Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA NR. 113 / DOSAR NR-

Ședința publică din 14 noiembrie 2008.

Complet de judecată format din:

PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu JUDECĂTOR 2: Laura Popa

- - - JUDECĂTOR 3: Claudia Ghinea

- - - grefier

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 221/S din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată, lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 6 noiembrie 2008, apoi la 07 noiembrie 2008 și apoi la data de 10 noiembrie 2008, când,

A

1. Constată că, prin sentința penală nr. 221/S/06.03.2008 Tribunalul

B, în baza art. 334 Cod de Procedura Penala a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului prin actul de inculpare din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod Penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 aliniatul 2 teza finală Cod Penal.

În baza art. 182 aliniatul 2, teza finală, Cod Penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă. În baza dispozițiilor art. 81 și 82 Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza dispozițiilor art. 11 punctul 2 litera a Cod de Procedura Penala raportat la art. 10 litera c Cod de Procedura Penala dispune achitarea inculpaților: și pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 Cod Penal. Este de menționat faptul că față de inculpații și, după sesizarea instanței de judecată, la termenul de judecată din data de 01.11.2006 s-a dispus, în baza art. 337 raportat la art. 336 litera a Cod Procedura Penala extinderea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 Cod Penal. Totodată la acel termen de judecată procurorul de ședință a pus în mișcare acțiunea penală față de cei doi inculpați pentru infracțiunea arătată.

Prima instanță a respins pretențiile civile solicitate de părțile civile A și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ

2.Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpații, și au fost angajați în calitate de paznici - îngrijitori de animale - la ferma ce aparține de SC SRL, iar în data de 20.03.2005 funcționau la această societate comercială, având atribuții de pază și îngrijire a animalelor.

În data de 20.03.2005, în jurul orelor 18,00, numiții, și victima s-au hotărât să se deplaseze la ferma ce aparține de SC SRL pentru a sustrage fân, deplasarea fiind făcută cu căruța trasă de, care aparținea victimei.

În aceste condiții, și victima s-au deplasat la sediul fermei amplasată la ieșirea din localitatea, iar a rămas cu atelajul la marginea drumului, iar numiții și au pătruns într-unul din depozitele cu furaje și au început să umple saci cu fân, timp în care au fost surprinși de mai mulți angajați ai fermei.

În acest sens au fost alertați inculpații, și, care s-au deplasat în locul unde se aflau cei surprinși la furat de fân, iar pentru apărare în drum fiecare dintre aceștia au luat în mână câte un obiect contondent, astfel: inculpatul a luat o furcă un de dimensiuni mijlocii și o (băț).

Fiind surprinși numiții și au abandonat sacii, și au fugit. Astfel, a fugit spre câmp, în afara fermei, iar fugit spre atelaj unde se afla și și împreună au plecat de la fața locului cu calul în galop, calul fiind condus de, iar din căruță, aflat în spatele lui. Calul și căruța aveau viteză și pentru a se ieși din incinta fermei a fost condus frontal în direcția în care se aflau paznici, astfel că dacă aceștia nu se fereau riscau să fie loviți.

În aceste condiții, și s-au poziționat în partea căruței respectiv a victimei iar pe partea dreapta a acesteia, și în primă fază a aruncat bățul pe care îl avea în mână către cei care se aflau în căruță, obiect care însă nu a lovit nicio persoană, deoarece cei doi din căruță s-au aplecat. Imediat după aceasta a aruncat cu furca pe care o avea în mână, către cei care se aflau în căruță, obiect care a lovit victima cu partea înțepătoare în partea a capului, după care furca a căzut în căruță, iar în cădere furca a lovit brațul stâng al acestuia. Concomitent cu aruncarea furcii și a aruncat piatra pe care o avea în mână tot către cei care se aflau în căruță însă aceasta nu a nimerit nicio persoană.

În urma loviturii primite care conducea căruța cu viteză, și-a pierdut pentru scurt timp cunoștința și s-a lăsat pe o parte iar, aflat în spatele său, l-a prins și l-a așezat în căruță, după care a

luat hățurile și a condus calul în galop pentru a putea fugi de la fața locului.

Ulterior la aceeași dată, respectiv 20.03.2005 a fost internat la Spitalul de Urgență B cu diagnosticul cranio cerebral deschis, comă de gradul 3. extradural acut F-T-P (fronto tempo perietal) drept operat. S-a practicat intervenție neurochirurgicală la data de 21.02.2005, practicându-se craniectomie temporo parietal dreapta cu evacuare hematomului extradural gigant, aproximativ 200 de mililitri. La data de 24.03.2005 victima a decedat.

Cu privire la încadrarea juridică s-a susținut că, întrucât nu este dovedită o legătură de cauzalitate între lovirea capului cu furca aruncată de inculpatul și decesul victimei rămâne ca inculpatul să răspundă numai pentru leziunile create prin aruncarea furcii, în condițiile art. 182 Cod penal.

3. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpatul și partea civilă.

Parchetul a criticat schimbarea încadrării juridice din art. 183 în art. 182 Cod penal, precum și individualizarea judiciară a pedepsei, inculpatul a susținut că nu se face vinovat de moartea victimei și că furca aruncată de el nu a lovit victima în cap, iar partea civilă, prin apărător, cerut acordarea despăgubirilor solicitate în fața primei instanțe.

4. Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul sunt fondate, însă pentru motivele care se vor arăta în continuare.

Inițial, prin rezoluția procurorului din data de 29.03.2005 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul pentru comiterea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 Cod Penal, iar prin procesul verbal din data de 22.03.2005 al organelor de poliție s-a dispus și începerea urmăririi penale față de pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 aliniatul 2 litera c, aliniatul 2 indice 1 litera a și b Cod Penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod Penal, pentru pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 aliniatul 2 litera c, aliniatul 2 indice 1 litera a și b Cod Penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod Penal și pentru pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 aliniatul 1, art. 209 aliniatul 1, litera a, i Cod Penal, cu aplicarea art. 37 litera b Cod Penal.

S-a avut în vedere faptul că, la data de 23.03.2005, SC SRL a formulat plângere pentru faptul că în data de 20.03.2005, și au pătruns în incinta fermei din, de unde au încercat să sustragă 2 baloți de fân, de aproximativ 400 de kg, moment în care au fost surprinși de angajații care păzeau ferma și astfel fânul a fost recuperat.

În momentul în care au fost surprinși, pentru a-și asigura scăparea, și s-au folosit de căruța cu care veniseră, mânând calul în galop chiar spre angajații societății comerciale care interveniseră pentru a-i prinde, în timp ce avea în mână o furcă cu care amenința. În încercarea de a-i opri, dar și pentru a se apăra, angajații societății, în număr de trei, au aruncat înspre căruță cu obiectele pe care le aveau în mâini, respectiv un băț, o furcă și un, furca lovind în zona capului pe numitul. Autorii furtului au reușit să scape de urmărire însă, în urma leziunilor suferite, a decedat.

La finalizarea urmăririi penale, procurorul a ales să nu trimită în judecată, în aceeași cauză penală, și pe autorii sustragerii și s-a disjuns urmărirea penală pentru tentativă la tâlhărie, deși urmărirea penală era completă, iar fapta era dovedită și recunoscută de și ( filele 37 și 43 dosar ).

fost trimis în judecată numai angajatul fermei care aruncase cu furca și lovise pe victima, respectiv inculpatul, instanța fiind sesizată numai cu judecarea unei infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pe baza probatoriului axat pe această stare de fapt. La început au existat îndoieli cu privire la stabilirea persoanei care a lovit victima, motiv pentru care Tribunalul Brașova extins procesul penal și asupra numiților și, iar procurorul a pus în mișcare acțiunea penală, prin sentință dispunându-se achitarea inc. și pentru că nu sunt autorii faptei.

Aceste precizări trebuie făcute deoarece prima instanță, deși a reținut corect starea de fapt, a examinat în detaliu aspectele legate de lovirea victimei și cauza decesului acesteia însă nu a așezat fapta inc. în contextul ripostei împotriva săvârșirii unei infracțiuni de către alte persoane, lăsând la o parte unele elemente care au o relevanță deosebită sub acest aspect.

Împrejurările care au determinat săvârșirea faptei de către inc. sunt deosebit de importante.

Astfel, trebuie pornit de la împrejurarea că la data de 20.03.2005, în jurul orelor 18,00, după ce consumaseră băuturi alcoolice, și, infractori recidiviști, au plecat la ferma din să sustragă fân, folosind în acest scop căruța lui.

Ferma aparține de SC SRL, iar în seara respectivă lucrau ca îngrijitori și ca paznici inculpatul, și. Atribuțiile de pază le fuseseră încredințate de patronul fermei, deoarece de acolo se sustrăgeau furaje (fila 57 dosar fond) în ultimele 4 luni fiind săvârșite 15-20 de astfel de sustrageri, de către persoane care veneau înarmate cu diferite obiecte pentru a riposta față de paznici ( fila 126 dosar fond).

În aceste condiții, numitul, observând cele trei persoane care sustrăgeau furaje, a chemat în ajutor pe colegii lui, și inc. și s-au îndreptat spre locul unde se săvârșea fapta.

Pentru că interveniseră și în alte ocazii în care și inc. fuseseră loviți de autorii furturilor, a luat un băț, un iar inc. o furcă, pentru a se putea apăra.

Între timp, și încărcau niște saci cu furaje pentru animale, iar era în căruță cu care veniseră. Observându-i pe paznici, cei trei au abandonat sacii încărcați, a fugit spre câmp, iar și s-au urcat în căruță și au pornit chiar spre paznicii care se așezaseră în drum, cu scopul de a-i determina să se oprească.

, care conducea calul, nu numai că nu s-a oprit, dar a dat bice calului care a pornit în galop, în timp ce - aflat și el în căruță - ținea o furcă în mâini. -se că vor fi loviți, cei trei paznici s-au dat de o parte și s-au așezat de o parte și de alta a căruței și văzând că avea furca îndreptată spre ei au aruncat înspre căruță cu ceea ce aveau în mâini, respectiv cu bățul, cu ul, iar inc. cu furca, gesturile lor fiind determinate, pe de o parte, de teama de a nu fi agresați de hoți, iar pe de altă parte, de încercarea legitimă de a-i opri pe cei în cauză și de a-i determina să nu mai revină (filele 38-40, 125-127 și 57-59) dosar fond.

Întâmplarea a făcut ca furca aruncată de inc. să lovească cu partea metalică pe, în partea a capului. Leziunile suferite de acesta au cauzat ulterior decesul.

Această stare de fapt este confirmată chiar prin declarațiile numiților și, care se coroborează cu declarațiile martorilor și și ale inc., atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.

Două sunt aspectele pe care curtea urmează să le examineze, ținând cont și de conținutul apelurilor declarate.

Un prim aspect care necesită a fi lămurit îl constituie lovirea și decesul victimei și încadrarea juridică a acestei fapte.

Tribunalul a avut un dubiu cu privire la cauza morții, din cauză că furca a lovit victima în partea a capului, iar leziunea tanatogeneratoare a fost identificată în partea dreaptă a capului. De asemenea s-a pus problema dacă leziunea nu a fost creată de unul dintre celelalte obiecte aruncate, respectiv ul sau bățul

Atunci când au aruncat înspre căruță cu obiectele pe care le aveau în mâini, paznicii nu au urmărit anume să lovească pe cineva, fiind și sub imperiul temerii de a nu fi atacați și de aceea nici nu au fost în măsură să spună cu precizie dacă au lovit pe cineva sau nu ( filele 58 și 126 dosar fond) însă numitul, care era în căruță chiar lângă victimă este sigur că obiectul care l-a lovit pe a fost o furcă (fila 55 dosar fond, fila 52 dosar ). Este de observat că acesta a spus tuturor celor cu care a discutat imediat după incident (, familia lui, etc.) că victima fusese lovită în cap cu o furcă.

Pe de altă parte, concluziile constatărilor și expertizelor medico-legale nu au fost suficient de tranșante în concluzii de la început.

În primul raport medico-legal s-a constatat că decesul a fost consecința unui hematom extradural masiv drept operat, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu două focare de fractură de boltă și de bază craniană (fila 30 dosar ), ceea ce a creat ipoteza că victima a mai suferit o altă leziune, în partea dreaptă a capului, în afara celei provocate de furcă în partea stg. a capului, de unde s-a creat concluzia primei instanțe că lovitura aplicată de inculpatul a produs numai o vătămare corporală gravă, iar decesul s-a produs din alte cauze, imposibil de determinat prin cercetarea judecătorească, întrucât nu s-a putut stabili că victima a mai fost lovită și de o altă persoană sau că ar fi căzut și s-ar fi lovit în partea dreaptă a capului. De aceea s-a și schimbat încadrarea juridică de către prima instanță.

În cursul cercetării judecătorești a fost efectuată o expertiză la. " Minovici" din B ( fila 221-231 dosar fond) în care apare consemnat faptul că moartea victimei este consecințaunuitraumatism cranio-cerebral, fără a se menționa că er fi suferit mai multe traumatisme, numai că traumatismul creat prin lovitura la cap a creat " fracturi liniare parieto-temporale bilateral de craniană iradiate la bază și hematoame extradurale subiacente fracturilor"ceea ce a avut "efect de masă la nivelul emisferului cerebral drept și edem cerebral accentuat cu angajare cereberoasă pentru care s-a intervenit chirurgical"(fila 221 dosar fond). Din aceste concluzii se poate deja observa că nu este vorba despre aplicarea mai multor lovituri, din exterior, asupra capului victimei ci de faptul că lovitura primită a avut consecințe amplificate, localizate mai ales în partea internă dreaptă a capului și de aici decesul. De aceea, concluzia primei instanțe în sensul că o altă lovitură, în dreapta capului, ar fi cauzat decesul victimei și nu lovitura creată de furcă în partea a capului este greșită. Examenul exterior nici nu a evidențiat vreo lovitură în partea dreaptă a capului.

Cu toate acestea, în aceeași expertiză este exprimată opinia potrivit căreia "mecanismul de producere este diferit traumatismul cranio-cerebral stg. putând fi produs prin lovire cu corp dur iar traumatismul cranio-cerebral drept prin cădere și lovire( fila 229 dosar fond),legătura de cauzalitate între faptă și deces ne fiind certă"(fila 230 dosar fond), condiții în care sunt semne de întrebare asupra certitudinii concluziilor, mai ales că Raportul de expertiză nu a fost aprobat de Comisia de Avizare și Control, care a menținut concluziile Raportului de autopsiere (fila 218 dosar fond). Prin acest Aviz s-a pus și problema utilității unei eventuale exhumări, însă, ulterior, s-a dovedit a fi irelevantă deoarece se referea la examinarea unei plăgi de antebraț, în zona țesuturilor moi, plagă ce nu are legătură cu decesul victimei.

În aceste condiții, curtea a cerut noi lămuriri cu ocazia judecării apelului, iar Comisia de Avizare și Control a făcut precizarea că"toate leziunile sunt produse în același context traumatic", eliminând astfel posibilitatea ca leziunile tanatogeneratoare să fi fost produse prin aplicarea unor alte lovituri victimei, ori prin căderea acestora, cu mențiunea că diferențierea leziunilor din Raportul de expertiză supus avizării este speculativă ( fila 54 dosar apel), ceea ce demonstrează că nu are suport științific.

Prin aceste precizări s-a întărit concluzia că lovitura de furcă din partea a capului a fost cauza întregului complex de consecințe intracraniene și implicit a decesului, concluzie care este în concordanță și cu celelalte probe ale cauzei prin care este stabilită stare de fapt.

Pentru a înlătura eventualele dubii în ceea ce privește concluziile medico-legale s-a cerut și un răspuns detaliat de la Comisia de Avizare și Control, fiind comunicat un AVIZ cu explicații detaliate, prin care s-a arătat explicit că leziunile traumatice cranio-cerebrale stângi și drepte s-au produs "în același context traumatic", "fracturile de bază craniană fiind o iradiere a focarelor de boltă craniană"( fila 67 dosar apel). "Apariția hematomului extradural drept- indicat ca leziune letală - a fost determinat de focarul de fractură temporo-parietal drept având ca mecanism de producere lovire activă de partea " ceea ce face trimitere expresă la lovirea victimei cu furca.

În consecință, curtea apreciază ca fiind dovedită legătura de cauzalitate dintre lovirea victimei cu furca în zona a capului și decesul acesteia, încadrarea juridică reținută prin actul de acuzare fiind cea corectă.

Un al doilea aspect care trebuie analizat în prezenta cauză îl constituie aplicarea prevederilor art. 44 alin. 1 și 2 Cod penal.

Din examinarea stării de fapt și a exigențelor cerute de art. 44 alin.1 și 2 Cod penal rezultă că inculpatul a săvârșit fapta în legitimă apărare.

În primul rând, este de observat că sunt îndeplinite condițiile unui atac material, direct, imediat și injust.

Victima, împreună cu și sustrăgeau bunuri din incinta unei societăți comerciale în momentul în care au fost observați de inculpat și de ceilalți doi paznici, care aveau îndatorirea legală de interveni.

Sesizând că au fost surprinși, victima și, pentru a-și asigura scăparea s-au folosit de căruță și de, precum și de furca pe care o aveau asupra lor ca instrumente de atac și amenințare.

Este vorba despre trei infractori care au pornit cu căruța chiar spre cei trei paznici, cu calul în galop, ceea ce i-a determinat pe aceștia să se ferească în părțile laterale ale căruței. Victima lovea caii cu biciul, iar avea o furcă pe care o agita de o parte și de alta căruței. Este vorba de un atac material, aflat în curs de desfășurare, într-o formă care punea în pericol viața și integritate corporală a paznicilor, ceea ce a determinat reacția de apărare a acestora, respectiv aruncarea cu un băț, o piatră și o furcă înspre căruță, respectiv către cei doi fugari.

În al doilea rând, riposta a fost necesară. Ea era pe deplin justificată, ba chiar legitimată de atribuțiile de serviciu ale celor trei paznici care trebuiau să apere bunurile din patrimoniul societății, iar modul de a acționa nu a fost de natură să depășească în intensitate atacul. Ceea ce s-a săvârșit cu intenția de apărare a fost aruncarea obiectelor înspre căruță, însă consecința produsă ulterior, respectiv lovirea victimei și crearea unor complicații traumatice care i-au cauzat decesul se situează pe planul subiectiv al culpei.

a fost violentă, autorii sustragerii alegând această cale pentru a scăpa în timp ce săvârșeau o infracțiune, iar mijloacele de ripostă au fost, de altfel, singurele aflate la dispoziție. La momentul ripostei nu mai era vorba numai de sustragerea unor furaje ci de reacția necesară pentru a înlătura un atac grav, ca modalitate de săvârșire a unei infracțiuni de tâlhărie.

În acest context, inculpatul a aruncat cu furca - la întâmplare - atât pentru a opri de infractori cât și pentru a se apăra, ambele reacții fiind legitimate și absolut necesare în contextul stării de fapt. Este de reținut și împrejurarea că astfel de fapte se mai săvârșiseră și paznicii fuseseră loviți de autorii sustragerilor de furaje. inculpatului nu s-a produs după consumarea atacului ci în timpul desfășurării acestuia, chiar în momentul în care și el putea fi lovit de care se afla în căruță în picioare și agita furca pe care o avea în mâini.

Fapta inculpatului a fost determinată de nevoia acestuia de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, de a interveni în momentul săvârșirii unei fapte de natură penală, dar și de nevoia obiectivă de a face față unui atac direct, periculos, material, aflat în curs de desfășurare, ceea ce face ca fapta sa să fie săvârșită fără vinovăție, în legitimă apărare.

5.Așa fiind, în temeiul art. 379.2 lit. a Cod procedură penală apelurile declarate de parchet și de către inculpat vor fi admise, iar sentința primei instanțe va fi desființată cu privire la latura penală a cauzei.

Rejudecând în aceste limite, în temeiul art. 44 alin.1 și 2 Cod penal și a art. 11 pct.2 lit b și art. 10 lit. Cod procedură penală curtea va achita pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, întrucât fapta a fost săvârșită în legitimă apărare.

6. Apelul declarat de partea civilă urmează a fi respins ca nefondat, pentru motivele expuse la pct. 4 din considerente.

7. Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor fi suportate în parte de către partea civilă, iar celelalte vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

1. Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 221/6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o desființează numai cu privire la inculpatul, pe latura penală a cauzei și cu privire la cheltuielile judiciare.

Rejudecând, în temeiul art. 44 alin.1 și 2 Cod penal și a art. 11 pct.2 lit.b și art. 10 lit.e Cod procedură penală achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 Cod penal, întrucât fapta a fost săvârșită în legitimă apărare.

Cheltuielile judiciare de la fond rămân în sarcina statului.

Menține celelalte dispoziții.

2. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă.

Obligă partea civilă la 20 lei cheltuieli judiciare către stat, iar celelalte cheltuieli judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu partea civilă.

Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2008.

Președinte Judecător

- - pt. - -, aflată

în concediu medical,semnează

Președinte complet

- -

red.26.11.2008

dact./27.11.2008

3 exemplare

jud fond-

Președinte:Alexandru Vasiliu
Judecători:Alexandru Vasiliu, Laura Popa, Claudia Ghinea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Brasov