Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 154
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2009 prin procuror
La ordine fiind judecarea apelurilor formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 309 din 23.04.2009 a Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelurilor penale de față au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 19.11.2009, apoi, din aceleași motive, pentru azi, când,
Curtea,
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. -, a Tribunalului Iași, dată în dosarul nr. 6894/2008, s-a hotărât:
În baza art. 183. penal cu aplicarea art.75 alin.1 lit. b penal, art.74 alin.1 lit. și art.80 alin.1 și 2. penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui G și -, născut la data de 01.08.1944, în comuna, jud. B, cu domiciliu în localitatea Avântu, com., jud. I, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de "lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte", în dauna victimei,la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza disp.art.65 al.1 si art.66 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe o durata de 3 ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzuta de art.71 alin.1, 2 Cod penal.
A luat act că partea vătămata -, domiciliata în localitatea Avântu, com. nu s-a constituit parte civila în cauză.
În baza art. 313 din Legea nr.95/2006 raportat la art.14 și art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.998 cod civil a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile Spitalul Clinic de urgența Prof. Dr. O-ași și Serviciul de Ambulanța Județean
A obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de urgența Prof. Dr. O-ași suma de 2404,82 lei, cu titlu de daune materiale, ce reprezintă cheltuielile efectuate de partea civilă pentru asistența medicală acordată victimei.
A obligat inculpatul să plătească părții civile Serviciul de Ambulanța Județean I suma de 286 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 1500 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Soții și sunt căsătoriți din anul 1964. Ulterior pensionării inculpatului, ambii soți au început să consume cantități mari de alcool, ducând o viața din ce în ce mai retrasă, atât fața de familie, cât și fața de comunitatea locala.
În luna iunie soții au obținut un credit, iar banii luați au fost investiți în obiecte de mobilier și electronice. În data de 10.06.2008 ambii soți, după ce au cumpărat băuturi alcoolice, s-au deplasat la domiciliu comun unde au consumat circa 4 litri de vin. a plecat în sat pentru a mai cumpăra alte băuturi alcoolice, spunându-i soției să-i facă de mâncare. La întoarcere, întrucât soția sa era tot în pat și pretindea că îi e rău, inculpatul a tras-o cu forța din pat, între cei doi iscându-se un conflict violent verbal și fizic. În aceste împrejurări inculpatul a lovit-o pe soția sa cu pumnul și palma, victima prăbușindu-se. În cădere, victima s-a lovit în regiunea capului și în regiunea toracica de sobă. Inculpatul a mai lovit de câteva ori victima cu pumnii și picioare,iar ulterior a ridicat-o și a ps-o în pat. În zilele următoare victima a stat numai în pat, fiind conștientă, vorbind atât cu soțul său, cât și cu martora,. Vineri, starea acesteia s-a agravat și la insistențele inculpatului, martorul a chemat ambulanța, fiind condusă la spital, însă aceasta nu a mai supraviețuit decât până în data de 14.06.2008.
Aceasta situație de fapt reiese din declarațiile inculpatului, coroborate cu concluziile raportului de necropsie medico-legala, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto și parțial cu declarațiile indirecte ale martorilor audiați.
Dacă în cursul urmării penale, inculpatul a atestat integral succesiunea faptica a evenimentelor din 10.06-14.06.2008, în cursul judecății poziția acestuia a fost oscilanta. Într-o prima declarație data în fața instanței inculpatul a susținut că nu a lovit victima, ci aceasta din cauza stării de ebrietate în care se găsea a căzut și s-a lovit cu coastele de soba. Inculpatul a arătat că a lovit-o cu o luna înainte, iar lovitura de la cap s-a produs cu circa 2 luni anterior decesului. Deși susține că în perioada 10-14.06.2008 nu și-a lovit soția, ulterior inculpatul afirma că a lovit-o cu palma peste fața și la spate s-a lovit când a tras-o jos din pat. Ulterior, inculpatul recunoscut că fiind nemulțumit că soția sa nu a făcut de mâncare a prins-o și a tras-o din pat, soția sa lovindu-se cu capul de plita și cu o coasta de un al sobei. Susținerile inculpatului privind lovirea victimei exclusiv ca urmare a acțiunii de tragere forțata din pat nu pot fi primite, atestările raportului medico - legal referitoare la multitudinea urmelor fizice găsite pe corpul victimei indicând o pluralitate de loviri active cu corpuri contondente(pumni, picioare) în marea majoritate a zonelor corpului.
Instanța va da prevalența declarațiilor inculpatului din cursul urmăririi penale, reținând că acestea se coroborează cu concluziile raportului de necropsie 5146/04.08.2008 emis de I conform cărora de moartea numitei a fost violenta și s-a datorat comei cerebrale consecința unui traumatism cranio cerebral cu contuzie și dilacerare cerebrala, hemato subdural emisferic drept și hematom cerebral complicat în evoluție cu apariția unei bronhopneumonii; topografia și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor în cadrul unui politraumatism (traumatism cranio cerebral și facial, traumatism toracic cu fracturi costale) prin loviri active repetate cu mijloace contondente (pumni, picioare) urmate de căderea victimei cu impact cranian, în condițiile precizate pe cale de ancheta.
Față de concluziile științifice ale raportului medico-legal, instanța apreciază ca întemeiate susținerile apărării inculpatului în sensul încadrării juridice a faptei în dispozițiile art. 183. penal cu aplicarea art.75 alin.1 lit. penal.
De altfel, instanța reține că urmărirea penala a fost începută împotriva inculpatului prin rezoluția din 14.06.2008 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.183 penal.
Prin ordonanța din 22.08.2008 s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzuta de art.174 -175 lit. c penal ca urmare a "reanalizării probatoriului administrat și având în vedere concluziile raportului de necropsie".
Or, caracterul eliptic al motivării soluției de schimbare a încadrării juridice nu permite instanței verificarea temeiurilor care au dus la o astfel de soluție.
În cauza nu exista alte date certe despre împrejurările faptice ale producerii traumatismului cranio cerebral al victimei, cu excepția declarației inculpatului însuși, toți martorii audiați atestând asupra unor împrejurări exterioare faptei și adiacente.
Or, concluziile certificatului medico-legal sunt în sensul producerii unei morți violente consecință a unui traumatism cranio cerebral, produs în cadrul unui politraumatism (traumatism cranio cerebral și facial, traumatism toracic cu fracturi costale) prin loviri active repetate cu mijloace contondente (pumni, picioare) urmate de căderea victimei cu impact cranian. Multitudinea echimozelor descoperite pe corpul victimei, deși reflectă la nivel probatoriu existența unor acte de violența repetată, nu are relevanță juridica din punctul de vedere al determinării cauzei decesului. Cauza decesului este singulară și atestata științific - traumatism cranio cerebral (căderea victimei cu impact cranian).
Distincția dintre încriminarea prevăzuta de art.183 Cod penal, respectiv art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. c Cod penal se realizează exclusiv la nivelul poziției subiective a făptuitorului fața de faptă și urmările acesteia. Dacă în cazul celei dintâi încriminări rezultatul socialmente periculos - moartea victimei - este imputabil făptuitorului în temeiul culpei, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. c Cod penal același rezultat - moartea victimei este urmărit sau doar acceptat de făptuitor, fiind în ambele ipoteze intențional.
Or, nici o data existentă în cauză nu permite concluzia certă a existenței unei atitudini subiective intenționale a inculpatul în suprimarea vieții soției sale,.
Este neîndoios faptul că,raportat la standarde minime sociale și de civilizație, comportamentul inculpatului este blamabil. Însă, în determinarea posibilității reale a inculpatului de a prevedea rezultatul socialmente periculos este necesar de a se ține seama de toate datele subiective - particularitățile psihofizice, intelectuale, pregătirea și experiența de viața a inculpatului. Or, probatoriile administrate relevă atât gradul de instrucție scăzut al inculpatului cât și modul de viața neevoluat social al familiei.
Consumul băuturilor alcoolice, actele de violența, statutul inferior al femei sunt date faptice ce caracterizează relația familială al soților. În același timp,așa cum rezultă din declarația martorului cei doi soți erau nedespărțiți, mergând peste tot împreună, iar după decesul soției sale, insculpatul a suferit foarte mult.
De altfel, prin raportul medico-legal nr.5971/psh/08.12.2008 s-a stabilit că inculpatul prezintă dispoziție disforică, anxietate difuză, culpabilizându-și soția, iritabilitate, irascibilitate, heteroagresivitte în mediu familial, prezentând diagnosticul de "reacție depresivă situaționala", fapta fiind săvârșita cu discernământ.
Or, având în vedere datele persoanele ale inculpatului, concluziile certificatului medico-legal, instanța apreciază că inculpatul nu a urmărit și nu a acceptat uciderea soției sale, acesta acționând cu intenție exclusiv în ceea ce privește lovirea victimei, aplicarea unor corecții fizice fiind o obișnuința pentru inculpat. În aceste condiții, rezultatul mai grav - moartea victimei ca urmare a traumatismului cranio cerebral prin lovirea de un corp dur în cădere - este imputabil inculpatului, în temeiul culpei, acesta putând și trebuind să prevadă rezultatul produs.
De altfel, atitudinea inculpatului după lovirea victimei - a luat-o și a urcat-o în pat - obiectivează atitudinea subiectiva a acestuia, care nu a înțeles gravitatea urmărilor produse victimei ( deși ar fi putut, văzând căderea acesteia), comportându-se în continuare, în modul obișnuit al familie.
Deși lipsa de reacție a inculpatului care nu a întreprins nici un demers timp de câteva zile pentru ajutorarea soției sale ar apărea ca reflectând o atitudine subiectiva indiferentă, specifică intenției indirecte, o astfel de concluzie nu poate fi trasă. Martora, sora victimei, a vizitat familia în data de 12.06.2008 și a văzut -o pe în pat, cu o vânătaie la gura. Martora a discutat puțin cu aceasta, dar nu a întrebat-o despre împrejurările prin care dobândise vânătaia. Mai mult, deși sora sa nu a mai vorbit,întorcându-se cu fața la perete, martora nu s-a alarmat și după ce a mai discutat cu, a plecat la o înmormântare. Martora a arătat că pe data de 13.06.2008, pe la orele 15.00 s-a dus la casa bunicilor și nu a găsit-o decât pe bunica sa - - ce era în pat, singură, nu vorbea și horcăia, nefiind acasă. În fața instanței, martora a arătat că nici nu s-a apropiat de patul bunicii, revenind la ora 18.00 întrucât primise un telefon de la vecinul bunicilor care îi comunicase că se simte foarte rău.
Fața de declarațiile date și concluziile raportului medico-legal instanța apreciază că starea victimei s-a înrăutățit treptat, prin netratarea corespunzătoare și la timp a hematomului subdural, complicându-se în evoluție cu apariția unei bronhopneumonii.
În acest împrejurări, reacția tardiva a inculpatului de anunțare a organelor medicale s-a datorat lipsei unor semne maladive de risc crescut, inculpatul apelând la solicitarea unui ajutor profesionist în momentul în care toate semnele de boala erau vizibile (voma, sângerare). Martorul a arătat că a venit inculpatul care i-a spus să sune la salvare întrucât soția lui e pe moarte, iar acest fapt nu l-a mirat întrucât cunoștea că aceasta era foarte bolnava. Mai mult, declarațiile martorilor privind semnele de violența existente pe corpul victimei sunt contradictorii (martorii și atestând că nu au văzut asemenea semne, iar martorii și atestând existenta unor vânătăi).
În consecința, pentru aceste considerente, instanța apreciază că în cauza nu există probe certe asupra unor împrejurări de natura a obiectiva existența elementului intențional în momentul săvârșirii faptei de către inculpat.
Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulata de inculpat, prin apărător și în baza art.334 va C.P.P. schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 al.1 - 175 al.1 lit. c Cod pen în art. 183. penal cu aplicarea art.75 alin.1 lit. b penal.
În drept, fapta inculpatului care la data de 10.06.2008 a lovit pe victima, producând lovirea acesteia prin cădere de un corp dur, cauzându-i leziuni ce au dus la moartea acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte" prevăzuta de art.183 penal cu aplicarea art.75 alin.1 lit. b penal, fapta fiind săvârșită cu vinovăție în forma praeterintentiei. Instanța va reține agravanta prevăzuta de art. art.75 alin.1 lit. b penal, infracțiunea fiind săvârșita asupra unui membru al familiei în sensul art.149 penal.
Cu prilejul individualizării judiciare pedepsei vor fi avute în vedere criteriile prescrise de art. 72 Cod penal, respectiv: natura și gravitatea faptei urmarea acesteia, limitele de pedeapsă, dar și conduita avută de inculpat anterior și ulterior săvârșirii faptelor. În ceea ce privește circumstanțele reale ale faptei, instanța apreciază că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat fiind comisă prin violența - multitudinea urmelor corporale găsite pe victima indicând numărul mare al loviturilor primite de victimă -, fiind comisa asupra unui membru al familiei, în domiciliu comun, ca spațiu normal de ocrotire și protecție. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, sens în care se vor reține prevederile art.74 lit. a penal, inculpatul a participat la activitatea de investigație criminala, a recunoscut parțial fapta comisă și a regretat real comiterea acesteia. În consecințe, având în vedere concursul dintre circumstanțele atenuante și agravante, fața de prevederile art.80 alin.1,2 penal, instanța apreciază că o pedeapsă moderată, în regim privativ de libertate, satisface scopul pedepsei penale, conform art.52 penal.
Fața de condamnarea dispusă, față de felul și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, văzând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care opinează asupra unei aprecieri individuale, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, instanța în baza disp.art.65 al.1 si art.66 Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe o durata de 3 ani, prezenta condamnare fiind incompatibilă cu exercițiul drepturilor enunțate.
Instanța va aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzuta de art.71 alin.1, 2 Cod penal.
În latura civilă a cauzei, instanța va constata că succesoarea victimei, partea vătămata -, nu s-a constituit parte civila în cauză.
În cauza au formulat pretenții civile în Spitalul Clinic de urgența Prof. Dr. O-ași cu suma de 2404,82 lei, reprezentând c/valoarea spitalizării părții vătămate, și Serviciul de Ambulanță I, cu suma de 286 lei reprezentând contravaloarea transportului cu ambulanța.
Examinând condițiile necesare antrenării răspunderii civile a inculpatului sub aspectul daunelor solicitate de părțile civile, instanța constată că acestea au fost relevate și dovedite, respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudicii (aceasta constând în acțiunea de lovire întreprinsă de inculpat asupra părții vătămate, caracterul ilicit al acesteia, derivând din cel penal reținut în baza considerentelor arătate), prejudiciul cauzat părților civile (constând în cheltuielile avansate părții vătămate pentru transportul și îngrijirile acordate acesteia), legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa exclusivă a inculpatului în producerea acestui prejudiciu.
În termen legal această sentință a fost atacată cu apel d e către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul fiind criticată pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelul Parchetului vizează greșita schimbare de încadrare juridică a faptei din infracțiunea de "omor calificat" în cea de "lovituri cauzatoare de moarte" și se solicită condamnarea inculpatului pentru această infracțiune cu care a fost investită instanța de fond.
Inculpatul critică sentința sub aspectul nevinovăției susținând că nu există probe suficiente de vinovăție, iar dacă se va considera că este vinovat să se înlăture reținerea dispozițiilor art. 75 lit. b Cod penal și în subsidiar dacă nici aceste critici nu vor fi primite, solicită redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului ei.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2, Cod procedură penală, instanța de apel constată că apelurile sunt fondate din alte motive decât cele invocate de apelanți și anume un motiv de nulitate a sentinței apelate:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre lovita de nulitate, prin aceea că nu a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu și cu care instanța a fost investită. Practic instanța fondului a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă pentru comiterea infracțiunii de "lovituri cauzatoare de moarte", prev. de art. 183 Cod penal, fără a se schimba încadrarea juridică, deși fusese investită cu judecarea unei infracțiuni de "omor calificat", prev. de art. 174 al. 1-175 lit. c Cod penal.
În atare situație, sunt incidente dispozițiile art. 379 pct.2 lit. b, teza a II-a, raportat la art. 197 al. 2 (privitor la sesizarea instanței), cu referire la art. 317 Cod procedură penală.
Dispozițiile art. 317 Cod procedură penală prevăd că judecata se mărginește la faptă și la persoana arătată în actul de sesizare al instanței.
În speța de față, instanța nu s-a mărginit la fapta cu care a fost sesizată instanța, din moment ce investirea s-a făcut cu fapta de "omor calificat" iar judecata și condamnarea inculpatului s-au făcut pentru fapta de "lovituri cauzatoare de moarte".
Dispozițiile art. 197 al. 2 Cod procedură penală prevăd că dispozițiile relative, la sesizarea instanței, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Potrivit art. 379 pct. 2 teza a II-a, Cod procedură penală care stipulează soluțiile care se pot da în apel, rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când exista vreunul din cazurile de nulitate prev. de art. 197 al. 2 Cod procedură penală.
Instanța de apel retine că, chiar dacă în considerentele sentinței instanței de fond, se motivează că se va dispune schimbarea de încadrare juridică a faptei, urmând să fie admisă cererea de schimbare de încadrare care, de altfel, a și fost pusă în discuția pârtilor, aceasta nu poate echivala în nici un fel cu "operațiunea" procedural-tehnică de schimbare de încadrare juridică.
Așa fiind, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate astfel încât, în baza textelor de lege amintite mai sus, apelurile vor fi admise, sentința se va desființa și cauza va fi trimisă instanței de fond în vederea rejudecării.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și motivele de apel invocate de parchet și inculpat.
Văzând si dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea formulată de domnul avocat.
Dispune exonerarea de plata amenzii judiciare, în sumă de 500 lei, care i-a fost aplicată prin încheierea de ședință din data de 29.10.2009 a Curții de APEL IAȘI.
Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 309 din 23.04.2009 a Tribunalului Iași, pe care desființează integral.
Trimite cauza la Tribunalul Iași în vederea rejudecării cauzei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare, iar pentru inculpat de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
16.12.2009
Tribunalul Iași
Jud. -
Președinte:Scriminți ElenaJudecători:Scriminți Elena, Anton Dan
