Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 809/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 139
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Francisca Vasile
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
apelant
și pe intimat, intimat, intimat SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, având ca obiect
omorul calificat (art. 175.Cod Penal)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- apelant Inculpat -
- intimat Parte vătămată -
- intimat - SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI
- intimat Inculpat -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.166/F din 16.02.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice dată faptelor săvârșite de cei doi inculpați prin actul de sesizare în infracțiunea prev. de art.322 Cod penal.
1 In temeiul disp art.174- art.175 lit.i, cu aplic. art.75 alin.1 lit.c, art.73 lit.b, art.74 alin.1 lit.a și c și art.76 alin.1 lit.a și art.76 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și al, născut la 5.09.1979 în B, CNP -, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art.65 al.2 Cod penal coroborat cu art.174- art.175 lit.i Cod penal,
s-a aplicat față de inculpatul pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod penal, s-a aplicat față de inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei cu închisoarea.
În baza art.88 Cod penal, s-a computat din durata pedepsei pronunțată reținerea și arestarea preventivă de la 15.02.2008 la zi.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de aresta a inculpatului.
2. În temeiul disp. art.26 raportat la art.174 - art.175 lit.i Cod penal cu aplic. art.74 lit.a și c Cod penal și art.99 și urm Cod penal, raportat la art.76 alin.1 lit.b și art.76 al.2 Cod penal, a fost condamnat pe inculpatul, fiul lui G și al, născut la 13.08.1990 în B, de cetățenie română, elev, necăsătorit, CNP -, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art.861Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 Cod penal pe durata termenului de încercare s-a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, însărcinat cu supravegherea sa pe durata termenului de încercare; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei pronunțate prevenția de la 15.02.2008 la 07.05.2008.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată, domiciliat în comuna,-, Jud. I, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Conform art.191 alin.2 Cod procedură penală a obligat inculpații la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La 14.02.2008, în cursul serii, inculpatul și nepotul său, inculpatul minor au mers la discoteca "" din localitatea. La aceeași discotecă au fost în noaptea respectivă și victima împreună cu martorii, surorile acestora și, și alte persoane.
În jurul orei 200, în ziua de 15.02.2008 cei doi inculpați au părăsit discoteca și s-au îndreptat către casă.
La intersecția străzilor cu, la o distanță de 8- 10 metri de locuința inculpaților se aflau victima împreună cu martorii și, iar la o oarecare distanță era martorul, în imediata apropiere se găseau și martorele și.
Ajungând în dreptul grupului format din cei trei, inculpatul i-a luat victimei țigara din gură, cu intenția de aof uma el, fără a-i adresa vreo solicitare în acest sens. Victima i-a reproșat acest lucru, și-a recuperat țigara și l-a lovit pe inculpat cu palma în zona feței, ripostând cu un gest similar. A intervenit și martorul, care i-a aplicat o lovitură cu podul palmei în zona capului, iar urmare a acestei lovituri inculpatul a căzut.
În timp ce se afla căzut inculpatul a fost lovit cu pumnii și picioarele de victimă și martorul, după ce în prealabil aceștia i-au tras obiectele vestimentare peste față și membrele superioare, astfel încât nu a fost în măsură să schițeze niciun gest de autoapărare.
În aceste împrejurări, inculpatul a strigat către nepotul său, inculpatul să-l cheme pe fratele său, martorul pentru a le arăta împreună "cine sunt ei". Inculpatul minor s-a deplasat în fugă în locuința care este situată la aproximativ 10 metri de locul agresiunii, l-a anunțat pe unchiul său despre cele întâmplate și, din camera în care locuia împreună cu autorul infracțiunii a luat un cuțit pe care l-a dat acestuia.
Văzându-l pe având un cuțit asupra sa, cuțit care ulterior a trecut în posesia inculpatului, victima, împreună cu martorii, și au fugit de la locul agresiunii.
Aflându-se sub imperiul puternicei emoții determinată de agresiunea la care a fost supus inculpatul și-a îndepărtat obiectele vestimentare de la nivelul bustului și, împreună cu inculpatul au pornit în fugă în urmărirea acestora, cu intenția de a le aplica o corecție.
Martorul a alunecat la un moment dat fiind ajuns de inculpatul care a încercat să-l lovească cu cuțitul pe care îl avea asupra sa.
A reușit să evite lovitura și, cu o l-a lovit pe autorul infracțiunii, inițial în zona feței și ulterior în spate, după care și-a continuat fuga.
În acest timp, victima - a reușit să rupă o scândură dintr-un gard împrejmuitor al curții unui imobil, însă a fost surprins de inculpatul, care i-a aplicat dintr-o poziție lateral dreapta o lovitură de cuțit în zona hemitoracelui drept.
Inculpatul a abandonat victima, care în momentele imediat următoare s-a prăbușit la pământ și a continuat să-i urmărească pe martorii și.
A încercat să-l lovească cu cuțitul pe însă fratele său, martorul l-a lovit cu o șipcă desprinsă dintr-un gard peste mâna dreaptă în care ținea obiectul vulnerant, cuțitul căzând și fiind imediat aruncat de primul martor la o oarecare distanță.
În acest timp, ceilalți martori au constatat că victima - murise, fapt ce i-a determinat pe unii dintre aceștia, precum și pe alte persoane care fie se întorceau de la aceeași discotecă, fie au ieșit în stradă alarmați de zgomotul produs să-l lovească pe inculpatul cu diverse obiecte (scânduri desprinse din garduri, bare metalice).
După ce victima fusese lovită cu cuțitul, în timp ce autorul infracțiunii era agresat de mai multe persoane dintre care unele nu au putut fi identificate, la locul incidentelor a ajuns și martorul care a reușit să aplaneze conflictul violent, ducându-l pe fratele său la domiciliu.
Martorii și împreună cu alte persoane au încercat să acorde victimei primul ajutor, ocazie cu care au schimbat poziția corpului acestuia trăgându-l către carosabil, însă au constatat că acesta decedase.
Raportul de autopsie medico-legală nr. A3/J/41/2008 din 23.07.2008 al Serviciului de Medicină Legală Iac oncluzionat în sensul că: "moartea lui - a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unei plăgi tăiate-înțepate penetrante localizată la nivelul hemitoracelui drept anterior cu lezarea organelor interne (plămân drept, pericard, cord); leziunile de violență constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor înțepător (tip cuțit sausimilar) și sunt în legătură de cauzalitate directă, necondiționată cu decesul".
Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", prin Avizul E2/9652/30.07.2008 a aprobat Raportul de autopsie medico-legală mai sus menționat.
Sub aspectul încadrării juridice, instanța a constatat că faptele inculpatului - care, în noaptea de 14/15. 02. 2008, în loc public, i- aplicat numitului - o lovitură de cuțit în zona toracelui drept, plagă tăiată-înțepată, penetrantă, astfel produsă declanșând o hemoragie internă care condus la moarte, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev de art. 174-174 lit i pen.
Pentru a reține această încadrare juridică, instanța a avut în vedere caracteristicile obiectului vulnerant (briceag în lungime de 37,6 cm din care 16,5 cm lungimea lamei tăietoare), regiunea anatomică vizată (hemitorace drept anterior) și intensitatea loviturii aplicate (plagă tăiată înțepată penetrantă cu lezarea organelor interne - plămân drept, pericard, cord).
Pe plan subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție, chiar și indirectă, de a suprima viața victimei, prevăzând rezultatul faptei sale și acceptând posibilitatea producerii lui.
Forma de vinovăție reținută rezultă din materialitatea faptei, perseverența de care inculpatul a dat dovadă în a urmări victima și din ansamblul materialului probator administrat în cauză, inclusiv declarațiile inculpatului.
In condițiile în care inculpatul a săvârșit fapta împreună cu inculpatul -, minor la acel moment, instanța va reține și incidența disp.art. 75 lit Cod penal.
De asemenea, față de împrejurarea că activitatea infracțională a inculpatului s-a derulat sub imperiul unei puternice tulburări provocate de acțiunea violentă venită din partea victimei și a martorului, care l-au lovit în mod repetat, cu pumnii și picioarele, dar și cu obiecte contondente, fără a viza o zonă anumită a corpului, precum și de aceea că aceste acțiuni, pe fondul consumului anterior de băuturi alcoolice, au fost de natură a-l determina pe autorul infracțiunii să ia hotărârea infracțională pe care ulterior, a finalizat-o prin aplicarea loviturii de cuțit, instanța a reținut și circumstanța atenuantă prev de art. 73 lit b pen.
Astfel, potrivit prevederilor art. 73 lit b pen. constituie circumstanța atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate (și nu numai), produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Din moment ce - așa cum a rezultat din probele administrate în cauză - în împrejurările concrete ale comiterii infracțiunii, violențele exercitate asupra inculpatului, ținând seama de atitudinea sa bio-psihică de a percepe aceste acțiuni, au fost de natură să- provoace acestuia o puternică tulburare sub stăpânirea căreia a lovit, la rândul său, grav victima, apare ca justificată aplicarea art. 73 lit pen, a mai considerat prima instanță.
In ceea ce privește solicitarea inculpatului, formulată prin apărător, în sensul de a se reține legitima apărare, instanța de fond a constatat că pentru existența legitimei apărări este necesar, potrivit art. 44 alin. 2 pen. ca atacul - material, direct, imediat și injust - săvârșit de victimă, să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Nu se poate reține că existat un pericol grav pentru inculpat - care să implice producerea unui rău ireparabil sau greu de reparat (pierderea vieții, leziuni corporale și altele) - atunci când în momentul în care inculpatul aplicat, cu cuțitul - lovitura mortală, victima și însoțitorii săi se retrăgeau. Ca atare, din moment ce în ultima parte conflictului, atacul, declanșat inițial de victimă și alte persoane, se oprise din partea acestora, inculpații fiind cei care îi urmăreau pe cei din grupul victimei, fapta lor, nu poate fi considerată ca săvârșită în legitimă apărare. Datorită modului în care s-au derulat evenimentele, împrejurării că în ultima parte conflictului inculpatul era înarmat, inculpații nu pot pretinde că atunci când cel anterior menționat aplicat lovitura mortală, se aflau în fața unui atac de natură să le pună în pericol grav viața și care să justifice reacția extrem de violentă a inculpatului.
De asemenea, pentru existența legitimei apărări în condițiile art. 44 alin. 3 pen. ( depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul, din cauza tulburării sau temerii ) este necesar, sub aspect obiectiv, să fie îndeplinite cerințele alin. 2 din același articol referitoare la caracteristicele atacului (de a fi material, direct, imediat si injust).
In speță fiind stabilit că inculpatul a comis fapta după epuizarea atacului din partea victimei, aceste cerințe nu sunt îndeplinite și, în consecință disp art. 44 alin. 3.pen nu pot fi aplicate; totodată nu sunt incidente nici prevederile art. 73 lit a pen. referitoare la circumstanța atenuantă legală a depășirii limitelor legitimei apărări.
De asemenea, față de susținerile apărătorului inculpaților, instanța a constatat că nu sunt întrunite cerințele legale pentru existența infracțiunii de încăierare, prev de art. 322. pen, în situația în care inculpatul a fost însoțit numai de către inculpatul, iar din celălalt grup, din care făcea parte victima, în afara acesteia si a martorului, celelalte persoane nu au acționat în nici un mod astfel că, nu s- produs un schimb de violențe reciproce între mai multe persoane.
De altfel, nici inculpatul nu a avut un comportament violent, activitatea sa constând numai în ajutorul acordat inculpatului.
Or, încăierarea, ca faptă penală distinctă încriminată prin art. 322. pen. se caracterizează prin săvârșirea de violențe între mai multe persoane unele asupra altora. Violențele se produc în așa fel încât în înghesuială (îmbrînceala) ce are loc, este greu de stabilit, însă nu imposibil, contribuția fiecărui participant. Când însă făptuitorul acționat cu intenția de a ucide, în condiții care fac posibilă identificarea lui fără dificultate, atunci fapta comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor.
In ceea ce- privește pe inculpatul minor -, fapta acestuia de a- da autorului infracțiunii cuțitul pe care acesta l-a folosit la săvârșirea infracțiunii, într-o fază inițială și de a urmări la mică distanță de inculpatul victima și martorii și, consolidând în acest mod hotărârea infracțională a acestuia, fără a încerca să-l determine pe acesta să se desisteze sau să întrerupă ducerea la îndeplinire a scopului propus, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 26 cod penal, raportat la art. 174-175 lit. cod penal.
A rezultat pe parcursul procesului penal că inculpatul a acționat, în plan subiectiv, ca formă a vinovăției, cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale și acceptând posibilitatea producerii lui.
Din materialitatea faptelor comise și ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă așadar, că inculpatul a avut o contribuție infracțională ca modalitate de săvârșire atât anterioară, de înlesnire, (i-a dat cuțitul autorului faptei), cât și concomitentă, de ajutor (a urmărit victima împreună cu acesta), atât materială cât și morală la punerea în aplicare a rezoluției infracționale a inculpatului.
Astfel, complicitatea implică existența unor acte de executare a unei infracțiuni - săvârșite de către altă persoană - la care se aduce o contribuție prin acte exterioare acțiunii încriminate. Or, așa cum s- stabilit pe baza probelor administrate, anterior săvârșirii infracțiunii de omor de către inculpatul, inculpatul i-a adus primului un cuțit, respectiv instrumentul folosit în săvârșirea faptei. Ulterior, victima a fugit, iar cei doi inculpați au urmărit-o, inculpatul fiind înarmat cu cuțitul adus de către inculpatul.
Ajungând victima, inculpatul i- aplicat o lovitură de cuțit, cauzându- leziunile ce au condus la decesul acesteia.
. celuilalt inculpat în urmărirea victimei și prezența sa pe parcursul derulării evenimentelor, precum și furnizarea "armei crimei" constituie acte de ajutor, efectuate cu adeziune deplină, la activitatea celuilalt inculpat, întrucât au contribuit la diminuarea posibilităților de apărare, eventual de scăpare prin fugă, ale victimei. Așadar, ele se încadrează în art. 26 rap la art. 174-175 lit i pen.
Reținând în sarcina inculpaților faptele descrise anterior, cu încadrările juridice mai sus precizate, prima instanță a dispus condamnarea acestora la pedepse individualizate conform criteriilor generale prev de art. 72. pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților, în împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru evalua gradul de pericol social al faptelor săvârșite, instanța de fond reținut modul în care s-au realizat concret acțiunile ce constituie elementul obiectiv al infracțiunilor respective, precum și toate împrejurările care îl particularizează, caracterul și importanța obiectului vătămat, caracterul și gravitatea urmărilor, forma și gravitatea vinovăției.
De asemenea, Tribunalul a luat în considerare la individualizarea pedepselor și persoana infractorilor, ceea ce este se esența însăși acestei operațiuni ce presupune alegerea si determinarea concretă pedepsei în raport cu trăsăturile specifice persoanei fiecărui făptuitor, de această concordanță depinzând însăși eficiența funcțională a pedepselor aplicate. Astfel, funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr- corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată pentru fi ajutată să se reintegreze în societate.
Ca atare, la alegerea pedepselor, instanța a ținut cont și de dezideratul potrivit cu care mijloacele de represiune împotriva celor ce încalcă dispozițiile legii penale trebuie adaptate în așa fel încât să fie asigurată o justă sancționare a faptelor comise, dar în același timp și o eficientă folosire a sancțiunii aplicate.
Astfel, la stabilirea pedepselor, instanța a luat în considerare nu numai gravitatea faptelor comise, ci va acorda semnificația cuvenită datelor referitoare la persoana inculpaților, respectiv faptului că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, beneficiind de caracterizări pozitive de la persoanele care îi cunosc și respectiv de la unitatea școlară pe care o frecventează inculpatul -, având totodată, o comportare sinceră pe parcursul procesului penale, recunoscându-și faptele și manifestând o atitudine de regret.
Nu este de ignorat, a mai arătat prima instanță, nici împrejurarea că atât inculpații cât și victima și cei care o însoțeau consumaseră băuturi alcoolice, acțiunile provocatoare întreprinse de victimă, circumstanțe pe fondul cărora s-a desfășurat activitatea infracțională și care oferă posibilitatea de a dezvălui cauzele săvârșirii infracțiunii și totodată, de a doza reacțiunea represivă în funcție de elementele concrete ale cauzei și de aptitudinea inculpaților de se îndrepta sub influența pedepsei.
Or, o pedeapsă deosebit de aspră în raport cu datele personale ale unui inculpat este adesea neconvingătoare și neeficientă, fără a fi în măsură a-și atinge scopul.
In acest condiții, instanța de fond a dat eficiență corespunzătoare și datelor privitoare la conduita anterioară a celor doi inculpați, care așa cum am arătat, se află la prima confruntare cu legea penală și în același timp au avut o atitudine corectă în familie și societate, cum atestă actele și lucrările din dosar, precum și conduitei pozitive manifestate de aceștia, în sensul recunoașterii faptelor, și prezentării de bună voie la judecată în cazul inculpatului liber, împrejurări ce dovedesc o stare de periculozitate mai redusă a acestor infractori și un început de a se încadra în viața corectă și care justifică aplicarea unor pedepse mai blânde.
Reținând ca atare, în favoarea inculpaților mai multe circumstanțe atenuante, instanța de fond a redus în mod corespunzător cuantumul pedepselor, apreciind că ansamblul elementelor ce caracterizează faptele și făptuitorii justifică o astfel de măsură.
Instanța a aplicat inculpaților și pedepse accesorii, iar în cazul inculpatului major și pedeapsa complementară obligatorie, la aplicarea acestor pedepse reținând că natura faptelor săvârșite, urmările acestora conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prev de art. 64 alin. 1 lit a teza a-II-a și lit pen, respectiv de fi ales în autoritățile publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Nu s-a interzis dreptul de a alege, ci doar pe acela de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărîrea din 6 oct. 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia și împotriva României, că nu se impune interzicereaope legisdrepturilor electorale, aceasta trebuind fi dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită acesteia.
Or, faptele ce au făcut obiectul prezentei cauze nu au o conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că Tribunalul a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis întrucât din penitenciar condamnatul nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici atunci, ca de altfel și pentru o perioadă de timp după executarea pedepsei cu închisoarea, nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
In ceea ce-l privește pe inculpatul -, în considerarea conduitei lui anterioare faptei și pe parcursul procesului penal, a însușirilor personale, a aptitudinii lui biopsihice si a vârstei, instanța de fond a apreciat că este să se îndrepte si fără executarea pedepsei, în condițiile în care din analiza datelor ce îl caracterizează rezultat aptitudinea lui se elibera de mentalitatea si deprinderile antisociale manifestate cu ocazia comiterii faptei, prin eforturi făcute sub amenințarea pedepsei la care urmează să fie condamnat și de a cărei executare poate scăpa numai printr-o conduită corectă și deci prin autoreeducare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pe motivul greșitei interpretări a ansamblului probator, respectiv a analizei declarațiilor de martori, de asemenea pentru omisiunea de a reține în favoarea sa dispozițiile art. 44 Cod penal. În motivarea solicitării reținerii articolului menționat s-a arătat că fapta a fost săvârșită în cadrul unui conflict spontan în care inculpatul aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de acțiunea violentă a victimei îndreptată împotriva sa, l-a lovit pe acesta cu un cuțit în zona toracelui. În subsidiar s-a solicitat a se constata că pedeapsa aplicată este mult prea aspră față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei.
Curtea analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate dar și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente.
Instanța de fond în urma unei riguroase analize a ansamblului probator, expusă pe larg în considerentele hotărârii, a reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului.
Fără a relua pe larg analiza probatoriului, Curtea reține că inculpatul în declarația dată în fața primei instanțe a recunoscut săvârșirea faptei cercetate, arătând că la acel moment se afla sub influența băuturilor alcoolice și a acționat împotriva părții vătămate datorită acțiunii violente a acesteia și a grupului de persoane în care se afla. A mai arătat că inculpatul minor, rudă a sa, în intenția de a-l ajuta să scape de agresiunea îndreptată împotriva sa, i-a înmânat un cuțit. În urma continuării conflictului, inculpatul, a încercat să fugă, însă nereușind să se sustragă loviturilor, întrucât grupul îl urmărea îndeaproape a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul fără a putea preciza zona vizată.
Coinculpatului minor a susținut, de asemenea, că grupul întâlnit l-a agresat pe unchiul său, inculpatul, situație în care s-a deplasat acasă întorcându-se cu un cuțit pe care i l-a înmânat acestuia pentru a se apăra.
În cursul judecății în fond, s-a procedat la audierea martorilor oculari, și (filele 52 și urm.) aceștia arătând modalitatea în care s-au derulat evenimentele.
Astfel, s-a arătat de martorul că partea vătămată și inc. au avut o discuție aprinsă, context în care coinculpatul minor a fugit în curtea sa, revenind cu un cuțit în mână. La momentul incidentului inc. se afla sub influența alcoolului, situație în care a început să-i urmărească pe acesta, pe martorul și pe partea vătămată și în contextul în care aceștia trei se îndepărtau în fugă, martorul a observat cum victima intenționând să scape agresiunii îndreptate împotriva sa de către inculpat, s-a oprit, a încercat să desprindă o scândură dintr-un gard pentru a se apăra, însă nu a văzut ce s-a întâmplat în continuare între inculpat și victimă, întrucât și-a continuat deplasarea. După intervenția fratelui inculpatului și incetarea conflictului au aflat că victima fusese lovită cu cuțitul.
Declarația acestui martor ocular se coroborează cu declarația martorului ocular, aceasta arătând că datorită unei discuții în contradictoriu, martorul l-a împins pe inculpatul după ce acesta realizase o acțiune similară împotriva victimei. În acest context, inculpatul a început să-i urmărească pe martorii ce se deplasau în fugă, strigând la coinculpatul să-i aducă un cuțit. Martora mai arată că l-a văzut pe căzut la pământ.
Martorul ocular a relatat de asemenea altercația minoră intervenită între martori și inculpat înainte ca acesta să plece în urmărirea lor. Acesta a arătat că atunci când a observat faptul că inc. aducea la locul faptei un cuțit, le-a indicat celorlalți martori că e momentul să fugă, context în care victima a rămas în urmă. Obosit de efortul depus pentru a scăpa de agresiunea inculpatului s-a oprit încercând să se înarmeze cu un obiect util scopului propus ( lemn, ) observând cum inculpatul încerca să lovească cu cuțitul. Martorul a arătat că a observat când inculpatul s-a îndreptat către victimă și l-a lovit cu cuțitul. Acesta a mai precizat că în acel moment se afla la 5 metri de cei doi. Martorul a mai arătat că locul în care victima a fost lovită cu cuțitul se află la cca. 300. de locul declanșării incidentului.
Fratele martorului menționat, respectiv numitul a fost de asemenea audiat învederând același aspecte cu cele relatate anterior.
Martorul, fratele inculpatului a afirmat că la momentul la care a ajuns la locul incidentului, după ce victima fusese lovită, a observat cum fratele său era agresat de mai multe persoane, martorii din prezenta cauză. Este de reținut că acest ultim martor a sosit la locul faptei după consumarea infracțiunii, în contextul în care urmarea acesteia a generat în mod firesc o tulburare în rândul celor prezenți.
Ca urmare, de-a lungul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, martorii oculari, au subliniat în esență aceleași aspecte legale de modalitatea în care inculpatul a lovit cu cuțitul victima, aceste probatorii fiind deopotrivă susținute de expertizele criminalistice și constatările tehnico științifice ale căror concluzii au fost expuse anterior.
de rudenie existentă între martori ori între victimă și martori privită izolat nu este o condiție suficientă pentru a dovedi existența unui subiectivism să conducă la denaturarea aspectelor relatate, astfel cum a susținut apărarea, mai ales în condițiile în care aceste datele furnizate prin declarațiile acestora se coroborează și sunt susținute și de probele științifice administrate.
sau discuția în contradictoriu avută înaintea săvârșirii acțiunii violente de către inculpatul cu martorii oculari și victimă nu se poate considera că justifică o ripostă în legitimă apărare. Aspectele descrise de martorii rudă cu inculpatul referitoare la lovirea acestuia cu diverse corpuri contondente, au avut loc fie înainte de declanșarea atacului inculpatului, fie după momentul în care s-a constatat urmarea agresiunii față de victima. Astfel fratele inculpatului a arătat că la momentul la care a sosit la locul faptei, victima se afla deja la pământ, iar în acel moment inculpatul era lovit de martori. Acțiunea inculpatului și constatarea urmării acesteia a produs o stare de surescitare și tulburare evidente, context în care martorii au acționat în modul descris de martorul. Se constată însă că această acțiune împotriva inculpatului, se plasează în timp după momentul în care acesta l-a agresat pe.
Prima instanță a valorificat incidentul petrecut anterior agresării victimei, reținând în favoarea inculpatului săvârșirea faptei în stare de provocare și făcând aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. b Cod procedură penală. Astfel în mod corect au fost analizate exigențele art 44.Cod Penal, considerându-se că inculpatul nu a ripostat unui atac actual, ci la momentul la care acesta se înarmase cu cuțitul adus de minor, agresiunea îndreptată împotriva sa încetase, martorii și victima îndepărtându-se în fugă și mai mult căutând metode eficiente de a se proteja. Lipsa întrunirii exigențelor referitoare la existența atacului îndreptat împotriva sa, exclude necesitatea de a analiza dacă fapta a fost săvârșită cu depășirea limitei unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului.
Ca urmare, Curtea apreciază că prima instanță a reținut că probele administrate sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție și faptul că sunt întrunite în consecință condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate de prima instanță, Curtea apreciază că aceasta a analizat o analiză riguroasă și coerentă a criteriilor enumerate de art. 72 Cod penal, determinând un cuantum al pedepsei și o modalitate de executare apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
În consecință, Curtea va respinge, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondat, apelul declarat, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea căii de atac declarate de acesta.
În baza art. 381 Cod procedură penală se va deduce prevenția executată de la 15.02.2008 la zi, iar în baza art. 3002și 160 Cod procedură penală, constatând că subzistă temeiurile ce au condus la luarea măsurii arestării preventive, se va menține starea de arest a inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.166/F din 16.02.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală.
Deduce prevenția de la 15.02.2008 la zi și menține starea de arest a inculpatului.
Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./16.06.; 2.07.09
- II.- jud:
Președinte:Francisca VasileJudecători:Francisca Vasile, Andreea Cioată
