Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- - art. 183 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 215
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Vintilă G - - JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
Judecător - - -
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și inculpatul A - deținut în Penitenciarul d e Minori și C - împotriva sentinței penale nr. 184 din 6 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL MEHEDINȚI - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-inculpat A (în stare de arest) asistat de avocat, desemnată din oficiu, lipsind intimații - părți civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C și Spitalul Județean DTS.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apelantul - inculpat depune la dosar un "memoriu", după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține motivele scrise de apel depune la dosar și critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, referitor la motivul de nelegalitate, se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 64 alin. 1 teza I-a Cod penal, coroborat cu dispozițiile art. 71 alin. 3 Cod penal, în sensul că, în cauza dedusă judecății, având în vedere infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, se impunea interzicerea dreptului de "a alege", ca pedeapsă accesorie.
În acest sens, se invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
C de-al doilea motiv, vizează netemeinicia sentinței, susținându-se că pedeapsa aplicată în cauză nu corespunde criteriilor generale de individualizare, invocându-se și antecedentele penale ale inculpatului, care, în timpul minorității, a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
Sub acest aspect, pune concluzii de admitere a apelului, desființarea sentinței și aplicarea unei pedepse orientată spre maximul textului sancționator, în măsură să conducă la atingerea scopului de prevenție generală și de prevenție specială, în conformitate cu dispozițiile art. 52 Cod penal.
Avocat -, având cuvântul pentru apelantul - inculpat, susține motivele scrise de apel depuse la dosar și critică sentința instanței de fond pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate, în sensul reținerii de circumstanțe legale atenuante și coborârii pedepsei sub minimul special.
În acest sens, susține că, după incidentul produs între inculpat și victimă, aceasta nu s-a prezentat la medic pentru un consult amănunțit, se afla în stare de ebrietate în momentul respectiv, provocând-ul pe inculpat, căruia i-a adresat injurii, iar acesta a intenționat să îi aplice o corecție, fără a urmări suprimarea vieții victimei.
Invocă, de asemenea, circumstanțele personale ale apelantului - inculpat, susținând că acesta este bolnav de epilepsie, dar și împrejurarea că victima provenea dintr-o familie dezbinată, în care toți membrii acesteia consumau în mod excesiv băuturi alcoolice.
Referitor la latura civilă a cauzei, invocând data constituirii de parte civilă de către Spitalul Clinic Județean de Urgență C și Spitalul Județean Dr. Tr. S, pune concluzii de respingere pretențiilor civile formulate de acestea.
În ceea ce privește apelul declarat de Parchet, pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat, atât în ceea ce privește motivul de nelegalitate, cât și cu privire la criticile vizând netemeinicia sentinței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului inculpatului, ca nefondat, motivând că din probele administrate nu rezultă împrejurarea că inculpatul ar fi fost provocat de victimă, susținerile apărării în sensul că victima nu s-a prezentat la o unitate sanitară, dar nici la organele de cercetare penală, nefiind de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului.
Referitor la latura civilă, apreciază că unitățile sanitare s-au constituit în mod legal părți civile cu sumele reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate victimei.
Apelantul - inculpat A, având cuvântul, își însușește concluziile puse de apărător, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei sub minimul special, invocând faptul că se afla în stare de ebrietate, dar și starea de sănătate precară în care se află.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 184 din 6 mai 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, TRIBUNALUL MEHEDINȚI - Secția Penală a dispus, în baza art. 183 Cod penal, condamnarea inculpatului A - fiul lui și, născut la data de 12.11.1988, în DTS, județul M, posesor al, seria -, nr. -, eliberată la 09.07.2007 de SPCLEP D Tr. S, CNP -, domiciliat în D Tr. S,-, - 4,. 1,. 3,. 39, județul M - la 5 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În baza art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 577/29.11.2006 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin decizia penală nr. 36/ 16.05.2007 a Curții de APEL CRAIOVA și decizia penală nr. 5108/30.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând să execute și această pedeapsă, alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul A executând în total pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 cod penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu data de 12.11.2008, la zi, iar în baza art. 350 Cod Procedură penală, s-a menținut starea de arest.
S-a constatat că partea civilă nu s-a constituit parte civilă în cauză, deși a suportat cheltuielile de înmormântare ale victimei.
S-au admis acțiunile formulate de părțile civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C și Spitalul Județean D Tr. S și a fost obligat inculpatul să achite părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C suma de 4829,70 lei, iar părții civile Spitalul Județean D Tr. S suma de 174 lei, reprezentând c/val cheltuielilor efectuate cu asistența sanitară acordată victimei.
A fost obligat inculpatul să achite statului 1.100 lei cheltuieli judiciare, din care, 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL MEHEDINȚI, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului A pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. 1 cod penal.
Totodată, prima instanță a reținut că prin ordonanța din 12.11.2008, inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 ore, fiind arestat preventiv pe o durată de 29 de zile, cu începere din data de 13.11.2008, în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți, ulterior, măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv cu câte 30 de zile, din data de 11.12.2008, până la 07.02.2009.
Instanța de fond a constatat în fapt că, în ziua de 27.10.2008, victima s-a deplasat la locuința martorului -G din municipiul DTS, care i-a înmânat suma de 10 lei, apoi, în seara aceleiași zile, i-a vizitat pe fiii săi, și A, care locuiau împreună în apartamentul mătușii lor, numita, consumând împreună băuturi alcoolice (doi litri de bere).
În jurul orei 20,00, întrucât nu a mai fost de acord să-i lase să consume alcool, A și tatăl său s-au deplasat la locuința acestuia din urmă, o garsonieră situată în D Tr. S,-, unde au mai băut o sticlă de bere, în bucătăria imobilului. La un moment dat, fără a fi alte persoane de față, între aceștia s-a iscat o ceartă, determinată - potrivit declarației inculpatului - de contravaloarea ridicată a facturii telefonice, împrejurare în care, între cei doi a avut loc o altercație fizică, în timpul căreia s-au lovit și împins reciproc.
Cu această ocazie, inculpatul i-a aplicat tatălui său două-trei lovituri cu pumnul, în zona capului, victima s-a dezechilibrat și lovit de obiectele de mobilier.
După terminarea conflictului, inculpatul A s-a culcat în dormitorul locuinței, iar tatăl său în bucătărie și în dimineața zilei următoare, inculpatul s-a deplasat la locuința fratelui său și a relatat concubinei acestuia, că s-a bătut cu tatăl său, apoi inculpatul, nu s-a prezentat la serviciu, unde era angajat ca spălător auto la SC " " SRL D Tr.
În ziua de 31.10.2008, a fost vizitat de martorul G și, în prezența vecinei sale, i-a relatat că, în urmă cu trei zile a fost bătut de fiul său. După ce s-a despărțit de martor, în fața blocului, a fost găsit la intersecția străzii cu strada - -, de unde a fost transportat la Spitalul Județean D Tr. S, pentru acordarea de îngrijiri medicale.
Cu această ocazie, la solicitarea organelor de poliție, a declarat că în urmă cu trei zile a fost bătut de fiul său, precizând totuși că nu formulează plângere împotriva acestuia, ocazie cu care s-a întocmit un proces-verbal. A doua zi, a fost transportat la Spitalul Clinic de Urgență C, unde a decedat la data de 07.11.2008.
Potrivit raportului medico-legal nr. 3910/A3/28.01.2009 al Institutului de Medicină Legală C, moartea numitului a fost violentă, putând data din 07.11.2008 și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecință a unui traumatism cranio-cerebral, în evoluție cu branhopneumonie. S-a mai arătat în actul medico-legal că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, iar între acestea și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
Această stare de fapt a rezultat din ansamblul probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv: pocesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, actele medico-legale, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia.
Față de acest probatoriu, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 alin. 1 Cod penal, avându-se în vedere împrejurările în care s-a comis fapta - pe fondul consumului de băuturi alcoolice atât de către victimă cât și de către inculpat, acesta din urmă nerealizând gravitatea loviturilor aplicate victimei - precum și față de faptul că a decedat la 11 zile de la incident, forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul fiind praeterintenția, specifică infracțiunii prev. de art. 183 Cod penal.
În speță, prima instanță nu a putut reține provocarea, astfel cum s-a solicitat de către avocatul apărării, deoarece inculpatul, chiar dacă a susținut că mai întâi a fost el cel lovit de către victimă, această susținere nu a fost dovedită de probe, iar împrejurarea că și el (inculpatul) a prezentat urme de lovituri, a dovedit cu certitudine că s-a agresat fizic, reciproc, cu tatăl său.
Din probele de la dosar nu a rezultat că inculpatul a comis fapta sub influența unei puternice tulburări determinate de o provocare din partea victimei, cu atât mai mult cu cât conflictul a pornit de la nemulțumirea inculpatului față de valoarea ridicată a facturii telefonice, pe care trebuia să o achite.
Pentru fapta comisă, inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond, la individualizarea judiciară a pedepsei avându-se în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise - dat și de limita de pedeapsă, de la 5 la 15 ani închisoare, de împrejurările în care s-a săvârșit, dar și de persoana inculpatului.
De asemenea, din fișa de cazier judiciar a inculpatul, a rezultat că prin sentința penală nr. 577/29.11.2006 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin decizia penală nr. 36/ 16.05.2007 a Curții de APEL CRAIOVA și decizia penală nr. 5108/30.10.2007 a Înaltei Curți de Casație, a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1 lit. b, i Cod penal cu aplic. art. 99 și următoarele Cod penal.
Față de cele arătate și având în vedere și faptul că - așa cum rezultă din același referat de evaluare - inculpatul a fost diagnosticat cu epilepsie, boală pe care o are din copilărie și este netratată, instanța de fond a apreciat că prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientată spre minimul prevăzut de lege, se va atinge scopul cerut de art. 52 Cod penal.
S-a constatat totodată incidența în speță a dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 577/29.11.2006 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin decizia penală nr. 36/ 16.05.2007 a Curții de APEL CRAIOVA și decizia penală nr. 5108/30.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând să execute și această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății.
Ca pedeapsă accesorie, s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile. art. 71 și, așa cum s-a stabilit prin Decizia în interesul legii nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție "Dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii, s-a interpretat în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I-c cp nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 cp".
Față de această decizie și având în vedere criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 cp, respectiv împrejurările în care a comis infracțiunea inculpatul - chiar dacă infracțiunea este gravă deoarece a avut drept urmare moartea unei persoane - forma de vinovăție, praeterintenția, cu care a acționat acesta și persoana inculpatului, instanța de fond a apreciat că nu se impune, ca pedeapsă accesorie, și interzicerea dreptului de "a alege" prev. de art. 64 lit. a teza
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MEHEDINȚI, cât și inculpatul
În apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MEHEDINȚI, se critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv vizează nelegalitatea sentinței, susținându-se că au fost încălcate prevederile art. 64 alin. 1 teza I-a Cod penal corelativ cu art. 71 alin. 3 Cod penal, în sensul că se impunea interzicerea dreptului de "a alege", ca pedeapsă accesorie aplicată inculpatului, invocându-se în acest sens jurisprudența CEDO, dar și practica judiciară a instanței supreme.
C de-al doilea motiv de apel privește netemeinicia sentinței, susținându-se că scopul preventiv și educativ al pedepsei, reglementat de dispozițiile art. 52 Cod penal, corelativ cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prev de art. 72 Cod penal, nu a fost îndeplinit, având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, dar și antecedentele penale ale inculpatului care, anterior, chiar în timpul minorității, a mai fost condamnat pentru o infracțiune de violență.
Apelul declarat de inculpat vizează netemeinicia sentinței, susținându-se că pedeapsa aplicată este mare, raportat la circumstanțele reale în care s-a produs incidentul soldat cu moartea victimei, dar și cu circumstanțele personale ale inculpatului, care are o sănătate precară și care a săvârșit infracțiunea în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice.
În consecință, se solicită de către inculpat reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reținerii de circumstanțe legale atenuante, conform art. 74 și 76 Cod penal, cu consecința coborârii acesteia sub minimul prev de art. 183 Cod penal.
Apelul declarat de Ministerul Public este fondat și urmează să fie admis, pentru motivul de netemeinicie a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Motivul de nelegalitate se apreciază că este nefondat, instanța de fond aplicând o pedeapsă accesorie cu respectarea prevederilor art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 65 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
, pedeapsa accesorie, reglementată de dispozițiile art. 71 Cod penal, constă în interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. d și e și se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului.
Prin urmare, instanța de fond, constatând că inculpatul a săvârșit o infracțiune praeterintenționată, cu consecința morții victimei, a apreciat că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a Cod penal cu privire la interzicerea dreptului de "a alege".
C de-al doilea motiv de apel este fondat.
Curtea apreciază că inculpatul a generat conflictul soldat cu agresarea victimei, ceea ce a condus la rezultatul letal, probele administrate în cauză nedovedind în nici un caz că acesta a acționat ca urmare a unei provocări generată de atitudinea sau de acțiunile concrete ale victimei.
Mai mult, altercația s-a produs în mod spontan, inculpatul reproșând victimei - care era tatăl său - valoarea ridicată a facturii telefonice, agresându-l și îmbrâncindu-l, iar ulterior, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul în zona capului, situație în care victima s-a dezechilibrat și a căzut, în cădere, victima s-a lovit de obiectele de mobilier din camera respectivă, cei doi s-au culcat în camere diferite, iar după circa 3 zile, ca urmare a agravării stării de sănătate, lui i s-a făcut rău, și-a pierdut cunoștința și a căzut în stradă.
Transportat de urgență la Spitalul Județean Dr. Tr. S și, în ziua următoare, la Spitalul Clinic Județean de Urgență C, a decedat la 07 noiembrie 2008.
Din raportul medico-legal de necropsie, rezultă că moartea acestuia s-a produs ca urmare a hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral complicat, leziunile traumatice putându-se produce prin lovire cu și de corpuri dure.
Prin urmare, Curtea constată că inculpatul a generat incidentul și a exercitat acte de violență împotriva tatălui său, fără să se rețină contribuția acestuia din urmă la producerea conflictului.
Reținând antecedentele penale ale inculpatului, care în perioada minorității a fost condamnat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de violență, se apreciază că instanța de fond nu a făcut o justă individualizare a pedepsei, încălcând dispozițiile art. 72 și art. 52 Cod penal, prin aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special. Prev de art. 183 alin. 1 Cod penal.
În consecință, urmează să se dispună admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MEHEDINȚI, în baza art. 379 pct. 2 lit. d Cod Procedură penală, să se desființeze sentința pronunțată în cauză și să fie majorată pedeapsa aplicată inculpatului.
Pentru aceleași considerente, criticile formulate de inculpat în apelul declarat, urmează să fie respinse ca neîntemeiate.
Așa cum s-a menționat anterior, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice și constatând că victima, care era tatăl său, i-a atras atenția că se află în stare de ebrietate, a generat un conflict spontan, i-a aplicat lovituri repetate, cu pumnul acestuia, ceea ce a condus la pierderea echilibrului și la lovirea de obiectele de mobilier, cu consecința unei hemoragii meningo-cerebrale, determinată de traumatismul cranio-cerebral produs.
Și cel de-al doilea motiv de apel formulat de inculpat cu privire la latura civilă a cauzei, este nefondat.
Astfel, se susține că unitățile sanitare s-au constituit părți civile cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 Cod Procedură penală, solicitându-se în aceste condiții exonerarea inculpatului de plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate victimei.
Este adevărat că, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 2 Cod Procedură penală, constituirea de parte civilă se poate face în fața în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată, până la citirea actului de sesizare.
Ori, cele două unități sanitare s-au constituit părți civile pe parcursul urmăririi penale, calitate consemnată în actul de sesizare a instanței, prima instanță solicitând numai cuantumul despăgubirilor de la acestea, cu privire la care a dispus în mod legal obligarea inculpatului la plata sumelor către cele două unități sanitare.
Prin urmare, ambele critici formulate de inculpat sunt nefondate, urmând ca apelul acestuia să fie respins, conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală.
Se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce în continuare arestul preventiv, de la pronunțarea sentinței - respectiv 06 mai 2009 - la zi.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI împotriva sentinței penale nr. 184 din 6 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL MEHEDINȚI - Secția Penală, în dosarul cu nr-
Desființează sentința, numai sub aspectul laturii penale.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului, la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183.
Cod PenalÎn baza art. 83.Cod Penal;
Dispune revocarea suspendării condiționate privind pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 577/2006 a Tribunalului Mehedinți, urmând ca inculpatul să execute și această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea ulterior săvârșită,respectiv 8 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, începând de la 06 mai 2009, la zi, menținând starea de arest a inculpatului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 184 din 6 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL MEHEDINȚI - Secția Penală, în dosarul cu nr-, ca nefondat.
Obligă apelantul - inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată n ședința publică de la 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
G - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.: C-tin. -
Jud. fond:
Dact. 3 ex./ - 27.11.2009
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Constantin Mereanu
