Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 38/A
Ședința publică din 30 martie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 864/PI/29.12.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul apelant personal și asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind partea civilă intimată Spitalul Clinic de Urgență
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se ia o declarație inculpatului, consemnată în scris și depusă la dosar, apoi constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părților prezente la dezbateri.
Avocat solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat de inculpat, desființarea sentinței apelate și achitarea inculpatului, întrucât este nevinovat. În subsidiar solicită reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului declarat de inculpat, din probele administrate în cauză reținându-se în mod corect de către prima instanță vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.
Inculpatul susține că nu este vinovat și dorește să fie achitat.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 864/PI/29.12.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, în temeiul art. 183.Cod Penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.03.1967 în comuna, jud. M, domiciliat în, 11,. 2, jud. T, CNP - -, cetățean român, 10 clase, cu antecedente penale, la 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte.
În temeiul art. 71. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. pe toată durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 65. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b penal pentru o perioadă de 4 ani.
În baza art. 14, 346.C.P.P. cu referire la art. 998 și urm. civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență T, și inculpatul a fost obligat să plătească acestei părții civile suma de 7083,77 lei.
În temeiul art. 191.C.P.P. inculpatul a fost obligat la 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș sub nr. 11/P/2007 din data de 07.08.2007 înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16.08.2007 sub nr. dosar - a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183.pen.
În fapt, în cuprinsul rechizitoriului, s-a reținut că inculpatul este vecin cu martorul, ambii locuind în comuna. În seara zilei de 30.12.2006, în jurul orelor 19,20, se afla la, când a fost căutat de martorul, un necunoscut și numita. Din declarația lui, el o cunoștea pe de mai mult timp, avusese relații sexuale cu aceasta, întrucât martorul se ocupa ocazional cu racolarea de clienți și întreținerea cu aceștia de relații sexuale pe bani, fiind plecată de la domiciliul ce-l are în jud. V și locuind în diverse locații precare din mai multe orașe. Această a rămas la, iar cu necunoscutul s-au deplasat împreună cu la domiciliul acestuia, începând să consume alcool. La un moment dat, a ajuns în stare avansată de ebrietate și a făcut avansuri concubinei lui, aflată de față, pe nume. Atunci s-a supărat, a aplicat două palme peste fața lui și l-a scos afară din casă. Din relatările martorilor, a reieșit că, fără a avea leziuni pe față, însoțit de, au ieșit din domiciliul ultimului și s-au îndreptat spre locuința lui, unde au intrat în locuința acestuia. În repetate rânduri, a arătat, din primul moment în care a fost audiat, că a văzut pe geamul locuinței lui cum acesta îl bătea violent pe, dându-l de pereți, trântindu-l la pământ, stând cu picioarele pe pieptul său și lovindu-l cu pumnii peste față. Apoi l-a spălat pe pe cap și pe față de sânge, și băgând o mână pe ușă, l-a tras pe afară. După aceea, l-a transportat pe la administratorul locuințelor din zonă, unde lui i s-a făcut rău, fiind chemată salvarea.
S-a mai arătat că victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență, unde a decedat în 13.01.2007, ca urmare a unei insuficiențe cardio-respiratorii consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut cu hematom subdural și hemoragie leptomeningee, contuzii și dilacerare cerebrală și fractură de orbită, produse prin lovire cu și/sau de corpuri/planuri dure.
Instanța a admis și administrat următoarele probe: declarația inculpatului (fila 41), declarația martorului (fila 61), declarația martorei (fila 83), declarația martorei u (fila 84), declarația martorului (fila 85), declarația martorului (fila 86).
La dosarul tribunalului a fost atașat dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 11/P/2007.
Din probele administrate în cele două faze ale procesului penal, Tribunalul Timișa reținut următoarea stare de fapt:
În data de 30 decembrie 2006, înainte de lăsare întunericului, s-a prezentat, împreună cu numita, la locuința inculpatului din localitatea, unde se afla și martorul. a rămas la locuința inculpatului, iar împreună s-au deplasat la locuința acestuia din urmă, unde se afla și concubina acestuia, u.
Cei doi - și - au consumat o cantitate considerabilă de alcool, primul o băutură mai tare iar al doilea bere, și au mâncat. La un moment dat, i-a solicitat lui să meargă la locuința inculpatului și să o aducă pe femeia cu care a venit la, respectiv, despre care susținea că este soția lui, solicitare căreia martorul nu i-a dat curs. În continuare, martora a ieșit afară din casă, fiind urmată de victimă, iar la întoarcerea aceasta i-a spus lui că i-a făcut avansuri. În timp ce îi reproșa victimei comportamentul pe care acesta l-a avut față de concubina sa, a scos un cuțit cu care l-a amenințat. Ca reacție la acest gest, martorul i-a aplicat victimei două lovituri cu palma în zona feței, și a scos-o din casă.
Plecând de la, victima a intrat în locuința inculpatului, situată în imediata apropiere și care are un perete comun cu apartamentul martorului, loc în care se aflau și.
Probabil tot din cauza unor discuții referitoare la (deoarece primele acte de violență au fost provocate tot din această cauză și pentru că victima a mers în acel loc, potrivit martorilor și, tocmai pentru aol ua pe respectiva femeie) între victimă și inculpat a luat naștere un conflict, pe parcursul căruia al doilea i-a aplicat primului mai multe lovituri, inclusiv în zona capului. În continuare, inculpatul a plasat victima deasupra unui recipient și i-a turnat apă peste cap.
Victima a stat în locuința inculpatului până la intervenția martorului, care a tras-o afară și a condus-o până la administratorul blocului, martorul. Acesta din urmă, văzând starea în care se afla victima, a chemat ambulanța.
Din localitatea, victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență, unde a decedat în 13.01.2007. Potrivit raportului medico-legal de autopsie nr. 42/A/16.01.2007, moartea a fost de natură violentă și s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii consecutive unui traumatism cranio - cerebral acut cu hematom subdural și hemoragie leptomeningee, contuzii și dilacerare cerebrală și fractură de orbită, produse prin lovire cu și/sau de corpuri/planuri dure.
Deși inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, aceasta rezultă fără nici un dubiu din probele administrate.
Astfel, singurii martori oculari ai incidentului dintre inculpat și victimă au fost martorii. Este adevărat că fiecare nouă declarație a acestora a prezentat unele diferențe față de cele anterioare, fie cu privire la succesiunea faptelor, fie referitor la locul din care au putut observa pe cei doi. Însă, invariabil, aceștia au susținut că, afară fiind, l-au putut observa pe inculpat cum aplica lovituri victimei cu pumnii în zona capului. Așa fiind, nu a putut fi primită apărarea inculpatului, formulată prin intermediul avocatului desemnat din oficiu, cum că declarațiile acestora sunt contradictorii, deoarece, în ceea ce privește aspectele esențiale, acestea au fost aceleași pe tot parcursul procesului penal.
În toate declarațiile date, martorul a arătat că l-a văzut pe inculpat aplicând lovituri victimei cu pumnii în zona capului, și de pereții locuinței. Aceste afirmații se coroborează cu constatările medicilor, din care rezultă că în momentul internării victima prezenta urme vizibile de violență în partea dreaptă a craniului și o plagă contuză frontală suprasprâncenoasă dreapta.
Că inculpatul l-a bătut pe s-a arătat și în plângerea numitei, adresată postului de poliție. Deși instanța a depus eforturi pentru aoa udia în calitate de martor, aceasta nu a putut fi adusă în fața instanței de judecată. Totuși, din cuprinsul plângerii acestei se poate desprinde mobilul fapte, și anume disputa în ceea ce o privea pe aceasta (pe ).
În drept, fapta inculpatului de a aplica numitului mai multe lovituri în zona capului, în așa fel încât urmare agresiunii acesta din urmă a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, sancționată de lege cu o pedeapsă de la 5 la 15 ani închisoare.
Din punct de vedere obiectiv, fapta s-a realizat prin lovirea victimei cu pumnul în zona capului.
, inculpatul a acționat cu intenție depășită (praeterintenție) deoarece, având în vedere modul de comitere al faptei, este evident că acesta a acționat cu intenția de a-l lovi pe, nu de al ucide. Rezultatul mai grav al faptei inculpatului i se atribuie acestuia sub forma culpei, indiferent de forma acesteia, adică cu sau fără prevedere.
Ca o consecință a stabilirii răspunderii penale a inculpatului, instanța trebuie să-i aplice acestuia o pedeapsă, la individualizarea căreia va ține seama de criteriile instituite de art. 72 Cod penal.
Prin urmare, având în vedere limitele legale între care poate fi aplicată pedeapsa (de la 5 la 15 ani), faptul că inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal și că, potrivit fișei sale de cazier de la fila 35 din dosarul parchetului, a mai comis în trecut alte infracțiuni, pentru care i s-au aplicat pedepse cu închisoarea, modalitatea concretă de comiterea a faptei și urmările acesteia, tribunalul l-a condamnat pe acesta la 7 ani închisoare.
În temeiul art. 71.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. pe toată durata executării pedepsei principale. Deși articolul 71 se referă și la litera caa rt. 64, tribunalul a considerat că nu se impune ca inculpatului săi fie interzis exercițiul vreunei profesii sau meserii deoarece, în primul rând, acesta nu are nici o ocupație iar, în al doilea rând, chiar și în prezența unei ocupații interzicerea acesteia nu se poate face automat, ci numai după o verificare a necesității imperative a unei astfel de măsuri și a legăturii între fapta comisă și aceasta.
În temeiul art. 65.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b penal pentru o perioadă de 4 ani. Instanța de fond a considerat că o astfel de pedeapsă se impune deoarece exercitarea dreptului la vot sau ocuparea unei funcții publice sunt incompatibile cu o persoană care manifestă dispreț față de una dintre valorile sociale absolute - viața omului. Exercitarea acestor drepturi reclamă o responsabilitate deosebită iar inculpatul, prin comiterea faptei, a demonstrat că, cel puțin în prezent, nu este în stare să și-o asume.
Având în vedere că, urmare agresiunii, victima a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență T, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale și a beneficiat de îngrijiri medicale, în baza art. 14, 346.C.P.P. cu referire la art. 998 și urm. civil, constatând întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (faptă ilicită - în modalitatea mai sus descrisă -, prejudiciul cauzat părții civile, constând în valoarea prestațiilor medicale ocazionate de internarea victimei, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția inculpatului), tribunalul a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență T, și l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 7083,77 lei.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, prin apărătorul din oficiu, apelul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al acestuia, care a solicitat achitarea inculpatului având în vedere susținerile acestuia că este nevinovat, iar în subsidiar redozarea pedepsei în sensul reducerii spre minimul special al pedepsei.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 371 alin.2 Cod procedură penală, instanța constată că apelul formulat de inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, Tribunalul Timișa reținut în mod corect starea de fapt depusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, pe baza întregului material probator existent în cauză, încadrarea juridică a faptei fiind cea legală.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, nici în fața primei instanțe susținând același lucru și în instanța de apel cu ocazia declarației pe care a dat-o, însă din probele administrate în cauză, în special declarația martorului, a rezultat fără dubiu că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa de către organul de urmărire penală, aceea de a aplica numitului mai multe lovituri în zona capului, în așa fel încât ca urmare a agresiunilor acesta din urmă a decedat, inculpatul acționând cu intenție depășită (praeterintenție), intenția inculpatului fiind aceea de a lovi pe și nu de a-l ucide.
În aceste condiții solicitarea inculpatului, prin apărător, de a fi achitat nu poate fi satisfăcută deoarece în ciuda nerecunoașterii faptei, a fost dovedită vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal, inculpatul neaducând nici un argument sau vreo probă care să demonteze probele de vinovăție care au fost administrate.
Cu privire la cererea formulată în subsidiar, de redozare a pedepsei, instanța apreciază că pedeapsa de 7 ani închisoare a fost stabilită cu luarea în considerare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor, prevăzută de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social al infracțiunii, rezultatul acesteia, limitele legale de aplicare a pedepsei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, posedă antecedente penale și nu se impune reducerea cuantumului pedepsei deoarece nu s-ar mai putea realiza scopul educativ, punitiv și preventiv al pedepsei așa cum este ea definită în art. 52 Cod penal.
Se constată că și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de către instanța de fond, inculpatul fiind obligat la plata unei sume prin care să fie acoperit prejudiciul creat părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență
Pentru toate aceste considerente, văzând că nu există motive de desființare a hotărârii penale apelate, instanța urmează să respingă ca nefondat apelul formulat de inculpatul, fiind menținută hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 864/PI/29.12.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu partea civilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
G - - -
GREFIER,
- -
Red.Gh./02.04.2009
Tehnored.//2 ex./08.04.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 38/A
Ședința publică din 30 martie 2009
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 864/PI/29.12.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu partea civilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
COPIA DECIZIEI PENALE NR. 38/A
Ședința publică din 30 martie 2009
În baza art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 864/PI/29.12.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu partea civilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ss. indescifrabil ss. indescifrabil
Pentru conformitate cu originalul,
GREFIER,
- -
Tehnored.
1 ex./01.04.2009
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
