Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 156/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.156/
Ședința publică de la 3 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, împotriva deciziei penale nr.115 din data de 25.09.2007, pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.18 din data de 19 martie 2007, pronunțată de Judecătoria M, în dosarul penal nr.382/2006, privind pe inculpații,și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.180 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- pentru intimatul inculpat, care a lipsit, avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.2534/2007, emisă de Baroul C;
- pentru intimații inculpați și, care au lipsit, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul
Se constată lipsa intimatelor părți vătămate, și, a apărătorului ales -.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului, arată că recursul se întemeiază pe dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală și vizează greșita achitare a inculpatului în temeiul dispozițiilor art.10 lit."a" Cod procedură penală, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu. Apreciază că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, instanțele nu au avut în vedere la soluționarea cauzei întregul material probator ignorând chiar declarațiile inculpatului și ale părții vătămate.
În noaptea de iunie 2006 în timp ce la locuința părții vătămat se sărbătorea un eveniment, inculpatul a pătruns la un moment dat în curte, l-a agresat pe unul dintre invitați și numai la intervenția părții vătămate și ca urmare a discuțiilor purtate părăsit curtea, faptele petrecându-se pe timp de noapte.
Apreciază că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului în pofida declarațiilor făcute chiar de inculpat și de părțile vătămate și de care a luat la cunoștință instanța în mod nemijlocit. Din declarația inculpatului dată la data de 18 septembrie 2007 - fila nr.58 dosar de fond, rezultă că în momentul în care partea vătămată i-a cerut să iasă din curte, a ieșit. S-a probat faptul că a avut un incident cu unul dintre participanții la acest eveniment din depoziția martorului cât și din plângerile formulate de părțile vătămate.
Față de împrejurarea că, din actele dosarului rezultă că inculpatul a pătruns fără drept în curtea părții vătămate, a avut o altercație cu unul dintre participanții la eveniment și a părăsit curtea numai datorită faptului că a fost obligat, demonstrează că în mod corect s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere împrejurările relatate și timpul scurs de la data când s-a consumat evenimentul și circumstanțele personale ale inculpatului.
Având cuvântul, av. pentru intimatul inculpat, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA și menținerea hotărârilor pronunțate la instanța de fond și instanța de apel ca temeinice și legale, întrucât motivele invocate nu sunt incidente în cauză. Învederează instanței că Parchetul, atât în calea de atac a apelului cât și în calea de arac a recursului nu au făcut decât să reia cele consemnate de către instanță în considerentele hotărârilor.
Apreciază că în mod corect s-a constatat că nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.192 Cod penal.
Având cuvântul, av. pentru intimații inculpați și, deși recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA nu-i privește pe cei doi inculpați, consideră că atât instanța de fond cât și instanța de apel și-au format convingerea corect cu privire la faptele săvârșite și modalitatea de săvârșire a acestora respectând dispozițiile art.62, 63 și 289 Cod procedură penală. Ca atare, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA și menținerea hotărârilor pronunțate la instanța de fond și instanța de apel, ca temeinice și legale.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Părțile vătămate și au depus plângere penală la Judecătoria Constanța (dosar nr.unic - - nr. vechi 382/2006) împotriva inculpaților și pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal în noaptea de 3/4 iunie 2006.
Prin rechizitoriul nr.354/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mad ispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.181 alin.1 Cod penal, art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit."a" Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal - dosar nr.550/2006 al Judecătoriei
Prin încheierea din 7 februarie 2007, Judecătoria Mad ispus conexarea celor două cauze în baza art.34 alin.1 lit."d" Cod procedură penală pentru bună înfăptuire a justiției, existând legătură de cauzalitate între infracțiuni de lovire prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal și cele de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 18 pronunțată la data de 19 martie 2007, în dosarul penal nr. 382/2006 Judecătoria M l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o perioadă de 2 ani și 5 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."c" Cod procedură penală, inculpații și au fost achitați pentru faptele prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."a" Cod procedură penală inculpații, și, au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin 2 Cod penal.
S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Au fost obligați inculpații condamnați și părțile vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de fond a stabilit situația de fapt următoare:
La data de iunie 2006, inculpații, și s-au deplasat la locuința părții vătămate unde, părțile vătămate, și organizaseră o petrecere.
Cu această ocazie, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a aplicat cu un băț mai multe lovituri părților vătămate și provocându-le leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale prima și 5-7 zile îngrijiri medicale ultima.
În aceleași împrejurări, inculpatul l-a lovit cu un băț pe partea vătămată care a suferit leziuni ce au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; la comiterea acestei fapte nu a participat și inculpatul așa încât nu poate fi condamnat pentru această faptă.
Prin actul de inculpare cei trei inculpați au fost trimiși în judecată și pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal prin aceea că ar fi pătruns fără drept în curtea părții vătămate; însă, din probele administrate a rezultat că faptele nu există deoarece inculpații și au fost invitați în curte de martorul și au părăsit locuința la cererea părții vătămate și a mamei acesteia martora -, iar inculpatul a intrat în aceeași curte pentru a ajuta la stingerea scandalului și pentru aoa păra pe partea vătămată și a plecat cu ceilalți doi inculpați când i s-a solicitat.
Situația de fapt s-a dovedit cu umătorele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate, certificatele medico-legale, declarațiile martorilor, -, declarațiile inculpaților și de recunoaștere parțială a faptelor a lui de negare.
Reținând aceeași motivare în fapt și în drept prin decizia penală nr. 115 din data de 25.09.2007, pronunțată în dosarul penal nr- TRIBUNALUL TULCEAa respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Împotriva hotărârilor, în termenul legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEAa declarat recurs cu privire la greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal.
Critica este neîntemeiată.
Din declarațiile celor trei inculpați coroborate cu a părții vătămate și ale martorilor, - rezultă că, în timpul incidentului de la petrecere dintre frații și frații, inculpatul a intrat în curtea părții vătămate vecină cu el.
Potrivit art.192 Cod penal existența infracțiunii presupune ca pătrunderea în locuința părții vătămate să fie fără drept sau ca făptuitorul să refuze să o părăsească la cerere.
Ori, în cauză, în condițiile în care inculpatul era vecin cu partea vătămată, a intrat pentru scurt timp în scopul aplanării conflictului din curtea acesteia și a ieșit imediat ce partea vătămată a solicitat acest lucru (potrivit declarațiilor părții vătămate și ale martorilor anterior menționați), nu se poate spune că inculpatul a pătruns fără drept sau că a refuzat să părăsească imobilul părții vătămate și că ar fi acționat cu intenția de a aduce vreo atingere dreptului la inviolabilitatea domiciliului.
În același sens sunt și declarațiile inculpaților și, respectiv ale părții vătămate date în cursul urmăririi penale când au arătat că inculpatul a intrat în curtea părții vătămate pentru a-l apăra pe, dar, nici un moment nu se afirmă că i-ar fi interzis cineva pătrunderea sau că ar fi refuzat să părăsească imobilul când i s-a cerut.
Prin urmare, niciuna dintre probele administrate nu confirmă acuzarea inculpatului care, așa cum au considerat și instanțele de fond și apel, nu poate fi tras la răspundere penală.
-se vreun caz de nulitate a hotărârilor atacate, recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA este nefondat și, în baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va fi respins.
Conform art.189 Cod procedură penală, onorariul în sumă de 150 lei pentru av. care a asigurat asistența juridică pentru intimatul inculpat se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, împotriva deciziei penale nr.115 din data de 25.09.2007, pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.18 din data de 19 martie 2007, pronunțată de Judecătoria M, în dosarul penal nr.382/2006, ca nefondat.
Onorariul în sumă de 150 lei pentru av. se va plăti, potrivit art.189 Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
În baza.309 alin.ultim Cod procedură penală, prezenta se întocmește în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
-
GREFIER,
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref./2 ex./15.04.2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Marius Cristian Epure
