Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 32/A/2009
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale numărul 21/4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosarul penal nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 aprilie 2009 prin care s-a dispus amânarea pronunțării la acest termen de judecată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.21/ 04 februarie 2009 în baza art.183 pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la:
- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În baza art.71 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a, b și e pen. pe durata pedepsei aplicate.
În baza art.14 rap. la art.346 pr.pen. coroborat cu art.998 civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și a fost obligat inculpatul să plătească fiecărei prărți civile respectiv lui, și G, câte 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și câte 50.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.600 lei, din care 1.500 lei în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Inculpatul și victima întrețineau raport de concubinaj de aproximativ 15 ani.
În ultimii ani relațiile dintre aceștia s-au deteriorat progresiv pe fondul consumului excesiv de alcool al amândurora.
La data de 1 iulie 2006, inculpatul întorcându-se la locuința sa a găsit-o pe victimă în stare avansată de ebrietate, acest lucru enervându-l, astfel încât a lovit-o, după cum declară "în față, în zona pieptului și stomacului, după care a îmbrâncit-o pe scări".
Zilele următoare victima a acuzat dureri abdominale, dar a refuzat să meargă la medic fiind în permanentă stare de ebrietate.
La data de 5 iulie 2006 victima a decedat, raportul de autopsie stabilind că moartea acesteia a fost violentă și ea s-a datorat hemoragiei interne consecutive unei rupturi de splină în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale, la o persoană aflată în stare avansată de intoxicație alcoolică, leziunile traumatice putându-se produce prin loviri repetate cu corpuri dure, fără a putea fi exclus nici mecanismul de lovire cu corpuri dure.
În faza de judecată s-a efectuat de către Serviciul de Medicină legală Sibiu o completare la raportul de constatare medico-legală (autopsie), prin care se precizează că ruptura inițială a splinei care a declanșat mecanismul tanato generator s-a putut produce în datele de 1 sau 2 iulie 2006 și totodată faptul că victima avea o alcoolemie de 4,20 grame la mie, la data decesului.
Instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală (filele 136-141) pentru a se stabili mecanismul producerii decesului victimei, cu precizarea datei exacte a producerii leziunilor tanatogeneratoare, în concluziile acesteia menționându-se faptul că moartea victimei fost violentă, datorându-se hemoragiei interne consecutive rupturii în doi timpi a splinei, la o persoană cu ciroză hepatică și cu intoxicație acută etanolică. Leziunea traumatică care a declanșat mecanismul tanato-generator este reprezentată de fractura coastei a X-a, care a determinat inițial o ruptură splenică cu acumulare de sânge subcapsular (hematom subcapsular splenic, hematom care s-a rupt ulterior, în al doilea timp, determinând hemiperitoneu masiv și deces consecutiv.
Aspectul morfologic al echimozelor de la nivelul peretelui postero-lateral al hemitoracelui stâng, al fracturii costale a X-a, a rupturii splenice și al hemoperitoneului, precum și modalitatea de evoluție a cazului spre deces, pledează pentru producerea leziunilor tanatogeneratoare la data de 1 sau 2 iulie 2006.
Acest raport de expertiză fiind contestat s-a dispus efectuarea unui nou raport la. CN( filele 156.160), în a cărui concluzii se menționează că leziunea splenică s-a putut produce ca urmare a unui traumatism cu fractura coastei a X-a stângi și lezarea secundară a splinei prin lovire cu/sau de corpuri dure, C din urmă mecanism putând fi ca urmare a unei auto sau heteropropulsii. Se apreciază că nu există elemente obiective medico-legale care să mențină producerea traumatismului de la baza hemitoracelui stând în jurul datei de 1-2 iulie 2006, dimpotrivă întreg morfo-lezional pledând pentru producerea leziunilor în noaptea de 4/5 iulie 2006.
Date fiind concluziile contradictorii ale celor două rapoarte de expertiză, acestea au fost supuse avizării Comisiei Superioare de Medicină Legală a Institutului Național de Medicină legală " Minovici" B, care analizând întregul material înaintat, aprobă raportul de expertiză medico-legală nr.98/II/g/6 din 12.01.2008 efectuat la. Sibiu, cu precizarea că leziunile tanatogeneratoare pot data într-un interval de până la 4-5 zile anterior decesului,inclusiv 1/2 iulie 2006.
Față de toate probele tehnico științifice efectuate, instanța a reținut expertiza efectuată de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu, nr.98/II/g/6 din 12.01.2008 care a concluzionat că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce la data de 1,2 iulie 2006.
Coroborând această probă cu declarațiile inculpatului, care recunoaște că la data de 1 iulie a lovit- pe victimă în zona pieptului și stomacului după care a îmbrâncit-o pe scări și cu declarațiile martorilor (fila 87), Chioar- (fila 101), care ambii declară că victima nu era vizitată de nimeni și poarta stătea închisă, aspect care este confirmat și de inculpat care afirmă că nu au fost vizitați de nici o persoană, deoarece poarta a stat încuiată, instanța de fond a reținut că este fără nici un dubiu că leziunile tanato-generatoare cauzate victimei s-au produs datorită agresiunilor fizice săvârșite de inculpat.
Aspectele referitoare la faptul că victima nu s-a plâns vecinilor de agresiunile suferite s-a apreciat că nu sunt de natură a demonstra că aceasta nu a suferit vreo agresiune, atâta vreme cât toți martorii au arătat că victima era o fire mai necomunicativă, nu obișnuia să se confeseze și nici nu mergea în vizită.
S-a arătat că alcoolemia ridicată pe care victima o avea la momentul decesului nu are relevanță în mecanismul tanatogenerator, așa cum reflectă expertizele mai sus menționate.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine în general sinceră în fața instanței, recunoscând violențele exercitate asupra victimei, dar pe de altă parte și faptul că obișnuia să consume excesiv băuturi alcoolice, prilej cu care are o atitudine violentă.
În ce privește latura civilă, fiii victimei s-au constituit părți civile în cauză.
Din probele testimoniale administrate coroborate cu chitanțele și facturile depuse la dosar a rezultat cuantumul despăgubirilor civile în sumă de 10.000 lei pentru fiecare.
În cea ce privește daunele morale, față de suferința firească pe care orice om o are la pierderea mamei, tribunalul a considerat ca fiind o reparație justă suma de 50.000 lei pentru fiecare parte civilă.
În baza art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.600 lei, din care 1.500 lei în faza de urmărire penală, urmând ca onorariul avocatului din oficiu să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul solicitând în principal desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea cercetării judecătorești în fața instanței de fond apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. 2 din codul d e procedură penală. În subsidiar s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct. 2 litera a raportat la art. 10 litera d susținându-se că faptei îi lipsește latura subiectivă și că dubiul în privința inculpatului nu a fost înlăturat.
În motivele de apel dezvoltate oral de apărătorul inculpatului a susținut că în cauză nu a fost obținut avizul Comisiei Superioare din cadrul " Minovici" din B astfel că nu pot fi luate în considerare concluziile raportului de expertiză pe baza căruia instanța de fond și-a fundamentat soluția și se impune refacerea cercetării judecătorești. S-a mai susținut că în mod nelegal raportul de expertiză întocmit de Serviciul de Medicină Legală Sibiu nu a fost avizat de Institutul de Medicină Legală C
De asemenea raporta la alcoolemia deosebit de mare a victimei la momentul decesului, precum și a afecțiunilor de care aceasta suferea există un puternic dubiu asupra cauzei morții, dubiu care profită inculpatului.
Apelantul a susținut că nici despăgubirile civile acordate părților civile nu sunt corecte fiind nejustificat de mari.
Deliberând asupra apelului prin prisma motivelor invocate, în condițiile art. 371 cod de procedură penală Curtea reține că apelul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt și a dat o încadrare juridică legală faptei săvârșite de inculpat.
Din probatoriul administrat - declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor martorilor (fila 87), Chioar- (fila 101) precum și din raportul de expertiză medico-legală - rezultă cu certitudine că inculpatul, în data de 01 iulie 2006, pe fondul unei nemulțumiri față de conduita victimei, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în zona toracelui și a îmbrâncit-o pe scări. În urma leziunilor interne suferite victima a decedat în noaptea de 04/ 05 iulie 2006. Această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 din codul penal.
În prezentul apel, în ceea ce privește latura penală inculpatul a susținut că nu au fost lămurite cu certitudine aspectele legate de determinarea cauzei morții deoarece nu s-a ținut seama de bolile de care suferea victima și de starea avansată de ebrietate în care se afla la momentul decesului (o îmbibație alcoolică în sânge de 4,20 grame la mie) aspecte care puteau conduce la concluzia că nu agresiunea a determinat rezultatul letal ci starea avansată de ebrietate ori afecțiunile de care victima suferea. De asemenea s-a arătat că avizul dat de Comisia Superioară de Medicină Legală este nul deoarece nu s-a pronunțat asupra raportului de expertiză efectuat la Institutul de Medicină Legală C-N precum și că raportul de expertiză întocmit de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu nu poate fi luat în considerare deoarece nu a fost avizat de către Institutul de Medicină Legală C-
În ceea ce privește constatările, expertizele și avizele efectuate în cauză:
1. La data de 13 iulie 2006 Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu comunică Poliției orașului Sibiu concluziile provizorii rezultate ca urmare a autopsierii victimei concluzionând că moartea a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne consecutive unei rupturi splenice la o persoană în stare avansată de ebrietate, leziunile s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure sau de corpuri dure și au o vechime de maxim 2 zile anterior datei decesului. De asemenea se arată că între leziuni și deces există legătură de cauzalitate.( fila 15 dosar p)
2. La data de 2 oct. 2006 se înaintează de către Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu Poliției orașului Sibiu Raportul de constatare medico - legală în care se reiterează concluziile provizorii anterior comunicate. (fila 16 dosar )
3. La data de 16 iulie 2007 Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu înaintează instanței Completarea la Raportul de constatare medico-legală în care face următoarele precizări:
- cauza medicală a morții victimei a fost hemoragia internă consecința unei rupturi traumatice a splinei produsă prin acțiunea traumatică a capătului de os fracturat al coastei a X-a asupra splinei
- ruptura traumatică a splinei s-a produs în doi timpi, inițial a avut loc o ruptură în interiorul organului care a produs o hemoragie cu acumulare în timp de sânge în interiorul organului pentru ca ulterior această colecție sangvină să determine prin presiunea creată ruperea capsulei splinei și eliminarea conținutului sanguin în cavitatea abdominală, decesul fiind determinat de anemia secundară acută.
- victima prezenta la momentul decesului o alcoolemie de 4.20 grame la mie
- ruptura inițială a splinei s-a putut produce în data de 1 sau 2 iulie
( fila 85 dosar fond)
4. La data de 12 ianuarie 2008 se efectuează de către Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu Raportul de expertiză medico - legală ale cărei concluzii sunt identice cu cele ale Raportului de constatare medico - legală cu completările care i s-au adus, respectiv se reiterează aceeași cauză a decesului precum și faptul că leziunile tanatogeneratoare pot data din 1 sau 2 iulie 2006.
( fila 136 dosar de fond)
5. La data de 20 05 2008 se efectuează de către Institutul de medicină legală C-N Raportul de Nouă expertiză medico-legală care concluzionează că aspectele leziunii splenice nu pledează pentru producerea rupturii în doi timpi și că nu există elemente obiective medico-legale care să susțină producerea traumatismului de la baza hemitoracelui stâng în jurul datei de 1-2 iulie ci morfo-lezionar pledează pentru producerea leziunilor în noaptea de 4/5 iulie.
Raportul a fost avizat de către Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul IML C- ( fila 155-156 dosar fond)
6. La data de 06 11 2008 Institutul Național de Medicină Legală " Minovici " a aprobat Raportul de Expertiză medico-legală nr.98//6 din 12 01 2008 al Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu cu precizarea expresă că leziunile tanatogeneratoare pot data într-un interval de 4-5 zile anterior decesului, inclusiv din data de 1/ 2 iulie 2006.
Potrivit dispozițiilor Ordinului 1134/2000:
"Art. 9 - (1) Actele medico-legale sunt raportul de expertiză, raportul de constatare, certificatul, buletinul de analiză și avizul.
(2) În sensul prezentelor norme:
a) prinraport de expertiză medico-legalăse înțelege actul întocmit de un expert la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată și care cuprinde datele privind expertiza efectuată. Expertiza medico-legală se efectuează în situațiile prevăzute laart. 116și117din codul d e procedură penală, precum și laart. 201din codul d e procedură civilă;
------------------------------------------------------------------------------------------
e) prinaviz medico-legalse înțelege actul întocmit de Comisia superioară medico-legală, precum și de comisiile de avizare și control al actelor medicale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aprobă conținutul și concluziile actelor medico-legale și se recomandă efectuarea unor noi expertize sau se formulează concluzii proprii."
Potrivit dispozițiilor Ordonanței 1/2000:
"Art. 24 - (1) Comisia superioară medico-legală verifică și avizează, din punct de vedere științific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale și se pronunță asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.
(2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală recomandă refacerea totală sau parțială a lucrărilor la care se referă actele primite pentru verificare și avizare, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii.
Art. 25 - (1) Comisiile de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicină legală examinează și avizează:
a) actele de constatare sau de expertiză medico-legală, efectuate de serviciile de medicină legală județene, în cazurile în care organele de urmărire penală sau instanțele judecătorești consideră necesară avizarea;
b) actele noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale județene înainte de a fi transmise organelor de urmărire penală sau instanțelor judecătorești.
(2) Prevederile art. 24 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul comisiilor de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicină legală."
Apelantul a susținut că a fost viciată procedura de realizare a expertizei medico-legale întocmite de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu deoarece raportul efectuat de această unitate nu a fost supus avizării potrivit dispozițiilor art. 25 din Ordonanța 1/2000. Prin raportare la dispozițiile legale sus-citate rezultă că, potrivit art. 25 alin 1 litera a din 1/2000, procedura avizării este necesară doar când organele de urmărire penală sau instanțele judecătorești consideră necesară avizarea ea fiind obligatorie doar în situația noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale județene. În consecință cum Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu nu a realizat un nou raport de expertiză medicală instanța avea dreptul de a aprecia dacă solicită sau nu avizarea lui de către institutul de medicină legală și cum acest aviz nu a fost considerat necesar expertiza întocmită de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu nu este lovită de nici un viciu formal.
În ceea ce privește procedura avizării de către Comisia superioară medico-legală din cadrul Institutului de Medicină Legală " Minovici" și aceasta s-a realizat potrivit dispozițiilor legale. Această comisie s-a pronunțat în condițiile art.24 alin 1 din Ordonanța 1/2000 arătând expres pe care dintre cele două rapoarte de expertiză contradictorii le aprobă. În situația în care considera necesar Comisia avea posibilitatea să procedeze potrivit dispozițiilor art. 24 alin 2 din Ordonanță și să recomande refacerea totală sau parțială a lucrărilor la care se referă actele primite pentru verificare și avizare precum și să formuleze propuneri în acest sens ori concluzii proprii însă nu a procedat în această manieră.
În ceea ce privește susținerea apelantului în sensul că în cauză există dubiu referitor la cauza morții victimei aceasta este nefondată.
Toate actele medicale aflate la dosarul cauzei indiferent de emitent relevă drept cauză indubitabilă a morții leziunile traumatice care au determinat ruptura splinei cu consecința hemoragiei interne. La efectuarea acestor constatări și expertize precum și la acordarea avizelor toate unitățile de medicină legală au avut în vedere întreg dosarul cauzei din care rezulta cu certitudine starea de ebrietate a victimei, nivelul alcoolemiei acesteia la momentul decesului precum și afecțiunile de care suferea. Nici una din lucrările medico-legale nu au atribuit o legătură cauzală între acestea și decesul victimei astfel că nu se poate vorbi despre dubiu în privința cauzei morții.
Sub aspectul intenției cu care inculpatul a săvârșit fapta instanța de fond în mod corect a reținut că ne aflăm în prezența praeterintenției. Lipsa intenției de a suprima viața victimei reținute și de instanța de fond nu poate avea consecința juridică a achitării inculpatului, în temeiul art.11 alin 2 lit. a rap. la art.10 litera așa cum a solicitat acesta prin apărător ci a condus la calificarea faptei ca lovire ori vătămare cauzatoare de moarte. Este dovedit, și nici inculpatul nu, faptul că a agresat victima lovind-o și determinând căderea acesteia pe scările locuinței - astfel inculpatul a acționat cu intenție directă în ceea ce privește lovirea și din culpă în privința rezultatului mai grav, moartea victimei.
Raportat la pedeapsa aplicată Curtea având în vedere conduita generală a inculpatului pe parcursul desfășurării procesului penal precum și concluziile Referatului de evaluare întocmit la data de 17 04 2007( fila 45) din care rezultă că acesta are perspective medii de reintegrare socială, apreciază că scopul pedepsei astfel cum este reglementat de art. 52 din codul penal poate fi realizat și prin aplicarea unei pedepse mai mici, respectiv de 6 ani închisoare.
Cu privire la latura civilă criticile inculpatului sunt nefondate.
Cuantumul despăgubirilor materiale a fost judicios stabilit de instanța de fond în temeiul actelor doveditoare depuse la dosarul cauzei, filele 14-17, precum și a declarațiilor martorilor - ( fila 36) și ( fila 37) care au arăta că părțile civile au cheltuit cu înmormântarea, mormântul, respectarea obiceiurilor ulterioare de pomenire precum și cu deplasarea in țară suma de 200-300 de milioane ROL.
Despăgubirile morale au fost judicios cuantificate având în vedere legătura strânsă de rudenie dintre victimă și părțile civile.
Față de cele ce preced în temeiul art. 379 alin1 pct.2 lit. din codul d e procedură penală Curtea va admite ca fondat apelul inculpatului, va desființa sentința atacată numai sub aspectul laturii penale, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și în rejudecare va reduce pedeapsa aplicată de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.183 din codul penal.
În temeiul art.192 alin 3 din codul penal cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. Suma de 50 de lei reprezentând onorarul avocatului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.21/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul - și în consecință:
Desființează sentința atacată sub aspectul laturii penale, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând în aceste limite: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 din codul penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 192 alin 3 din codul d e procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Dact. LS/2ex/28.05.09
Jud.fond:
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Alina Lodoabă
