penală iar argumentele arătate mai sus concluzionează ca nu se impun si nu sunt suficiente alte masuri alternative neprivative de libertate.

Aspectul privind durata trecută nu constituie prin sine însuși un asemenea criteriu, Curtea de la Strassburg reamintind, in numeroase decizii,ca, deși,persoana arestata are dreptul de a-i fi tratata cu o celeritate particulara cauza, aceasta nu trebuie sa dăuneze eforturilor magistraților de a stabili adevărul in cauza.

Toate argumentele arătate mai sus au concluzionat ca nu se impun si nu sunt suficiente alte masuri alternative neprivative de libertate.

Ca atare,spre deosebire de cauza Calmanovici. Romaniei,Hotărârea din 1 iulie 2008, exista fapte concrete, arătate mai sus care dovedesc riscul punerii in libertate,risc pentru ordinea publica, săvârșirea de infracțiuni si risc pentru buna desfășurare a procesului penal.

Totodată, analizând, criteriile Curții din cauza Neumeister, domiciliul, moralitatea, profesia, nu s-a putut retine in favoarea inculpatului, nici un argument de acest gen, acesta neavând vreun loc de munca, are cazier, este cercetat pentru fapte de gravitate deosebita, constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, de șantaj, violenta, inclusiv in instituții publice, sediul politiei si spital, prin folosire de arme-sabie, tip ninja, ceea ce indica o sfidare a autorității publice, a respectului de lege, fapte cu un impact social deosebit.

Cu privire la cererea formulată de inculpatul de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160/2 alin. 1 si 2

C.P.P.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a retinut ca inculpatul a fost trimis in judecata si pentru infracțiunile prevăzute de art.7 din Legea nr. 39/2003 si art.20 rap. la art. 174 comb. cu art. 175 lit. I, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce depășește 18 ani.

Astfel, potrivit art. 141/1, prin pedeapsa prevăzuta de lege se înțelege pedeapsa prevăzuta in textul de lege care incriminează fapta săvârșita in forma consumata, fără luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

de aceasta dispoziție expresa si neechivoca, in interpretarea condițiilor prevăzute de art.160/2 alin.1, instanța nu va putea avea in considerare forma tentativei ci a formei consumate, care in speța,este sancționata de lege cu pedeapsa pana la 25 de ani.

Referitor la infracțiunea prev de art. 7 din Legea 39/ 2003, aceasta este sancționata de lege cu pedeapsa maxima de 20 de ani.

Invocarea ca argument a disp. Art.7 alin. 2 din aceeași lege prin raportarea pedepsei la sancțiunea prevăzuta de lege pentru infracțiunea care intra in scopul grupului infracțional organizat, nu are relevanta sub aspectul analizării condițiilor prevăzute de art.160/2, aceasta dispoziție referindu-se la regimul de individualizare judiciara, de aplicare a unei pedepse in situația respectiva, pentru situația concreta, determinata, a obiectului cauzei.

Ca atare, prin instituirea unor excepții de la admisibilitatea instituției liberării condiționate, legiuitorul a avut in vedere ca limita maxima a pedepsei închisorii prevăzuta de lege sa nu depășească 18 ani.

Față de cele de mai sus, instanța a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.

Referitor la respectarea dreptului la un proces echitabil al inculpaților, instanța a reținut că verificarea măsurii arestării preventive și asistarea inculpaților arestați de către apărător din oficiu pentru termenul de judecată este o măsură conformă cu dispozițiile art.171 alin.4¹Cpp și de natură a asigura continuarea judecării cauzei și desfășurarea cu celeritate a procesului penal.

Este adevărat că potrivit art. 6 paragraf 3 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței CEDO în materie, orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este îndreptățită să fie apărată de un avocat ales dar, conform aceleiași jurisprudențe, în ciuda importanței relației confidențiale avocat - client, acest drept nu poate fi considerat ca fiind unul absolut ci este supus anumitor limite pentru realizarea intereselor justiției (cauza Croissant contra Germaniei, Hotărârea din 25 septembrie 1992, cauza Bragadireanu contra României, Hotărârea din 06 2007).

În speță, apărătorul ales al inculpaților a avut cunoștință de termenul fixat pentru data de 15 2008, nemotivând lipsa din instanță, nu a depus vreo cerere de amânare la dosar pentru acest termen,mai mult, înțelegând să-și asigure substituirea printr-un apărător care nu are dreptul de a pune concluzii la tribunal, împuternicindu-l pe acesta să depună la dosar o cerere de liberare provizorie sub control judiciar pentru inculpatul.

Ca atare, apărătorul ales a înțeles prin cererea formulată în scris pentru unul dintre inculpați să nu se procedeze la o simplă amânare a cauzei față de lipsa sa.

Totodată, apărătorul ales avea obligația să-și asigure în condițiile legii substituirea, în caz de neprezentare a sa, sau a avocatului împuternicit, acesta fiind de natură a conduce la tergiversarea soluționării cauzei, astfel încât, față de lipsa unor explicații acceptabile ale apărătorului ales pentru absența sa sau pentru nedesemnarea unui înlocuitor, deși era obligat să o facă, în plus, instanța fiind obligată conform art. 23 alin.6 Constituție și art. 160/b Cpp să procedeze la verificarea măsurii arestării preventive în interiorul termenului limită prevăzut, s-a asigurat asistența juridică a inculpaților prin apărători din oficiu.

Desemnarea acestor apărători din oficiu a fost făcută încă din data de 23 iunie 2008, iar acești apărători au depus delegație la dosar în cauză, încă din data de 24.06.2008 și au fost prezenți și la termenele de judecată anterioare, acordându-i-se posibilitatea pentru pregătirea apărării, au fost administrate probatorii în prezența acestor apărători din oficiu, ca atare, nu se poate susține că această măsură a desemnării nu a fost rezonabilă sau că ar încălca dreptul la apărare așa cum susțin inculpații.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, motivele fiind arătate și dezvoltate prin apărătorul ales cu ocazia dezbaterilor.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că sunt nefondate.

Cele două motive de nelegalitate invocate de recurenți sunt neîntemeiate deoarece la pagina nr. 165 dosarului de fond, există minuta încheierii din 16 2008.

Pe de altă parte, chiar dacă inculpații au fost asistați de avocați desemnați din oficiu, nu înseamnă că au fost lipsiți de apărare, în contextul în care apărătorul ales avea cunoștință de data și ora la care urma să aibă loc ședința de judecată, iar în cazul în care era în imposibilitate să ajungă, trebuia să asigure substituirea.

Deoarece, apărătorul ales nu a asigurat substituirea, instanța de fond a procedat potrivit art. 171 alin.4¹cod pr.penală, apărătorii din oficiu cunoscând actele și lucrările dosarului în condițiile în care au fost desemnați încă din luna iunie 2008, aspect care justifică ideea că nu a fost o apărare formală la termenul din 15 2008. Chiar dacă la fila 2 încheierii de la 15 2008 se menționează că inculpatul a fost asistat din oficiu de "avocat și ", din fila 8 aceleiași încheieri rezultă că avocat a pus concluzii cu privire la cererea de liberare sub control judiciar, solicitând admiterea acesteia, cât și cu privire la legalitate și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, solicitând judecarea în stare de libertate a acestuia.

Faptul că doar unul dintre cei doi avocați a pus concluzii, nu echivalează cu o lipsă de apărare a inculpatului.

Cu privire la motivele de netemeinici invocate de recurenți, Curtea apreciază că sunt nefondate.

Astfel, încheierea cuprinde motivele care au fost avute de instanța de fond pentru a menține starea de arest a inculpaților și a respinge cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul. În expunere, s-a analizat în concret situația fiecărui inculpat dar s-a făcut trimitere și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pentru a se întări argumentele reținute pentru pronunțarea încheierii.

Tribunalul, în mod corect a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, chiar dacă unele persoane au revenit asupra declarațiilor date în faza urmăririi penale, în condițiile în care aprecierea fiecăreia se face în urma examinării tuturor probelor administrate.

Astfel, în continuare sunt indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, infracțiuni care sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă nu numai din gravitatea și natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații dar și din împrejurări ce țin de persoana acestora referitoare la comportamentul anterior, fiind trimiși în judecată în stare de recidivă, aspecte ce justifică temerea că, prin lăsarea inculpaților în libertate s-ar crea posibilitatea săvârșirii altor fapte antisociale și, implicit, s-ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul celorlalți membrii ai societății, generat de faptul că persoanele care sunt cercetate pentru infracțiuni grave, se află printre ei.

Totodată, menținerea arestării preventive a celor doi inculpați este justificată și de preîntâmpinarea exercitării unor presiuni asupra celorlalți participanți la proces, avându-se în vedere declarațiile inculpaților și, dar și faptul că urmează a fi audiați alți martori cu identitate protejată.

Referitor la durata măsurii preventive, ținând cont de complexitatea cauzei, numărul foarte mare de probe, numărul mare de părți, natura faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, dificultatea de administrare a probelor, aspecte care nu sunt imputabile organelor judiciare, Curtea apreciază că nu s-au depășit limitele unui termen rezonabil al detenției preventive.

Cu privire la cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, în mod corect tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160²alin.1 cod pr.penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru una din infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul - art. 7 din Legea nr. 39/2003, este mai mare de 18 ani, respectiv 20 ani.

În consecință, ținând cont de dispoz. art. 385¹⁵alin1. pct. 1 lit. b cod pr.penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și (fost ), împotriva încheierii din 16 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.

Obligă pe fiecare dintre recurenți la câte 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică de la 19 2008.

- - - - - - -

Grefier,

Red.jud.

IB/ 08.01.2009.

19 2008,

Sibiu va urmări și încasa de la rec.inc. și câte 20 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.

Președinte:Liana Balaci
Judecători:Liana Balaci, Membri Mircea Mugurel Șelea

#Judecator Liana Balaci

Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 906/2008. Curtea de Apel Craiova

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 906/2008. Curtea de Apel Craiova