Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 82/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2798/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 82
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14 ianuarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 157/a din 29 octombrie 2009 pronunțată de tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind intimații - părți civile și Spitalul Clinic de Urgență.
Se prezintă apărătorul din oficiu, avocat, cu delegație
pentru asistență juridică obligatorie nr. - din 10.12.2009, emisă de Baroul București, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu, desemnat la termenul anterior pentru asistența juridică obligatorie a recurentului - inculpat, solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale față de prezența apărătorului ales al recurentului - inculpat, și să se dispună cu privire la acordarea onorariului parțial, așa cum prevede Protocolul nr. -/2008, încheiat între Ministerul Justiției și
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat precizează că recursul declarat se întemeiază pe disp. art. 385 ind. 9 pct.15, 17 și 18 Cod procedură penală, apreciind că fapta săvârșită de inculpat a fost greșit încadrată de către instanța de apel.
În fapt, partea vătămată și inculpatul au domiciliul în aceeași localitate, respectiv Oltenița; în ziua incidentului, atât inculpatul cât și partea vătămată s-au urcat în autoturismul inculpatului și au plecat să cumpere marfă de la angro-urile din B; la întoarcerea către casă, la jumătatea distanței, la Km 31 pe DN 4, autoturismul nu și-a mai continuat drumul pe DN 4, ci a virat la dreapta, pe drumul județean și, astfel, inculpatul și partea vătămată au ajuns în pădure, unde au întreținut relații sexuale, ulterior plecând la Oltenița.
Astfel, apreciază că, în mod greșit instanța de apel a reținut concurs de infracțiuni, respectiv infracțiunea de lipsire de libertate a părții vătămate și infracțiunea de viol, reținând ca situație de fapt deplasarea autoturismului unde se aflau inculpatul și partea vătămată de la Km 31 la pădure, perioada de timp scursă în perioada petrecută în pădure și perioada de timp scursă pe durata deplasării de la pădure la domiciliu părții vătămate, tot acest traseu având o durată totală între 45 și 60 minute, fără însă să analizeze și motivul pentru care a trebuit să conducă inculpatul autoturismul până la pădurea respectivă, în condițiile în care, pe drumul de întoarcere, fără a face niciun fel de ocol, erau și alte păduri.
Solicită instanței să aibă în vedere că, așa cum rezultă și din literatura de specialitate, nu poate exista infracțiunea de viol, fără lipsirea de libertate a victimei, iar perioadele de timp adiacente, de dinaintea și de după săvârșirea violului, sunt absorbite de infracțiunea de viol. Ar fi putut exista concurs de infracțiuni intre lipsirea de libertate și viol, în condițiile în care, lipsirea de libertate s-ar fi întins pe perioade îndelungate de timp și dacă partea vătămată s-ar fi dovedit că a fost pusă în imposibilitate de a se.
În speță, deplasarea până la pădure a părților s-a realizat în aproximativ 20 minute, iar deplasarea de la pădure la domiciliu s-a realizat în aproximativ 15 minute; în opinia sa, în speță, lipsirea de libertate face parte integrantă din infracțiunea viol.
Concluzionând, solicită admiterea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, să se dispună achitarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca fiind nefondat având în vedere că, din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă că infracțiunile de viol și cea de lipsire de libertate au fost săvârșite în mod distinct, acesta fiind și motivul pentru care cele două infracțiuni nu se absorb, având existență de sine stătătoare.
Astfel, prin lipsirea de libertate, victima a fost împiedicată de a se deplasa și de a acționa conform dorinței sale; mai mult, aceasta, văzând că inculpatul a schimbat direcția de deplasare a autoturismului, s-a speriat, i-a cerut să oprească, încercând chiar să deschidă portiera autovehiculului, însă inculpatul a continuat să ruleze cu viteză, iar când victima a încercat să coboare și să fugă, acesta a tras-o de păr, lovind-o cu palma peste cap și a blocat siguranța portierelor.
Concluzionând, solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său; își păstrează toate declarațiile și solicită instanței să constate că este nevinovat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.258 din 20 octombrie 2008, în temeiul art.11 pct. 2 lit a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin 1 Cod penal.
În temeiul art.197 alin 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit a teza II și lit b Cod penal, pe o perioadă de 2ani.
În temeiul art.71 alin 1 și 2 Cod penal, pe timpul executării pedepsei, inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza II și lit. b Cod penal.
A fost obligat inculpatul la 210,6 lei către Spitalul Clinic de Urgență - B, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile internată în perioada 22-24.07.2007.
În temeiul art. 346 alin 1 și art.14 alin 3 lit b Cod procedură penală, raportat la art.998 Cod civil, a admis - în parte - cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 51.000 lei despăgubiri civile către partea civilă din care 50.000 lei daune morale și 1000 lei daune materiale.
În temeiul art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1517 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul. art. 193 alin 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, în ziua de 20.07.2007, prin constrângerea părții vătămate, inculpatul a întreținut cu aceasta, raporturi sexuale în pădurea de lângă comuna, județul C, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol.
Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate (art.189 alin.1 Cod Penal), instanța fondului a apreciat că intervalul de timp în care partea vătămată a fost reținută împotriva voinței sale, deci a fost lipsită de libertate, fiind necesar realizării infracțiunii de viol, nu poate configura o infracțiune autonomă, integrându-se în conținutul obiectiv al infracțiunii de viol.
Situația de fapt a fost stabilită prin coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate; proces-verbal de cercetare la fața locului; proces-verbal de conducere în teren; proces-verbal de depistare a inculpatului și testare cu aparatul; raport expertiză medico-legală nr. A-; raport de constatare medico-legală 693/2007; raport de constatare medico-legală 686/2007; procese-verbale de recoltare a probelor biologice; proces-verbal de sigilare a probelor ridicate; dovezi de ridicare a corpurilor delicte; declarațiile inculpatului și ale martorilor, și.
Partea vătămată - s-a constituit parte civilă cu suma de 152.000 lei, din care 2.000 lei daune materiale și 150.000 lei daune morale. In scris, și-a motivat daunele morale, prin trauma fizică și psihică suferită precum și lezarea demnității sale, prin fapta comisă de inculpat.
La individualizarea pedepsei, instanța d fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal cu privire la scopul și funcțiile pedepsei, limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social ridicat al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, conduita acestuia pe tot parcursul procesului penal, concretizată într-o atitudine nesinceră, cu încercarea de a induce în eroare organele judiciare, susținând că nu a constrâns-o în nici un fel pe partea vătămată, poziție combătută de probele administrate în cauză.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenițaa criticat sentința pentru greșită soluție de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.189 al.1 Cod penal, în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, deoarece nu se poate considera că infracțiunea de lipsire de libertate este absorbită în infracțiunea de viol, câtă vreme durata ei în timp și modul de săvârșire au existență independentă. Al doilea motiv de apel al parchetului a vizat aprecierea că sentința este netemeinică sub aspectul pedepsei aplicate, pentru infracțiunea prevăzută de art.197 al.1 Cod penal, aceasta fiind nejustificat de blândă în raport de gravitatea faptei și urmările acesteia (așa cum rezultă din actele medicale atestând starea psihică a victimei violului, culminând cu o tentativă de sinucidere).
În apelul inculpatului s-a solicitat desființarea sentinței sub aspectul condamnării pentru infracțiunea prevăzută de art.197 al.1 Cod penal, motivat de faptul că partea vătămată înțelege să-și retragă plângerea pentru această faptă.
Prin decizia penală nr.26/A/10.02.2009 tribunalul Călărași, în baza art.379 al.2 lit.a Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița și inculpatul împotriva sentinței penale nr.258/2008 a Judecătoriei Oltenița, pe care a desființat-o în parte, atât pe latură penală cât și pe latură civilă și rejudecând în fond, în baza art.189 al.1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la 4 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat C.P.P. la art.10 lit.h C.P.P. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.197 al.1 Cod penal.
A respins cererile de despăgubiri civile formulate de partea vătămată și Spitalul Clinic de Urgență
A obligat partea vătămată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.9, 10,14 și 18 Cod procedură penală, criticile vizând nemotivarea hotărârii de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art.189 al.1 Cod procedură penală, omisiunea soluționării apelului declarat de partea vătămată, aprecierea că acea condamnare - pentru art.189 Cod penal, este consecința unei grave erori de fapt, precum și greșita individualizare a pedepsei.
Prin decizia penală nr.559/13 aprilie 2009, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul inculpatului, a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor Tribunalului Călărași, reținând că instanța de apel nu s-a pronunțat și pe apelul părții vătămate, deși a fost investită și cu soluționarea acestuia.
După casarea cu trimitere cauza a fost înregistrată la tribunalul Călărași sub nr-.
Examinând apelurile declarate în cauză tribunalul a constatat următoarele:
Împotriva sentinței penale nr.258/2008 a Judecătoriei Oltenița, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița, partea civilă și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie în baza considerentelor de mai jos:
1.Se arată că este greșită soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.189 al.1 Cod penal, în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, deoarece nu se poate considera că infracțiunea de lipsire de libertate este absorbită în infracțiunea de viol, câtă vreme durata ei în timp și modul de săvârșire au existență independentă.
2.Se susține că sentința este netemeinică sub aspectul pedepsei aplicate, pentru infracțiunea prevăzută de art.197 al.1 Cod penal, aceasta fiind nejustificat de blândă în raport de gravitatea faptei și urmările acesteia (așa cum rezultă din actele medicale atestând starea psihică a victimei violului, culminând cu o tentativă de sinucidere).
În ședința din data de 29 octombrie 2009, cu ocazia judecării apelului, reprezentantul parchetului, având cuvântul, precizează că pe cel de-al doilea motiv de apel arătat în motivele depuse la dosar îl schimbă în sensul că având în vedere că în apel a intervenit împăcarea părților potrivit art.197 al.4 Cod penal, să se dispună încetarea procesului penal, în baza art.10 lit.e Cod procedură penală și, pe cale de consecință, să se dispună respingerea cererii de despăgubiri civile formulată de Spitalul Clinic de Urgență B, această parte civilă având posibilitatea recuperării cheltuielilor de spitalizare pe calea unei acțiuni civile separate.
Inculpatul a solicitat desființarea sentinței sub aspectul condamnării sale pentru infracțiunea de viol motivat de faptul că partea vătămată și-a retras plângerea. Inculpatul a arătat că nu a făcut nicio înțelegere cu partea vătămată și solicită respingerea apelului declarat de parchet.
Partea vătămată, având cuvântul, arată că-și retrage plângerea împotriva inculpatului, că nu a fost lipsită de libertate de inculpat ci a plecat de bună voie cu acesta, pentru că i s-a promis foarte mult. A mai arătat că a dat prima declarație, întrucât când a ajuns acasă au văzut-o vecinii, orașul este foarte mic și s-a temut de bârfa vecinilor și de părinți.
Prin decizia penală nr.157/A din 29 octombrie 2009, pronunțată de tribunalul Călărași, s-au dispus următoarele:
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița împotriva sentinței penale nr.258/2008 a Judecătoriei Oltenița, pe care a desființat-o, în parte, atât pe latură penală cât și pe latură civilă și rejudecând în fond:
În baza art.189 al.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal.
În baza art.81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pronunțate înspeță, pe o perioadă de 5 ani calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art.71 al.5 cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii privind exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal.
În baza art.11 pct.2, lit.b Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.h Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.197 al.1 Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată Spitalul Clinic de Urgență
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.369 Cod procedură penală, s-a luat act de retragerea apelului declarat de partea vătămată împotriva aceleiași sentințe penale.
A fost obligată apelanta parte vătămată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.
În motivarea acestei decizii, în apel, după casare cu trimitere, tribunalul Călărașia arătat următoarele:
Față de poziția părții vătămate, de retragere a apelului declarat în cauză, și văzând dispozițiile art.369/1 Cod procedură penală, tribunalul Călărașia luat act de retragerea apelului părții vătămate.
Apreciind asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița așa cum a fost schimbat în fața instanței de control judiciar și constatând că și apelul inculpatului este motivat tot pe manifestarea de voință a părții vătămate care a înțeles să-și retragă plângerea penală pentru infracțiunea prevăzută de art.197 al.1 Cod penal, Tribunalul a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru această faptă.
Referitor la primul motiv de apel formulat de parchet privind achitarea inculpatului pentru art.189 al.1 Cod penal, Tribunalul a apreciat ca fiind greșită soluția primei instanțe.
Astfel, s-a arătat că, potrivit art.189 Cod penal, există infracțiunea de lipsire de libertate când o persoană este lipsită în mod ilegal de posibilitatea de a acționa fizic sau de a se nestingherit în spațiu potrivit voinței și intereselor sale.
Este esențial și suficient ca lipsirea de libertate să fi durat atât - oricât de puțin timp - încât victima să fi suferit o privare efectivă de dreptul și posibilitatea reală de a se deplasa, acționa după dorința sau voința sa.
Tribunalul a apreciat că, din probe rezultă cert că lipsirea de libertate a părții vătămate a durat 45-60 minute, lipsire de libertate realizată prin activitatea inculpatului de aot ransporta pe partea vătămată într-o altă direcție decât cea dorită de aceasta, și nu oricum, ci profitând de faptul că partea vătămată se afla în autoturismul condus în viteză de inculpat.
În această situație, între fapta inculpatului, acțiunea sa și rezultat există raport de cauzalitate și, ca atare, infracțiunea este perfectată, Tribunalul a constatat că deși prima instanță a reținut corect activitatea materială a inculpatului, a pronunțat o soluție de achitare apreciind că lipsirea de libertate este absorbită și face parte integrantă din infracțiunea de viol.
Tribunalul a apreciat greșită opinia instanței de fond pentru cele arătate mai sus, fapta de lipsire de libertate are conținut distinct, iar legea nu prevede posibilitatea împăcării părților.
Pentru aceste considerente, s-a reținut în sarcina inculpatului fapta prevăzută de art.189 al.1 Cod penal și s-a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei și a modalității de executare, au fost avute în vedere condițiile concrete de comitere a faptei, poziția părții vătămate și circumstanțele personale ale inculpatului.
În soluționarea laturii civile a cauzei, Tribunalul a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând în drept cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.15, 17 și 18 din Codul d e procedură penală.
Curtea, examinând cauza prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3859alin.ultim din Codul d e procedură penală, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate, corect s-a constatat că aceasta există, atâta vreme cât, indiferent de durata în timp, victima a suferit o privare efectivă de posibilitatea reală de a se deplasa, după cum ar fi voit.
Victima s-a aflat în autoturismul condus de inculpat și care a luat-o în altă direcție decât în aceea dorită de aceasta, ceea ce conduce la ideea că, între acțiunea inculpatului - intenția sa - și rezultat, există o legătură de cauzalitate directă.
Sub aspectul laturii subiective, se constată existența intenției directe a inculpatului de aov iola pe partea vătămată, așa se explică și faptul că a luat-o în mașină. Mai mult, inculpatul a lovit-o peste cap, a schimbat direcția de mers a autoturismului, victima a încercat să deschidă portierele, însă inculpatul a blocat siguranța portierelor, a tras victima de păr, toate acestea conduc la stabilirea vinovăției inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.189 alin.1 Cod penal.
Așa fiind, Curtea nu poate primi cererea inculpatului, de achitare a sa.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, se constată că instanțele - fond și apel - au avut în vedere, la aplicarea cuantumului - "Criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei aplicate", astfel cum sunt prevăzute de art.72 Cod penal, dar și cele prevăzute de art.52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1, lit.b din Codul d e procedură penală, urmează a respinge - ca nefondat - recursul declarat de către recurentul inculpat.
Față de soluția ce se va pronunța, Curtea va face aplicarea arz.192 alin.2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 157/A/ din 29 octombrie 2009 Tribunalului Călărași.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează onorariul parțial al avocatului din oficiu, de 50 lei din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.Hodel-Trib.
Red.-Jud.Oltenița
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Lavinia Lefterache
