Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 106/
Ședința publică din 11 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva sentinței penale nr. 413 din 07.10.2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile
Procedura, legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra apelului au avut loc la data de 04 2008, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului penal de față, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.413 din 7 octombrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.11.1986 în comuna Câmpulung, județul A, domiciliat în comuna,. 3,.B,.2,.9, județul A, CNP -, la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.183 Cod penal, cu aplic. art. 74, 76 lit. b Cod penal.
În baza art.86/1, 86/2 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 8 ani și 6 luni.
S-a instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art.86/3 alin. 1 Cod penal și potrivit lit." a" din acest text, a fost obligat inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, conform programului stabilit de acesta, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr.410/P din 7 martie 2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.183 Cod penal.
În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că, la data de 21/22 iulie, pe fondul unei stări conflictuale în familie, inculpatul, cu intenție l-a lovit o singură dată cu pumnul în zona feței pe tatăl său, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele, producându-i leziuni ce au condus la decesul acestuia.
Analizând probele administrate, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, prima instanță a reținut următoarele:
Victima locuia în comuna, județul A împreună cu soția sa - și cei doi fii, și obișnuia să consume în mod frecvent băuturi alcoolice, împrejurare în care devenea foarte violent.
În seara zilei de 21 iulie 2007, în jurul orelor 21,00 victima a venit acasă în stare avansată de ebrietate și a agresat-o pe soția sa, distrugându-i lucrarea dentară. Apoi, victima a plecat din domiciliu, iar inculpatul, a fost informat telefonic de fratele său despre cele întâmplate.
Acesta a venit la domiciliu și a constatat că mama sa prezintă leziuni și are lucrarea dentară spartă, situație în care a plecat să-l caute pe tatăl său, la scurt timp, găsindu- pe o bancă în fața unui bar împreună cu martorul.
Victima, fiind în stare avansată de ebrietate a început să-i aducă injurii inculpatului care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței după care l-a lovit de mai multe ori cu picioarele.
În urma loviturilor primite victima a suferit leziuni care i-au cauzat decesul.
Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei asfixii mecanice survenite în urma unui aspirat gastric, survenit în evoluția unei hemoragii meningo-ventriculare cauzate de un traumatism cranian și facial forte produs prin lovire cu și de corp dur.
Având în vedere această situație de fapt, confirmată și de recunoașterea inculpatului, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul a apreciat că fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal, text legal, în baza căruia s-a dispus condamnarea.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere de prima instanță dispozițiile art.72 Cod penal, în raport de care s-a reținut, pe de-o parte, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii și consecințele acesteia, iar pe de altă parte, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal și o comportare bună anterior săvârșirii faptei, este încadrat în muncă iar partea vătămată - mama sa și soția victimei - a declarat că este singurul întreținător al familiei iar o eventuală privare de libertate a sa ar avea consecințe grave pentru ceilalți membrii ai familiei.
Ca urmare, în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.74 Cod penal, cu consecința prev. de art.76 lit."b" Cod penal, ce a condus la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, tribunalul orientându-se, totodată, ca modalitate de executare a pedepsei, la prevederile art.86/1 Cod penal, cu toate consecințele, avându-se în vedere că scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal, poate fi realizat și fără executarea pedepsei, luându-se în considerare circumstanțele mai sus arătate și modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, criticând soluția prin motivele invocate în scris, pentru nelegalitate și netemeinicie, și anume:
-instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă greșit individualizată, în raport de prevederile art.52 și 72 Cod penal, prin reținerea de circumstanțe atenuante care nu se impuneau, având în vedere fapta deosebit de gravă reținută în sarcina inculpatului soldată cu moartea victimei, a tatălui său;
-nu se justifică nici aplicarea prevederilor art.86/1 Cod penal, luând în considerare, de asemenea, gravitatea faptei comise, constând în suprimarea vieții unui om, pedeapsa neavând rolul unei prevenții generale față de sporirea numărului acestui gen de infracțiuni ce fac parte din categoria infracțiunilor contra vieții, soluția ce se impunea a fi dată în cauză fiind executarea acestei pedepse în condițiile art.57 Cod penal.
La aceste motive scrise, pe care procurorul le-a susținut în cauză, au fost adăugate, oral, de către procuror și alte motive și anume:
-instanța nu a dispus, prin hotărârea pronunțată, și cu privire la măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, luată în cursul urmăririi penale și prelungită, măsură ce a subzistat la momentul trimiterii în judecată;
-în mod greșit nu a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, având în vedere că împotriva inculpatului reținut, în cursul urmăririi penale, s-a luat măsura arestării preventive care, ulterior, a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea;
Totodată, din oficiu, având în vedere apelul parchetului în defavoarea inculpatului, curtea a pus în discuție și omisiunea aplicării de către prima instanță a suspendării pedepselor accesorii, conform art.71 alin.5 Cod penal.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.378 alin.3 Cod pr.penală și art.371 alin.2 Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății, curtea constată că încadrarea juridică dată faptei și vinovăția inculpatului este corect stabilită.
Intr-adevăr, având în vedere împrejurările în care s-a desfășurat conflictul între tată - victima infracțiunii și fiu - inculpat în cauză, așa cum s-a arătat mai sus, rezultă că inculpatul, pe fondul lovirii mamei sale de către victimă și a permanentului climat tensionat generat de victimă în familie, urmare a unui consum excesiv de băuturi alcoolice, a acționat cu intenție, lovind-l cu pumnul puternic în zona feței pe tatăl său, dar rezultatul mai grav - moartea victimei, s-a datorat căderii acesteia urmare acțiunii violente a inculpatului, cu consecința lovirii cu capul de dalele de beton de la locul desfășurării conflictului.
O atare cădere, inculpatul nu a prevăzut-o, deși trebuia și putea să o prevadă, având în vedere modul violent de acțiune, dar și locul unde s-a desfășurat acest conflict, lovitura de dalele de beton conducând, efectiv, la decesul victimei, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză, în care se arată că moartea victimei fost cauzată de un traumatism cranian și facial forte, produs prin lovire cu și de corp dur.
Rezultă astfel, că pe lângă intenția inițială de a lovi a inculpatului se suprapune culpa acestuia cu privire la rezultatul mai grav și anume moartea victimei, fapta fiind săvârșită cu praeterintenție, ceea ce caracterizează infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte pentru care inculpatul, în mod corect, a fost condamnat de către prima instanță.
Cu privire, însă, la critica vizând greșita reținere a circumstanțelor atenuante în cauză cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, aceasta nu poate fi primită, având în vedere, așa cum de altfel motivează și tribunalul, că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o comportare bună anterior faptei, atât la locul de muncă cât și în familie, așa cum rezultă, de altfel, și din caracterizarea depusă în instanță de la locul de muncă (21 dosar primă instanță) cât și din declarațiile martorilor audiați cu privire la comportamentul său social, cum ar fi, (22,23 dosar primă instanță).
De asemenea, tot ca și circumstanțe favorabile inculpatului, curtea va reține, faptul că familia victimei, soția acesteia și copiii, era traumatizată de comportamentul violent al acesteia - a se vedea declarațiile martorilor sus-menționați și sub acest aspect - mai ales aflată permanent sub influența consumului excesiv de alcool și ca urmare acestei stări, inculpatul a reacționat violent, lovindu-și tatăl, fără, însă, a urmări moartea acestuia.
Ca urmare, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut circumstanțele atenuante dar, ele trebuiau să fie circumscrise în mod exact cu trimitere expresă la textul de lege adecvat, ceea ce nu a făcut, suplinire pe care curtea o va face ea însăși, urmând a reține, în consecință, în cauză, circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal, cât și cele prevăzute la art.74 alin.2 Cod penal.
Cu privire la cealaltă critică atât sub aspectul individualizări a pedepsei cât și sub aspectul modului de executare, în sensul că în cauză pentru realizarea scopului pedepsei prev. de art.52 Cod penal, pedeapsa aplicată nu este corespunzătoare și nu se impunea suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, o atare critică urmează a fi apreciată ca admisibilă numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, dar nu sub aspectul înlăturării art.86/1 Cod penal și a aplicării art.57 Cod penal.
Din acest punct de vedere, curtea consideră că s-a dat un efect prea larg coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art.183 Cod penal, sancționată cu închisoare de la 5 la 15 ani, prin orientarea la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, impunându-se în cauză aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare, în acest mod realizându-se, în opinia curții, prevederile art.52 Cod penal, privind scopul preventiv dar și coercitiv al pedepsei.
Curtea, însă, consideră, la fel ca și tribunalul, că în cauză aplicarea prevederilor art.86/1 Cod penal, vizând suspendarea sub supraveghere ca modalitate de executare a pedepsei dispuse, este întemeiată, avându-se în vedere atât consecințele faptei inculpatului dar și modalitățile în care s-a desfășurat, comportamentul determinant al victimei ce a declanșat acțiunea violentă a fiului pentru a-și apăra mama atât de mult traumatizată de victimă pe fondul consumului excesiv de alcool, la care se poate adăuga și persoana inculpatului, cu atât mai mult cu cât chiar mama acestuia susține că o eventuală privare de libertate a fiului său ar avea consecințe grave pentru familie.
Astfel, toate aceste situații sau împrejurări, este adevărat apreciat și ca circumstanțe atenuante, pot fi la fel de relevante și cu privire la aplicarea prevederilor art.86/1 Cod penal, luându-se în considerare că sunt îndeplinite prevederile art.86/1 alin.1 lit.c Cod penal, în sensul că pronunțarea condamnării, ținând seama de persoana condamnatului dar și de comportamentul său după comiterea faptei care a fost unul sincer, constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei aplicate, condamnatul nu va mai fi predispus să mai săvârșească alte infracțiuni.
De altfel, respectarea măsurilor de supraveghere dispuse de către instanța de fond și menținute de către instanța de apel pe un termen deosebit de mare, spre limita maximă vizând durata acestui termen prevăzut de art.86/2 Cod penal, la care s-a orientat și tribunalul, asigură și coerciția necesară vizată de prevederile art.52 Cod penal.
Cu privire la celelalte critici susținute oral de reprezentantul parchetului sau invocate din oficiu de instanță, curtea apreciază ca întemeiate numai cele vizând nededucerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și arestării preventive, ce a fost dispusă în această cauză împotriva inculpatului, precum și omisiunea aplicării suspendării pedepselor accesorii cerută de prevederile art.71 alin.5 Cod penal, apreciind ca neîntemeiată susținerea că se impunea ca instanța de fond să se pronunțe asupra menținerii sau nu a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, măsură, de asemenea, dispusă în cauză, în cursul urmăririi penale urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive, și prelungită.
In acest sens, cu referire la ultima susținere a parchetului așa cum a fost menționată, curtea constată că, într-adevăr, la data sesizării instanței inculpatul se afla sub puterea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, ca urmare a înlocuirii măsurii preventive a arestării.
Insă, prin Decizia nr.LXXXVI din 5 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii, s-a statuat că măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, dispuse ori prelungite fie de procuror fie de judecător în cursul urmăririi penale, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, pentru că legea procesuală penală nu conține nici o dispoziție expresă în acest sens.
Or, în speța de față, o atare situație este criticată, inculpatul fiind trimis în judecată în perioada de prelungire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, astfel că având în vedere această decizie în interesul legii, critica nu poate fi primită.
este însă critica vizând nededucerea în cauză a duratei reținerii și detenției preventive a inculpatului, urmare a reținerii acestuia, așa cum rezultă din ordonanța de reținere, precum și din încheierile pronunțate în cauză privind luarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fapt consemnat și în referatul întocmit de grefier în legătură cu această durată, identificată între data de 23 iulie 2007, data reținerii, și 21 august 2007, data punerii în libertate.
Ca urmare, această durată urmează a fi dedusă din pedeapsa aplicată, așa cum rezultă din dispozițiile art.383 alin.2 Cod pr.penală.
Totodată, în mod greșit instanța de fond nu a făcut, pe de o parte, aplicarea prevederilor art.71 rap. la art.64 lit.a și b Cod penal, cu privire la pedepsele accesorii menționate - dreptul de a alege și de a fi ales precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, care se impuneau în cauză, având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului - pedepse pe care trebuia să le suspende pe durata termenului de încercare, așa cum rezultă din dispozițiile art.71 alin.5 Cod penal.
In consecință, și sub acest aspect hotărârea instanței de fond va fi reformată.
Așa fiind, față de cele ce preced, curtea, în baza art.379 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va admite apelul parchetului, în sensul celor mai sus expuse, desființând în parte sentința atacată și menținând restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art.193 Cod pr.penală, iar onorariu avocat din oficiu, potrivit art.189 Cod penal, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva sentinței penale nr. 413 din 7 octombrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ -secția penală, în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința, în sensul că majorează pedeapsa aplicată inculpatului, de la 3 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, în condițiile art.86/1 Cod penal, cu aplicarea disp. art.74 alin 1 lit.a și art. 74 alin. 2 Cod penal.
Face aplicarea prevederilor art.71 Cod penal rap. la art. 64 lit a și b Cod penal, privind pedepsele accesorii, pe care le suspendă potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 23. o7. 2007 până la 21.08.2007, data punerii în libertate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul de avocat din oficiu în sumă de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.4
Jud.fond
15 2008
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Dumitru Diaconu
