Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ Nr. 257/2009

Ședința publică de la 22 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Monica Farcaș

JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă

JUDECĂTOR 3: Oana Maria

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:

- procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 45/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.

Se constată că în cauză a fost amânată pronunțarea pentru acest termen de judecată din data de 15 aprilie 2009 și că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 7 aprilie 2009 prin care s-a dispus amânarea pronunțării la termenul din 15 aprilie 2009, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 238/2008, Judecătoria Devaa condamnat pe inculpatul, la:

-1 an și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de folosire de documente falsificate la autoritatea vamală prev. și ped. de art.178 din Legea nr.141/1997 republicată cu aplicarea art.74,76 lit.c Cod Penal;

-1 an și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1 și 2.Cod Penal cu aplic. art.74,76 lit.c Cod Penal;

-1 an și 10 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art.26 rap.Cod Penal la art.215 alin.1 și 2.Cod Penal cu aplic. art.74,76 lit.c Cod Penal;

-2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 cu Cod Penal aplic. art.74,76 lit.e Cod Penal;

-2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 cu Cod Penal aplic. art.74,76 lit.e

Cod Penal

În baza art.33 lit.a,b și 34 lit.b a Cod Penal aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de1 an și 10 luni închisoare.

A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art.64 lit.a,b în Cod Penal cond. art.71

Cod Penal

În baza art.88 a Cod Penal dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii preventive de la 11.12.2003 la 12.12.2003.

A obligat inculpatul să plătească părții civile Agenția Națională a Vămilor prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T - reprezentată de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H suma de 167.885,5 lei cu titlu de despăgubiri și respinge în rest cererea.

În baza art.348 a C.P.P. anulat înscrisuri și copii ale acestora, falsificate, existente la filele 11, 12, 14, 16, 17,18,19,20, 24, 26, 27, 29, 31, 45, 48, 49, 52, 53, 54, 56, 57, 58, 65, 68, 69, 70, 75, 77, 79, 80, 81, 82, 84, 92,93, 94, 95, 96 și 97 din dosar.

A dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, aceasta să fie comunicată la cazierul fiscal al inculpatului.

A obligat inculpatului să plătească în favoarea statului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

S-a reținut în sarcina inculpatului, că în perioada 2001-2002, prezentat la Biroul Vamal D acte de proveniență false pentru 2 autoturisme și a dobândit pentru sine scutirea de la plata taxelor vamale, după care a semnat în fals de două ori contracte de vânzare - cumpărare ale acestor mașini.

De asemenea, s-a reținut în sarcina inculpatului că a prezentat la Biroul Vamal D acte de proveniență false pentru un autoturism Mercedes și a solicitat scutirea de la plata taxelor vamale în numele revoluționarului -, deși știa că autoturismul aparține altei persoane.

Prin sentința penală nr. 692/11.04.2006, Judecătoria Deval -a condamnat pe inculpatul la pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare, cu aplicarea art.64 lit.a-c Cp, 71 Cp; s-a constatat că partea vătămată Direcția Regională Vamală A nu s-a constituit parte civilă în cauză, motiv pentru care în baza art.118 lit.d Cp s-a confiscat în favoarea statului de la inculpat suma de 10.932,35 lei, cu obligarea la cheltuieli judiciare de 300 lei în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, iar prin Decizia penală nr. 472/A/18.12.2006 a Tribunalului Hunedoara, s-a admis doar apelul inculpatului, dispunându-se suspendarea condiționată a pedepsei aplicate acestuia cf.art.81,82 Cp.

Hotărârea a fost atacată cu recurs de către Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara. Așadar, prin Decizia penală nr. 518/4.09.2007, Curtea de APEL ALBA IULIAa dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond.

Cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr- din 18.10.2007.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, după reînregistrarea cauzei, prima instanță a motivat următoarele:

1. La sfârșitul anului 2001, numitul a fost contactat de și care i-au spus că în baza adeverinței de revoluționar( pe care o posedă) poate câștiga 200 de dolari. I s-a explicat că fiind revoluționar beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale dacă își aduce din străinătate un autoturism. Mai mult, l-au convins că și alți revoluționari procedează în acest fel.

Numitul a fost de acord cu propunerea făcută și cei trei s-au deplasat la Biroul notarului public din Așadar, l-a împuternicit pe inculpatul să achiziționeze în numele său un autoturism din import, să se ocupe de formalitățile aferente la și la Biroul Vamal D, precum și de înmatricularea lui.

Cu această ocazie, i-a predat procura autentică și actele de revoluționar lui. Acesta le-a predat mai departe numitului.

a afirmat că -personal- nu a făcut nici o cerere la. pentru eliberarea adeverinței de revoluționar și că nu cunoaște persoana care s-a ocupat de obținerea ei.

În această perioadă inculpatul a achiziționat un autoturism BMW 525 din târgul de autoturisme din A pentru martorul, ocupându-se personal de formalitățile de la și Biroul Vamal D; respectiv a făcut tranzitul vamal, a prezentat autoturismul la și apoi a făcut o cerere la Biroul Vamal D, prin care a solicitat scutirea de la plata taxelor vamale a mașinii.

Cu această ocazie inculpatul a prezentat la Biroul Vamal D un contract de vânzare-cumpărare, intitulat "contract de rente" din care reiese că autoturismul a fost achiziționat de la o firmă din Elveția.

După întocmirea acestor formalități, s-a încheiat un act fals de vânzare-cumpărare prin care vindea autoturismul BMW 525 lui, deși în baza procurii autentice inculpatul nu era mandatat să vândă mașina.

Acest autovehicul a fost înmatriculat sub nr. -, iar apoi l-a vândut numitului.

Prin aceste manopere, autoturismul BMW 525 fost scutit de la plata taxelor vamale în sumă de 13.188,45 lei.

După începerea cercetărilor inculpatul a achitat integral în luna decembrie 2003 taxele vamale(61).

2. În luna august 2001, numitul a cumpărat de la din târgul auto de la, jud.H un autoturism. Ulterior acesta a făcut un schimb de mașini cu, care la rândul său l-a vândut numitului. Pentru că autovehiculul avea nr.de Italia cumpărătorul a fost de acord cu achiziționarea sa cu condiția ca să fie înmatriculat în România.

În aceste condiții a fost contactat inculpatul care a fost de acord să se ocupe de înmatricularea autovehiculului.

După ce a obținut actele de revoluționar și procura aferentă pe numele de la prietenul său -, inculpatul s-a prezentat la și a obținut raportul de verificare tehnică în vederea omologării și apoi a formulat cerere către Biroul Vamal D solicitând scutirea de la plata taxelor vamale pentru autovehiculul.

Deși cunoștea că autovehiculul aparține numitului, inculpatul a prezentat un act fals de proveniență al mașinii în limba italiană. După terminarea formalităților, inculpatul a semnat în fals un contract de vânzare-cumpărare între și.

În acest fel autovehiculul a fost înmatriculat sub nr. - pe numele lui, evitându-se plata sumei de 10.932,35 lei taxe vamale.

3. Prin intermediul numitului, s-a obținut de la - procura specială și actele de revoluționar pentru inculpatul, care a prezentat la și la Biroul Vamal D un autovehiculul marca Mercedes.

Inculpatul a declarat că -în fapt- această mașină îi aparținea lui -, de la care a primit și actele revoluționarului.

Cu toate acestea, inculpatul a formulat cerere către Biroul Vamal D solicitând scutirea de la plata taxelor vamale pentru autovehiculul în cauză, menționând că el l-ar fi introdus în țară, aspecte despre care știa că nu corespund realității.

Așadar, actul de vânzare-cumpărare în limba italiană a fost completat de altă persoană și s-au trecut date nereale, iar inculpatul a prezentat acest act la autoritatea vamală, deși cunoștea că mașina nu este pentru revoluționarul - și că îi aparține amicului său -.

Ulterior autovehiculul a fost vândut de persoane neidentificate martorei - din com. jud.S-

vamale pentru această mașină s-au cifrat la 40.638,24 lei și n-au fost achitate nici până în prezent.

Partea vătămată Agenția Națională a Vămilor prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T - reprezentată de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 167.885,5 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând drepturi vamale principale - 63.733,5 lei și drepturi vamale accesorii - 104.152 lei plus dobânzi, penalități și majorări de întârziere până la achitarea integrală a debitului.(57-58).

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere disp.art 72 Cp, referitoare la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele comise, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului, împrejurările în care au fost comise faptele, ca și cele care atenuează ori agravează răspunderea penală, cf. art.74,76 lit.c,e Cp.

În condițiile și pe durata prev de art.71 Cp instanța l-a privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.a,b Cp.

Conform art.88 Cp s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii preventive de la 11.12.2003 la 12.12.2003.

Potrivit art.14,346 și C.P.P. art.998 civ. instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile Agenția Națională a Vămilor prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T - reprezentată de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H suma de 167.885,5 lei cu titlu de despăgubiri și a respins în rest cererea ca fiind nedovedită, neputându-se calcula un prejudiciu viitor.

S-au anulat înscrisurile și copiile acestora, falsificate de către inculpat.

Împotriva acestei sentințe au înaintat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, partea civilă ANAF - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și inculpatul.

În motivarea scrisă a apelului înaintat, cât și în susținerea orală a acestuia, Parchetul de pe lângă Judecătoria Devaa arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a omis să aplice prevederile art. 10 Cod penal și art. 33 lit. b Cod penal și, raportat la gradul de pericol social al faptei și la prejudiciul cauzat, a aplicat pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Prin apelul înaintat în scris, ANAF- Taa rătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică, în sensul că nu s-au acordat și drepturile vamale accesorii aferente drepturilor vamale principale, de la data scadenței și până la data achitării integrale a sumei datorate.

În drept, a invocat prevederile art. 119 și urm. din OG nr. 92/2003 și art. 998 Cod civil.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând, a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin aplicarea art.81, 82.Cod Penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în detenție a pedepsei. A apreciat că sentința atacată este netemeinică și nelegală întrucât nu a ținut cont de circumstanțele atenuante, respectiv pe parcursul urmăririi penale și pe tot parcursul cercetării judecătorești inculpatul a dat dovadă de regret și sinceritate și a colaborat cu organele de urmărire penală, respectiv de cercetare judecătorească. A solicitat a se avea în vedere că inculpatul nu a făcut altceva decât să prezinte documente la vamă și a apreciat ca fiind greșit individualizată pedeapsa aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, solicitând a se avea în vedere atitudinea sinceră a inculpatului. Cu privire la apelul formulat de partea civilă a solicitat a se respinge ca nefondat întrucât nu sunt incidente disp.art.348, 17 și 14 al.3 având C.P.P. în vedere că inculpatul a achitat suma de 13.000 lei reprezentând taxele datorate pentru mașina sa, motiv pentru care a solicitat respingerea pretențiilor civile. Cu privire la apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Devaa opinat că se impune a fi admis numai dacă incidența disp.art.10 Cod Penal este favorabilă inculpatului. A solicitat termen pentru a depune concluzii scrise.

Prin decizia penală nr. 45/A/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara au fost admise apelurile introduse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, partea civilă - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și inculpatul, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr. penală, a fost desființată parțial sentința atacată și în consecință:

Au fost aplicate prevederile art. 10 Cod penal la pedeapsa stabilită inculpatului.

Au fost înlăturate prevederile art. 64 lit.a teza I Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal din conținutul pedepsei accesorii.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și drepturile vamale accesorii aferente drepturilor vamale principale datorate de la 07.01.2008 până la achitarea integrală a sumei datorate.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate, iar cheltuielile judiciare avansate în apel au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt, raportat la probațiunea administrată și a realizat o justă încadrare juridică a faptelor comise de inculpat.

În ceea ce privește nereținerea prevederilor art. 10 Cod penal, referitoare la principiul activității legii penale, respectiv legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite cât ea se află în vigoare, tribunalul constată că, prima instanță a omis aplicarea acestor prevederi și că, pe acest considerent, apelul înaintat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva este fondat.

Astfel, la data de 10 iunie 2006, au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, care prin art. 288 alin. 2 abrogat dispozițiile Legii nr. 141/1997.

S- constatat că, la data comiterii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, erau în vigoare prevederile art. 178 din Legea nr. 141/1997, însă la data pronunțării hotărârii de condamnare, acestea au fost abrogate, astfel că instanța de fond urma să aplice dispozițiile art. 10 Cod penal.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia instanța de fond a omis a aplica prevederile art. 33 lit. b Cod penal, referitoare la concursul ideal de infracțiuni, astfel cum se arată în motivele de apel ale Parchetului, tribunalul a constatat că această susținere este, întrucât atât în considerentele hotărârii, prin care se motivează aplicarea prevederilor art. 33 lit. a și b Cod penal, la pedeapsa stabilită inculpatului, cât și în dispozitivul sentinței, instanța de fond a aplicat aceste prevederi.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, analizată prin prisma prevederilor art. 72 Cod penal, s-a constatat că a fost realizată în mod obiectiv de către prima instanță, respectiv raportat la criteriile reținute privind gravitatea faptei și persoana inculpatului, s-a realizat un echilibru echitabil, fapt pentru care se consideră nefondată atât susținerea parchetului cât și a inculpatului, prin apărătorul ales.

Pentru același considerent, s-a arătat că nu se impune nici schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin aplicarea prevederilor art. 81, 82 Cod penal întrucât regretul, sinceritatea și atitudinea cooperantă a inculpatului au fost avute în vedere de către instanța de fond, aspecte care s-au concretizat prin aplicarea prevederilor art. 74 și 76 Cod penal, referitoare la circumstanțele atenuante.

Apelul inculpatului a fost privit ca fondat pentru a fi înlăturate prevederile art. 64 lit. a teza I Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal, de la pedeapsa stabilită inculpatului, deoarece raportat la natura și gravitatea infracțiunii comise și la persoana inculpatului, nu se impune interzicerea dreptului de a alege ( a se vedea și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite nr. LXXIV/05 noiembrie 2007).

În ceea ce privește latura civilă a cauzei și apelul înaintat de către partea civilă ANAF - T, s-a constatat că instanța de fond în mod eronat nu a dispus obligarea inculpatului și la plata drepturilor vamale accesorii aferente drepturilor vamale principale de la data scadenței și până la data achitării integrale a sumei datorate, fapt pentru care apelul părții civile va fi privit ca fondat.

Astfel, prin sentința atacată, instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 167.885,5 lei formată din drepturi vamale principale și drepturi vamale accesorii, calculate până la data de 07 ianuarie 2008 ( cu excepția sumei de 7841 lei, reprezentând drepturi vamale accesorii care au fost calculate până la data plății).

Prin constituirea de parte civilă, la data de 14 decembrie 2007, Tas olicitat pe lângă suma de 167.885,5 lei calculată până la 07 ianuarie 2008 și plata drepturilor vamale accesorii aferente drepturilor vamale principale, datorate de la data de 7 ianuarie 2008 până la data achitării drepturilor vamale inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 119 și urm. din OG nr. 92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, republicată, pentru neachitarea la scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări (foste dobânzi și penalități) de întârziere, iar acestea se calculează de la data scadenței și până la data achitării integrale a sumei datorate.

Avându-se în vedere textul de lege menționat, s- considerat că instanța de fond în mod eronat a respins în rest cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă, în speță nefiind vorba de un prejudiciu viitor, astfel cum prima instanță a arătat, ci de majorări de întârziere care se percep în limitele stabilite de legea fiscală, până la data achitării integrale a sumei datorate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, susținând că pedeapsa a fost greșit individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modului de executare, având în vedere circumstanțele comiterii faptelor și circumstanțele personale.

S-a apreciat că în cauză era justificată aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal, scopul pedepsei putând fi atins și fără executare efectivă.

Pe latura civilă a cauzei, s-a invocat faptul că Agenția Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T nu formulat constituirea de parte civilă în termenul prevăzut de lege, recurentul precizând totodată că a achitat suma de 13.000 lei, reprezentând taxele datorate pentru mașina proprie.

Au fost invocate prevederile art. 385/9 pct. 14, 17, 17 ind. 1 și 18 Cod pr. penală.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 385/9 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că recursul inculpatului este fondat.

Primele instanțe au interpretat în mod judicios probele administrate în cauză și au stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății și vinovăția inculpatului la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, aplicând totodată sancțiuni corespunzător individualizate raportat la criteriile generale reglementate de art. 72 Cod penal și la prevederile art. 74, 76 Cod penal.

Cu toate acestea, în mod eronat s-a apreciat că în cauză nu este justificată aplicarea prevederilor art. 81, 82 Cod penal.

Inculpatul recurent nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal și a făcut demersuri pentru recuperarea parțială a prejudiciului cauzat.

În aceste condiții, nu se poate reține că scopul preventiv și coercitiv al pedepsei poate fi atins prin privare de libertate, cum au considerat primele instanțe.

Fiind îndeplinite condițiile de aplicare a art. 81 Cod penal, recursul inculpatului este fondat sub acest aspect.

În privința criticilor aduse laturii civile a cauzei, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.

În mod corect primele instanțe au constatat că sunt întrunite condițiile de antrenare a răspunderii civile delictuale a inculpatului, conform art. 998 Cod civil, dispunând obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Nu se poate reține tardivitatea constituirii de parte civilă, cum a solicitat inculpatul, chiar dacă Direcția regională pentru Accize și Operațiuni vamale Taf ormulat pretenții civile în al doilea ciclu procesual.

Se constată astfel că, în urma casării sentinței penale nr. 692/11.04.2006 a Judecătoriei Deva și a deciziei penale nr. 472/A/18.12.2006 a Tribunalului Hunedoara prin decizia penală nr. 518/04.09.2007 a Curții de APEL ALBA IULIAa fost reluată judecata în primă instanță la udecătoria Deva, fiind aplicabile prevederile art. 385/19 Cod pr. penală, în conformitate cu care rejudecarea după casare se desfășoară potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială, titlul II, capitolele I și II, care se aplică în mod corespunzător.

Cum dispozițiile menționate reglementează judecata în primă instanță, Curtea reține că, în acord cu prevederile art. 322 Cod pr. penală raportat la art. 15 alin. 2 Cod pr. penală, partea vătămată - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Taf ormulat în termen constituirea de parte civilă.

Trebuie menționat și faptul că abia în rejudecare s-a procedat la citarea părții menționate, într-un prim ciclu procesual calitatea de parte civilă fiind atribuită Direcției Regionale Interjudețene Vamale

Conform adresei depuse de partea civilă la prima instanță în rejudecare, în baza art. 7 din legea nr. 86/2006 și în considerarea dispozițiilor nr.HG 1552/2006, Autoritatea Națională a Vămilor a desființat Direcțiile Regionale Vamale A și T și a înființat Direcția Regională Vamală T, instituție care a preluat în subordine birourile vamale de interior din fost Direcție Regională Vamală A și care a devenit succesoarea în drepturi direcției desființate, parte în dosar.

Pentru considerentele expuse, Curtea constată că susținerile inculpatului în sensul arătat nu pot fi primite.

Cum și cuantumul prejudiciului a fost corect stabilit de instanțe, inculpatul fiind obligat la plata taxelor vamale eludate, în cuantum de 63.733,5 lei și a drepturilor vamale accesorii în sumă de 104.152 lei, precum și la plata majorărilor de întârziere, începând cu data scadenței și până la achitarea integrală a sumei datorate, în acord cu prevederile art. 119 și următorii din nr.OG 92/2003, Curtea constată că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată.

În cauză este antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpatului, aceasta impunând repararea integrală a prejudiciului cauzat, astfel că nu poate fi primită solicitarea sa de achitare doar a taxelor vamale aferente propriului autoturism.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod pr. penală, Curtea va admite recursul formulat de inculpatul, va casa decizia penală nr. 45/A/ 2009 Tribunalului Hunedoara, precum și sentința penală nr. 238/2008 a Judecătoriei Deva sub aspectul laturii penale a cauzei, numai în ceea ce privește modalitatea de executare pedepsei aplicate inculpatului, și procedând la rejudecare în aceste limite, în baza art. 81 Cod penal, va suspenda condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal raportat la art. 13 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 Cod pr. penală se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 83 Cod penal.

Se vor menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.45/A/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr-.

Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 238/2008 a Judecătoriei Deva sub aspectul laturii penale a cauzei, numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului și, procedând la rejudecare în aceste limite:

În baza art. 81.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni, stabilit conform art. 82.pen.

În baza art. 71 al. 5.pen. rap. la art. 13.pen. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 83.pen.

Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Red.

Tehnored. LS/2 ex/26.05.2009

Jud.fond:

Jud.apel:,

Președinte:Monica Farcaș
Judecători:Monica Farcaș, Alina Lodoabă, Oana Maria

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Alba Iulia