Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 30/A/2009
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. numărul 189/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Cauza este în pronunțare, fiind amânată pronunțarea prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2009.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 7 aprilie 2009, când s-a dezbătut cauza în fond.
Atât încheierea din 7 aprilie 2009 cât și cea din 15 aprilie 2009 fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 189/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 183.pen. condamnarea inculpatului G la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
În baza art. 71.pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen.
În baza art. 88.pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii din 23 mai 2007 până în 24 mai 2007 ora 17.
În baza art. 14 rap. la art. 346.pen. rap. la art. 998.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 678 lei cu titlu de despăgubiri civile, fiind respinse celelalte pretenții.
În baza art. 191.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei - onorariul apărătorului din oficiu din faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Victima a locuit, fără forme legale, în strada - - Mici, nr. 27, din municipiul Sibiu, în imobilul proprietatea surorii și cumnatului său. În acest imobil, în camera de la etaj, în mod regulat, se strângeau persoane cunoscute familiei care consumau băuturi alcoolice și făceau diverse petreceri. Nu de puține ori aceste petreceri au degenerat în scandaluri și bătăi între participanți, ceea ce a determinat intervenția poliției.
În data de 18.05.2007 partea civilă a luat inițiativa organizării unei asemenea "petreceri" la care au fost invitate mai multe persoane, printre care inculpatul G, în relații destul de bune cu partea civilă, și martora.
La această petrecere s-a consumat vin, bere și rachiu alb. După orele 1800acestui grup i s-a alăturat și victima care se întorsese de la muncă și care deja era în stare avansată de ebrietate.
de prezența martorei în acest anturaj, pe care o bănuia că o informează pe una din fiicele gazdei despre evenimentele care se petrec în locuință, victima a început să o insulte, să-i adreseze cuvinte triviale și să solicite celor de față îndepărtarea acesteia din imobil. În acest conflict a intervenit inculpatul G care i-a solicitat imperativ victimei să părăsească camera, cerere la care aceasta s-a conformat, nu însă fără a continua să înjure și să apostrofeze pe toți participanții în timp ce cobora pe scări și până a intrat la parterul imobilului unde se afla și camera sa. Acolo, victima a continuat cu injuriile și la adresa cumnatului său persoană paralizată ce se deplasează într-un scaun cu rotile sau cu cârjele.
Enervat de atitudinea victimei și de larma ce se auzea de la parter, pe care în mod întemeiat bănuia că era determinată de acesta, inculpatul G s-a deplasat în camera ei, unde, inițial fără să fie vreo persoană, apoi în prezența martorei, i-a aplicat lui lovituri repetate și de intensitate ridicată, cu pumnii și palmele, ce au vizat zona capului, toracelui și abdomenului, violențe întrerupte prin intervenția martorei și a părții civile.
Aceste acte de violență au cauzat victimei multiple echimoze, excoriații, fracturi costale și rupturi ale splinei, care în lipsa unei intervenții medicale, au produs la data de 23.05.2007 decesul victimei.
Raportul de autopsie efectuat asupra victimei a concluzionat că moartea acesteia a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne consecutivă unui traumatism toraco - abdominal, cu fracturi costale și ruptură traumatică de splină în doi timpi, urmare a loviturii repetate cu corpuri dure, exercitate cu 4-5 zile înainte de data decesului.
La această stare de fapt instanța ajuns în urma analizei coroborate a următoarelor mijloace materiale de probă:
- declarațiile inculpatului G (filele 65-69 dosar urmărire penală, filele 18-19 dosar instanță) care recunoaște că a lovit victima, însă cu palmele, încercând să arunce responsabilitatea faptei în sarcina martorei, fapt neverosimil în ansamblul cauzei și neconfirmat prin celelalte mijloace de probă.
- declarațiile părții civile (filele 42-45 dosar urmărire penală, fila 44 dosar instanță) care relatează că inculpatul a fost cel care a lovit-o pe victimă, iar când martora a luat pentru aop une la dispoziția martorului, inculpatul crezând că vrea să lovească și ea pe victimă, i-a zis să-l lase că i-a dat el destul.
- declarațiile martorei ( fila 50 dosar urmărire penală, filele 25-26 dosar instanță) care confirmă acțiunea agresivă exercitată de inculpat asupra victimei.
- declarațiile martorilor (fila 52 dosar urmărire penală, fila 42 dosar instanță), - (fila 54 dosar urmărire penală, fila 28 dosar instanță), (fila 55 dosar urmărire penală, fila 35 dosar instanță), (fila 56 dosar urmărire penală, fila 45 dosar instanță), (fila 57 dosar urmărire penală, fila 34 dosar instanță), (fila 58 dosar urmărire penală, fila 27 dosar instanță), (fila 59 dosar urmărire penală, fila 46 dosar instanță), (fila 62 dosar urmărire penală) și ( fila 63 dosar urmărire penală) care fie au participat la petrecere și au văzut când inculpatul a coborât după victimă, iar aceasta a doua zi le-a relatat că a fost agresată, fie fără a fi la petrecere ( este cazul ultimilor doi martori) s-au întâlnit cu victima înainte de a muri și le-a declarat că a fost agresată, fără însă a le oferi amănunte.
- proces verbal de cercetarea imobilului din municipiul Sibiu, strada - - Mici, nr. 27, în care a locuit victima, ocazie cu care, la parterul imobilului, a fost găsit cadavrul lui, purtând semnele morții violente și s-a constatat că pe unele obiecte din camera în care a fost găsit cadavrul sunt prezente de substanță culoare brun-roșcată, care par de sânge, filele 3-22 dosar urmărire penală.
- raportul de constatare medico-legală nr. III/100, din 12 iulie 2007, al Serviciului județean de Medicină Legală Sibiu, privind autopsierea victimei, în care sunt prezentate leziunile traumatice pe care le-a prezentat și se precizează că moartea acesteia a fost violentă, datorată hemoragiei interne consecutivă traumatismului toraco-abdominal cu fracturi costale și ruptură de splină, în doi timpi, urmare a unor acte de lovire repetată cu corpuri dure, cu 4-5 zile înainte de data decesului, filele 25-29 dosar urmărire penală.
S-a reținut că fapta inculpatului G, care, pe fondul consumului de alcool, a exercitat acte de violență, de intensitate ridicată asupra victimei, concretizate în lovituri cu pumnii și palmele, în zone anatomice vitale, violențe exercitate în scop de corecție a conduitei victimei, care însă s-au soldat cu producerea unor leziuni traumatice grave, în urma cărora s-a produs decesul acesteia, inculpatul fiind în culpă față de acest rezultat, neprevăzându-l, deși trebuia și putea să-l prevadă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183.pen.
Având în vedere circumstanțele faptei, că aceasta a avut loc pe fondul consumului de alcool al protagoniștilor și participanților, stare de lucruri generală, în imobilul respectiv, că agresiunea exercitată asupra victimei, a fost în scop de corecție și că a fost determinată de agresarea verbală a participanților la petrecere, de către victimă, personalitatea și conduita inculpatului care a fost nesincer și a încercat să minimalizeze actele sale de violență, încercând să arunce răspunderea faptei în sarcina minorei, faptul că acesta a mai intrat în conflict cu legea penală, precum și celelalte criterii prevăzute de art. 72.pen. instanța a aplicat acestuia o pedeapsă de6 ani închisoare.
S-a apreciat că acest gen de faptă îl face pe inculpat nedemn de exercitarea drepturilor electorale, motiv pentru care în temeiul art.71 pen. s-a dispus interzicerea exercitării de către acesta pe perioada executării pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-b pen.
Din pedeapsa aplicată s-a dedus durata reținerii inculpatului pe o perioadă de 24 ore, măsură dispusă în data de 23.05.2007, ora 17 prin ordonanța nr.12 ( fila 64 dosar urmărire penală) luată de procurorul instrumentator.
Din înscrisurile depuse la dosar ( filele 46,48,49 - dosar urmărire penală) a rezultat că partea civilă a angajat cheltuieli în cuantum de 678 lei cu înmormântarea defunctului său frate, cheltuieli pe care inculpatul este dator să le restituie.
Așa fiind, în temeiul art. 14 și 346.pr.pen. raportat la art. 998-999.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 678 lei cu titlu de prejudiciu material, fiind respinse celelalte pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul G, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal desființarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la parchet în vederea prezentării din nou a materialului de urmărire penală sau adoptarea unei soluții de achitare, întemeiată pe prevederile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c pr.pen.
În subsidiar, s-a solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b pen. cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, într-un cuantum care să permită aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 ind. 1.pen.
În expunerea motivelor de apel, s-a arătat că la primul termen de judecată a fost invocată nulitatea actului de sesizare, raportat la împrejurarea neprezentării tuturor probelor din dosar, avându-se în vedere că, deși a fost încuviințată audierea a doi martori în apărare, depoziția martorului nu i-a fost adusă la cunoștință, deși fusese audiat, conform declarației de la dosar, la data de 26.09.2007, anterior prezentării materialului de urmărire penală.
S-a apreciat că această neregularitate atrage restituirea cauzei la procuror pentru o nouă prezentare a materialului de urmărire penală, conform disp. art. 332.pr.pen. fiind încălcate dispozițiile art. 197 al. 2.pr.pen.
S-a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit starea de fapt, din interpretarea materialului probator administrat în cauză rezultând că loviturile care au cauzat decesul au fost cele aplicate la nivelul toracelui, cu, de către martora u, aceasta din urmă aflându-se într-o stare conflictuală cu victima.
S-a invocat incidența principiului "in dubio pro reo", lipsind probele directe, care să conducă la concluzia certă a săvârșirii faptei de către inculpat.
În motivarea solicitării subsidiare, inculpatul apelant a arătat că a existat o stare de provocare, generată de atitudinea victimei, care a adresat injurii persoanelor prezente, iar față de această provocare au înțeles să reacționeze atât el, cât și martora
Raportat și la circumstanțele sale personale, apelantul a solicitat reducerea sancțiunii sub minimul prevăzut de lege și suspendarea executării pedepsei astfel stabilite.
În apel, s-a procedat la audierea inculpatului, conform prevederilor art. 378 al. 1 ind. 1.pr.pen. și s-a încuviințat efectuarea unui supliment la raportul de constatare medico-legală nr. III/100/12.07.2007 de către Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform prevederilor art. 371 al. 2.pen. Curtea constată că apelul inculpatului G este nefondat.
Instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, interpretând judicios materialul probator administrat în cauză și a dat o justă încadrare juridică faptei inculpatului.
Cu privire la prima critică formulată de inculpatul G, vizând restituirea cauzei la parchet în vederea prezentării din nou a materialului de urmărire penală pentru motivele expuse în apelul declarat, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 257 rap. la art. 250 și urm. pr.pen. la finalizarea urmăririi penale procurorul procedează la prezentarea materialului de urmărire penală învinuitului din cauză.
În cazul în care, după prezentarea materialului de urmărire penală, s-au efectuat noi acte de cercetare în cauză, conform art. 253.pr.pen. organul de urmărire penală este obligat să procedeze din nou la prezentarea materialului de urmărire penală.
Examinând dosarul de urmărire penală, Curtea constată că la data de 26.09.2007 procurorul criminalist a procedat la audierea martorului, dând curs solicitării în probațiune formulate de inculpat la data de 31.05.2007, depoziția martorului fiind consemnată pe formularul tipizat, aflat la fila 63 dosar.
Ulterior, conform procesului verbal de la fila 75, procurorul a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, ocazie cu care s-a consemnat faptul că inculpatul a renunțat la audierea martorului menționat.
Raportat la neconcordanțele apărute, la prima zi de înfățișare, în accepțiunea art. 300.pr.pen. inculpatul a invocat neregularitatea actului de sesizare, solicitând restituirea cauzei la parchet în vederea prezentării din nou a materialului de urmărire penală și a respectării dreptului la apărare, prin încheierea penală din 20.02.2009, instanța de fond respingând excepția invocată.
Curtea reține că soluția instanței de fond este justă, chiar și în ipoteza în care s-ar considera că în speță nu ar fi vorba despre o simplă eroare de consemnare.
Astfel, chiar dacă s-ar accepta susținerile inculpatului și s-ar considera că martorul a fost audiat după prezentarea materialului de urmărire penală, fapt de altfel nedovedit și nesusținut, Curtea constată că în speță ar fi în discuție o încălcare a dispozițiilor legale care ar atrage nulitatea relativă, reglementată de prevederile art. 197 al. 1.pr.pen. în acest sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Spre deosebire de cazurile de nulitate absolută, unde vătămarea cauzată prin încălcarea normelor legale este prezumată, în cazurile de nulitate relativă vătămarea trebuie dovedită, iar anularea actului are loc doar dacă vătămarea nu poate fi înlăturată altfel.
Or, raportat la speța de față, se constată că inculpatul avea posibilitatea de a lua cunoștință de aspectele relatate de martor în urma studiului dosarului sau putea solicita administrarea probei în fața instanței, în condiții de publicitate și contradictorialitate, cu respectarea tuturor garanțiilor unui proces echitabil, în acord cu prevederile art. 6 CEDO.
În aceste condiții, chiar dacă ar fi primită susținerea inculpatului, nu se poate considera că acestuia i-a fost cauzată o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel.
Reținând că nu sunt întrunite cerințele art. 197 al. 1.pr.pen. și cele prev. de art. 332 al. 2.pr.pen. pentru a se dispune restituirea cauzei la procuror, Curtea constată că primul motiv de apel este nefondat.
În privința celorlalte critici aduse pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Din ansamblul probator administrat a rezultat că la data de 18.05.2007, cu ocazia unei petreceri organizate la domiciliul martorului, pe fondul consumului de alcool, inculpatul apelant Gaa plicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și palmele în zone anatomice vitale, producându-i un traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale și ruptură de splină în doi timpi, leziunile descrise ducând la decesul acestuia, la data de 23.05.2007.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că loviturile pe care le-a aplicat victimei - două palme - nu au fost de natură să determine leziunile traumatice grave descrise.
Pe parcursul procesului, inculpatul și-a formulat apărări fie în sensul producerii leziunilor tanato-generatoare ca urmare a căderii victimei pe scări, fie în sensul agresării victimei, cu o cârjă, de către martora u.
În mod just acestea au fost înlăturate, nefiind confirmate de probele administrate.
Cu privire la prima variantă susținută de inculpat, Curtea constată că martorul a confirmat faptul că, datorită stării avansate de ebrietate, victima s-a împiedicat și a căzut pe scări.
Pentru lămurirea modalității de producere a leziunilor victimei, în apel a fost încuviințată efectuarea unui supliment la raportul de constatare medico-legală(autopsie) nr. III/100/12.07.2007, medicul legist, prin concluziile formulate, excluzând posibilitatea producerii leziunilor tanato-generatoare prin mecanismul arătat.
Dimpotrivă, s-a arătat că localizarea și aspectul morfologic al leziunilor externe de la nivelul trunchiului - multiple echimoze confluate străbătute de benzi intersectate între ele pe fața laterală a hemitoracelui stâng și a abdomenului - și interne - fracturile costale și ruptura traumatică de splină cu hemoperitoneu consecutiv, care au constituit cauza decesului, pledează pentru producerea acestora prin lovire repetată cu corpuri dure, între care și corpuri dure de formă alungită.
Raportat la actele medicale menționate, se constată că decesul victimei a survenit ca urmare a agresiunii suferite, iar nu din alte cauze, susținerile inculpatului fiind nefondate.
Cu privire la celelalte apărări și critici formulate, Curtea reține că inculpatul a speculat declarațiile persoanelor audiate în cauză, încercând să acrediteze ideea că martora u este cea care a aplicat lovituri victimei și pe cale de consecință este responsabilă de decesul acesteia.
Această susținere nu rezistă însă la o analiză detaliată a probelor existente în cauză.
Se constată mai întâi că inculpatul a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, fiind inconsecvent în declarațiile date.
Singurul aspect recunoscut a privit aplicarea a două palme victimei, ca o reacție la modul în care aceasta a înțeles să deranjeze petrecerea.
Celelalte susțineri ale inculpatului variază însă în funcție de faza procesuală.
În primă instanță acesta a arătat că nu a văzut-o pe martora u să agreseze victima cu (fila 18 dosar fond), ci cunoaște aceste aspecte de la partea civilă.
Afirmațiile inculpatului nu sunt confirmate însă de partea civilă, care a declarat constant că nu a văzut-o pe martoră să agreseze victima cu.
Ulterior, în fața instanței de apel, inculpatul și-a modificat declarațiile, arătând că martora ar fi lovit victima cu, în prezența lui, de mai multe ori, fără a putea preciza însă zona corpului vizată.
Se constată astfel că inculpatul este nesincer în cele relatate.
Pe de altă parte, Curtea reține că în faza de urmărire penală, persoanele prezente în locuința victimei au declarat faptul că autorul agresiunii a fost inculpatul
Relevante în acest sens sunt depozițiile părții civile, în prezența căreia inculpatul a spus martorei u să nu dea în victimă, deoarece "i-a dat el destul", precum și ale martorei u, aceasta fiind de față când inculpatul a exercitat acte de agresiune asupra victimei.
De asemenea, audiați în cursul urmăririi penale, martorii, au relatat că victima li s-a plâns că a fost bătută de inculpat, aspecte pe care și martorii și le-au aflat de la partea civilă.
În faza de judecată, fără a prezenta o explicație plauzibilă, martorii, și au revenit parțial asupra declarațiilor anterioare, susținând că și martora u ar fi fost implicată.
Curtea apreciază că în mod just instanța de fond a dat eficiență primelor declarații ale martorilor menționați, date la scurt timp după producerea incidentului, modificarea ulterioară a depozițiilor nefiind susținută de vreun motiv întemeiat.
Pe de altă parte, Curtea constată că martora u nu a făcut obiectul cercetării în prezentul dosar, iar procurorul nu a înțeles să uzeze de prevederile art. 337.pr.pen. privind extinderea procesului penal față de alte persoane.
Mai mult, cu excepția martorei -, concubina inculpatului, ale cărei relatări nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză, nici unul din martori nu a susținut că ar fi văzut-o pe sus-numită să aplice lovituri victimei.
Față de toate considerentele expuse, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că inculpatul a fost autorul infracțiunii prev. de art. 183.pen. nefiind justificată o soluție de achitare, întemeiată pe prevederile art. 10 lit. c pr.pen.
Nici starea de provocare, invocată de inculpat, nu poate fi reținută în cauză, nefiind îndeplinite cerințele art. 73 lit. b pen.
Împrejurarea că victima a adresat injurii persoanelor prezente la petrecere nu constituie o atingere gravă a demnității persoanei, în accepțiunea textului arătat, de natură să producă inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoție, sub imperiul căreia să fi săvârșit fapta.
Nici critica referitoare la sancțiunea stabilită nu este întemeiată.
Instanța de fond a individualizat just pedeapsa aplicată inculpatului, raportat la criteriile prev. de art. 72.pen. față de circumstanțele concrete ale comiterii faptei și față de circumstanțele personale ale acestuia, antecedentele sale penale și atitudinea oscilantă din cursul procesului penal.
În acest context, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și nici coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, o pedeapsă într-un cuantum mai redus sau cu suspendarea executării nefiind în măsură să asigure realizarea scopului preventiv și coercitiv prevăzut de art. 52.pen.
Pentru toate considerentele expuse, reținând că apelul inculpatului este nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va dispune respingerea acestuia, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 189/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. obligă apelantul să plătească suma de 600 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate.
Cotă parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se înaintează din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LS/2ex
Jud.fond:
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Alina Lodoabă
