Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 28/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.28/R/MF.
Ședința publică din 13 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru minori și de familie
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Judecător: dr. - -
Judecător: - -
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare recursul declarat de inculpatul A, fiul lui și, născut la data de 04 ianuarie 1982, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr. 17/MF din data de 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, care substituie pe avocat, conform delegației avocațiale nr. 128/2009, și a celei de substituire, depuse la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art.304 alin.1 cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depun la dosar delegații avocațiale din partea avocat.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, să ia legătura cu acesta întrucât se află în stare de arest.
Recurentul inculpat A, întrebat fiind de instanță precizează că, dorește să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu pentru el.
Curtea, aduce la cunoștința inculpatului fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și faptul că, în cazul în care nu dorește să dea declarație nu va fi sancționat.
Recurentul inculpat arată că, nu este de acord să dea declarație, uzând de dreptul său la tăcere, întrucât a dat declarații și la urmărirea penală și la instanță, declarații pe care și le menține.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Avocat, care substituie pe avocat, desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat arată că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 18 din Codul d e procedură penală, motiv care se ia în considerare, de instanță și din oficiu.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și pe fond menținerea sentinței penale, hotărârea din apel fiind una greșită.
Susține că, din materialul probator rezultă că inculpatul a fost cercetat și pentru lipsire de libertate dar, din probele administrate se va observa că, această lipsire de libertate avea loc numai în locuri publice, fapt ce conduce la concluzia că, nu a fost nici un moment vorba despre "o lipsire de libertate".
Având în vedere obiectul juridic special al infracțiunii de lipsire de libertate, respectiv ocrotirea persoanei, partea vătămată a avut numai o lipsire de libertate de mișcare susținând aceasta întrucât din declarațiile martorilor rezultă că, partea vătămată nu a strigat și nu s-a opus inculpatului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, și de menținere a hotărârii atacate.
Susține că, partea vătămată avea 15 ani la momentul săvârșirii infracțiunii de către inculpat. Nu există plângere prealabilă iar apelul declarat de parchet a vizat numai infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Mai arată că, după săvârșirea primei infracțiuni inculpatul a continuat activitatea infracțională privând-o de libertate pe partea vătămată. Pentru aceasta, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată că o aruncă în canal dacă i se opune.
Precizează că, inculpatul a mai fost cercetat și într-o altă cauză pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, respectiv viol, partea vătămată în acea cauză având vârsta de 14 ani.
Instanța a stabilit corect infracțiunea și a stabilit corect pedeapsa reținută în sarcina inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu a amenințat-o pe partea vătămată și nici nu a violat- Când era împreună cu partea vătămată a trecut pe lângă poliție și deci aceasta putea oricând să plece de lângă el sau să alerteze persoanele din jur. Precizează că, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
CURTEA:
Constată că, prin sentința penală nr. 178/MF din data de 29.05.2008, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul A-, fiul lui și, născut la data de 04 ianuarie 1982 în Curtea de A, Județul A, domiciliat în comuna, județul A, CNP -, arestat în altă cauză, pentru fapta prev. de art. 189 al. 2 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată -, domiciliată în comuna, satul, județul A, asistată de mama sa -, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus ca, cheltuielile judiciare avansate să rămână în sarcina statului, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului la primul termen, de 100 lei și cel al apărătorului din oficiu al părții vătămate, de 100 lei să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul nu a determinat-o sau forțat-o în vreun fel pe partea vătămată să rămână cu el, interzicându-i sau îngrădindu-i astfel libertatea de mișcare. Chiar dacă la un moment dat partea vătămată, speriată de ora târzie și de insistențele inculpatului de a rămâne împreună, s-a manifestat în sensul dorinței de a merge acasă, aceasta nu înseamnă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În speța dedusă judecății nu s-a făcut dovada elementului material al infracțiunii, respectiv al acțiunii sau inacțiunii care a avut drept consecință lipsirea de libertate fizică a părții vătămate. acesteia,manifestată la acea oră târzie, după ce petrecuse mult timp în compania inculpatului și a celor doi martori, nu poate fi asimilată acțiunii de împiedicare de a se duce acasă sau de silire de a se deplasa contra voinței sale.
Nici un moment, cu excepția celui anterior sesizării organelor de poliție de către martora -, partea vătămată nu și-a manifestat dorința de a pleca acasă și, deși toate episoadele s-au petrecut în public, nu a cerut ajutorul nimănui și nici nu avea de ce să o facă de vreme ce inculpatul nu a constrâns-o fizic să rămână cu el și nici nu a dus-o în vreun loc de unde să o împiedice să se deplaseze, obstrucționându-i astfel libertatea fizică.
S-a constatat că partea vătămată -, asistată de mamă -, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș, solicitând, desființarea sentinței primei instanțe, iar pe fond înlăturarea soluției de achitare a inculpatului sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Din coroborarea tuturor probelor testimoniale administrate în cauză, potrivit cărora partea vătămată plângea, tremura, era speriată, răvășită, timidă, cuprinsă de teamă, foarte agitată, rezultă că aceasta a fost lipsită de libertatea fizică, de posibilitatea de a se deplasa și a acționa conform propriei sale voințe.
În cel de-al doilea motiv de apel se arată că în mod greșit prima instanță a dispus ca toate cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, soluția corectă fiind aceea de obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare, deoarece aceasta se afla în culpă procesuală.
Prin decizia penală nr.17/MF din 13 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș, a desființat în parte sentința în sensul că a înlăturat achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal.
A condamnat pe inculpatul A la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal și s-a dispus ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate în condițiile prev. de art. 57 Cod penal.
In temeiul disp. art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod pen.
A obligat pe inculpat la 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu de avocat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
S-a constatat că apelantul-inculpat este arestat în altă cauză.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că inculpatul a împiedicat-o pe partea vătămată să acționeze conform propriei sale voințe, folosind atât violența fizică cât și amenințarea.
Cunoscând că inculpatul este o fire violentă, având în vedere și acțiunile exercitate de acesta mai sus descrise, partea vătămată s-a aflat în permanență într-o stare de temere fiind constrânsă astfel să îl însoțească pe inculpat.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului de aor eține cu forța pe partea vătămată în vârstă de 15 ani, lipsind-o astfel de libertate pe o perioadă de aproximativ 3 ore, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.189 alin.2 Cod penal, motiv pentru care în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, a admis apelul, desființat în parte sentința în sensul că a înlăturat achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 2 Cpd pen.
La pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.189 alin.2 Cod penal, instanța de apel a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prev.de art.72 Cod penal.
S-a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social prin săvârșirea acesteia încălcându-se relațiile sociale referitoare la dreptul persoanei de a se deplasa și a acționa în conformitate cu propria sa voință.
sporită decurge și din aceea că partea vătămată minoră, nefiind pe deplin formată din punct de vedere psihic, fapta poate avea consecințe negative în ceea ce privește dezvoltarea ei ulterioară.
Pe de altă parte s-a ținut seama că inculpatul nu posedă antecedente penale.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că pedeapsa de 7 ani închisoare ce s-a aplicat inculpatului corespunde scopului prev.de art.52 Cod penal.
S-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei se poate realiza numai prin privarea de libertate, pedeapsa urmând a se executa conform art.57 cod penal.
În temeiul art.71 Cod penal a interzis inculpatului pe parcursul executării pedepsei drepturile prev.de art.64 lit.a, b Cod penal.
Față de soluția de condamnare, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu avocat din oficiu (pentru judecarea în fond a cauzei).
S-a constatat că apelantul inculpat este arestat în altă cauză.
Având în vedere soluția cu privire la plata cheltuielilor judiciare către stat, s-a constatat că este neîntemeiat cel de-al doilea motiv de apel invocat de către parchet.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări, arătând că nu a săvârșit infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.
În susținerea motivului de recurs, inculpatul arată că, asupra părții vătămate, nu a exercitat violența fizică și nici nu a amenințat-o, aceasta având libertatea fizică, posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria voință.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse, în continuare:
Motivul de recurs se circumscrie cazului de casare prev.de art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, însă acesta este neîntemeiat.
Astfel, instanța de apel a reținut corect situația de fapt, în baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate, apreciind, în consecință, că hotărârea primei instanțe prin care a fost achitat inculpatul, este nelegală.
Inculpatul a susținut că partea vătămată a avut posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria voință, însă, afirmația sa nu are suport probator.
În legătură cu acest aspect, curtea reține că martorii G, HG, -, au relatat în cursul procesului penal, că partea vătămată nu s-a deplasat cu inculpatul de bună voie, ci a fost ținută cu forța de acesta.
Martorii au mai susținut că partea vătămată era speriată, răvășită, avându-l în permanență pe inculpat în apropierea ei.
insuflată părții vătămate prin violențe fizice exercitate de către inculpat și prin amenințările adresate a determinat-o pe aceasta să-l însoțească în incinta localului "Făgăraș", la Spitalul Municipal din Curtea de A și la din Curtea de
Nici o probă administrată nu confirmă apărarea inculpatului.
Prin urmare, Curtea concluzionează că fapta inculpatului de aor eține cu forța pe partea vătămată în vârstă de 15 ani, lipsind-o astfel de libertate pe o perioadă de aproximativ 3 ore, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.189 alin.2 Cod penal, cum corect a reținut și instanța de apel.
Individualizarea pedepsei a fost just realizată prin prisma dispozițiilor art.72 Cod penal, referitoare la periculozitatea sporită a faptei, a inculpatului și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Așadar, hotărârea instanței de apel este legală și temeinică.
În baza acestor considerente, conform art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A care, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, care vor include și onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A, fiul lui și, născut la data de 04 ianuarie 1982, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr. 17/MF din data de 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu de avocat din oficiu ce va fi avansat din fondurile.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
Jud.apel:
.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Marius Andreescu
