Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 128/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
OMANIA
Curtea de Apel
Sectia penala si pentru cauze cu minori
DECIZIA NR.128/ Dosar nr-
Ședința publică din 19 februarie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantul Ministerului Public,
procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 242/A din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal facut in ședința publica, la pronunțare, se constata lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 4 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța in vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 11 februarie 2009, 18 februarie 2009 și apoi pentru 19 februarie 2009, când,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.68/19.02.2008 a Judecătoriei Zărnești, s-a dispus condamnarea inculpaților și la câte o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, dispunându-se suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, în ziua 26.11.2005, partea vătămată a mers împreună cu inculpata la domiciliul acesteia, unde au stat de vorbă, pấna la venirea inculpatului. În acel moment între părți s-a iscat o ceartă, din cauza faptului că inculpata îi reproșa soțului său că avea o relație cu partea vătămată. Atunci inculpatul a împins-o pe partea vătămată în dormitor, spunấndu-i că vrea să aibă relații sexuale cu ea de față cu soția. Partea vătămată a folosit un spray paralizant care l-a determinat pe inculpat să meargă la baie. În acest moment partea vătămată a vrut să plece, mergấnd la ușă, dar inculpata nu a lăsat-o, lovind-o cu palmele. Inculpatul o încuraja pe soția sa să nu o lase să plece pe partea vătămată. După ce s-a spălat pe, inculpatul a dezbrăcat-o cu forța pe partea vătămată de o parte din haine, aceasta fiind ținută de inculpata. Amấndoi inculpații au lovit-o pe partea vătămată. Între timp partea vătămată a defecat, murdărind hainele și lenjeria. Apoi inculpatul a aruncat pe geam o parte din hainele părții vătămate. După aceea inculpatul a părăsit locuința, avấnd de făcut o cursă cu autobuzul, rămânấnd partea vătămată cu inculpata, care a obligat-o să facă curățenie unde murdărise. După venirea martorei, inculpata i-a permis părții vătămate să plece. Aceasta a mers la parter la un apartament, de unde l-a sunat pe prietenul său care a venit acolo si au anunțat salvarea, iar partea vătămată a fost dusă la spital. provocate de inculpați i-au produs părții vătămate leziuni fizice și psihice care au necesitat în total 85-90 de zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentintei Judecătoriei Zărnești au declarat apel partea civilă și inculpații. Apelul părții civile a vizat cuantumul mic al despagubirilor civile cu titlu de daune morale, solicitand majorarea acestuia. Criticile aduse de inculpati au vizat aspecte de netemeinicie si au fost amplu dezvoltate prin memoriul de la filele 30-39 dosar tribunal, solicitând achitarea lor - prin prisma art.10 lit.d Cod procedură penală - pentru infracțiunea prev. de art.189 Cod Penal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.182 Cod Penal în cea vizată de art.180 Cod Penal precum și, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate de către Judecătoria Zărnești - printr-o mai largă valorizare a dispozițiilor art.74 Cod Penal - și aplicarea art.81 Cod Penal, in loc de art.861pen.
Tribunalul B, prin decizia penala nr.242/A/11.11.2008, a respins apelurile formulate de către partea civilă ( ) - și de către inculpații și împotriva sentinței penale nr. 68/19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Zărnești, pe care a menținut-o, retinand la adoptarea acestei solutii faptul ca situația de fapt, dar și încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de către inculpații și, au fost în mod just reținute de către prima instanță care a valorificat corespunzător probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești. Sustinerile potrivit cărora ar fi incidente dispozițiile art.10 lit.d Cod procedură penală, au fost si ele înlăturate, întrucât probele administrate în cauză relevă, au relevant, fără dubiu, întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii de " lipsire de libertate în mod ilegal". De asemenea, a fost respinsa cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.182 Cod Penal în infracțiunea prev. de art.180 pen. cât timp concluziile rapoartelor medico-legale întocmite în cauză, realizate inclusiv după o internare prealabilă a părții vătămate, sunt univoce si în sensul că "există raport (legătură) de cauzalitate directă între tulburarea psihică și fapta la care a fost supusă în 26.11.2005" (fila 46 ), iar numărul de zile de îngrijiri medicale necesitat finalmente de către partea vătămată conduce la încadrare juridică faptelor inculpaților în infracțiunea prev. de art.182 pen. și nu în cea vizată de art.189 pen. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a motivate ca aplicarea art.86/1 Cod Penal a fost corect realizată în cauză - nejustificându-se o aplicare a art.81 Cod Penal - față de modalitatea concretă de comitere a faptelor de către inculpați, față de gradul de pericol social generic dar și concret al infracțiunilor săvârșite și față de atitudinea procesuală a inculpaților.
Cu privire la apelul partii civile, tribunalul a reținut că Judecătoria Zărneștia rezolvat în mod just și acțiunea civila exercitata în cauză, în acest sens nejustificându-se - față de faptele concrete ale inculpaților și urmările cauzate părții vătămate () - - o majorare a cuantumului daunelor morale acordate respectivei părți vătămate constituită parte civilă în prezentul proces penal, apreciindu-se ca suma de 35.000 RON este de natură sa contribuie la repararea prejudiciului moral cauzat acesteia.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații care, prin motivele de recurs dezvoltate in cuprinsul memoriului de la filele 28-35 dosar recurs, au criticat hotărârile pronunțate in cauza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.3859pct.17 si 18 pr.pen. solicitând achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.189 pen. pe considerentul ca faptei ii lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei de lovire, din infracțiunea prevăzuta de art.182 pen. in cea prevăzuta de art.180 pen. Tot cu privire la latura penala a cauzei, in subsidiar, s-a mai solicitat aplicarea dispozițiilor art.81 pen. referitoare la suspendarea condiționata a executării pedepsei. De asemenea, criticile au vizat si latura civila a cauzei, solicitându-se respingerea acestora ca nefiind dovedite.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de inculpate, prin aparitorul ales, dar văzând si dispozițiile art.3859alin.2 si 3 pr.pen. Curtea va admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.242/A/11.11.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o va casa cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune morale, si va desființa și sentința penală nr.68/19.03.2008 a Judecătoriei Zărnești sub același aspect, pentru următoarele considerente:
Astfel, cu privire la primul caz de casare invocat de inculpați, respectiv cel prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 pr.pen. in sensul ca s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, Curtea retine ca aceste critici sunt nefondate. Ambele instanțe au reținut in mod corect starea de fapt prin prisma elementelor de fapt desprinse din probelor administrate in cauza, declarațiile inculpaților, de nerecunoaștere a faptelor imputate, raportându-se la calitatea acestora, dar nerelevand elemente care sa se coroboreze cu celelalte. In schimb, declarațiile părții vătămate sunt susținute de actele medico-legale existente la dosarul cauzei, cat și de susținerile unor martori, care au menționat ca "persoana plângea și m-a rugat să o din cel apartament" sau "am auzit țipete din apartamentul acesteia" sau " îi spune acelei persoane să facă curat că ea nu-i strânge rahatul" etc (filele 78-79 ), respectiv "am auzit zgomote în apartamentul lui și am constatat că cineva a încercat să deschidă ușa. Nu am văzut să intre sau să iasă cineva din acest apartament".
De asemenea, sunt nefondate și criticile aduse pe tărâmul cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.17 pr.pen. respectiv greșita încadrare a faptelor celor doi inculpați de lovire în infracțiunea de vătămare corporala gravă, raportat la constatările și concluziile certificatului medico-legal nr.4265/E/28.11.2006 eliberat de SJML B, dar și la rapoartele de expertiză medico-legală nr.350, 4265 și 1032/2006 întocmite de același serviciu medico-legal potrivit cărora "există raport (legătură) de cauzalitate directă între tulburarea psihică și fapta la care a fost supusă în 26.11.2005"(fila 46, verso, al doilea alineat, ).
Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea reține că recursul inculpaților este fondat prin raportare la cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 pr.pen. potrivit căruia, hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 Cp sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Cazurile de casare prevăzute prin conținutul lor doar pentru latura penală se pot aplica și pentru latura civilă, conform art.385/9 alin. 2 Cpp, astfel că și cazul privind aplicarea unor pedepse greșit individualizate poate fi aplicat atunci când nu au fost corect stabilite despăgubirile civile, deoarece, ceea ce înseamnă individualizarea pedepsei pentru latura penală, corespunzător înseamnă cuantumul despăgubirilor civile acordate pe baza probelor administrate.
Astfel, soluția adoptată de prima instanță și care a fost menținută în apel cu privire la despăgubirile civile cu titlu de daune morale, a fost de obligare a inculpaților, în solidar, la plata sumei de 35.000 lei.
Stabilirea acestui cuantum s-a făcut prin raportare la suferința și umilințele pe care partea vătămată le-a suportat în timpul faptelor inculpaților, dar și ulterior, pe perioada internărilor medicale în instituții de profil.
Cu toate acestea, atât doctrina, cât și practica judiciară, sunt unanime în a sublinia că, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate cu acest titlu, atât timp cât nu sunt stabilite unele criterii legale de determinare, în acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, de către instanța de judecată. Dar și instanța de judecată trebuie să se raporteze la unele criterii referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei, dar și situației părților înainte de săvârșirea faptei producătoare de astfel de prejudicii, acordarea acestora neputând constitui un motiv de îmbogățire a părții vătămate și unul de îndatorare excesivă a inculpaților.
Pornind de la aceste criterii, dar văzând și jurisprudența CEDO cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate urmare apelării la principiul echității - cauzele-, 117,și. 67,Maire contra Portugalia, nr. 48206/99.82, CEDO 2003-VII,Hansen contra Turcia. 115 șiMonory contra România și Ungaria, nr. 71099/01 96, 5 aprilie 2005 și Lafargue contra România - Curtea constată că suma de 35.000 lei este una disproporționată și nu are o bază echitabilă prin raportare la situația, starea materială și relațiile sociale în care erau implicate atât partea vătămată, cât și inculpații. Curtea nu contestă faptul că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral, numai că suma de 35.000 lei acordată pentru acoperirea acestuia este nejustificat de mare.
Plecând de la faptul că, potrivit art. 3859alin.3 pr.pen. cazul prevăzut de pct.14 al aceluiași articol, se ia în considerare întotdeauna din oficiu și se aplică și cu privire la soluționarea laturii civile, potrivit alin.2, Curtea va reduce cuantumul despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale părții civile de la 35.000 lei la 10.000 lei.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. vor fi admise recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.242/A/11.11.2008 a Tribunalului Brașov, care va fi casată cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune morale, va fi desființată și sentința penală nr.68/19.03.2008 a Judecătoriei Zărnești sub același aspect, iar in cadrul rejudecării se va dispune potrivit celor de mai sus.
Vor fi menținute celelalte dispoziții.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
Pentru aceste considerente,
În numele legii
Decide:
În baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.242/A/11.11.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o casează cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune morale, desființează și sentința penală nr.68/19.03.2008 a Judecătoriei Zărnești sub același aspect.
Rejudecând în aceste limite,
Reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune morale de la 35.000 lei la 10.000 lei.
Menține celelalte dispoziții.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2009.
Presedinte, Judecator, Judecator,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. CE/24.03.2009
Dact B/27.03.2009
- 4 ex/ Jud fond -
Jud apel + +
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Simona Franguloiu, Constantin Epure
