Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.13
Ședința publică din data de 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 26 septembrie 1990, domiciliat în municipiul B,-,.4,.A,.4, județul B, împotriva sentinței penale nr.186 din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care, în conformitate cu prevederile art.334 Cod procedură penala respinge, cererea privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare în infracțiunea prev.de art.174-175 lit.i Cod penal.
În baza art.183 cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal, cu referire la art.109 cod penal, a condamnat pe inculpatul minor, la pedeapsa 4 (patru ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte.
S-a aplicat inculpatului minor pe timpul executării pedepsei începând cu împlinirea vârstei de 18 ani, prevederile art.71-64 Cod penal lit a teza a II a si lit.b Cod penal.
S-a dedus la zi reținerea de 24 de ore din data de 23.08.2008.
S-a constatat că a încetat măsura preventivă luată față de inculpatul minor de a nu părăsi localitatea de domiciliu-municipiul
A fost obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente si să achite părții civile sumele de: 10.000 lei daune materiale și respectiv 30.000 lei daune morale.
A mai fost obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente si sa achite părții civile suma de 1.000 lei cheltuieli de judecata onorariu apărător, precum și suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200 lei onorariu apărător oficiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul - inculpat, personal și asistat de avocat ales din Baroul Buzău, conform împuternicirii avocațiale nr.(aflată la fila . dosar), apelanții - reprezentanți legali ai minorului - și, apelantul - parte civilă și Autoritatea Tutelară - Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, aduce la cunoștință apelantului - inculpat că are dreptul să dea declarație conform art.140/3 alin.3 Cod procedură penală sau poate refuza acest lucru potrivit prev.art.70 alin.2 Cod procedură penală.
Apelantul - inculpat, având cuvântul, a precizat că este de acord să dea declarație în fața instanței de apel, răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația aflată la filele 18 - 19 dosar.
În temeiul disp. art.172 alin.7 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, apărătorii aleși au luat legătura cu apelantul - inculpat și apelantul - parte civilă, precizând că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de invocat și au solicitat acordarea cuvântului în susținerea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza aflându-se în stare de judecată, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru apelantul - parte civilă, a criticat hotărârea primei instanței pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește latura penală, susținând că încadrarea juridică a faptei nu este reală față de probele administrate în faza de urmărire penală, dar și în faza de cercetare judecătorească, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței în latură penală și în conformitate cu disp. art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 183 Cod penal, în infracțiunea prev. de disp. art. 174-175 lit i Cod penal.
Consideră că instanța de fond la reținerea faptei prev.de art. 183 Cod penal, a apreciat poziția victimei, împrejurarea că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură cu podul palmei în față, după ce fusese lovit de acesta, însă la filele 6 - 23 dosar urmărire penală, există planșe foto de investigare a locului faptei și pe care se observă pe fața și profilul stânga a victimei, depuneri de substanță brun roșcată, cu aspect de sânge și depuneri de pietriș, în zona ochiului stâng și pe frunte, în dreptul acestuia.
Susține însă că încadrarea juridica corectă este aceea prevăzută de art. 174 - 175 lit i Cod penal, întrucât, așa cum se retine in rechizitoriu între victimă si inculpat s-a declanșat un conflict spontan, inculpatul a fost scos afara din local și a așteptat victima pe care a lovit-o cu pumnii si cu picioare, situație în care și datorită stării de ebrietate aceasta a căzut cu capul pe asfalt, unde a fost lovită în continuare de inculpat.
De asemenea, a arătat că din concluziile actelor medico -legale rezultă clar intenția inculpatului, atât latura subiectivă cat si latura obiectiva și că martorii din acte au prezentat la urmărirea penală anume situații, însă în fata instanței de fond aceștia și-au nuanțat declarațiile fata de mărturiile lor date la puțin timp după producerea acestui incident.
Apreciază că nu a fost stabilit corect cadrul procesual penal și sunt mai multe persoane vătămate ce ar fi trebuit introduse în cauză și că aceste aspecte le-a relatat și în fața procurorului la parchet.
A precizat că victima nu era căsătorită, ambii părinți sunt în vârstă de 55 de ani, iar mama acestuia nu se mai poate deplasa, fiind profund marcați de decesul copilului lor, întrucât nimic nu este mai dureros decât sa-ți îngropi copilul și nici-o recompensă nu este de natură a aceasta suferință.
În latura civilă, susținut că familia victimei a primit pe parcursul cercetării judecătorești numai suma de 2.000 lei și, deși tatăl inculpatului s-a constituit parte civilă și a solicitat suma de 15.000 lei, reprezentând daune materiale și 50.000 euro daune morale, instanța de fond nu a făcut nici-o motivare în hotărâre de ce a redus daunele morale la suma de 30.000 lei și 10.000 lei - cheltuieli ocazionate de înmormântarea și pomenirile victimei, - apreciind că tribunalul trebuia să motiveze într-un fel.
Față de cele mai sus enunțate, a solicitat instanței trimiterea cauzei primei instanțe în vederea stabilirii cadrului procesual și obligarea la cheltuieli de judecată întrucât la instanța de fond a depus dosar două chitanțe reprezentând onorariul de avocat.
Avocat având cuvântul pentru apelantul - inculpat, a precizat că are un singur punct comun cu d-na avocat, în sensul că nu a fost stabilit corect cadrul procesual penal, însă nu acceptă punctul de vedere din rechizitoriu și considerentele sentinței, soluția pronunțată de instanța de fond fiind incompletă și confuză
A susținut că s-a trecut destul de ușor peste o situație de fapt de natura retine și scuza provocării inculpatului, arătând că acesta a ieșit din bar și a plecat spre casă, iar victima s-a luat după el, dar în cauză nu sunt probe care sa confirme versiunea acestuia, descrisă în declarațiile date pe tot parcursul procesului, în sensul că a avut o stare de temere și că victima era cunoscuta ca o persoană consumatoare de băuturi alcoolice.
Toate probele din dosar arată ca victima l-a urmărit pe inculpat la ieșirea din bar, iar faptul că victima îl urmărea a fost de natură a determina acestuia o temere și că martorii au confirmat că inculpatul se îndrepta spre locuința sa și a fost speriat de acesta, așa încât, a acționat lovindu-
De asemenea, a arătat că încadrarea juridică dată faptei este corectă și raportat la situația de fapt reținută de instanța de fond, nu se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare în art. 174-175 Cod penal și nu sunt elemente din care să rezulte că inculpatul este excesiv de violent, a recunoscut fapta și a declarat că a reacționat în acest mod numai după ce a fost agresat de către victima.
A mai arătat că dubiul profită inculpatului și în cauză nu s-a dat eficiență acestui principiu.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, sub aspectul despăgubirilor materiale cat si al daunelor morale, consideră că acestea trebuie reduse la J, întrucât constatările de parte civilă a tatălui victimei apare ca o conservare și a celuilalt părinte.
Față de motivele mai sus expuse, a solicitat instanței respingerea apelului declarat de partea civilă și diminuarea la Jad aunelor morale.
Totodată, a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat, urmând a se face aplicarea disp.art.72 și art.110 Cod penal, reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată acestuia și suspendarea pedepsei sub supraveghere.
Avocat având cuvântul, a solicitat instanței respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat, în opinia sa, corect și legal ar fi ca ambii părinți ai victimei să beneficieze de daune materiale și morale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, a susținut că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în art.174 - 175 Cod penal, cum a solicitat apărătorul apelantului - parte civilă este neîntemeiată, deoarece, din concluziile raportului medico-legal de necropsie a rezultat că "moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unei hemoragii meningo-ventriculare prin ruptura posibilă a unei malformații vasculare cerebrale în cadrul unui traumatism cranio-cerebral minor, pe fondul unei intoxicații etanolice acute".
Consideră că instanța de fond în mod neîntemeiat a soluționat latura civilă a cauzei în privința acordării cuantumului daunelor morale și materiale, întrucât probele administrate în cauză sunt de natură face dovada cheltuirii sumelor ocazionate cu înmormântarea și pomenirile victimei.
A mai susținut că în raport de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău, conduita inculpatului pe parcursul procesului penal și având în vedere că între acesta și victimă a avut loc un conflict spontan, care a degenerat în insulte și loviri reciproce aplicate la întâmplare, prima instanță în mod corect a procedat la individualizarea pedepsei aplicată acestuia.
Față de motivele mai sus expuse, a solicitat instanței respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Cu privire la apelul declarat de apelantul - parte civilă, a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței instanței de fond și majorarea daunelor morale și materiale.
Apelanții - reprezentanți legali ai minorului, - și, având cuvântul, au arătat că regretă fapta comisă de copilul lor.
Apelantul - inculpat având ultimul cuvânt, a arătat că nu el a provocat incidentul și că regretă această faptă.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 186 din data de 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, Secția Penală, în dosarul nr-, inculpatul - minor, fiul lui și, ns. la data de 26.09.1990, în mun. B, cu același domiciliu,-,.4,. A,.4, județul B, elev, fără antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 cu aplic. art. 99, rap. la art. 109
În baza art. 71, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II- și b, după împlinirea vârstei de 18 ani.
S-a dedus reținerea acestuia de 24 ore din data de 23.08.2008 și s-a constatat că a încetat măsura preventivă luată față de acesta de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv mun.
Soluționând și latura civilă a cauzei inculpatul minor a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să achite părții civile, suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și respectiv 30.000 lei daune morale.
Inculpatul minor a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente să achite părții civile suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare -onorariu de apărător precum și 300 lei cu același titlu, către stat, din care 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, următoarea situație de fapt:
La data de 22.08.2008, inculpatul - minor, în vârstă de 17 ani și 10 luni, s-a aflat într-o vizită la bunici, în comuna, sat, județul B, unde împreună cu vărul său și martorul a ajutat la montarea unei podele într-o anexă a casei ( magazie ), iar după terminarea lucrului au servit masa și au consumat împreună cca. 2 litri de bere.
, în jurul orei 19,00 cei trei au mers la un bar din localitate proprietatea martorului, unde intenționau să-și petreacă seara și să consume băuturi, ocupând o masă.
În timp ce se aflau la bar și consumau băuturile comandate, suc și bere, la masa lor a venit, unchiul inculpatului, care a plecat după cca.15 minute și martorii A și.
La scurt timp în curtea barului a intrat și victima, în vârstă de 27 de ani, care se afla în stare de ebrietate, găsind inculpatul și cei patru însoțitori la masa de lângă intrarea în bar.
Intenționând să intre în bar victima a încercat să treacă pe lângă masa inculpatului, prin spațiul dintre zid și scaunul martorului A, fapt ce la determinat pe inculpatul să reacționeze, reproșându-i victimei de ce-i deranjează prietenul, deoarece are loc să treacă și pe partea cealaltă a mesei.
Urmare acestui fapt, inculpatul s-a ridicat de la masă, reproșându-i în continuare victimei atitudinea avută, așa încât între cei doi a avut loc o altercație în cadrul căreia inculpatul a împins și lovit cu pumnul victima, care s-a dezechilibrat ( și datorită stării de ebrietate ), căzând pe un scaun de la o masă din apropiere, ocazie cu care s-au răsturnat spărgând câteva pahare și sticle.
Despre incidentul dintre cei doi a aflat martorul - patronul barului, care le-a reproșat că nu dorește scandal, cerându-le să părăsească localul.
În continuare, patronul barului l-a luat de umeri pe inculpat și l-a scos afară din curte, iar la scurt timp a făcut același lucru și cu victima.
A mai reținut instanța, că după ce a fost scos în stradă, inculpatul nu a plecat către casa bunicilor așteptând până la ieșirea victimei, timp în care au început să se jicnească și să "se cheme reciproc la bătaie".
Inculpatul a lovit-o pe victima cu picioarele în zona stomacului și a organelor genitale, determinând dezechilibrarea acesteia și căderea pe partea carosabilă care era asfaltată.
În timp ce era căzută, inculpatul a luat victima de păr și a lovit-o cu capul de asfalt, de cca. trei ori, aceasta rămânând în stare de inconștiență.
Au intervenit martorii prezenți care au încercat să acorde ajutor victimei, solicitând totodată intervenția organelor sanitare, care cu ocazia prezenței la fața locului au constatat că aceasta decedase.
Au fost sesizate organele de urmărire penală care s-au deplasat la fața locului, unde au găsit victima decedată pe marginea părții carosabile, inculpatul dispăruse între timp, prezentându-se organelor de poliție a doua zi, ocazie cu care a fost reținut și încunoștiințat cu privire la fapta săvârșită.
Din raportul medico legal de necropsie a rezultat că " moartea victimei a fost violentă, ea s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute, consecința unei hemoragii meningo-ventriculare, prin ruptura posibilă a unei malformații vasculare cerebrale, în cadrul unui traumatism cranio-cerebral, pe fondul unei intoxicații etanolice acute".
Același raport medico legal a concluzionat că leziunile traumatice constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și au legătură de cauzalitate directă, condiționată cu decesul. S-a stabilit că, în momentul decesului, victima avea în sânge o concentrație alcoolică de 3,45 gr.%0 iar în urina 3,80 gr.%0
Prima instanță - Tribunalul Buzăua reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prev. de art. 183, pe baza procesului verbal de cercetare la față locului, însoțit de planșa fotografică, raportul medico legal de necropsie și planșa fotografică, declarațiile părții civile, declarațiile martorilor și coroborate cu declarațiile inculpatului.
Instanța a reținut că fapta inculpatului, de a lovi cu intenție o persoană aflată în stare avansată de ebrietate, lovirea având ca urmare căderea pe o suprafață tare ( asfalt ), după care a mai lovit victima cu capul de asfalt, fapte ce au dus în final la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare într-un loc de deținere, respingând cererea părții civile de schimbare a încadrării juridice conform art. 334 pr.penală în infracțiunea de omor calificat prev.de art. 174 - 175 lit.i
Împotriva sentinței au declarat apel partea civilă - tatăl victimei, inculpatul și părinții săi ca reprezentanți legali și, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie a acesteia.
Partea civilă, prin apărător ales a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, în primul rând în ceea ce privește latura penală a cauzei, arătând că încadrarea juridică a faptei nu corespunde probelor administrate în faza de urmărire penală dar și în faza de cercetare judecătorească, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței în latură penală și conform art. 334 pr.penală, să se dispună schimbarea încadrării
juridice din infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183, în infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174-175
În mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură cu podul palmei în față, după ce fusese lovit de acesta însă, la filele 6 - 23 din dosarul de urmărire penală, există planșe foto de investigare a locului faptei și pe care se observă pe fața și profilul stâng al victimei, depunere de substanță brun - roșcată, cu aspect de sânge și depuneri de pietriș în zona ochiului stâng și pe frunte.
De aceea, susține că încadrarea juridică corectă este aceea de omor calificat, deoarece așa cum se reține și în rechizitoriu între victimă și inculpat s-a declanșat un conflict spontan, iar după ieșirea din local inculpatul a așteptat-o pe victimă pe care a lovit-o cu pumnul și picioarele, situație în care și datorită stării de ebrietate aceasta a căzut cu capul de asfalt fiind lovită în continuare de către inculpat.
Din concluziile raportului medico - legal rezultă clar intenția inculpatului, de a ucide victima, fiind realizate astfel ambele laturi ale infracțiunii de omor calificat, atât cea subiectivă cât și obiectivă.
Se critică hotărârea primei instanțe și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, arătând că familia victimei a primit pe parcursul judecății numai suma de 2.000 lei deși, tatăl victimei în calitate de parte civilă a solicitat suma de 15.000 lei reprezentând daune materiale și 50.000 euro daune morale însă, instanța de fond nu a făcut nicio motivare de ce a redus aceste cuantumuri și ca atare se impune majorarea acestora.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea stabilirii cadrului procesual precum și cheltuielile judiciare.
Referitor la apelul declarat de inculpatul - minor, apărătorul ales al acestuia a arătat că, nu a fost stabilit corect cadrul procesului penal, și ca atare, soluția pronunțată de instanța de fond este incompletă și confuză.
Aceasta deoarece, s-a trecut destul de ușor peste o situație de fapt de natură a reține și scuza provocării inculpatului, arătând că acesta a ieșit din bar și a plecat spre casă, iar victima s-a luat după el și având o stare de temere deoarece victima era cunoscută ca o persoană consumatoare de băuturi alcoolice, a comis fapta.
Probele din dosar, confirmă faptul că victima la urmărit pe inculpat la ieșirea din bar, iar inculpatul a acționat determinat de aceasta lovind-
Privitor la încadrarea juridică a faptei se arată că aceasta este corectă și nu sunt elemente din care să rezulte că inculpatul a fost excesiv de violent și nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor calificat.
Se critică sentința și sub aspectul laturii civile arătând că, se impune reducerea la Jac uantumurilor acordate părții civile.
Se solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei pe care o consideră excesivă precum și schimbarea modalității de executare, în sensul de a se dispune suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Reprezentanții legali ai inculpatului - minor, respectiv părinții acestuia, în apelurile declarate au arătat că, regretă fapta comisă de copilul lor.
Curtea verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, conform art. 378 pr.penală, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 371 al.2 pr.penală, constată că apelurile declarate
de partea civilă, de către inculpat și de părțile responsabile civilmente, sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prima instanță, după o analizare atentă a întregului material probatoriu administrat în cauză, a reținut o situație corectă de fapt, așa cum a fost expusă pe larg mai înainte, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul medico legal de necropsie, declarațiile martorilor și coroborate cu declarațiile inculpatului și, în mod legal și temeinic a dispus condamnare inculpatului, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183
Critica invocată, atât de partea civilă cât și de către inculpat, cu privire la calificarea juridică a faptei, este neîntemeiată.
În speță, pe fondul unui conflict spontan declanșat de inculpat în incinta barului, după ce a fost scos în stradă, unde a așteptat victima, pe care a lovit-o cu pumnii și picioarele, situație în care și datorită stării de ebrietate aceasta a căzut cu capul pe asfalt, fiind lovită în continuare de inculpat, determinând hemoragia cerebrală care condus la decesul victimei.
Fapta săvârșită de inculpatul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183, calificare juridică corespunzătoare stabilită de instanța de fond.
Împrejurările concrete atestă faptul că, inculpatul a lovit cu intenție victima, care se afla în stare avansată de ebrietate, lovirea a avut ca urmare căderea pe o suprafață tare ( asfalt ), după care a mai lovit victima cu capul de asfalt, fapte ce au dus în final la decesul acestuia.
Lovirea a fost intenționată iar rezultatul mai grav, decesul, s-a produs din culpă, inculpatul putea și trebuia să prevadă, acționând astfel cu praeterintenție - element subiectiv specific infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183
Critica invocată de inculpat, în sensul că a comis fapta ca urmare a provocării victimei, în sensul disp. art. 73 lit.b, nu poate fi primită deoarece apărările acestuia nu sunt de natură să înlăture încadrarea juridică dată faptei și nici să conducă la concluzia că a săvârșit-o în stare de provocare deoarece:
- cunoștea că victima are anumite afecțiuni și comportamentul acesteia când se afla sub influența băuturilor alcoolice;
- trebuia și putea să prevadă că lovind victima aflată în stare de ebrietate, exista posibilitatea să cadă pe suprafața tare pe care a avut loc incidentul;
Pe de altă parte, din declarațiile martorului, care a fost audiat imediat după incident și confruntat cu inculpatul, declarații ce se coroborează cu concluziile raportului medico legal de necropsie, rezultă că inculpatul este cel care a acostat inițial victima și a lovit-o, inclusiv cu capul de asfalt.
De aceea, nu se poate reține că acesta a săvârșit fapta în stare de provocare, deoarece în bar el este cel care s-a luat de victimă, iar după ce a fost scos în stradă a așteptat-o și a avut atitudinea descrisă având posibilitatea să plece la domiciliul bunicilor și să încheie altercația începută în curtea barului.
Și, critica ce vizează individualizarea pedepsei este neîntemeiată.
Prima instanță, la stabilirea și proporționalizarea pedepsei, precum și a modalității de executare, a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72, respectiv
pericolul social al faptei, modul și condițiile concrete în care aceasta a fost comisă, precum și elementele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Pedeapsa de 4 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat și care să fie executată în regim de detenție, este o pedeapsă dreaptă și corespunde rolului preventiv educativ prev. de art. 52 și ca atare nu se impunea reducerea sau schimbarea modalității de executare a acesteia așa cum s-a solicitat.
Referitor la latura civilă a cauzei, critica invocată atât de partea civilă, cât și de inculpatul, este neîntemeiată deoarece cuantumurile de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 30.000 lei daune morale, sunt sume care acoperă cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei și cu pomenile creștinești ulterioare, precum și într-o oarecare măsură prejudiciul moral suferit în cauză de părinții acestuia.
În concluzie, în raport de cele arătate mai înainte, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele, că nu se impune trimiterea cauzei la prima instanță așa cum s-a solicitat pentru reluarea judecății deoarece, în cauză au fost administrate suficiente probe care conduc fără echivoc că inculpatul, a comis infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, care corespunde unei corecte încadrări juridice prev. de art. 183, fără a fi săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de vreo provocare din partea victimei în sensul disp. art. 73 lit.b
Pe de altă parte, pedeapsa a fost just individualizată, iar latura civilă a fost soluționată în mod corespunzător sub aspectul despăgubirilor materiale și morale stabilite, așa încât apelurile declarate de partea civilă, inculpatul și de părțile responsabile civilmente și, apar ca nefondate și vor fi respinse în consecință, conform art. 379 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. respinge apelurile declarate de inculpatul, apelanții - reprezentanți legali ai inculpatului - și, toți domiciliați în municipiul B,-,.4,.A,.4, județul B și apelantul - parte civilă domiciliat în comuna, sat, județul B, ca nefondate.
În conformitate cu art.192 al.2 C.P.P. obligă pe fiecare apelant la plata câte unei sume de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu
Grefier
Red.VM
Tehnored.
4 ex./17.03.2010
dos.f- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu
