Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 891/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 180; art. 192 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 891
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - - JUDECĂTOR 3: Sorina
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor penale declarate de inculpații G, și de către partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 308/24.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr- și deciziei penale nr. 149 de la 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul - inculpat G asistat de avocat ales, care reprezintă și pe recurenta - inculpată, lipsă; intimatul - parte vătămată asistat de avocat - care substituie pe avocat ales, același apărător reprezentând și pe recurenta - parte civilă - lipsă; totodată,lipsind intimatul - parte civilă Spitalul Militar "Dr. "
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul recurenților - inculpați depune la dosar motivele de recurs și acte în susținerea căii proprii de atac, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta - parte vătămată și intimatul - parte vătămată, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecându-se latura civilă a cauzei, majorarea daunelor morale pentru partea civilă, cu motivarea că faptele deduse judecății au adus atingere onoarei și reputației acesteia, justificând prejudiciul moral susținut; pentru recursurile inculpaților, a formulat concluzii de respingere ca nefondate, solicitând și onorariu de avocat.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții - inculpați G și, a solicitat respingerea recursurilor formulate de părțile vătămate, admiterea recursurilor inculpaților, casarea hotărârilor și, în teză principală, trimiterea cauzei la procuror pentru cercetări privitor la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal reclamată de inculpata. În motivarea soluției s-a arătat că, deși aceasta a prezentat un certificat medico-legal pentru 8 zile îngrijiri medico-legale, nu s-au efectuat cercetări și, nelegal s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 44 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală, iar această soluție nu a fost comunicată părții vătămate - inculpate, pentru a putea formula plângere în baza art. 2781Cod procedură penală.
În privința infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal, pentru ambii inculpați s-a solicitat rejudecarea cauzei în sensul achitării inculpatei în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, motivându-se că aceasta a intrat în curtea părților vătămate cu intenția de a-și salva soțul, iar nu pentru a le încălca dreptul de proprietate; corelativ, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul G în sensul reținerii infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal și a schimbării modalității de executare a pedepsei.
Pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, față de inculpata, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 44 Cod penal, motivând că aceasta doar s-a apărat la agresiunea exercitată de, în subsidiar, solicitându-se reducerea pedepsei corespunzător art. 74, 76 Cod penal.
Pentru recursul formulat de partea civilă, s-a solicitat respingerea ca nefondat, arătându-se că daunele morale invocate nu se justifică, existând dubiu asupra leziunilor suferite de această parte.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, motivând că situația de fapt a fost corect reținută de instanțele de fond, inculpații săvârșind cu vinovăție infracțiunile deduse judecății, ceea ce justifică sancțiunile aplicate, individualizate în raport de art. 72 Cod penal, raportat la art. 77 Cod penal. În privința infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal reclamată de inculpata, s-a arătat că aceasta avea posibilitatea să formuleze plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror, în prezenta fază procesuală neputând fi analizate aceste susțineri, întrucât procedura prevăzută de art. 2781Cod procedură penală este o procedură specială, care poate fi promovată de parte oricând, în absența dovezii de comunicare.
În privința criticilor vizând urmările violențelor asupra sănătății părții vătămate, s-a arătat că actele medico-legale nu se mai pot contesta în faza de recurs, în absența altor înscrisuri medicale contrare.
Pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, s-a arătat că este o infracțiune continuă, situație în care, indiferent de momentul în care inculpații s-au aflat împreună, până la momentul epuizării, această stare de fapt determină forma calificată a infracțiunii.
Pentru recursul părții civile, s-a arătat că daunele morale au fost corect apreciate în raport de gravitatea urmărilor suferite de partea civilă și de situația acestei părți.
Recurentul - inculpat G, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său, solicitând admiterea recursului.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 308/24.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr- în baza art. 192 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 74 litera a cod penal și art. 76 litera c cod penal, a fost condamnat inculpatul G - fiul lui și, născut la data de 4.04.1944, în comuna, jud. G, cetățean român, studii 4 clase, pensionar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna, sat, jud. G, fără antecedente penale CNP -, la:
- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu față de partea vătămată și.
În baza art. 180 alin. 1 cod penal a fost condamnat același inculpat la:
- 300 (trei sute) lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, față de partea vătămată.
În baza art. 33 litera a raportat la art. 34 litera d cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare, la care nu se va mai adăuga pedeapsa amenzii.
În baza art. 81 cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 cod penal.
În baza art. 359 cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 192 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 74 litera a și art. 76 litera c cod penal, a fost condamnată inculpata - fiica lui și, născută la data de 20.09.1943, în B, cetățean român, studii 8 clase, pensionară, căsătorită, domiciliată în comuna, sat, jud. G, fără antecedente penale, CNP -, la:
- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, față de părțile vătămate și.
În baza art. 180 alin. 2 cod penal a fost condamnată inculpata, la:
- 500 (cinci sute) lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, față de partea vătămată.
În baza art. 33 litera a cod penal raportat la art. 34 litera d cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 6 luni închisoare, la care nu se va mai adăuga pedeapsa amenzii.
În baza art. 81 cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 cod penal. În baza art. 359 cod de procedură penală, atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a respins cererea de acordare a despăgubirilor materiale și daunelor morale promovată de partea civilă și cererea de acordare a daunelor morale promovată de partea civilă.
În baza art. 14 raportat la art. 346 cod de procedură penală, cu aplicarea art. 998 cod civil, a fost obligată inculpata, la plata a 450 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 257,83 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Militar "dr. "
În baza art. 193 alin. 1 cod de procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 125 lei către fiecare dintre părțile vătămate, cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariul de avocat.
În baza art. 191 cod de procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești nr. 1065/P/2007 din data de 07.02.2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și violare de domiciliu fapte prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. 1 și art. 192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 -34 Cod penal și a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și violare de domiciliu fapte prevăzute și pedepsite de art. 180 alin. 2 și art. 192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 33-34 Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în seara zilei de 01.04.2007, în jurul orelor 20,30, după lăsarea întunericului, inculpații G și, au pătruns pe nedrept în curtea locuinței părților vătămate și, iar aici, inculpatul G l-a lovit pe partea vătămată, iar inculpata a lovit-o pe partea vătămată, care în urma loviturilor primite a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecarea a avut nevoie de 5-6 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 387 din data de 02.04.2007, depus la dosar.
Starea de fapt reținută de procuror a fost probată cu plângerea și declarațiile părților vătămate, declarațiile învinuiților, declarații de martori, certificate medico-legale, bilet de externare și proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Inculpații, prin apărătorul ales, au invocat excepția lipsei plângerii prealabile a părților vătămate, excepție respinsă prin încheierea de ședință din data de 27.03.2008, ca neîntemeiată.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părților, declarațiile martorilor, concluziile certificatului medico-legal nr. 387 din data de 02.04.2007, precum și materialul probator strâns în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut în fapt că, în seara zilei de 01.04.2007, în jurul orelor 20,30, după lăsarea întunericului, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi legate de dreptul de moștenire asupra bunurilor rămase la decesul părinților lor, între inculpatul G și partea vătămată au început discuții contradictorii, fiecare aflându-se în fața porții locuinței sale.
Discuțiile s-au accentuat și văzând că inculpatul G devine furios, partea vătămată s-a refugiat în curtea locuinței sale.
Inculpatul a mers după acesta și a pătruns, fără a avea acceptul părții vătămate, în curtea acestuia, unde a început să îl lovească.
Văzând că soțul său este lovit în curtea propriei locuințe, partea vătămată a încercat să alerteze vecinii pentru a interveni în vederea aplanării conflictului, însă la foarte scurt timp a apărut și inculpata, care la rândul său, a pătruns în curtea părților vătămate, fără a avea acceptul acestora și a început să o lovească pe partea vătămată.
Conflictul a încetat la intervenția fiului inculpaților, martorul Gh., care a mers în curtea părților vătămate și i-a luat pe cei doi inculpați, ducându-i acasă.
În urma loviturilor primite, partea vătămată și-a pierdut cunoștința, fiind transportată la spital iar ulterior internată, având nevoie pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite de un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 387 din data de 02.04.2007, depus la dosar.
Starea de fapt reținută a fost pe deplin dovedită de declarațiile martorilor Gh., și, care au confirmat că inculpații au pătruns în curtea părților vătămate, cu toate că erau în relații de dușmănie de mai multă vreme și i-au lovit pe aceștia.
Existența conflictului dintre părți a fost confirmată și de martorul, propus în apărare de inculpați și care se afla în seara respectivă la domiciliul acestora.
Apărarea inculpatului G, în sensul că nu a pătruns de bună voie în curtea părților vătămate ci a fost tras forțat de aceștia, nu a putut fi reținută de instanță, aceasta fiind doar o simplă afirmație nesusținută de nici un mijloc de probă și care nu este în măsură să înlăture temeinicia probelor de vinovăție, potrivit art. 66 alin. 2 Cod de procedură penală.
Nici apărarea formulată de inculpați prin apărătorul ales, în sensul că imobilul în care locuiesc părțile vătămate este un bun aflat în indiviziune, provenind de la părinții lor și pentru care se judecă în prezent, nu a fost reținută de instanță, deoarece așa cum rezultă din probele administrate, părțile vătămate locuiesc în acest imobil de mai multă vreme, inculpații locuind într-un imobil distinct, situat într-o altă curte și nu se mai vizitau de aproximativ 3-4 ani.
Astfel, s-a arătat că, pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 192, singura condiție pe care trebuie să o îndeplinească persoana vătămată este aceea de a folosi, indiferent în ce calitate și cu titlu, locuința, încăperea, dependința ori locul împrejmuit ținând de acesta, ceea ce, în speță s-a realizat.
Față de starea de fapt reținută, instanța de fond a constatat că faptele inculpaților G și de a pătrunde împreună pe timp de noapte, fără drept, în curtea locuinței părților vătămate și întrunesc sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu în formă calificată prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului G de a exercita acte de violență asupra părții vătămate, fără a-i produce însă leziuni traumatice care să necesite pentru vindecare zile de îngrijiri medicale precum și fapta inculpatei de aol ovi pe partea vătămată și de a-i produce leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 5-6 zile de îngrijiri medicale, întrunesc sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. 1 și art. 180 alin. 2 Cod penal
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpații au săvârșit faptele cu intenție directă, ei prevăzând rezultatul faptelor și urmărind producerea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au stabilit fiecărui inculpat, pentru fiecare infracțiune în parte, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptelor, împrejurarea în care acestea au fost săvârșite, pe timp de noapte, în curtea locuinței părților vătămate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și persoana făptuitorilor, care nu sunt cunoscuți cu antecedente și au avut o atitudine relativ nesinceră, recunoscând numai parțial săvârșirea faptelor situație în care apreciază că numai o pedeapsă privativă de libertate, pentru infracțiunea prev. de art. 192. alin. 2 și o pedeapsă pecuniară pentru infracțiunile prev. de art. 180 alin. 1 și art. 180 alin. 2 ar fi în măsură să ducă la reeducarea inculpaților.
Instanța a reținut în favoarea fiecărui inculpat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 litera a Cod penal, în cazul infracțiunii de violare de domiciliu și a stabilit o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege pentru această infracțiune.
Constatând starea de concurs real dintre infracțiuni, instanța a făcut în cauză aplicarea art. 33 litera a raportat la art. 33 litera d Cod penal, și a stabilit pedeapsa rezultantă privativă de libertate, pentru fiecare dintre inculpați.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a constatat că scopul educativ, preventiv și sancționator al acesteia în aplicarea art. 52 Cod penal, poate fi atins în cazul ambilor inculpați și fără executarea pedepsei în regim de detenție, ei aflându-se la prima încălcare a legii penale, motiv pentru care, în baza art. 81 cod penal, a suspendat executarea pedepselor pe un termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 257,83 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Militar "dr. " C, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate pentru tratamentul părții vătămate, respingându-se cererea formulată de părțile civile și referitor la acordarea daunelor morale, pe considerentul că relațiile de dușmănie dintre părți sunt de notorietate în localitate, faptele săvârșite de inculpați nefiind de natură să aducă atingere onoarei și reputației acestora, atâta timp cât și părțile civile au avut o contribuție la escaladarea conflictului din seara respectivă.
De asemenea, a fost respinsă cererea de acordarea a daunelor materiale formulată de partea civilă ca nedovedită, acesta nefăcând în nici un mod dovada că ar fi suferit vreun prejudiciu material.
În baza art. 14 rap. la art. 346 Cod de procedură penală, instanța de fond a admis însă în parte cererea de acordare a despăgubirilor civile materiale formulată de partea civilă și oao bligat pe inculpata la plata a 450 lei către aceasta, reprezentând contravaloarea zilelor în care datorită loviturilor primite nu a putut presta muncă fizică.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații G, părțile vătămate și criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, nemotivate în scris.
Oral, inculpații și-au motivat apelul arătând că în mod greșit instanța de fond i-a condamnat, întrucât ei nu se fac vinovați de săvârșirea vreunei infracțiuni.
Oral, părțile vătămate și-au motivat apelul că instanța de judecată nu i-a condamnat pe inculpați la pedepse mai aspre, și nu i-a obligat pe aceștia la plata unor despăgubiri civile mai mari, față de vinovăția acestora.
Prin decizia penală nr. 149 de la 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr-, s-au admis apelurile declarate de inculpații G, precum și de părțile vătămate și; s-a desființat sentința instanței de fond, descontopindu-se pedepsele aplicate inculpaților G și, reținându-seîn favoarea acestora disp. art. 74,76.pen. în ceea ce privește infr. prev. și ped. de art. 180 alin.1 pen. și respectiv art. 180 alin. 2.pen.
S-a redus pedeapsa aplicată inc.. pt. art. 180 alin.1C.pen. la 200 lei amendă penală și aplicată inc. pt. infr.prev. și ped. de art. 180 alin.2 pen. la 400 lei.
S-au recontopit pedepsele aplicate inc.. și în pedeapsa cea mai grea de câte 6 luni închisoare pe care inculpații trebuie să o execute.
A fost obligat inculpatul G la 300 lei daune morale față de văt p. și inculpata la 600 lei daune morale față de văt.p. și s-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Au fost obligați inculpații la câte 125 lei cheltuieli de judecată către părțile vătămate și.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt, din probatoriul administrat rezultând cu certitudine că în seara zilei de 01.04.2007, în jurul orelor 20,30, după lăsarea întunericului, inculpatul Gap ătruns fără drept în cutra locuinței părților vătămate și a aplicat lovituri părții vătămate, iar după acesta, alertată de țipetele părții vătămate, a intrat în același imobil și inculpata, care, la rândul ei, a agresat pe, provocându-i leziuni de circa 6 zile îngrijiri medicale.
S-a arătat că această stare de fapt este confirmată atât de probele testimoniale, cât și de certificatul medico-legal, ce se coroborează cu declarațiile părților vătămate.
Apărările formulate de apelanții - inculpați, în sensul că Gaf ost silit să intre în curtea părților vătămate, fiind forțat de către acestea, precum și că proprietatea părților vătămate nu era stabilită, imobilul respectiv făcând parte din masa succesorală pentru care părțile sunt angajate într-un litigiu civil de ieșire din indiviziune, au fost înlăturate în mod corect de prima instanță, deoarece martorii audiați au confirmat că inculpații au pătruns din proprie inițiativă în curtea părților vătămate, iar pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 192 Cod penal este suficient să se constate încălcarea dreptului de folosință al unui imobil.
Astfel, s-a reținut că atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică a infracțiunilor deduse judecății au fost corect reținute de Judecătorie, în mod justificat reținând vinovăția celor doi inculpați sub forma intenției directe, situație în care soluția de condamnare este legală și temeinică.
Tribunalul a reținut însă criticile de netemeinicie vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați pentru infracțiunile de lovire și alte violențe, respectiv prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal pentru inculpatul G și prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal pentru inculpata, întrucât, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal sunt aplicabile tuturor infracțiunilor care alcătuiesc concursul de infracțiuni, raportându-se la persoana făptuitorului.
În consecință, s-a procedat la admiterea apelurilor inculpaților, desființarea sentinței - pe latură penală - și reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru infracțiunile de violență, după aplicarea art. 74, art. 76 Cod penal, în sensul reducerii amenzilor la 200 lei pentru inculpatul G și, respectiv la 400 lei pentru inculpata, stabilindu-se pedepsele rezultante conform art. 33 lit. a, art. 34 lit. d Cod penal, de câte 6 luni închisoare pentru fiecare, cu menținerea dispozițiilor sentinței privitor la suspendarea condiționată a executării pedepselor.
De asemenea, s-au reținut și criticile aduse soluției adoptată pe latură civilă, constatându-se că, în raport de rezonanța conflictului în mediul social rural căruia îi aparțin părțile, precum și de relațiile conflictuale îndelungate dintre acestea, prejudiciul moral susținut de părțile vătămate constituite părți civile este demonstrat și necesită o reparație pecuniară echivalentă, apreciată de instanța de apel la 600 lei pentru partea civilă și 300 lei pentru partea civilă; în acest mod, au fost admise și apelurile părților civile, reformându-se sentința conform considertentelor.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, atât inculpații G și, cât și partea vătămată constituită parte civilă, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
În recursul părții civile s-a solicitat majorarea daunelor morale acordate, corespunzător prejudicierii onoarei și reputației acesteia, în condițiile săvârșirii infracțiunilor din speță.
În recursul inculpaților s-au adus critici de nelegalitate privitor la: 1) omisiunea soluționării plângerii formulată de inculpata împotriva părții vătămate - inculpată, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, soluția de neîncepere a urmăririi penale, în condițiile greșitei rețineri a art. 44 Cod penal nefiind comunicată pentru ca partea prejudiciată să poată formula plângere, în condițiile art. 2781Cod procedură penală, în teză principală, solicitându-se restituirea cauzei la procuror; 2)greșita condamnare a inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal și art. 192 alin. 2 Cod penal, întrucât aceasta a intervenit pentru salvarea soțului său, fiind agresată de partea vătămată - inculpată,solicitându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală; 3)schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul G în infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, întrucât acesta a pătruns singur în curtea părților vătămate, fără a avea cunoștință că este urmat de soția sa și aplicarea unei pedepse în condițiile art. 74, 76 Cod penal.
Analizând recursurile promovate în cauză, se reține:
1).Critica recurentei - inculpate privitor la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal reclamată în sarcina părții vătămate - inculpate, este nefondată, pentru următoarele argumente:
Pe de o parte, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriu poate fi atacată de partea nemulțumită cu plângere în procedura prevăzută de dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, în cazul în care soluția nu a fost comunicată de procuror, termenul stipulat de lege în art. 2781alin. 1 și 2 Cod procedură penală nefiind epuizat.
Ori, în speță, inculpata - parte vătămată nu a uzat de aceste dispoziții legale, situație în care, în prezenta cauză nu se poate discuta extinderea procesului penal și pentru alte infracțiuni, în condițiile art. 337 alin. 1 teza a II-a Cod procedură penală, instanțele fiind obligate să soluționeze cauza numai în limitele investirii prin rechizitoriu.
Pe de altă parte, soluția de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale este supusă condițiilor și limitelor instituite prin art. 332 Cod procedură penală -, respectiv numai când: cercetarea penală s-a efectuat de un alt organ decât cel competent (prevăzută de art. 332 alin. 1); nu au fost respectate dispozițiile privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, care atrag nulitatea absolută a actelor procesuale, în condițiile art. 97 alin. 2 Cod procedură penală (prevăzute în art. 332 alin.2) -, criticile recurentei vizând interpretarea analogică a acestor prevederi, inaplicabilă în cazul normelor procesual penale.
2).Critica vizând greșita condamnare a inculpatei, pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal - parte vătămată - și art. 192 alin. 2 Cod penal - părți vătămate și, recurenta invocând incidența art. 10 lit. d Cod procedură penală, este nefondată pentru următoarele argumente:
În privința infracțiunii de lovire și alte violențe, se constată că martorii audiați (, ) au relatat că inculpata, auzind țipete în curtea părților vătămate, a părăsit locuința sa și a intrat în domiciliul părților vătămate, unde a agresat pe partea vătămată, care a fost observată de martori căzută la pământ, prezentând urme de sânge și o umflătură în zona capului, partea vătămată relatând că a fost lovită de inculpată cu o scândură în cap; de asemenea, certificatul medico-legal nr. 357/02.04.2007 eliberat de G, atestă că partea vătămată a prezentat multiple excoriații la nivelul feței, (suprasprâncenos-stânga, șanțul nazogenian stâng, paramentonier și preauricular stâng) cu dimensiuni cuprinse între 0,5 și 3 cm. tumefieri pe regiunea parietală dreaptă și la nivelul pleoapei inferioare stâng cu dimensiuni de 3/3 cm. și echimoză pe bosa frontală stânga, leziuni care au necesitat circa 5 - 6 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, partea vătămată fiind și internată în perioada 04 aprilie 2007 - 06 aprilie 2007, în cadrul Spitalului Clinic " " C pentru traumatism cranio-facial, la internare acuzând cefalee, amețeli și dureri cervicale, simptomatologie atestată și de certificatul medico-legal.
Față de acestea, se constată că în mod corect instanțele de fond și de apel au reținut că inculpata a agresat pe partea vătămată, împrejurările susținute în apărare, în sensul intervenției pentru salvarea soțului său, nefiind confirmate de probatoriul administrat; mai mult, se constată că inculpatul G nu a prezentat leziuni, persoana agresată fiind partea vătămată, iar actele de violență exercitându-se distinct de cei doi inculpați, fiecare asupra câte unei părți vătămate: agresând pe, iar G agresând pe.
3).Sub aspectul infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, se reține că sesizarea instanței a vizat comiterea faptei de pătrundere în domiciliul părților vătămate, fără drept, pe timp de noapte (după lăsarea întunericului) și de două persoane, împreună, situație în care, chiar dacă s-ar reține apărarea inculpatului G în sensul că nu a avut reprezentarea comiterii faptei împreună cu soția sa, aceasta nu ar avea eficiență asupra înlăturării agravantei prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, care prevede modalități alternative de comitere ( de două sau mai multe persoane împreună; în timpul nopții; prin folosire de calități mincinoase).
Totodată, trebuie reținut că infracțiunea de violare de domiciliu este o infracțiune continuă, astfel că, până în momentul epuizării, pot fi întrunite condițiile care atrag forma calificată a infracțiunii, în oricare din modalitățile prevăzute în art. 192 alin. 2 Cod penal.
Pentru aceste considerente, recursurile promovate de inculpați apar ca nefondate, prin hotărârile recurate reținându-se corect situația de fapt și încadrarea juridică corectă a infracțiunilor, alături de vinovăția inculpaților, care a condus la aplicarea unor soluții de condamnare la pedepse just individualizate în raport de prevederile art. 72 Cod penal și art. 74 Cod penal, relativ la circumstanțele personale atenuante.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă care a solicitat majorarea daunelor morale acordate, corespunzător prejudicierii reputației sale, se reține caracterul nefondat, întrucât infracțiunile deduse judecății și comise împotriva sa sunt infracțiuni îndreptate împotriva sănătății și integrității corporale, respectiv inviolabilității domiciliului, în cazul cărora, reabilitarea valorii sociale ocrotită de norma penală se realizează exclusiv prin pedeapsa aplicată inculpatului.
Față de acestea, pentru toate recursurile promovate se reține incidența art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmând să fie respinse ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile penale declarate de inculpații G, și de către partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 308/24.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr- și deciziei penale nr. 149 de la 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr-.
Obligă recurenții la plata a câte 25 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului, pentru fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- - --
Grefier,
Red. jud. ---
Jud. apel:
.
Dact. 2 ex/ 30 2008
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Mirela Ciurezu Gherghe, Sorina
