Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALA NR. 91/
Ședința publică din 06 Februarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu dr.- -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 16.09.1983, în Rm.V, județul V, domiciliat în Rm.V, str. -. nr.1, -3,.A,.9, jud.V, CNP--, în prezent aflat în Arestul IPJ V, împotriva încheierii nr.13 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar și de avocat din oficiu, în baza delegației nr. 527/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura legal îndeplinită.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului inculpat să ia legătura cu acesta în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, apreciază că încheierea tribunalului este nelegală și netemeinică, întrucât motivarea soluției este străină de obiectul instituției liberării provizorii sub control judiciar. Motivarea făcută de către instanța de fond are în vedere chestiuni care se analizează la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică. Dispozițiile 157 alin.2 Cod procedură penală statuează că scopul măsurilor preventive se atinge și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Asta înseamnă că măsura este luată și nu mai trebuie analizat pericolul concret pentru ordinea publică atunci când este vorba de soluționarea unei cereri privind liberarea sub control judiciar.
Temeiul de drept avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a fost art.148, lit. f Cod procedură penală. Apreciază că a existat acest temei, dar la momentul sesizării instanței, aceasta era investită cu altceva, instituția liberării sub control judiciar și în mod cert soluția pronunțată se întemeiază pe niște considerente străine de instituția cu care fusese investită. Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune se adresează strict inculpaților arestați.
În speță nu ne aflăm în nici una dintre ipotezele prevăzute de art.1602alin.2 Cod procedură penală, care arată că nu se acordă liberarea în situația în care există necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau nu se acordă în situația în care există date din care rezultă că acesta ar încerca să zădărnicească în vreun fel bunul mers al instituției penale. În cauza de față nu sunt probe care să conducă la nici una dintre cele două ipoteze. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a spus de ce sume a beneficiat și cine sunt autorii acestor infracțiuni. Apreciază că situația este una care nu conduce la ideea respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Arată că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea în concurs a două fapte penale prevăzute de art.7 din legea privind criminalitatea organizată și art. 23 privind spălarea banilor, iar acest ultim articol prevede ca sancțiune o pedeapsă între 3 și 12 ani. În principal apreciază că motivarea este străină de natura cauzei, iar în situația în care se va aprecia că în mod corect a fost motivată soluția, apreciază că inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nici că se află în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 1602alin.2 Cod procedură penală. Solicită admiterea recursului și casarea încheierii tribunalului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că susținerea este nefondată, având în vedere că instanța atunci când examinează instituția respectivă este obligată să verifice și temeinicia admiterii unei astfel de cereri în raport de pericolul social pus în discuție. În cauză este vorba de 20 de acte materiale și 39 de acte de retragere a sumelor de bani care totalizează 160 mii de euro. La interogatoriu inculpatul a precizat că primea din suma pe care o retrăgea periodic 800 de euro și era nemulțumit de această sumă, având în vedere riscul la care se expunea.
Instanța a motivat corect faptul că până la vârsta de 25 de ani inculpatul nu are nici o pregătire profesională și că a fost tentat să câștige sume mari de bani fără să depună nici un fel de efort și muncă efectivă. Apreciază că există posibilitatea ca inculpatul să-și continue activitatea infracțională și de asemeni există și pericol social concret al faptelor. Încheierea din 29 ianuarie 2009 pronunțată de tribunal este legală și temeinică, nu are nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie care să justifice admiterea recursului și pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Avocat, în replică, arată că a plecat de la ideea că există pericol social concret pentru ordinea publică. Orice motivare care este străină de cadrul procesual care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar este străină de natura cauzei cu care a fost investită instanța.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că nu lua 800 euro, ci 800 mii lei pentru fiecare sumă pe care o retrăgea. Arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
CURTEA:
Constată că, prin încheierea nr.13 din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Vâlcea, în temeiul art.1608aalin.6 Cod de procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.09.1983 în mun. Râmnicu, jud., domiciliat în Rîmnicu-V,-, -3,.A,.9, jud., CNP -, aflat în Arestul
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe inculpat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că prin încheierea nr.57 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, s- dispus arestarea preventivă pe perioadă de 29 de zile, începând cu 23 octombrie 2008, a unui număr de 17 inculpați, printre care și inculpatul, această măsură preventivă fiind prelungită succesiv.
În speță, inculpatul este acuzat de faptul că în cursul anului 2007 aderat și sprijinit grupul infracțional organizat condus de coinculpatul, efectuând un număr de 39 de operații bancare (transferuri de bani), cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, prejudiciul ridicându-se la suma de 160.000 Euro.
Inculpatul recunoscut parțial comiterea acestor infracțiuni, susținând că în cursul anului 2007 efectuat un număr de circa 20 de astfel de operațiuni, fiind recompensat de numitul cu sume cuprinse între 70 și 100 lei. De regulă, prin sistemul ridica sume în valută cuprinse între 2000-4000 Euro, pe care le preda numitului.
Tribunalul a constatat că temeiurile ce au fost în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în prezent, pentru că lăsarea în libertate inculpatului prezintă un pericol nu numai pentru ordinea publică, ci și pentru buna desfășurare procesului penal.
Pericolul social concret rezultă din gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, probat de modul și mijloacele în care desfășurat activitatea infracțională, respectiv aderarea și sprijinirea unui grup infracțional organizat, cu roluri bine stabilite, implicarea unui număr mare de persoane interpuse în efectuarea operațiunilor de transferuri de bani, ori de ridicare efectivă banilor și predarea către adevărații beneficiari în scopul ascunderii identității reale acestora, îngreunarea descoperirii faptelor și adevăraților autori.
Infracțiunile informatice, înșelăciune și furt informatic, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv apărarea dreptului de proprietate al persoanei, reprezentând totodată unele din cele mai grave forme ale criminalității organizate, cu impact social deosebit. Cercetarea inculpatului în stare de libertate în această fază procesuală ar echivala cu încurajarea tacită și altor tineri la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă justiției. În plus, asemenea fapte ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță, în această zonă în care săvârșirea acestui gen de infracțiuni devenit un fenomen și un mod de viață pentru mulți tineri.
În speță pericolul social potențial rezultă din comportamentul inculpatului care este predispus să comită fapte antisociale și pentru că alți 6 inculpați fiind arestați în lipsă, există posibilitatea ca inculpatul să ia legătura cu aceștia și să continue activitatea infracțională, mai ales că acesta până la vârsta de 25 de ani nu reușit să aibă vreo pregătire profesională. În consecință tribunalul a apreciat că nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, care a arătat că motivarea soluției este străină de obiectul instituției liberării provizorii sub control judiciar, deoarece s-a referit la pericolul concret pentru ordinea publică, care se are în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Inculpatul a susținut că întrunește condițiile liberării provizorii, deoarece nu se regăsește în nici una dintre ipotezele prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, invocând și circumstanțele personale, respectiv recunoașterea săvârșirii faptei, descrierea activității desfășurate, și faptul că infracțiunile de care este acuzat au pedeapsa de până la 12 ani închisoare.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Susținerea inculpatului, în sensul că motivarea încheierii este străină de obiectul cauzei, situație care ar echivala cu o nemotivare, nu poate fi reținută de către instanța de recurs. Analiza unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, presupune două operațiuni, prima vizând întrunirea condițiilor liberării prevăzute de art.160/2 alin.1 și 2, iar cea de-a doua referitoare la temeinicia cererii, conform art.160/8a alin.2 și 6 Cod pr.penală.
Chiar dacă sunt îndeplinite condițiile privind pedeapsa pentru infracțiunea în legătură cu care este cercetat inculpatul și nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării învinuitului sau inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau în sensul că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în una dintre modalitățile arătate de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, acestea nu determină admiterea cererii de liberare.
Aprecierea asupra temeiniciei cererii presupune tocmai tipul de raționament realizat de către instanța de fond, adică inclusiv o analiză a pericolului pe care lăsarea în libertate a inculpatului, chiar și în modalitatea liberării provizorii, l-ar prezenta pentru ordinea publică, deoarece condițiile de la art.160/2 Cod pr.penală, atât cele formale cât și cele negative care exclud acordarea liberării, doar o vocație la liberare, nu o obligație de acordare a acesteia.
In ce-l privește pe inculpatul, care în declarația de la fila 13, vol.51, dosar urmărire penală, a recunoscut că era poreclit "", din actele de urmărire penală rezultă că acesta a fost implicat în zeci de tranzacții frauduloase într-o perioadă relativ scurtă de timp (cea pentru care s-au realizat interceptările telefonice), ceea ce dă măsura implicării sale importante în activitatea infracțională, iar recunoașterea parțială, coroborată cu conținutul convorbirilor telefonice din vol.32 dosar urmărire penală, purtate cu (135, 136, 145, 146, 284 etc.) sunt în măsură să conducă la bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Liberarea provizorie este o măsură care se ia și în considerarea persoanei care a fost în mod legal arestată preventiv. Inculpatul, acuzat de infracțiuni grave, calificate astfel chiar de art.2 lit.b) pct.18 din Legea nr.39/2003, nu se regăsește în vreo situație specială care să impună adoptarea unei măsuri diferite de a celorlalți coinculpați care se află în stare de arest.
Refuzul acordării liberării provizorii la un moment dat nu constituie în nici un fel vreo înfrângere a prezumției de nevinovăție, ci corespunde doar nevoii de a apăra ordinea publică împotriva persoanelor care se presupune că au săvârșit infracțiuni grave.
Cum rezonanța publică a activității infracționale prin intermediul rețelelor informatice este foarte importantă și față de frecvența actelor materiale săvârșite chiar de inculpat, de numărul mare de persoane implicate în această activitate și de stilul de viață pe care inculpatul și celelalte persoane arestate în această cauză îl afișau în comunitatea din care provin, curtea consideră că încheierea atacată, prin care s-a respins cererea de liberare este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, curtea îl va obliga pe recurentul-inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 16.09.1983, în Rm.V, județul V, domiciliat în Rm.V, str. -. -.1, -3,.A,.9, jud.V, CNP--, în prezent aflat în Arestul IPJ V, împotriva încheierii nr.13/F din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.:/3 ex.
Jud.fond:.
23 februarie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
