Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 130
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, privind pe inculpatul declarat împotriva sentinței penale nr. 135/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns intimatul inculpat în stare de libertate, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegașției nr. 5599 emisă de Baroul Galați la data de 30.11.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Curtea, aduce la cunoștința intimatului inculpat că pentru asigurarea exercitării dreptului la apărare, conform prevederilor art. 294 alin. 1 Cod procedură penală s-a procedat la desemnarea unui apărător din oficiu, dacă insistă în soluționarea cererii de față.
Totodată, conform prevederilor art. 6 alin. 3 Cod procedură penală se aduce la cunoștința apelantului că legea îi acordă dreptul de a solicita amânarea cauzei, dacă consideră necesar să-și angajeze apărător ales, sens în care se admite un singur termen.
Intimatul inculpat nu consideră necesar să-și angajeze apărător ales.
Conform prevederilor art. 294 alin. ultim Cod procedură penală se acordă dreptul intimatului inculpat aflat în stare de deținere de a lua legătura cu apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al intimatului inculpat solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și conform prevederilor art. 377 alin. 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține că primul motiv de apel este formulat în favoarea inculpatului și solicită să se constate că acesta a fost de acord să despăgubească părțile civile, fără a mai pretinde ca acestea să mai facă dovezi cu privire la daunele suferite sau să-și argumenteze daunele morale ce li s-ar fi cuvenit, sens în care nu s-a mai administrat nici un mijloc de probă.
Consideră că dacă s-ar menține aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, în mod corect ar trebui deduse daunele materiale încercate.
Cu privire la reținerea prevederilor art. 73 lit. b Cod penal înțelege să susțină motivul invocat înscris de parchet și arată că legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca a celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune de regulă ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație.
Expune pe scurt situația de fapt reținută în cauză, ce constă în acea că între inculpat și victimă exista o stare conflictuală generată de faptul că ambii întrețineau relații cu aceeași femeie, iar la data de 8.03.2009 orele 21.00 victima s-a deplasat cu bicicleta la locuința inculpatului și i-a spart două geamuri.
S-a reținut că inculpatul a mai formulat plângere la poliție pentru că anterior victima i-a mai spart două geamuri la locuință pentru același motiv.
După spargerea geamurilor, inculpatul a ieșit în stradă și a strigat după victimă, făcându-i reproșuri, moment în care victima s-a întors cu bicicleta către inculpat iar acesta a lovit-o cu pumnul în zona dreaptă a feței, lovitură în urma căreia victima a căzut la pământ, ulterior survenind decesul.
Solicită să se aibă în vedere că propagarea loviturii s-a făcut spre partea și că victima nu are piciorul stând, fiind amputat aproape de șold, astfel încât aceasta nu s-a mai putut sprijini, căzând și lovindu-se cu capul de pietre.
Consideră că în cauză nu trebuia reținută scuza provocării, întrucât între riposta inculpatului și fapta imputată victimei există o disproporție evidentă, având în vedere că, așa cum recunoaște și inculpatul, victima se îndepărta de locul faptei, iar la intervenția inculpatului victima s-a întors.
Solicită aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare inculpatului în urma înlăturării art. 73 lit. b pentru infracțiunea prev. de art. 183 Cod penal, în sensul aplicării unei sancțiuni cu privare de libertate.
Este adevărat că în cauă sunt elemente pentru reținerea infracțiunii de omor calificat, în forma intenției indirecte, fiind cert că inculpatul cunoștea împrejurarea că victima nu are piciorul stâng, iar lovitura aplicată victimei o punea în imposibilitate pe aceasta să se protejeze, astfel încât urmarea era ușor de întrevăzut.
Invocă practica judiciară în materie din acest punct de vedere în sens majoritar în sensul că se rețin prevederile art. 183 Cod penal.
Pentru aceste motive, solicită a se dispune în consecință.
Apărătorul desemnat din oficiu al intimatului inculpat susține că apelul declarat în cauză de parchet nu este în favoarea inculpatului, întrucât este vorba despre libertatea acestuia.
Consideră că în mod corect s-au reținut prevederile art. 73 lit. b Cod penal întrucât provocarea victimei a fost suficient de mare sau chiar mai mare decât acțiunea pe care inculpatul a avut-o împotriva acesteia.
Victima a încercat să-li facă dreptate singură, a provocat scandal în mai multe rânduri și consideră că instanța de fond a analizat în mod direct și nemijlocit toate probele de la dosar, pe care le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, latura penală fiind corect soluționată.
Consideră că este vorba despre o apreciere subiectivă a faptului că inculpatului trebuia să prevadă că lovitura dată din partea dreaptă spre stânga victimei ar fi dus la rezultatul produs, ținând seama și de puternica tulburare în care se afla inculpatul.
În ce privește latura civilă, consideră că apelul parchetului poate fi admis proporțional cu acțiunea inculpatului, care nu are antecedente penale și consideră că se poate reeduca mai ușor dacă ar primi o pedeapsă fără privare de libertate pentru a fi aproape de copii și a munci pentru a plăti despăgubirile civile.
Reprezentantul Ministerului Public solicitând cuvântul în replică, susține că este adevărat că practica judiciară a statuat că nu se poate pretinde să existe o echivalență sau o proporție între actul provocator și riposta inculpatului, stabilită pe baza unor criterii obiective. Este suficient să fi existat în realitate o stare de puternică tulburare sau emoție, raportat la împrejurările concrete ale faptei și persoana inculpatului.
În acest sens, invocă practica fostului Tribunal Suprem care este contradictorie, în sensul că sunt și soluții în acest sens, dar și contrare, în ideea că ar trebui să existe aceea proporționalitate și în acest sens invocă explicațiile din Tratatul prof..
Invocă de asemenea, opinia prof. în sensul că "pretinzând că existe o puternică tulburare determinată de actul provocator, aceasta obligă să se verifice existența unei echivalențe între intensitatea actului provocator și a tulburării produse. O asemenea corelație nu poate fi stabilită numai prin referire la subiectivitatea părților în conflict, deoarece nu este suficient ca actul victimei să fi fost recepționat de inculpat ca având o gravitate deosebită, mai trebuie ca obiectiv, în structura actului pretins provocator, să fi existat elemente care să determine o tulburare de o atare intensitate. Verificarea unei asemenea cerințe nu este posibilă, fără o referire la unele criterii obiective, cum ar fi experiența judecătorilor, modul de a riposta a unei persoane normale luată ca etalon, în condiții similare sau criterii. Chiar dacă existența unor proporții nu rezultă explicit din lege, conform art. 44 alin. 3, ea este implicită, fiind strâns legată de procesul evaluării tulburării și a actului provocator".
În aceste condiții, solicită să se aprecieze aceste argumente.
Apărătorul desemnat din oficiu al intimatului inculpat susține în replică că pot fi avute în vedere și viitor cod penal ce are o altă poziție față de scuza provocării și astfel de fapte.
Conform prevederilor art. 377 alin. ultim Cod procedură penală se acordă cuvântul intimatului inculpat, care lasă la aprecierea instanței asupra apelului parchetului.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 135/2009 Tribunalul Brăila, în baza art. 183 Cod penal cu aplicarea art.73. lit. b, art. 74 al.1 lit.a și c și art. 76 al. 1 lit.b a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă comisă la data de 08 martie 2009, victimă.
În baza art. 71 al.1 și al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. "a" teza a II a și lit. "b" Cod penal și anume a) dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice și (b) dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat.
În baza art. 861Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani stabilită în conformitate cu prevederile art. 862Cod penal în referire la art. 82 al.3 Cod penal.
În baza art. 71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art. 863Cod penal pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila.
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea.
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art.864Cod penal în referire la art. 83 Cod penal și art. 84 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, al neexecutării obligațiilor civile și neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere.
În baza art. 88 Cod penal din pedeapsa principală de 3(trei) ani închisoare aplicată inculpatului s-a dedus durata reținerii de 24 ore din data de 09 martie 2009 și durata arestării preventive de la data de 10 martie 2009 la 03.iulie 2009.
În baza art. 14 și 15 Cod procedură penală art. 998 și urm. cod civil și art. 313 din Legea 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006 s-au admis acțiunile civile formulate și a obligat inculpatul către partea civilă la plata sumelor de 6.000 lei(RON) cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei și 50.000 lei(RON) cu titlu de daune morale; către partea civilă - la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale; către partea civilă Spitalul Județean de Urgență B la plata sumei de 195,08 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei; către Spitalul Clinic Județean de Urgență "S " G la plata sumei de 3766,98lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei; către Serviciul de Ambulanță Județean B la plata sumei de 1038 lei reprezentând servicii de asistență medicală de urgență și transport sanitar.
În baza art. 189-191 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 500 lei reprezintă onorarii apărători din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul în data de 08.03.2009 a lovit cu pumnul pe victima, care căzând la pământ a suferit leziuni ce după o perioadă de timp i-au generat moartea.
Atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești inculpatul a declarat că recunoaște fapta.
În cursul urmăririi penale au fost administrate probe prin următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare le fața locului, procesul verbal de conducere în teren, declarațiile inculpatului și martorilor, raportul de constatare medico-legală (autopsie).
S-a reținut că fratele victimei, numitul s-a constituit parte civilă cu suma de 6.000 lei reprezentând despăgubiri materiale-cheltuieli de înmormântare și cu suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale iar mama victimei pe nume -, prin curator s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000lei cu titlu de daune morale.
Prin adresa nr8597/26.05.2009 Spitalul de Urgență Județean B s-a constituit parte civilă cu suma de 195,08 lei.
Spitalul Clinic Județean de Urgență G, cu adresa nr.14567 din 15.05.2009, s-a constituit parte civilă cu suma de 3766,98 lei cu titlu de cheltuieli efectuate cu victima.
Serviciul de Ambulanță B cu adresa fără număr din 28.05.2009 s-a constituit parte civilă cu suma de 1038,4 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență și transport sanitar.
În faza cercetării judecătorești s-a procedat la audierea părții civile în nume propriu și pentru mama sa -.
În cursul judecății s-a procedat, de asemenea, la audierea inculpatului și a martorilor și au fost depuse acte în circumstanțiere.
Din analiza și interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, instanța a reținut că inculpatul și victima au fost consăteni ambii au locuit în com. iar în seara zilei de 08 martie 2009, în jurul orelor 21, inculpatul se afla în locuința sa împreună cu fiul său și la un moment dat cei doi au auzit zgomot de geam spart motiv pentru care inculpatul a ieșit în curte, situație în care l-a văzut pe îndepărtându-se pe bicicletă.
Inculpatul a ieșit în stradă și strigând la victimă i-a reproșat conduita sa fiind sigur că aceasta i-a distrus geamurile fiindcă o mai făcuse și altă dată. Victima s-a întors și apropiindu-se cu bicicleta de inculpat acesta a lovit-o cu pumnul în zona feței. Urmare loviturii aplicate victima a fost proiectată la sol, lovindu-se cu capul de acesta. În cădere, victimei i s-au desprins de la gât ochelarii și o praștie pe care o purta în permanență.
Inculpatul, în prezența fiului său, a constatat că victimei îi curge sânge din, din gură și din urechea. Văzând aceasta inculpatul a sesizat Salvarea și organele de poliție.
Inițial, victima a fost transportată de Serviciul de Ambulanță la Spitalul de Urgență Județean B iar apoi la Spitalul județean de Urgență
Diagnosticul inițial a fost de "politraumatism prin agresiune, acut și comă de gradul III". S-a intervenit chirurgical însă la data de 18 martie 2009 victima a decedat.
Din raportul de constatare medico-legală nr.132/C din 19.03.2009 al Spitalului Județean G, rezultă că "moartea numitului a fost violentă. E-a s-a datorat unui hematom extra dural de emisfer stâng, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură complexa de boltă și bază craniană, cu contuzie cerebrală și cerebeloasă, complicat în evoluție și cu bronhopneumonie. Între leziunile traumatice cranio-meningo-cerebrale și moartea victimei există legătură directă de cauzalitate. După topografia leziunilor traumatice cranio-cerebrale tanato generatoare se poate aprecia că în momentul producerii lor, victima se afla cu fața spre agresor."
Având în vedere situația de fapt reținută, în drept, fapta inculpatului de a lovi în ziua de 08 martie 2009 pe cu pumnul în zona feței, o singură dată, urmare faptului că aceasta îi spărsese cu o praștie mai multe geamuri de la locuință, lovitură în urma căreia victima a căzut la pământ și care a produs leziuni ce au generat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma preterintenției, aspect care se deduce din împrejurarea că inculpatul a lovit cu pumnul, o singură dată și în stare de provocare.
S-a apreciat că săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatului au fost dovedite, și se impune condamnarea acestuia proporțional gradului de pericol social al faptei comise, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de culpa comună a victimei și inculpatului, de persoana și conduita procesuală a inculpatului, de faptul că nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art.72 Cp, a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru această infracțiune, gradul de pericol social concret al faptei comise, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorii sociale încălcate, fapta prin natura ei foarte gravă, afectând cea mai importantă valoare socială respectiv viața persoanei.
S-au avut în vedere însă datele personale ale inculpatului, faptul că se află la primul conflict cu legea penală și pe toată durata procesului penal a avut o conduita corespunzătoare recunoscând fapta comisă.
De asemenea s-aținut seama că victima a avut o comportare provocatorie, recurgând la spargerea geamurilor de la locuința inculpatului,conduită care a fost de natură să provoace inculpatului o puternică tulburare, cu atât mai mult cu cât aceasta nu se întâmpla pentru prima dată, fiind de natură să determine reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței provocării prevăzută de art. 73 lit. b
De asemenea, s-a avut în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, atitudinea sinceră în cursul procesului pentru a fi reținute ca circumstanțe atenuante prevederile art.74 lit.a și c, apreciindu-se astfel că aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum coborât sub minimul special prevăzut de lege, în conformitate cu dispozițiile art. 76 al. 1 lit. "b" Cp, respectiv o pedeapsă de 3(trei) ani închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cp și anume reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie instanța a reținut că natura faptei săvârșite, îndreptată contra vieții persoanei duce la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. "b" Cod penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei principale.
Deși în art. 71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006 se prevede că drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a - c Cod penal se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii este de observat că potrivit art. 11 al. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne.
Așadar atâta timp cât săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu are legătură cu vreo profesie, funcție ori activitate desfășurată de inculpat, instanța va considera că, indiferent de durata pedepsei și natura infracțiunii care au atras-o nu se justifică interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al.1 lit. c Cod penal.
Rămân neinterzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. "d" și "e" Cod penal în condițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor privitor la asigurarea respectului față de viața de familie.
În ceea ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei aplicate, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, însă se impune ca inculpatul având în vedere lipsa unui loc de muncă stabil, natura infracțiunii comise, gravitatea acesteia să fie supravegheat o perioadă de timp pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.
Astfel instanța în temeiul art. 861Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata de 6(șase ) ani stabilită în conformitate cu prevederile art. 862Cod penal în referire la art. 82 al.3 Cod penal iar în temeiul art. 71 al.5 Cod penal pe durata suspendării pedepsei principale să se dispună suspendarea executării pedepselor accesorii.
În conformitate cu prevederile art. 863Cod penal pe durata termenului de încercare se impune ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
Având în vedere dispozițiile art.359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.864Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că potrivit art.998 Cod Civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara și din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală reparație a pagubei cauzate.
Sarcina probei, în ceea ce privește cuantumul prejudiciului încercat de partea civilă revine acesteia, potrivit principiului statornicit în art.1169 Cod Civil: " cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească". (actori incumbit onus probandi)
Cu toate acestea, în situația în care inculpatul este de acord cu pretențiile formulate de parte civilă,această disponibilitate este de natură a exonera partea de a face proba celor pretinse.
În speță, s-a apreciat că deși în favoarea inculpatului se reține circumstanța provocării, se impune a fi obligat în întregime la plata sumelor pretinse de părțile civile întrucât,potrivit Deciziei 84 /1981 a Tribunalului Suprem (1981), dacă inculpatul a declarat fără rezerve că este de acord să plătească despăgubiri victimei el este obligat să plătească în întregime sumele pretinse.
Obligația de a repara prejudiciul, instituită prin art.998 - 999 Cod Civil se referă atât la prejudiciile materiale, cât și la cele morale, nepatrimoniale, răspunderea civilă delictuală fiind guvernată de aceleași reguli, atât în ceea ce privește daunele materiale, cât și cele morale.
În ceea ce privește întinderea despăgubirilor, instanța, a obligat inculpatul față de părțile civile cu sumele pretinse de acestea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
În mod greșit s-a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a provocării;
În situația în care instanța a reținut circumstanța atenuantă a provocării trebuia să-l oblige pe inculpat la plata despăgubirilor civile, proporțional cu propria sa culpă, în raport de culpa victimei.
Scopul pedepsei nu poate fi atins în cazul în speță prin suspendarea executării pedepsei, solicitându-se executarea acesteia în regim de detenție.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanța de fond, pe baza analizei probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, G, raportul de constatare medico legală coroborate cu declarațiile inculpatului care recunoaște fapta comisă, a constatat săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpat și a dat încadrarea corespunzătoare prevederilor legale.
De asemenea, în mod judicios instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului scuza provocării.
Circumstanța atenuantă a provocării este intim legată de starea de tulburare sau emoție determinată de agresiune. Ea presupune existența unei puternice stări de tulburare sau emoție determinată de conduita agresivă a victimei, așa încât activitatea infracțională să apară ca o consecință a acestei comportări.
În speță, rezultă cu claritate că din probele administrate în cauză că victima, în condițiile în care inculpatul se afla la domiciliu împreună cu fiul său, în jurul orelor 21,00 i-a spart, cu o praștie, geamurile locuinței.
de zgomotele produse de geamul spart, inculpatul a ieșit în curte și în stradă a observat victima plecând pe bicicletă. Inculpatul a ieșit în stradă și a strigat după victimă, iar aceasta s-a întors din drum, venind spre inculpat, care în momentul în care victima s-a apropiat i-a aplicat o lovitură cu pumnul în obrazul drept, lovitură ce a determinat dezechilibrarea victimei, căderea acesteia de pe bicicletă și lovirea cu capul de acostamentul străzii pietruite, având ca urmare decesul.
Această conduită a victimei, care din răzbunare, deoarece atât aceasta cât și inculpatul întrețineau relații sexuale sub forma concubinajului temporar cu aceeași femeie, a creat în mod firesc o puternică tulburare de moment a inculpatului.
Această stare de tulburare s-a accentuat, cu atât mai mult cu cât victima s-a întors din drum, venind spre inculpat și a determinat riposta acestuia de aol ovi cu pumnul în față.
Urmează a se constata că riposta inculpatului a fost în limite rezonabile, raportat la conduita victimei, care a spart geamurile locuinței inculpatului, existând deci o proporție rezonabilă între aceste acte (actul de provocare și actul de răspuns al inculpatului).
În aceste condiții, Curtea verificând constată existența unei echivalențe între actul provocator și tulburarea produsă inculpatului, ce a determinat riposta acestuia și pe cale de consecință, raportat la cazul în speță, Curtea constată existența scuzei provocării reținută în mod judicios de instanța de fond.
Pe cale de consecință, va respinge ca nefondat acest motiv de apel invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Referitor la pedeapsa aplicată, Curtea constată că aceasta a fost dată cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal și 73 lit. b Cod penal, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, care se află la primul impact cu legea penală și a avut o conduită sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.
Totuși, Curtea apreciază că aceste circumstanțe, atât reale cât și legale reținute în favoarea inculpatului, trebuie examinate ținând seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, și de urmările produse.
Or, în speță având în vedere urmarea produsă prin fapta săvârșită de inculpat, respectiv suprimarea vieții numitului, consătean și vecin cu inculpatul, se impune pentru asigurarea scopului pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, executarea pedepsei prin privare de libertate.
O pedeapsă neprivativă de libertate ar crea, pe lângă un sentiment de îndoială sau inechitate în raport de rudele victimei, un sentiment de neîncredere în rândul comunității locale cu privire la capacitatea de ripostă a statului, prin organele sale judiciare, față de asemenea fapte, cu un grad ridicat de pericol social, ce a dus la decesul unei persoane.
Mai concret, în rândul comunității din care inculpatul face parte, aplicarea unei sancțiuni neprivative de libertate nu ar asigura pe deplin nici scopul preventiv și nici scopul educativ al sancțiunii penale.
În consecință, se va admite acest motiv de apel al parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila și în rejudecare se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată de instanța de fond prin privare de libertate.
Referitor la latura civilă a cauzei, Curtea constată că aceasta nu a fost în mod judicios soluționată.
Este adevărat, că potrivit deciziei nr. 84/19881 al Tribunalului Suprem, dacă inculpatul a declarat fără rezerve că este de acord să plătească despăgubiri victimei, el este obligat să plătească în întregime sumele pretinse, chiar dacă în favoarea acestuia se reține scuza provocării.
Decizia sus menționată este o decizie de speță, iar opinia Curții este aceea că dacă inculpatul este obligat la despăgubiri în limitele cerute de către părțile civile, având în vedere acordul de voință al acestuia, în condițiile în care se reține în favoarea inculpatului scuza provocării, față de părțile civile ar opera instituția îmbogățirii fără justă cauză.
Nu trebuie omis în primul rând faptul că despăgubirile civile în procesul penal, se datorează raportului de cauzalitate dintre fapta penală și prejudiciu și, pe cale de consecință, aceste despăgubiri trebuie să asigure o justă reparare a pagubei, în raport de natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului.
În cazul în speță, când instanța de judecată a constatat că inculpatului trebuie să i se rețină o circumstanță legală de reducere a pedepsei, respectiv scuza provocării prev. de art.73 lit. b Cod penal, acest lucru în mod automat trebuie să se reflecte și pe latura civilă a cauzei, ca urmare a raportului de cauzalitate mai sus menționat.
Mai concret, instanța este obligată să țină cont și de contribuția victimei ca urmare a atitudinii sale la producerea faptei de către inculpat, să o cuantifice și să o reflecte din latura penală a speței, în latura sa civilă. În caz contrar, mergându-s enunmai pe acordul de voință și disponibilitate a inculpatului de a plăti în totalitate pretențiile părților civile s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a acestora, situație care nu ar fi echitabilă față de inculpat.
În consecință, existând o cauză legală, respectiv scuza provocării, de atenuare a pedepsei, aceasta urmează a se reflecta și pe latura civilă a cauzei prin diminuarea cuantumului la care a fost obligat inculpatul către părțile civile constituite în cauză.
Analizând caracteristicile speței, Curtea apreciază că atitudinea provocatoare a victimei de a sparge cu praștia geamurile locuinței inculpatului din cauză șicanatorie, determină o culpă de 50 % în favoarea acestuia.
Pe cale de consecință, reținând culpa victimei de 50 % la săvârșire a faptei reținute în sarcina inculpatului, pe latură civilă se va dispune reducerea cuantumului despăgubirilor stabilite de către instanța de fond, conform culpei victimei cu 50 %.
Deoarece celelalte dispoziții ale hotărârii apelate sunt legale și temeinice urmează a fi menținute.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, privind pe inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 1.10.1969 în comuna, județul B, CNP: -, domiciliat în comuna, județul B) declarat împotriva sentinței penale nr. 135/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr- și, în consecință:
Desființează, în parte, sentința penală nr. 135/08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila și, în rejudecare:
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile privind aplicarea art. 861- 866Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale și a celei accesorii.
Reduce despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul, astfel:
- de la 6000 lei la 3000 lei, către partea civilă cu titlu de cheltuieli pentru înmormântarea victimei;
- de la 50.000 lei la 25.000 lei către partea civilă cu titlu de daune morale;
- de la 50.000 lei la 25.000 lei către partea civilă - cu titlu de daune morale;
- de la 195,08 lei la 97,54 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență B;
- de la 3766,98 lei la 1883,49 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " G;
- de la 1038 lei la 519 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Galați.
Cu recurs în termen de 10 zile de lapronunțarepentru intimatul inculpat și de lacomunicarepentru intimatele părți civile-( comuna, județul B), ( comuna, județul B), (comuna, județul B),Spitalul Județean de Urgență "Sf. ",Spitalul Județean B și Serviciul de Ambulanță
Pronunțată în ședință publică astăzi 14.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. /16.12.2009
Tehn. /28.12.2009
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea
