Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 97/R/MF.
Ședința publică din 12 februarie 2008.
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Marioara Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr.- -
JUDECĂTOR 3: Marius Gabriel
Grefier
Parchjetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 mai 1969, în prezent aflat în Spitalul Colibași, împotriva încheierii din data de 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat escu, conform delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea apărătorului escu.
Avocat escu depune la dosar un pic sigilat de la Tribunalul Vâlcea.
Curtea, desigilează plicul în care se află adresa de înaintare a recursului, adresa emisă de penitenciar cât și declarația de recurs a inculpatului, toate în original.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat escu pentru recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și pe fond admiterea cererii. Critică hotărârea pe considerentul că: s-a adresat instanței de fond cu cerere de liberare iar motivarea instanței de fond este străină de motivele invocate în cererea inițială de către petent. Motivarea este generală și vizează fondul cauzei și nu cererea de liberare provizorie. Solicită a se observa că inculpatul este arestat de aproximativ 8 luni și redă textul art. 160 ind.2 2 Cod procedură penală, care face referire că "în cazul în care există date din care să rezulte.". Solicită ca instanța de fond să precizeze care sunt probele avute în vedere la luarea măsurii. Cum ar mai putea inculpatul să influențeze opinia experților deja statuate. Instanța de fond motivează că inculpatul lăsat în libertate ar săvârși alte infracțiuni. în judecată a încetat activitatea infracțională. .-se cursul activității infracționale, instanța trebuie să aducă probe noi din care să rezulte că inculpatul ar mai săvârși alte fapte. Legea prevede că inculpatul cercetat pentru orice infracțiune pedepsită cu închisoarea de până la 18 ani poate să fie liberat condiționat. Nu se face vorbire în concret, simpla invocare a unor motive pentru care o persoană nu poate beneficia de liberare nu sunt suficiente. Trebuie stabilit în concret care sunt probele ce duc la reținerea inculpatului în continuare arestat. Precizează că inculpații sunt arestați de mai bine de 7 luni și consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 pct. 3 din Convenția pentru Drepturile Omului. Susține că s-a depășit durata rezonabilă de soluționare a cauzei. Mai susține și că în cazul în care inculpatul încalcă dispozițiile instanței, măsura se poate revoca. Mai precizează că inculpații la primul moment când s-a luat măsura arestării au solicitat termen pentru a-și angaja apărători, la acel moment fiind în stare de libertate. De vinerea, instanța le-a acordat termen de judecată luni, când inculpații s-au prezentat de bună voie și de asemenea, după pronunțarea de către instanță a soluției și au aflat că s-a dispus arestarea lor, s-au prezentat tot de bună voie la penitenciar. Nu ar îngreuna bunul mers al procesului și în ceea ce privește riscul aflării adevărului, trebuie evaluat, în concret, la acest moment. În opinia sa, nu există dovezi că cererea nu poate fi admisă. Soluția instanței de fond este argumentată la modul general motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și pe fond admiterea cererii.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a încheierii tribunalului ca legală și temeinică. A 1 al art. 1602Cod procedură penală nu este o instituție obligatorie ci una facultativă pentru magistrat. Chiar dacă place sau nu, admiterea cererii de liberare nu se justifică în cazul inculpatului.
Recurentul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Constată că, prin încheierea din 30 ianuarie 2008, Tribunalul Vâlceaar espins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969 în com., jud. V, cu domiciliul în mun. Rm. V, str. G-ral, nr 5, - scara A, 8, CNP -, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971, în com., jud. V, domiciliat în com., sat, jud. V, CNP -, fiul lui si, născut la data de 18.10.1970, în com., jud. V, cu domiciliul în orașul H,-, jud. V, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 5 iulie 1973, în Rm.V, jud.V, cu domiciliul în comuna, sat, jud.V, CNP -, toți aflați în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, jud.
Au fost obligați inculpații la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a luat act că inculpații -, și - renunță la judecarea cererii de revocare a măsurii arestării preventive.
S-a amânat pronunțarea asupra excepțiilor invocate de inculpați la data de13 februarie 2008.
S-a amânat soluționarea cauzei la data de 27 februarie 2008 pentru când se citează părțile.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Vâlceaa reținut că
prin rechizitoriul nr.76B/P/2005 al DIICOT Biroul Teritorial Vâlceas -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților -, și - pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave cum sunt asocierea în scopul comiterii de infracțiuni, spălare de bani, evaziune fiscală, șantaj, lipsire de libertate, infracțiuni la legea privind comerțul electronic, înșelăciune, prejudiciul cauzat de aceștia fiind de ordinul miliardelor.
În ședința publică din data de 30 ianuarie 2008 au fost admise în principiu cererile întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602Cod de procedură penală, iar la cererea părților s-a trecut la soluționarea cererilor în aceeași ședință.
Pentru a respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar, prima instanță a avut în vedere mai multe elemente, precum gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, multitudinea acestora, durata mare de timp în care au acționat, persistența infracțională a inculpaților. De asemenea, instanța de fond a făcut referire la modul în care inculpații au acționat și comportamentul acestora pentru a-și atinge scopul infracțional.
Un alt aspect reținut de către instanță este faptul că lăsarea în libertate a acestora ar avea consecințe negative asupra desfășurării procesului penal prin posibilitatea pe care o au inculpații de a influența părțile, martorii și experții.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs susținute oral hotărârea primei instanțe este criticată pentru următoarele aspecte: motivarea soluției este generală, vizează fondul cauzei și nu cererea de liberare provizorie; instanța nu indică probele care demonstrează că în stare de libertate recurentul ar putea influența negativ desfășurarea procesului penal; recurentul a avut o comportare bună pe tot timpul procesului penal; s-a depășit termenul rezonabil a duratei arestării preventive.
Examinând hotărârea supusă recursului sub aspectul motivelor invocate și în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Situația de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță care a aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale în materie.
Hotărârea primei instanțe este motivată în raport cu cererea formulată de recurent. Nu este afectată în nici un fel prezumția de nevinovăție de care se bucură recurentul deoarece instanța se referă la infracțiunile reținute în sarcina acestuia prin actul de sesizare și are în vedere ansamblul probator administrat până la data formulării cererii de liberare provizorie sub control judiciar și în strictă legătură cu obiectul acestei cereri.
Curtea reamintește cu acest prilej că liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept absolut, necondiționat sau formal al inculpaților arestați.
Acest aspect rezultă cu precădere din dispozițiile art.160/2 1 Cod procedură penală, potrivit cărora liberarea provizorie sub control judiciarse poateacorda de instanță, în condițiile prevăzute de textul de lege.
Prin urmare, nu este suficient să se constate îndeplinirea condițiilor formale pentru admisibilitatea unei astfel de cereri ci, trebuie să se aprecieze dacă inculpatul are vocația liberării provizorii sub control judiciar în raport cu ansamblul probator administrat în cauză până la data formulării unei astfel de cereri.
În mod corect prima instanță a apreciat că recurentul nu poate beneficia în acest moment de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere aspectele la care prima instanță face referire în hotărârea atacată.
În mod just prima instanță a reținut și aspectul că dacă va fi lăsat în stare de libertate inculpatul ar putea influența negativ desfășurarea procesului penal fapt ce denotă din împrejurările și modul în care a săvârșit faptele penale reținute în sarcina sa prin actul de sesizare.
Trebuie avute în vedere și dispozițiile art.136 2 Cod procedură penală, potrivit cărora liberarea provizorie sub control judiciar se acordă dacă în acest fel se realizează scopul măsurii preventive dispusă împotriva inculpatului.
În cauză, măsura arestării preventive s-a dispus împotriva inculpatului pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. În mod corect prima instanță a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar a recurentului nu satisface scopul mai sus amintit, dat fiind posibilitatea reală a acestuia de a influența părțile sau martorii ce urmează să fie audiați de către instanță.
În raport cu complexitatea acestei cauze, curtea apreciază că durata arestării preventive a inculpatului recurent nu a depășit un termen rezonabil în sensul legislației interne, a legislației internaționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
În baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -.
În temeiul disp.art.192 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 mai 1969, în prezent aflat în Spitalul Colibași, împotriva încheierii din data de 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.dr.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
18.02.2008.
Președinte:Marioara DumitruJudecători:Marioara Dumitru, Marius Andreescu, Marius Gabriel
