Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ Nr. 15
Ședința publică din 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan judecător
JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni judecător
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentat prin - procuror
La ordine au venit spre soluționare, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, inculpații și și de partea civilă - prin curator, împotriva sentinței penale nr. 167/12 octombrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat, apelantul inculpat, asistat de apărător ales - avocat, curatorul pentru apelanta parte civilă, reprezentată de apărător ales - avocat, intimatul inculpat, asistat de avocat desemnat din oficiu și intimatul inculpat, asistat de apărător ales - avocat; lipsă fiind apelanta parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța învederează părților și apărătorilor aleși că la termenul anterior s-a solicitat de către apărătorul ales al apelantei părți civile schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii pentru toți inculpații săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei și că s-a invocat de către apărătorul ales la apelantului inculpat excepția tardivității apelului declarat de apelanta parte civilă, urmând a pune concluzii și cu privire la aceste aspecte.
Avocat, pentru apelanta parte civilă, arată că față de situația de fapt reținută prin rechizitoriu, solicită schimbarea încadrării juridice și depune la dosar o planșă fotografică pentru dovedi numărul mare de leziuni pe care le-a suferit victima datorită loviturilor primite de la toți inculpații.
Cu privire la excepția de tardivitate a apelului declarat de partea civilă, arată că la fila 226 dosar fond, întrucât partea civilă (mama decedatului) nu a fost prezentă, a solicitat prin apărătorul ales comunicarea dispozitivului hotărârii și ulterior a declarat apel.
Fiind întrebați de instanță, apelanții inculpați și și intimații inculpați și, precizează pe rând că nu au aspecte noi de declarat și nu doresc să dea declarație în fața instanței de apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, arată că apelul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ vizează netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond în ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și celorlalți inculpați și a modalităților de executare a pedepselor care nu corespunde gradului de pericol social și împrejurările săvârșirii faptelor.
Arată că în cauză inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și lovituri cauzatoare de moarte, iar ceilalți inculpați au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și, în raport de aceste infracțiuni, instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante și a coborât pedepsele mult sub limitele prevăzute de lege.
Solicită admiterea apelului formulat de Parchet, desființarea hotărârii recurate sub aspectul cuantumului pedepselor și a modalității executării pedepselor, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, majorarea pedepsei pentru inculpatul prin înlăturarea circumstanțelor atenuante și înlăturarea prevederilor art. 86/1 și art.86/2 Cod Penal pentru ceilalți inculpați.
Solicită menținerea stării de arest preventiv inculpatului.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice solicitată de apărătorul ales al apelantei părți civile, arată că, sub aspectul probelor existente în cauză, nu există probe certe că există o legătură între infracțiunea de tâlhărie și decesul victimei,iar martorii au declarat că inculpatul a reacționat când victima l-a apucat de mână pe inculpatul și menționează că existența unui dubiu, profită inculpatului.
Cu privire la excepția de tardivitate invocată de apărătorul ales al apelantului inculpat, apreciază că apelul declarat de partea civilă prin curatorul, este tardiv.
Avocat, apărător ales al apelantei parte civilă, arată că atâta timp cât partea civilă nu a fost prezentă în cauză, iar ulterior apărătorul părții civile a solicitat comunicarea hotărârii, consideră că apelul părții civile este declarat în termen.
Considerând apelul părții civile ca fiind declarat în termen, solicită reanalizarea hotărârii sub toate aspectele și arată că nu se pot disocia faptele inculpaților.
Precizează că tâlhăria a avut loc asupra părții vătămate care a dat o declarație completă și a arătat detaliat tot ce s-a întâmplat atunci, că a fost tâlhărit de un telefon și un portofel.
Arată că toți cei trimiși în judecată și condamnați au părăsit într-o primă fază locul faptei, dar s-au întors și inculpatul aflat în stare de arest l-a văzut pe victima că sună la telefonul mobil și dându-și seama că anunță poliția despre cele întâmplate, l-a lovit.
Arată că instanța de fond nu a avut în vedere că tâlhăria a fost urmată de lovirea victimei pentru asigurarea scăpării.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât în mod nejustificat s-a înlăturat declarația părții vătămate, care se coroborează cu raportul medico legal aflat la filele 28-30 dosar urmărire penală, din care rezultă că victima prezenta leziuni multiple, leziuni care nu puteau fi create din lovituri simple ci cu piciorul.
Arată că încadrarea juridică corectă este cea solicitată a fi schimbată în dosar și nu poate fi o altă încadrare juridică întrucât nu poate fi disociată moartea victimei de tâlhărie, respectiv, art.211 al.3 Cod Penal - forma agravantă tâlhăriei urmată de moartea victimei pentru toți inculpații, pentru că toți au lovit.
Precizează că are certitudinea că nimeni nu știe cine l-a omorât pe victima.
Arată că este de acord cu apelul declarat de parchet și precizează că solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător ales, conform chitanței depuse la dosar.
Avocat, apărător ales al apelantului inculpat, solicită respingerea apelului formulat de Parchet și apreciază că nu se justifică în nici un mod agravarea pedepsei aplicate inculpatului.
Arată că instanța de fond a apreciat în mod justificat și a aplicat art.74 lit.a Cod Penal, reținând că inculpatul avut o conduită bună și înainte de acest incident și apreciază că în cauză s-ar fi putut aplica și dispozițiile art.74 lit. Cod Penal, întrucât inculpatul a colaborat cu organele de anchetă, a avut o poziție sinceră asumându-și fapta chiar înainte de decesul victimei ce a survenit după 6 zile.
Precizează că inculpatul a avut un loc de muncă stabil, nu era un element care să fi avut probleme cu legea, acest incident fiind un eveniment singular în viața lui.
Menționează că inculpatul a regretat fapta, și-a asumat în totalitate vina și a fost de acord să plătească despăgubiri, în măsura în care acestea vor fi dovedite.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă, arată că partea civilă a fost reprezentată de curator care a fost prezent la toate termenele de judecată cât și la pronunțarea din 12 octombrie, iar apelul a fost declarat la data de 26 octombrie în condițiile în care ultima zi de declarare a apelului a fost 23 octombrie și partea civilă a fost reprezentată de apărător ales.
Menționează că este adevărat că partea civilă a solicitat comunicarea hotărârii dar nu pentru a curge termenul de apel d e la acea dată, iar apelul este tardiv, fiind declarat peste 3 zile de la împlinirea termenului de declarare.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice solicitată de apărătorul apelantei parte civilă, arată că nu este de acord cu schimbarea încadrării juridice întrucât în cauză sunt două părți vătămate - - parte vătămată pentru infracțiunea de tâlhărie și - victima infracțiunii prevăzute de art.183 Cod Penal, care nu are nicio legătură cu tâlhăria, ci doar intervenit în altercația din bar.
Precizează că din declarația barmaniței rezultă că toți se aflau în stare de ebrietate, a intervenit fără să știe pentru ce a intervenit, fără să știe despre ce poate fi vorba, iar declarația părții vătămate la instanța de fond a fost confuză, declarând că nu-și aduce aminte, nu a relatat nimănui ce se întâmplase, nu a realizat că îi dispăruseră banii și telefonul mobil și față de toate aceste aspecte, apreciază că nu poate fi vorba despre schimbarea încadrării juridice.
Apreciază că pedeapsa de 4 ani aplicată inculpatului este exagerată având în vedere prevederile "de lege ferenda" în care pentru infracțiunea de tâlhărie, noul Cod Penal, pedeapsa este de la 3 la 10 ani, iar pentru lovituri cauzatoare de moarte este de maxim 12 ani.
Arată că prin aplicarea dispozițiilor art.74 lit.c Cod Penal, se poate scădea cuantumul pedepsei.
Solicită admiterea apelului formulat de inculpatul și respingerea apelurilor declarate de Parchet și de partea civilă.
Cu privire la starea de arest a apelantului inculpat, arată că inculpatul a fost arestat din octombrie 2008, efectuând o perioadă lungă de detenție, a colaborat cu organele judiciare, și-a asumat fapta, iar o prelungire a stării de arest preventiv nu se poate justifica.
Menționează că apelantul inculpat arătat cum a lovit cu victima, dar nu această lovitură a produs decesul ci leziunile produse prin cădere.
Avocat, apărător ales al apelantului inculpat, cu privire la apelul declarat de partea civilă, arată că achiesează concluziilor puse de reprezentantul parchetului, precizând că apelul este tardiv, partea civilă fiind reprezentată de curator și de apărător ales.
Pe fondul cauzei, față de cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al părții civile, solicită respingerea cererii ca fiind nefondată, întrucât în cauză sunt două părți vătămate și două infracțiuni distincte, iar pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, infracțiunea a fost reținută în sarcina inculpatului arestat, a cărei vinovăție a fost clar dovedită.
Solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de apărătorul ales al părții civile.
Solicită respingerea apelului formulat de parchet cu privire la inculpatul și arată că la instanța de fond s- analizat corect persoana și conduita inculpatului, care este tânăr,este elev, este la primul contact cu legea penală.
Menționează că poate ar fi fost necesar reținerea stării de provocare, întrucât era clar că părțile vătămate erau în stare de ebrietate și au provocat incidentul.
Învederează că s-a reținut că inculpații stau în zona în care s-a produs incidentul și sunt persoane liniștite.
Apreciază, sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante de către instanța de fond, hotărârea ca fiind legală și temeinică pentru inculpatul și solicită respingerea apelului formulat de parchet.
În baza art.361, 379 pct.2 lit.a Cod Procedură penală, solicită admiterea apelului formulat de inculpatul, condamnat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie și arată că sunt 2 fapte materiale: inculpatul a luat telefonul părții vătămate și l-a lăsat pe geam și a acceptat împărțirea chipsurilor și a țigărilor cumpărate cu banii părții vătămate.
Invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței penale apelate sub aspectul condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și arată că se impune reținerea dispozițiilor art.345 și următoarele Cod Procedură penală întrucât nu s-a reținut apărarea inculpatului că a făcut doar un gest impulsiv de a lua telefonul pentru a se pune la adăpost, dar l-a lăsat pe geam.
Apreciază că nu sunt întrunite elementele pe latură subiectivă ale infracțiunii de tâlhărie pentru lipsa intenției și apreciază că în sarcina inculpatului trebuie reținută ca încadrare juridică complicitate la infracțiunea de tâlhărie întrucât doar luat și a consumat chipsuri și țigări cumpărate cu banii părții vătămate.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, cu privire la apelul formulat de partea civilă, arată că este tardiv având în vedere dispozițiile art.363 pct.3 Cod Procedură penală care prevăd că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul de apel curge de la pronunțare.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice solicitată de apărătorul părții civile, solicită respingerea cererii și arată că în sarcina inculpatului a fost reținută infracțiunea de tâlhărie, faptă care nu are nicio legătură cu decesul victimei, din punct de vedere al contribuției la actul material.
Precizează că se raliază concluziilor formulate de apărătorii apelanților inculpați și solicită respingerea apelului formulat de parchet, apreciind sentința penală apelată ca fiind legală și temeinică, întrucât în mod corect instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante.
Solicită reținerea circumstanțelor reale ale inculpatului și gradul de participare al inculpatului la săvârșirea infracțiunii și arată că cel care l- luat și l-a lovit este inculpatul, iar inculpatul doar consumat și țigări.
Solicită reținerea circumstanțelor personale ale inculpatului și arată că este infractor primar, la data săvârșirii infracțiunii era un element cu un comportament ireproșabil, nu a mai avut alte incidente.
Apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și precizează că nu solicită acordarea onorariului pentru asistență juridică din oficiu.
Avocat, apărător ales al intimatului inculpat, cu privire la apelul formulat de partea civilă, se raliază opiniei colegilor apărători ai inculpaților și arată că orice parte poate fi reprezentată, curatorul pentru partea civilă acoperă lipsa părții civile la termen, duce la concluzia că în cauză termenul de apel curge de la pronunțare, iar apelul părții civile este tardiv.
Apreciază că solicitarea apărătorului părții civile de schimbare a încadrării juridice este nefondată întrucât sunt două fapte distincte, iar victima nu a fost subiect pasiv al infracțiunii de tâlhărie ci doar al infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
Cu referire la motivul invocat de apărătorul părții civile că victima a fost lovită de toți inculpații, arată că acest lucru este infirmat de declarația inculpatului care a declarat că este singurul care a lovit victima.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a dat eficiență declarației părții civile dată în cursul urmăririi penale, întrucât declarația dată de acesta în fața instanței de fond este confuză și contrară celei date la urmărirea penală și a martorilor.
Menționează că partea vătămată se afla în bar când victima căzuse deja, din declarația martorilor audiați, rezultă că în momentul în care s-a produs împingerea, inculpatul se afla în bar, dar cea mai concludentă declarație este cea martorei care a surprins toate aspectele.
Apreciază cererea de schimbare a încadrării juridice ca fiind nefondată.
Cu privire la apelul formulat de parchet, solicită respingerea apelului ca nefondat și apreciază hotărârea ca fiind legală și temeinic motivată.
Arată că în considerentele hotărârii se regăsește o analiză minuțioasă a probelor pentru individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, fiind corect reținute circumstanțe atenuante, circumstanțele reale și personale ale inculpatului și menționează că nu trebuie ignorată modalitatea de izbucnire a conflictului spontan.
Precizează că în al doilea incident din bar unde se aflau inculpatul și inculpatul, partea vătămată a fost lovită din nou pentru că partea vătămată îl sugruma.
Arată că inculpatul este elev în clasa a XII-a, are o atitudine socială bună așa cum rezultă din referatul întocmit de specialiștii psihologi, conștientizează fapta și este traumatizat de acest incident.
Apreciază că inculpatul se va putea îndrepta și nu va mai săvârși fapte antisociale.
Solicită respingerea apelului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ.
Cu privire la apelurile formulate de apelanții inculpați și, dacă vor fi admise aceste apeluri, solicită extinderea efectelor apelurilor și pentru intimați.
Reprezentantul parchetului, cu privire la apelurile formulate de apelanții inculpați și, arată că în mod corect s-a reținut comiterea infracțiunii de tâlhărie, întrucât inculpații s-au înțeles să sustragă portofelul părții vătămate.
Menționează că nu se poate reține provocarea la infracțiunea de tâlhărie și solicită respingerea apelurilor formulate de apelanții inculpați și.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut săvârșirea faptei, nu s-a sustras de la cercetări și menționează că a comis fapta pe fondul consumului de alcool.
Precizează că nu a urmărit să-i facă rău victimei ci doar a vrut să-l apere pe inculpatul.
Arată că regretă fapta și solicită redozarea pedepsei aplicate, menționând că numai el a lovit victima cu o singură lovitură de aplicată în umăr.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și achiesează concluziilor formulate de apărătorul său ales.
Intimații inculpați și, având pe rând ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin nr. 167/P din 12.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul - s-a dispus condamnarea inculpatului, născut la data de 05.04.1987 în P N, județul N, fiul lui și al, CNP -, domiciliat în P N,-, - etaj 2,. 49, județul N, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b,c, alin. 21lit. a, Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a, 76 alin. 1 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a, 76 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 4 ( patru ) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, aceea de 4 ( patru ) ani închisoare.
În baza art. 357 alin. 3 Cod procedură penală, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive, de la 29.10.2008 la zi.
Au fost condamnați fiecare din inculpații, născut la data de 20.12.1987 în P N, județul N, fiul lui și al, CNP -, domiciliat în P N,-, -. 49, județul N, cu reședința în comuna, județul N, la familia, fără antecedente penale, născut la data de 13.01.1990 în P N, județul N, fiul lui și al, CNP -, domiciliat în P N,-, - scara A,. 35, județul N, fără antecedente penale, și, născut la data de 17.05.1990 în P N, județul N, fiul lui și al, CNP -, domiciliat în P N, strada -. - nr. 71, -. 32, județul N, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b,c, alin. 21lit. a, Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a, 76 alin. 1 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare.
În baza art. 357 alin. 3 Cod procedură penală, s-a interzis inculpaților, și exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 861și 862Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale aplicată inculpaților, și, pe termenul de încercare de 5 ani.
În baza art. 863Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpații se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență;
Supravegherea inculpaților va fi exercitată de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, 998 și urm. Cod civil, au fost obligați în solidar inculpații, și să plătească părții civile 52 lei daune materiale și 2000 lei daune morale.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, 998 și urm. Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, prin curator, 6.500 lei daune materiale, 100 lei lunar contribuție de întreținere începând cu data de 28.10.2008 și până la încetarea stării de nevoie și 70.000 lei daune morale.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat să plătească statului câte 1.500 lei, cheltuieli judiciare avansate.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 23.10.2008, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în casa fraților și. În jurul orelor 2130-2200, s-au hotărât să meargă în barul "" din cartierul al mun. P
Aici, frații au rămas doar un sfert de oră, după care au plecat. Inculpatul s-a întâlnit în bar cu ceilalți inculpați, cu care era prieten, și a rămas în bar continuând să consume băuturi alcoolice împreună. În bar se aflau și partea civilă și victima. Și aceștia consumau băuturi alcoolice.
Observând că partea civilă are bani la el, inculpații s-au hotărât să-i sustragă. La un moment dat, partea civilă a ieșit din bar. Inculpații l-au urmat și, în fața barului, l-au lovit cu pumnii și picioarele, deposedându-l de un telefon mobil și de portmoneu. Inculpații au ascuns telefonul mobil pe un pervaz al unui geam al barului, după care au plecat cu portmoneul. în portmoneu, au găsit suma de 52 lei și acte de identitate. Inculpații au luat banii și au aruncat portmoneul într-o grădină, de unde a fost ridicat de polițiști și restituit părții vătămate. Inculpații au cumpărat țigări, chipsuri și s-au plimbat cu un taximetru, după aproximativ o oră revenind în barul "".
La întoarcerea în bar, partea civilă le-a cerut inculpaților să-i înapoieze bunurile, ocazie cu care a fost din nou lovit de inculpații, cu pumnii, și, cu o sticlă. În acel loc se afla și cealaltă victimă, care vorbea la telefon. că vrea să anunțe poliția, inculpatul l-a lovit pe, o singură dată, cu pumnul în față.
Văzând că victima a căzut la pământ, lovindu-se cu capul de beton, inculpații au fugit. Cu un taximetru au vrut să meargă la bunicii inculpatului din comuna, însă, pe drum, au fost sunați de părinți și au renunțat.
Urmare loviturilor primite de la inculpați, partea civilă a suferit leziuni traumatice (plagă, echimoze, hemoragie), care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijire medicală.
Victima a fost transportat la Spitalul Județean N, unde a decedat. Moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de origine centrală, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală și dilacerare de cerebel.
Situația de fapt reținută a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești. Astfel, declarațiile inculpaților date în faza urmăririi penale și a inculpatului dată în faza judecății, în care au recunoscut săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute anterior, descriindu-le amănunțit, se coroborează cu declarațiile date de martorii, și (fostă ) și cu declarațiile părții civile date în faza urmăririi penale.
Instanța de fond a înlăturat din probatoriul administrat declarația părții civile, dată în cursul judecății, în care a arătat că victima a fost lovită de toți inculpații, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate. Astfel, niciunul dintre cei trei martori ascultați atât în faza urmăririi penale cât și în faza judecății nu a văzut momentul în care victima a fost lovită, ci doar că era căzută în fața barului, pe beton, ei doar bănuind că victima a fost lovită de inculpați, iar partea civilă nu a oferit nicio explicație plauzibilă a faptului că în cursul urmăririi penale nu a declarat, așa cum a făcut-o în cursul judecății, că toți inculpații au lovit victima. Partea civilă a declarat, în faza urmăririi penale, că a înțeles că unul dintre inculpați a lovit victima. Pe de altă parte, partea civilă nici nu putea să vadă cine l-a lovit pe, pentru că în acel moment se afla căzut în bar deoarece fusese lovit de inculpații, cu pumnii, și, cu o sticlă, iar cealaltă victimă a fost lovită pe terasa din fața barului.
Instanțade fond a înlăturat din probatoriul administrat și declarația martorului G, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate (nu există dovezi că toți inculpații au lovit victima și nici că acesta a fost lovit și de partea civilă.
Astfel, susținerile părții civile, prin curatorul său, că toți inculpații au lovit victima nu au putut fi primite, probatoriul administrat în cauză demonstrând că singurul care a lovit victima a fost inculpatul.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 1846 din 23.10.2008 întocmit de P N, a rezultat că partea civilă a suferit leziuni traumatice (plagă, echimoze, hemoragie), care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijire medicală.
Din raportul de necropsie nr. 256 din 29.10.2008 întocmit de P N, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de origine centrală, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală și dilacerare de cerebel.
Faptele inculpatului, așa cum au fost reținute și dovedite, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie și loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b,c, alin. 21lit. a Cod penal și art. 183 Cod penal.
Faptele inculpaților, și, așa cum au fost reținute și dovedite, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b,c, alin. 21lit. a Cod penal.
Astfel, s-a dovedit că inculpatul a lovit cu pumnul, o singură dată, victima, care s-a dezechilibrat și a căzut cu capul de beton, suferind leziuni care au condus la decesul acesteia și că toți inculpații au lovit victima și au deposedat-o de bunuri.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana fiecărui inculpat și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gradul de pericol social al faptelor săvârșite a rezultat din modul și mijloacele săvârșirii lor, din împrejurările în care au fost săvârșite, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, așa cum au fost reținute anterior, și din persoana și conduita fiecărui făptuitor.
Faptele au fost săvârșite pe fondul consumului de alcool atât al inculpaților cât și al victimelor, de mai multe persoane, care au acționat cu intenție directă, în cazul infracțiunii de tâlhărie, respectiv de o singură persoană, care a acționat cu praeterintenție, în cazul infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni mai înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, s-au reținut dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal, referitoare la concursul real de infracțiuni.
Inculpatul are vârsta de 22 de ani, studii 11 clase, este muncitor, nu este căsătorit și nu are copii minori. Referitor la conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, instanța de fond a reținut că acesta nu are antecedente penale și nu există date din care să rezulte că ar fi avut o conduită contrară regulilor de conviețuire socială. în considerare în întregul său, conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii a fost bună și a caracterizat favorabil persoana sa, pentru a fi considerată circumstanță atenuantă.
După săvârșirea infracțiunii, inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere a săvârșirii faptei și de regret. Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune a rezultat că inculpatul deține resursele necesare în vederea reintegrării sale sociale. favorabilă din cadrul comunității, regretul față de fapta comisă, prestarea de activități lucrative și conștientizarea gravității faptei pot conduce la scăderea riscului de a reitera comportamentul infracțional.
Având în vedere cele anterior reținute, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și 4 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prin reducerea pedepselor sub minimul special, în condițiile art. 76 alin.1 lit.b și alin. 2 Cod penal, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal. Aceste pedepse au fost aplicate pe măsura tulburării pe care faptele au produs-o în mediul social și pot asigura scopul prevăzut în art. 52 Cod penal.
Cele două pedepse astfel stabilite au fost contopite potrivit regulilor arătate în art. 34 lit. b Cod penal.
Inculpatul are vârsta de 22 de ani, studii 12 clase, este elev în clasa a-XIII-a la Liceul Forestier P N, nu este căsătorit și nu are copii minori. Inculpatul are vârsta de 18 ani, studii 11 clase, este elev în clasa a-XII-a la Liceul Economic din P N, nu este căsătorit și nu are copii minori. Inculpatul are vârsta de 18 ani, studii 7 clase, nu are ocupație, nu este căsătorit și nu are copii minori.
Aceștia nu au avut antecedente penale și nu au existat date din care să rezulte că ar fi avut o conduită contrară regulilor de conviețuire socială. Conduita lor înainte de săvârșirea infracțiunii a fost bună și a caracterizat favorabil persoanele lor, pentru a fi considerată circumstanță atenuantă.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor și le-au regretat. Din referatele de evaluare întocmite de Serviciul de probațiune a rezultat că inculpații deține resursele necesare în vederea reintegrării sale sociale, cu condiția continuării studiilor și reducerii consumului de alcool.
Față de cele ce preced, fiecare dintre cei trei inculpați a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prin reducerea pedepsei sub minimul special, în condițiile art. 76 alin.1 lit.b Cod penal, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii, s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal, pe durata prevăzută în art. 71 alin. 2 Cod penal.
Pentru interzicerea drepturilor civile, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, gradul de pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpaților, precum și pedeapsa principală aplicată duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond a apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, luând în considerare natura și durata pedepsei principale aplicate, instanța a apreciat că interzicerea acestor drepturi este proporțională cu situația care a determinat-
Ținând seama de lipsa antecedentelor penale, de recunoașterea faptelor și regretul manifestat, cât și de situația familială și profesională a inculpaților, și, instanța a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și, chiar fără executarea pedepsei, nu vor mai săvârși infracțiuni. Cum au fost întrunite cerințele art. 861Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate acestor inculpați, pe termenul de încercare de 5 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 862Cod penal și s-au stabilit măsurile de supraveghere arătate în art. 863Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților asupra posibilității revocării suspendării sub supraveghere.
Ca urmare a suspendării executării pedepsei principale, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că s-au constituit părți civile în procesul penal mama victimei, prin curator, solicitând tragerea inculpatului la răspundere civilă prin obligarea la plata a 6500 lei cheltuieli de înmormântare și praznice ulterioare, 1000 lei prestație lunară de întreținere, datorată de la data săvârșirii faptei, având în vedere că este foarte bolnavă și că se afla în întreținerea victimei și - lei daune morale, având în vedere suferința profundă provocată de moartea singurului ei fiu și partea vătămată cu suma de 30000 lei reprezentând daune materiale și morale.
Analizând temeinicia pretențiilor civile formulate, instanța a constatat că, prin faptele lor, săvârșite cu vinovăție, inculpații au cauzat părților civile prejudicii de repararea cărora sunt răspunzători, în baza art. 998 și urm. Cod civil.
Astfel, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor și, partea civilă a cheltuit suma de 6500 lei pentru înmormântarea victimei și pentru praznicele ulterioare.
Din înscrisurile depuse la dosar (filele 82-90), a rezultat că partea civilă este bolnavă, fiind încadrată în categoria persoanelor cu handicap, având anulată capacitatea de satisfacere a trebuințelor bazale (igienă, nutriție, securitate), având nevoie de sprijin permanent din partea altei persoane. Până la decesul fiului ei, a fost în îngrijirea acestuia, ulterior, la data de 10.12.2008, fiind instituită curatela. În aceste condiții, a fost justificată cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata unei prestații lunare, începând cu data decesului victimei și până la încetarea stării de nevoie și, având în vedere adeverința privind veniturile obținute de victimă anterior decesului (fila 84), inculpatul a fost obligat la plata lunară a sumei de 100 lei.
Pentru suferințele psihice cauzate de moartea sigurului ei fiu, în al cărei sprijin se afla datorită stării de boală în care se găsește, instanța l-a obligat pe inculpatul și la plata sumei de 70000 lei daune morale.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă, având în vedere întrunirea cerințelor pentru atragerea răspunderii civile delictuale, inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 52 lei daune materiale, care i-a fost sustrasă prin violență, iar pentru suferințele fizice și psihice avute în perioada celor 7-8 zile de îngrijire medicală și pentru stresul inerent purtării acestui proces, la plata sumei de 2000 lei daune morale.
În ceea ce privește măsura arestării preventive a inculpatului, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au impus în continuare privarea de libertate a inculpatului și, având în vedere condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, în baza art. 350 Cod procedură penală, a menținut măsura. Timpul reținerii și arestării preventive a fost scăzut din durata pedepsei aplicate.
Ca o consecință a condamnării lor, în baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuielile judiciare avansate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, inculpații, și partea civilă prin curator.
Procurorul prin motivele de apel expuse în scris la dosarul cauzei a înțeles să critice decizia apelată sub următoarele aspecte:
Pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și lovituri cauzatoare de moarte, a exprimat o blândețe excesivă și o îndepărtare de la criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod Penal, instanța ignorând gravitatea accentuată a infracțiunilor comise de inculpat, cât și scopul pedepsei, astfel cum este definit în art.52 Cod Penal.
Având în vedere activitatea infracțională executată de inculpații, și s-a considerat că aplicarea dispozițiilor art.86/1 și art.86/2 Cod Penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu își găsește justificarea, impunându-se o reacție fermă și eficientă a societății față de inculpați. Funcția de exemplaritate a pedepsei aplicate nu și-a mai găsit rostul astfel, în condițiile în care o persoană care comite astfel de infracțiuni a beneficiat de suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, organele judiciare dând, celorlalți indivizi, impresia că un astfel de comportament este mult prea blând sancționat.
Cu atât mai mult, având în vedere realitățile concrete din societatea noastră, frecvența acestor categorii de infracțiuni și pericolul social deosebit prezentat de persoanele care nesocotesc normele juridice, s-a considerat că este necesară o reacție fermă, intransigentă și lipsită de toleranță din partea statului, față de asemenea infracțiuni.
unei persoane, în bar - în loc public, și deposedarea ei prin violență de portofelul cu bani, acte și telefonul mobil, în condițiile flagrantului delict, constituie infracțiune la a cărei sancționare, vârsta făptuitorului, împrejurarea că a recunoscut săvârșirea acesteia și lipsa unor condamnări anterioare, nu ar fi trebuit să fie reținute drept circumstanțe atenuante.
Față de cele de mai sus, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și aplicarea unor pedepse inculpaților, și, în raport cu pericolul social concret al faptelor comise.
Inculpatul prin apărătorul său a criticat hotărârea atacată numai în ceea ce privește individualizare judiciară a pedepselor aplicate de către instanța de fond, pe care le apreciază excesive având în vedere împrejurările de comitere, și aspectele ce caracterizează pozitiv persoana sa, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere adoptată în fața organelor judiciare și acordul de a plăti părților civile despăgubirile bănești solicitate.
În consecință inculpatul a solicitat admiterea apelului,desființarea sentinței atacate și reducerea pedepselor ca urmare a eficientizării sporite a efectelor circumstanțelor atenuante judiciare reținute în favoarea sa.
Inculpatul, a criticat soluția de condamnare adoptată de TRIBUNALUL NEAMȚ, apreciind că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie sub aspectul laturii subiective. În acest sens inculpatul prin apărător a arătat că nu a avut intenția de a deposeda prin violență victima de telefonul mobil și de portomoneul ce le avea asupra sa, acțiunile sale constituind un gest impulsiv luare a telefonului pentru a se pune la adăpost.
În raport cu situația expusă, inculpatul a solicitat admiterea apelului,desființare sentinței atacate, schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii în sarcina sa a infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie și aplicarea uni tratament sancționator mai ușor, proporțional cu gradul de contribuție infracțională a acestuia.
Partea civilă partea civilă prin curator a criticat modul de soluționare a laturii penale a cauzei, apreciind că se impune a se schimba încadrarea juridică a faptelor ce formează obiectul acuzațiilor în prezentul process penal în sensul reținerii în sarcina tuturor inculpaților a infracțiunii de tâlhărie în formă agravată( care a avut ca urmare moartea victimei) prev. de art. 211 al.3 În Cod Penal susținerea acestei ipoteze apărătorul părții civile a arătat că probele administrate în cauza pendinte relevă faptul că leziunile suferite de victima nu puteau fi create de o singură lovitură de pumn, astfel cum s-a reținut, ci prin lovituri multiple aplicate de toți inculpații.
În considerarea motivelor de apel expuse, partea civilă, solicită admiterea apelului și reformarea sentinței supusă controlului judiciar în sensul arătat de apărătorul acesteia.
Curtea examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, constată doar apelul procurorului este întemeiat, însă sub un alt aspect decât cele invocate.
Curtea constată că prima instanță, în urma analizei probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă a faptei supuse judecății.
De asemenea prima instanță a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cauză, pronunțând legal si temeinic soluție de condamnare a inculpaților pentru faptele ce a făcut obiectul acuzațiilor în prezentul proces penal.
Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală.
În ceea ce privește motivul de apel expus de inculpatul, care a criticat soluția de condamnare adoptată de TRIBUNALUL NEAMȚ sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, în considerarea neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, Curtea nu poate primi o asemenea ipoteză.
Din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul împreună cu inculpații, și printr- prin acte de violență fizică au deposedat-o pe partea vătămată de un telefon mobil și un portmoneu.
Susținerile inculpatului, conform cărora acțiunile sale ilicite s-ar circumscrie în categoria unor acte de complicitate iar nu autorat la infracțiunea de tâlhărie, sunt lipsite de temei.
În ceea ce privește coautoratul, acesta există și atunci când unii dintre participanți au contribuit direct numai la realizarea actelor de violență sau amenințare, iar alții, numai la sustragerea bunurilor,deoarece folosirea violenței sau a amenințării cât și sustragerea bunurilor, fiind incluse în conținutul tâlhăriei, prin săvârșirea oricăreia dintre aceste activități se realizează în parte latura obiectivă a infracțiunii.
Prin urmare, apărarea inculpatului conform căreia acesta nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, limitându-se doar aod eposeda de bunul mobil, este irelevantă juridic, neputând conduce la schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii complicității la infracțiunea de tâlhărie, astfel cum s-a solicitat.
Cât privește modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților criticată deopotrivă de procuror și de apelanții inculpați și, Curtea consideră că pedepsele stabilite de prima instanță sunt adecvate, corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului preventiv.
Potrivit art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, Curtea constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art.72 pen. ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii lor, descrise pe larg în partea expozitivă a sentinței apelate, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților care caracterizează pozitiv persoana lor (lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră adoptată în fața organelor judiciare, vârsta tânără) relevând implicit o periculozitate moderată a acestora.
Curtea apreciază că pedepsele privative de libertate aplicate inculpaților de prima instanță asigură intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptelor și caracterul preventiv al pedepselor, reflectând gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a inculpatului.
Așa fiind, instanța de apel apreciază că pedepsele aplicate în cauză sunt juste și proporționale cu gravitatea faptelor și cu scopul urmărit de legiuitor, fiind de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acestora, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. 52 alin.1 potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
Solicitarea apelanților inculpați de a li se reduce pedepsele, ar fi posibilă doar printr-o eficientizare sporită a efectelor circumstanțelor atenuante reținute, însă având în vedere argumentele expuse mai sus, Curtea nu poate primi o asemenea cerere.
În ceea ce privește, apelul părții civile, Curtea constată că este tardiv.
Se observă că numitul, curatorul părții civile a fost prezent la dezbaterile în fond a cauzei, care au avut loc la 30.09.2009.
În atare situație, potrivit art.363 al.3 Cpp, termenul de apel d e 10 zile, curge de la pronunțare pentru apelanta parte civilă.
Având în vedere că reprezentantul părții civile a fost prezent la dezbateri, iar apelul a fost declarat de către acesta la 26.10.2009, în afara termenului peremptoriu prevăzut de legea procesuală, Curtea constată că apelul a fost tardiv introdus.
Curtea nu poate da curs susținerilor apărătorului apelantei părți civile, potrivit cărora apelul ar fi în termen în considerarea faptului că aceasta nu a fost prezentă la dezbaterile în fond a cauzei.
Având în vedere că numitul este reprezentantul părții civile(curator),acesta în calitatea sa s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale părții care o reprezintă, motiv pentru care acesta avea obligația de a respecta termenul de decădere prevăzut de art.363
C.P.P.În ceea ce privește criticile aduse de partea civilă hotărârii apelate, având în vedere existența apelului procurorului făcut în defavoarea inculpaților care le-ar putea agrava situația, Curtea va analiza din oficiu motivele de apel invocate de partea civilă.
Curtea constată că în mod just TRIBUNALUL NEAMȚa înlăturat declarația părții civile dată în cursul judecății, potrivit căreia victima a fost lovită de toți inculpații.
Examinând probele administrate în cursul procesului, Curtea, în deplin acord cu opinia primei instanțe, constată că ipoteza expusă de partea vătămată nu este susținută de celelalte probe existente la dosarul cauzei, neidentificându-se nici un martor ocular care să confirme participarea inculpaților, și la săvârșirea faptei alături de inculpatul.
Curtea își însușește argumentele logico-juridice expuse de TRIBUNALUL NEAMȚ, și constată că situația prezentată de apărătorul părții civile,nu este confirmată de probatoriul administrat în cauza pendinte.
Schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.211 al.3 nu Cod Penal se justifice în ceea ce privește pe inculpatul întrucât nu sunt probe certe din care să rezulte că scopul agresionării victimei a fost acela de a împiedica să denunțe poliției fapta de tâlhărie comisă în dauna.
În considerarea celor expuse va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și inculpații, iar apelul parții civile va fi respins ca tardiv.
Subzistând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive ale inculpatului, în baza art. 350 Cpp, va menține starea de arest a acestuia.
În baza art.381 Cpp, va deduce în continuare arestarea preventivă a inculpatului la zi.
Având în vedere că apelul părții civile, a fost respins, Curtea va respinge cererea acesteia de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare efectuate în apel,reprezentând onorariul apărătorului ales.
Va constata că toți inculpații au avut apărători aleși.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2,4
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod Procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și inculpații, împotriva nr.167/P din 12.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ.
II. În baza art.379 pct.1 lit.a Cod Procedură Penală respinge ca tardiv apelul declarat de partea civilă prin curator împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.350 Cod Procedură penală, menține starea de arest a inculpatului.
În baza art.381 Cod Procedură penală, deduce în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 12.10.2009 la zi.
Respinge cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către aceasta.
Costată că toți inculpații au avut apărători aleși.
În baza art.192 al.2,4 Cod Procedură penală obligă fiecare apelant să plătească statului câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 2.02.2010 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. sent.
red. dec.
tehnored.
15.02.2010
3 Ex.
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Arin Alexandru Mengoni
