Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI
PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (732/2009)
INCHEIERE
Ședința publică de la 19 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de inculpatul și părțile civile, și, împotriva sentinței penale nr. 45 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Penală, în dosarul nr- ( 710/P/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat G în baza împuternicirii avocațiale nr.623/16.04.2009, apelanții părți civile, și fiind reprezentați de avocat ales împuternicire avocațială fila 20 dosar, lipsind intimatul parte civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. ".
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul apelantului inculpat, arată că nu are cereri de formulat și apreciază cauza în stare de judecată.
Apărătorul apelantelor părți civile, depune la dosar motivele de apel și solicită în susținerea apelului reaudierea martorilor implicați în incidentul ce a dus la decesul victimei.
Arată că în motivele de apel a menționat că va solicita schimbarea încadrării juridice din lovituri cauzatoare moarte în omor calificat.
Menționează că martorul, care a avut un rol principal în producerea evenimentului a dat o declarație contradictorie susținând că nu a fost prezent, or toate celelalte persoane implicate, inclusiv polițistul susțin că acesta a fost prezent, el fiind generatorul incidentului.
Consideră că declarațiile celor 3 martori care au fost de față la incident sunt contradictorii și solicită reaudierea acestora pentru a face dovada că inculpatul a lovit partea vătămată cu intenția de aou cide și aceasta nu a decedat ca urmare a căzăturii pe asfalt.
Apărătorul apelantului inculpat, arată că se opune reaudierii martorilor dat fiind că aceștia au fost audiați în cadrul urmăririi penale și în fața instanței de fond, martorul a fost prezent însă a declarat că nu a văzut momentul în care inculpatul aplicat lovitura părții vătămate
Totodată precizează că în fata instanței de fond nu s-a solicitat schimbarea încadrării juridice.
Apărătorul apelantelor părți civile, arată că declarațiile martorilor sunt contradictorii, astfel la fila 99, martori declară că nu a fost de față la incident, or ceilalți martori susțin contrariul, inclusiv polițistul, consideră că trebuie aflat adevărul și lămurită situația.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază cererea privind reaudierea martorilor ca fiind neutilă în cauză, având în vedere că aceștia au fost audiați în cadrul urmării penale și în fața instanței de fond și consideră că din declarațiile date rezultă pe deplin situația de fapt, ce a fost corect reținută de instanța de fond.
Curtea, după deliberare, apreciază ca nefiind utilă în cauza reaudierea martorilor, urmează a fi examinate declarațiile acestora prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauza. Constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul apelului.
Apărătorul apelantelor părți civile, solicită a se constata că instanța a dat o greșită încadrare juridică faptei, aceea de lovituri cauzatoare de moarte, în mod corect trebuind a fi reținută infracțiunea de omor calificat.
Consideră că instanța trebuia să aibă în vedere raportul medico-legal de necropsie aflat la fila 67, din care reiese că moartea victimei a fost violentă și că aceasta a fost lovită cu intenție, cu un corp dur, într-o zonă vitală, motive pentru care apreciază că instanța trebuia să schimbe încadrarea juridică din lovituri cauzatoare de moarte în omor calificat.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este cunoscut ca fiind o persoană violentă care a mai fost implicat și în alte altercații.
Totodată arată că victima avea o vârstă înaintată astfel că nu se putea apăra față de loviturile pe care inculpatul, mult mai tânăr și puternic, i le-a aplicat.
Referitor la daunele materiale arată că instanța trebuia să aibă în vedere că actele depuse de părțile civile și să coroboreze aceste acte cu declarațiile martorilor care au asistat la ceremoniile funerare.
În ceea ce privește daunele morale consideră că acestea au fost fixate într-un cuantum total necorespunzător de 10.000.000 lei/vechi pentru fiicele victimei și respectiv 50.000.000 lei/vechi pentru soție dat fiind că victimei i-a fost suprimată viața în mod fulgerător, împrejurarea fiind extrem de traumatizantă pentru familie.
Considerente pentru care solicită admiterea apelului schimbarea încadrării juridice din lovituri cauzatoare de moarte în omor calificat și a i se aplica inculpatului o pedeapsă corespunzătoare faptelor comise.
Apărătorul apelantului inculpat, arată că a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 45 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Penală, criticând atât latura penală cât și pe cea civilă.
Criticile privind latura penală se referă la cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.
Precizează că instanța de fond nu a ținut cont de criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal și nu a reținut situația de fapt astfel cum a fost în realitate.
Menționează că inculpatul a recunoscut încă de la început comiterea faptei, însă nu a fost de acord cu situația de fapt reținută, motiv pentru care instanța nu a acordat inculpatului circumstanțele prev.art.74 Cod penal, și nu a făcut aplicarea prevederilor art.76 Cod penal.
Arată că instanța de fond a prelua din actul de inculpare motivarea conform căreia victima s-a îndreptat către inculpat și dat fiind că a înțeles că aceștia sunt predispuși la scandal, reținere pe care consideră ca fiind eronată, dat fiind că instanța s-a aflat în imposibilitatea de a audia victima și deci de a percepe ceea ce a înțeles aceasta.
Mai mult din declarațiile martorilor nu rezultă că înainte de aplicarea loviturii între inculpat și victimă ar fi existat vreun conflict sau s-ar fi purtat vreo discuție.
Chiar martorul, polițistul din comună a negat că victima ar fi atras atenția inculpatului să se poate cuviincios față lucrătorul de poliție.
Consideră că instanța a scăpat din vedere declarația inculpatului care a arătat că a lovit victima dat fiind că aceasta ar fi avut în mână un cuțit, ulterior ipoteza cuțitului a fost exclusă, arma albă fiind găsită în, însă din declarația agentului de poliție rezultă că la fața locului a fost găsit un box, care s-a dovedit că nu aparținut inculpatului și este posibil să fi fost al părții vătămate.
Referitor la schimbarea de încadrare juridică, apreciază că nu se impune dat fiind că din nici probă nu rezultă că inculpatul ar fi intenționat vreun moment să suprime viața victimei ci l-a lovit în mod spontan și mai mult consecința faptei sale a fost un rezultat al culpei victimei, inculpatul apărându-se împotriva loviturii acesteia.
Concluzionând solicită pe latura penală, admiterea apelului în temeiulart.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, desființarea în parte a sentinței penale, iar în ceea ce privește cuantumul pedepsei a se face aplicarea art.74 și 76 alin.1 lit.b Cod penal, astfel încât să poată fi coborâtă pedeapsa sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Referitor la modalitatea de executare, consideră că aplicarea disp.art.82, b3 cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei sau art.86/1 cu privire la suspendarea pedepsei sub supraveghere sunt suficiente pentru ca scopul pedepsei să fie atins și pentru a conduce la reintegrarea inculpatului în societate. Privind susținerile conform cărora inculpatul ar fi o persoană violentă, arată că în cazierul acestuia există condamnare cu amendă pentru comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe, or în situația în care acesta ar fi prezentat un pericol pentru societatea cu siguranță i s-ar fi aplicat o pedeapsă mult mai aspră.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită admiterea apelului declarat de inculpat consideră că din înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor nu s-a făcut dovada cheltuielilor în cuantum de 150.000.000 lei/vechi, la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, fiica victimei și mai mult apreciază că declarațiile martorilor audiați pe latura civilă sunt subiective.
Referitor la apelul părților civile solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Apărătorul apelantelor părți civile, solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat. Referitor la susținerea că box-ul s-ar fi aflat asupra victimei, tocmai acel instrument este cel cu care a fost lovită victima, astfel cum reiese și din raportul de necropsie.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea apelurilor ca nefondate. Consideră hotărârea ca fiind legală și temeinică atât sub aspectul laturii civile cât și al laturii penale.
Apreciază că din probatoriul administrat reiese că inculpatul a acționat cu intenția lovirii victimei și s-a aflat în culpă față de rezultatul produs, astfel cum rezultă din faptul că a aplicat o singură lovitură cu pumnul în zona feței.
Arată că nu rezultă că victima ar fi fost cea care a provocat conflictul și că ar fi avut vreun obiect în mână sau că ar fi avut intenții agresive ceea ce nu oferă nici o justificare acțiunii inculpatului, astfel că nu se impune a se reține circumstanțe atenuante judiciare.
Menționează că din declarațiile martorilor audiați în cauză, și coroborate cu cele susținute de inculpat și martorul rezultă că victima s-a apropiat de inculpat cu intenția de a-l liniștii, întrucât acesta avea un comportament de a întreține o stare conflictuală, moment în care inculpatul a lovit victima și nu rezultă că victima ar fi deținut vreun obiect contondent.
Consideră că aceste aspecte coroborate cu concluziile raportului de necropsie și cu cercetările efectuate la spital privind eventuala prezentare a martorului pentru a reclama leziuni, apreciază că încadrarea juridică stabilită de instanță este corectă, pedeapsa este corect individualizată și nu se impune a fi reținute în cauza circumstanțe atenuante judiciare, consideră că fapta este deosebit de periculoasă și prin urmarea produsă pedeapsa este aptă pentru a-și atinge scopul prevăzut de lege.
Referitor la box-ul ce a fost găsit în apropierea victimei, în raport de faptul că acțiunea s- petrecut foarte rapid și imediat și- pierdut cunoștința consideră că dacă aceasta ar fi avut box-ul în mână acolo ar fi fost găsit, respectivul obiect.
Consideră că ar fi trebuit a se verifica dacă pe box există urme biologice și cui aparțineau pentru a se stabili dacă a fost folosit la lovirea victimei.
Din probele administrate nu rezultă vă inculpatul ar fi folosit box-ul la lovirea victimei iar din declarațiile martorilor rezultă că acesta a aplicat o singură lovitură
În ceea ce privește latura civilă o consideră ca fiind corect soluționată, motive pentru care
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lăsă soluționarea cererii la aprecierea Curții.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 2 iunie 2009.
Dată în ședință publică azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI
PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (732/2009)
INCHEIERE
Ședința publică de la 2 iunie 2009
CURTEA, in aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 9 iunie 2009.
Dată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI
PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (732/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.140/
Ședința publică de la 9 iunie 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - -
JUDECATOR - - -
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul și părțile civile, și, împotriva sentinței penale nr. 45 din data de 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr- ( 710/P/2008).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19 mai 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 2 iunie 2009 și 9 iunie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.45 din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul, prin apărător, de reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art.73 lit. b Cod penal.
In baza art.183 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la 5 ani închisoare.
In baza art.71 Cod penal i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus conform art.88 cp. perioada reținerii și arestării preventive de la 30.06.2008 la zi.
fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată în cauză de partea civila Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " B și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 4544,58 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost admise, în parte, cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile, și.
A fost obligat inculpatul către partea civilă, la plata sumelor de 1500C lei, cu titlu de despăgubiri civile și 1000 lei, cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale și către partea civilă la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare și către partea civilă la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul, în urmă cu aproximativ 7 ani, a venit pe raza comunei, muncind ca cioban; între el și victima, în vârstă de 64 de ani (cunoscut ca o persoană căreia îi plăcea să consume băuturi alcoolice, fără a produce scandaluri, ori a se implica în acte de violență) nu existau niciun fel de relații, cei doi necunoscându-se.
In seara de 21.06.2008 inculpatul a mers cu fratele concubinei sale, numitul la barul SC Serv SRL din comuna, unde au stat până în jurul orei 1,00 după miezul nopții; întrucât aceștia nu vroiau să plece din bar, a fost chemat agentul șef principal, care le-a cerut să plece acasă întrucât barul urma să se închidă. In fața localului, cei doi s-au întâlnit cu numitul (fin al numitului ) și pe fondul stării de ebrietate în care se aflau au început să se certe pentru un conflict anterior. Agentul de poliție le-a cerut să se liniștească și să plece fiecare la casa lui, însă inculpatul și numitul, după ce parcurgeau câțiva metri se întorceau înspre martorul continuând discuțiile în contradictoriu.
La un moment dat, după ce au trecut de magazinul cu program non-stop SC SRL, (aflat pe aceeași stradă, la aproximativ 50- 60 metri de bar unde băuseră), inculpatul și numitul, au decis să se întoarcă pentru a treia oară din drum și au parcurs distanța în diagonală, în direcția grupului format din martorii, și victima, care stăteau vis-a-vis de magazin pe marginea drumului și beau, în timp ce agentul de poliție se afla pe centrul șoselei și îi cerea lui, oprit în fața magazinului să se retragă la domiciliu lui pentru a evita scandalul cu inculpatul și cu numitul.
Văzându-i pe inculpat și pe numitul că se întorceau și înțelegând din atitudinea acestora că erau predispuși la scandal, victima s-a îndreptat spre ei, parcurgând aproximativ 1- 1,5 metri pe carosabil, și le-a cerut să se liniștească. In acel moment, inculpatul, fără a i se adresa în vreun fel, l-a lovit o singură dată pe numitul, în zona nasului cu pumnul. Urmare loviturii primite, bărbatul a căzut imediat cu capul pe asfalt, cu fața în sus, pierzându-și cunoștința.
La rândul său, numitul l-a lovit cu o sticlă în cap pe martorul, care se apropiase de victimă, sticla spărgându-se și producându-i acestuia din urmă mai multe plăgi tăiate, după care l-a lovit și cu picioarele (fapta de lovire a fost disjunsă prin Ordonanța din 16.08.2008 și trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, pentru cercetări).
Agentul de poliție a telefonat imediat la salvare, care a sosit la fața locului și l-a transportat pe numitul la Spitalul municipiului Oltenița si apoi la Spitalul clinic de urgentă Prof. Dr. B unde a stat internat, având diagnosticul "traumatism cranio cerebral grav 3p.otoragiedreapta" până în data de 26.06.2008 când a decedat.
Din raportul medico legal de necropsie (aflat la pag.67 în dosarul de fond) a rezultat că moartea numitului a fost violentă și s-a datorat contuziei și "dilacelării cerebrale consecință a unui traumatism cranio cerebral și facial cu fracturide piramidă nazală și fractură de boltă și bază craniană". S-a mai arătat că leziunile traumatice care au dus la deces s-au produs prin lovirea cu și de corp plan dur cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză.
Audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina lui prin actul de inculpare dar și-a motivat acțiunea de lovire ca urmare a provocării de către victima.
Inculpatul prin apărător a solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării prev de art.73 lit.b Cod penal și aplicarea efectelor acesteia asupra pedepsei ce urmează a se pronunța.
Apărările formulate de inculpat cu privire la provocarea lui de către victimă nu au fost reținute de instanța de fond fiindcă in declarațiile martorilor audiați în cauză nu a rezultat faptul că victima l-a atacat pe numitul, cumnat al inculpatului, ci dimpotrivă faptul că acesta a intervenit pentru a aplana conflictul apărut între cei doi și martorul. S-a susținut în instanță că a fost lovit la cap de către victimă cu un obiect și că acesta a fost nevoit să se prezinte la Spitalul Oltenița pentru îngrijiri, la câteva zile după primirea loviturii. Această susținere a fost formulată în scopul de a-l ajuta pe inculpat, întrucât din adresa nr.904/19.02.2009 comunicată de Spitalul municipal Oltenița a rezultat că acesta nu s-a prezentat la Camera de gardă a Spitalului municipal Oltenița în perioada 22-30.06.2008.
Instanța a reținut că din toate probatoriile administrate în cauză nu a rezultat provocarea victimei, astfel că instanța a respins cererea formulată de inculpat de reținere a circumstanței atenuante prev. de art.73 lit.b Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită, natura infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii acesteia, pericolul social deosebit al faptei săvârșite, urmarea produsă, prejudiciul creat, atitudinea inculpatului precum și circumstanțele personale ale acestuia, respectiv tânăr în vârstă de 24 de ani, cunoscut cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă.
In raport de aceste circumstanțe, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului nu se pot realiza decât prin pronunțarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul, a constatat că
s-au constituit părți civile Spitalul Clinic de urgentă Prof. Dr. B cu contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea victimei, soția victimei și fiicele victimei respectiv, și.
Analizând cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de urgentă Prof. Dr. B, tribunalul, în raport de actele medicale depuse la dosar, a apreciat-o ca întemeiată în totalitate și a obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 4544,58 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Analizând cererile de despăgubiri civile formulate de celelalte părți civile în cauză, în raport de probatoriile administrate, respectiv declarații de martor și acte, tribunalul le-a admis în parte pentru următoarele considerente:
In cauză, s-au audiat martori, din declarațiile acestora rezultând că partea civilă s-a întors din concediu pentru a-și înmormânta tatăl și că aceasta a suportat cheltuielile de înmormântare, toate aceste pretenții materiale au fost dovedite în parte, în limita sumei de 15.000 lei, pentru diferență, nereușind să se producă dovezi.
Împotriva acestei decizii au declarat apel inculpatul și părțile civile, și.
Inculpatul, prin apărător, a criticat atât latura penală, acestea referindu-se la cuantumul pedepsei prin nereținerea prevederilor art. 74 Cod pen. și modalitatea de executare a acesteia, prima instanță neținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, cât și cea civilă, cu privire la cheltuielile de 15.000 lei la care a fost obligat de partea civilă.
Părțile civile au susținut că fapta a fost greșit încadrată juridic, fiind vorba de infracțiunea prev. de art. 174-175 litera d Cod pen. astfel că au solicitat schimbarea încadrării juridice. În susținerea acestei cereri au făcut referire la intensitatea loviturilor, locul unde au fost aplicate, gravitatea leziunilor, precum și vârsta înaintată a victimei, elemente suficiente pentru a face încadrabilă fapta în omor calificat.
Despăgubirile civile acordate de instanța de fond au fost apreciate de apelante ca fiind într-un cuantum insuficient, în ciuda faptului că în privința daunelor morale s-au făcut dovezi legate de cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, pe când în cazul daunelor morale a fost apreciată cu ușurință suferința cauzată de pierderea unei persoane dragi.
Examinând sentința penală apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cat și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.371 al.2 Cod pr.penală, Curtea constată că sunt fondate numai apelurile părților civile și doar în ceea ce privește despăgubirile, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește latura penală a cauzei:n acord cu tribunalul, și Curtea apreciază că suntem în prezența infracțiunii prev. de art. 183 Cod pen. ci nu aceea prev. de art. 174-175 litera d Cod pen.
Astfel, Curtea constată că în urma unui examen temeinic al probelor administrate în cauză atât în acuzare cât și în apărare, tribunalul a reținut corect atât situația de fapt cât și încadrarea juridică. În urma coroborării procesului verbal de cercetare la fața locului, planșelor foto, raportului medico legal de necropsie, declarațiilor martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului, a stabilit în mod corect căîn noaptea de 21/22.06.2008 inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feței pe numitul care urmare loviturii a căzut cu capul pe asfalt suferind o fractură de boltă și baza craniană ce i-a cauzat decesul, fapta întrunind în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 183 Cod pen.
Tribunalul a procedat corect atunci când a respins solicitarea inculpatului de a reține circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod pen. deoarece din probele administrate în cauză nu se poate reține că victima l-a provocat pe inculpat ori pe persoana care-l însoțea (martorul ).
Pe de altă parte, în cauzănu se poate pune problema încadrării juridice a faptei comise în infracțiunea de omor calificat.
Din nicio probă administrată în cauză nu se poate reține că inculpatul ar fi urmărit să suprime viața victimei.
Ceea ce diferențiază în mod categoric infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este forma vinovăției sub care se comite fiecare din aceste două infracțiuni. Astfel, în timp ce infracțiunea de omor se comite cu intenție, directă sau indirectă, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se comite cu praeterintenție. În cazul omorului autorul faptei care are efect letal asupra victimei acționează cu intenție, prevede rezultatul faptei sale și cel puțin acceptă posibilitatea producerii lui. În situația lovirilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte autorul acțiunilor letale acționează cu intenția de a vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, dar rezultatul, moartea acesteia, este mai grav decât a urmărit sau acceptat făptuitorul, fiind o consecință culpabilă.
În cauză, din examinarea dinamicii evenimentului stabilită în baza declarațiilor martorilor și a actului medico-legal, având în vedere și mijloacele folosite de inculpatul care a acționat asupra victimei prin lovirea acesteia cu pumnul, dar și starea fizică a celei din urmă ( aflat sub influența alcoolului), rezultă că inculpatul a lovit victima fără intenția de aou cide, respectiv nu a urmărit și nu a acceptat posibilitatea morții victimei. Prin urmare rezultatul letal al acțiunilor inculpatului asupra victimei apare ca fiind praeterintențional, infracțiunea săvârșită fiind aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 pen.
Drept urmare cererea părților civile, și de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 183 Cod pen. în infracțiunea prev. de art. 174-175 litera d Cod pen. va fi respinsă ca neîntemeiată.
Și în stabilirea cuantumului pedepsei aplicate și a modului de executare a acesteia Tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii. Cum nu este nici un dubiu în ceea ce privește vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii și Curtea apreciază că pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție este una corespunzătoare exigențelor art. 72 și art. 52 Cod pen.
Stabilind o pedeapsă într-un cuantum orientat ușor peste minimul prevăzut de lege, prima instanță a avut în vedere într-o măsură suficientă atât pericolul social concret al faptei - pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat inculpatul - cât și datele care circumstanțiată persoana acestuia.
Fiind o măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare.
Cuantumul pedepsei aplicate pentru fapta comisă in prezenta cauză este corespunzător proporționalizată față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art. 183 Cod pen. de împrejurările, modalitatea și mijloacele de săvârșire, de urmarea produsă, precum și de datele ce circumstanțiază persoanele inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, suferind și alte condamnări pentru infracțiuni de violență, dând dovada de perseverență infracțională în comiterea aceluiași gen de fapte; cu atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că nu există temeiuri care să determine nici reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod pen. și nici redozarea pedepsei aplicate întrucât atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare aceasta este aptă să atingă scopul preventiv-educativ prev. de art.52 cod penal.
Sub aspectul laturii civile:
Curtea apreciază că despăgubirile acordate de tribunal în ceea ce privește daunele materiale cât și morale nu au fost apreciate corespunzător.
În privința daunelor materiale, Curtea constată că partea civilă, fiica defunctului, cea care a suportat daunele ocazionate de înmormântare a produs dovezi pentru suma de 20.000 lei. Sunt avute în vedere declarațiile martorilor, (fila 102 instanța de fond), (fila 103 instanța de fond), (fila 104 instanța de fond) coroborat cu declarațiile părților civile, și și cu înscrisurile doveditoare depuse la instanța de fond (filele 110-125) astfel, toate acestea conturează aprecierea că partea civilă a cheltuit cu înmormântarea defunctului său tată (cheltuieli efective, parastase, etc) suma de 20.000 lei.
În cea ce privește daunele morale, fie că privim din perspectiva copiilor victimei, fie din cea a soțului supraviețuitor, pierderea suferită este deosebită, iar câte 1000 lei, respectiv 5000 lei pentru cea din urmă, se constituie în sine sume disproporționate, inapte să compenseze măcar în parte suferința acestora. Modul brutal în care inculpatul, prin fapta sa ilicită care nu și-a găsit nicio justificare, a intervenit în viața părților civile curmând viața tatălui, respectiv soțului, disconfortul emoțional cauzat acestora, justifică antrenarea pretențiilor bănești într-un cuantum mai mare.
Pentru toate aceste motive, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de părțile civile, și, va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând,sub aspectul laturii civile, va majora despăgubirile civile după cum urmează:
- de la 15.000 lei la 20.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv de la 1000 lei la 5000 lei despăgubiri morale, față de partea civilă;
- de la 1000 lei la 5000 lei despăgubiri morale, față de partea civilă;
- de la 5000 lei la 10.000 lei despăgubiri morale, față de partea civilă;
Se vor menține neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 183 Cod pen. în infracțiunea prev. de art. 174-175 litera d Cod pen. ca neîntemeiată.
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin atât în ceea ce privește existența indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunii cât și a pericolului public pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, se va menține starea de arest a acestuia.
In baza art. 381 cod proc. pen. se va deduce reținerea și arestarea preventivă de la 30.06.2008 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile judiciare în apel, în privința părților civile, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de părțile civile, și.
Desființează în parte sentința penală nr. 45/12.03.2009 pronunțată de TRIBUINALUL și rejudecând:
Sub aspectul laturii civile:
Majorează despăgubirile civile după cum urmează:
1.de la 15.000 lei la 20.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv de la 1000 lei la 5000 lei despăgubiri morale, față de partea civilă;
2.de la 1000 lei la 5000 lei despăgubiri morale, față de partea civilă;
3.de la 5000 lei la 10.000 lei despăgubiri morale, față de partea civilă;
Menține neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 183 Cod pen. în infracțiunea prev. de art. 174-175 litera d Cod pen. ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Menține starea de arest a inculpatului.
In baza art. 381 cod proc. pen. deduce reținerea si arestarea preventivă de la 30.06.2008 la zi.
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile judiciare în apel, în privința părților civile, rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședința publică de la 9.06.2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact. 3 ex./11.06.2009
- jud.
15 Iulie 2009
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru
