Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 183 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 39
Ședința publică din 13 iulie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.06.1962 în mun. F, jud. S, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 161 din 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat din oficiu .
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, inculpatul, prin apărător, depune la dosar un memoriu.
Întrebat fiind, inculpatul apelant arată că își menține declarațiile anterioare și că nu dorește să mai dea o altă declarație în această fază procesuală.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat din oficiu solicită aplicarea principiului echilibrului acuzare - apărare întrucât în hotărârea pronunțată tribunalul s-a axat în principal pe acuzare, având în vedere criteriile prevăzute de disp. art. 72 Cod penal, fără să observe că în această cauză există mai multe circumstanțe atenuante decât agravante. Hotărârea se întemeiază pe raportul medico-legal întocmit și declarația concubinei victimei, dar această din urmă probă ar fi trebuit îndepărtată întrucât este neconcludentă. De asemenea, mai arată că din toate declarațiile părților rezultă că victima era mare consumatoare de băuturi alcoolice și suferea de o serie de boli care ar fi dus oricum la deces. Precizează că nici actele depuse de către Poliția F cum că ar fi existat un conflict mai vechi între inculpat și victimă nu sunt relevante în cauză; că între faptă și rezultatul faptei sunt 10 zile diferență iar în acest interval de timp echimozele nu se mai observă cu ușurință, motiv pentru care consideră că sunt o serie de aspecte care conduc la ideea că în mod greșit s-a reținut intenția inculpatului și că această faptă s-a săvârșit din culpă. Mai arată că nu există legătură de cauzalitate între raportul medico-legal și faptă și că fapta nu i se poate reține inculpatului decât eventual o culpă, fără premeditare, fără circumstanțe agravante întrucât acesta a depus toate diligențele salvării victimei. Solicită instanței să rețină culpa inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat și, ca circumstanțe atenuante, lipsa raportului de cauzalitate între faptă și urmarea acesteia și în consecință, redozarea pedepsei cu orientarea ei sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. și ped. de art. 183 Cod penal, constând în aceea că la data de 13.12.2008, pe fondul unui conflict spontan cu victima, care venise în gospodăria inculpatului să-l ajute la treburile gospodărești, lovit-o pe aceasta în mod repetat cu o bucată de lemn peste corp, cauzându-i mai multe leziuni care ulterior au dus la decesul victimei. Arată că apărarea solicită reținerea formei vinovăției din culpă dar distincția dintre intenție și culpă este clară, inculpatul acționând cu intenția de a pedepsi victima pentru conflictul spontan declanșat între ei, în mod corect reținându-se că decesul victimei a fost cauzat datorită praeterintenției, aspecte ce caracterizează pe deplin infracțiunea prev. de art. 183 Cod penal, reținută în mod corect în cauză. Este exclusă forma vinovăției din culpă. De asemenea, se susține că nu ar exista legătură de cauzalitate între leziunile cauzate victimei și decesul acesteia, însă acest aspect este infirmat de raportul de necropsie efectuat în cauză din care rezultă că leziunile grave cauzate victimei s-au produs prin loviri active și directe cu corpuri contondente, deci nu există niciun indiciu în cauză că victima decedat din cauze naturale ci, dimpotrivă, leziunile și cauzele decesului sunt chiar violențele exercitate de către inculpat asupra sa. Instanța de fond i-a aplicat inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, cu reținerea și a stării de recidivă postexecutorie, o pedeapsă orientată spre minim, pedeapsă corect individualizată, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal. Față de toate aceste aspecte, apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
Instanța pune în discuția părților menținerea stării de arest a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de menținere a stării de arest dată fiind subzistența temeiurilor care au determinat această măsură.
Avocat consideră că nu mai există indiciile temeinice față de menținerea stării de arest preventiv, motiv pentru care solicită punerea inculpatului în stare de libertate, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 Cod procedură penală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și lasă la aprecierea instanței atât menținerea stării de arest preventiv cât și soluționarea cauzei pe fond.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 161 din 01.06.2009 a Tribunalului Suceava - secția penală inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 06.01.2009 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în dimineața zilei de 13.XII.2007 inculpatul s-a deplasat la locuința lui pentru a tăia lemne.
La această operațiune au participat atât victima cât și concubina acesteia, care depozita lemnele în holul locuinței.
La un moment dat i-a reproșat inculpatului că suma de 200 lei pentru care s-au înțeles ar fi cam mare pentru cantitatea de lemne adusă, spunându-i că le-ar fi luat de la un depozit unde ar fi plătit doar 100 lei.
Inculpatul i-a replicat că suma nu este mare și că oricum așa a fost înțelegerea. Între cei doi s-a iscat o alterație verbală și la un moment dat inculpatul a sărit asupra victimei, a tras-o afară din locuință și a început să o lovească cu toporului. Așa cum rezultă din declarația martorei, inculpatul a lovit victima la nivelul întregului corp după care a târât-o de mâini până în interiorul locuinței, unde a continuat să o lovească cu o bucată de lemn. La un moment dat inculpatul a încetat să mai lovească victima, îndreptându-se spre domiciliul său. Victima a rămas pe podea într-o de sânge și a fost ridicată și așezată pe pat de concubina sa.
Urmare a leziunilor suferite, în noaptea de 19/20.XII.2008 victima a încetat din viață.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, gravitatea faptei rezultând din consecințele iremediabile, poziția oscilantă a inculpatului, starea de recidivă postexecutorie, precum și aspectele legate de situația familială. Pedeapsa a fost orientată spre minimul prevăzut de lege.
S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului apreciindu-se că motivele care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului a arătat că în mod greșit prima instanță nu a dat eficiență circumstanțelor atenuante, hotărârea pronunțată bazându-se pe argumentele prezentate de acuzare. A arătat de asemenea că victima suferea de boli care ar fi dus oricum la deces și că nu există legătură de cauzalitate între faptă și urmarea produsă. În ce privește forma de vinovăție, a solicitat a se reține că a săvârșit fapta din culpă.
A solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal și scuza provocării.
Verificând sentința apelată în raport de criticile formulate și de prevederile art. 371 și 378 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut în mod corect atât situația de fapt cât și încadrarea în drept, probatoriul administrat în cauză fiind corect apreciat.
Cert este că inculpatul a lovit victima inițial cu o de topor și apoi cu o bucată de lemn, cauzându-i leziuni care au dus la deces.
Raportul medico-legal de necropsie întocmit de S confirmă că moartea victimei a fost violentă, datorându-se șocului traumatico-hemoragic cu hemotorax instalat ca urmare a rupturii de organe interne pe fondul unui politraumatism cu fracturi costale multiple.
De altfel inculpatul a recunoscut că a lovit victima, în declarația dată în fața instanței de fond susținând însă că decesul nu s-a datorat acestor lovituri. Aceste susțineri, cât și cele din fața instanței de apel reiterate de apărătorul inculpatului în motivare, conform cărora decesul s-a produs datorită consumului de alcool și unor suferințe preexistente nu au suport probator.
Atât martora (concubina inculpatului), cât și martora (concubina victimei) au confirmat existența conflictului dintre părți. Astfel, martora a declarat că inculpatul a venit acasă cu pantalonii plini de sânge și fetița ei pe care a trimis-o la domiciliul victimei de unde se auzeau țipete a confirmat că inculpatul bătea victima.
Martora a descris amănunțit conflictul dintre părți, confirmând faptul că inculpatul a lovit victima. Nu poate fi înlăturată declarația acesteia întrucât se coroborează cu celelalte probe administrate.
Solicitarea inculpatului de a i se reține culpa în săvârșirea infracțiunii nu poate fi reținută. Caracteristic infracțiunii prev. de art. 183 Cod penal este că vătămarea este comisă cu intenție, aspect dovedit de probele administrate în cauză iar rezultatul, respectiv moartea victimei, se produce din culpa inculpatului care nu a prevăzut rezultatul deși trebuia și putea să-l prevadă. Aplicarea loviturilor repetate cu consecința leziunilor descrise în raportul medico-legal impune concluzia că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea morții victimei, deși trebuia să o prevadă.
Împrejurarea că victima a dat dovadă de neglijență, refuzând spitalizarea, aspect ce rezultă din declarația concubinei, nu este de natură a înlătura existența raportului cauzal dintre activitatea infracțională și moartea victimei.
Inculpatul a solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării. Nu a dovedit însă existența unei tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea victimei. Nici din declarația lui și nici din cea a martorei prezente la incident nu rezultă că ar fi fost provocat în vreun fel.
Așa fiind, nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal.
În ce privește solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal este de reținut că modalitatea în care inculpatul a acționat, urmarea produsă, atitudinea procesuală și antecedentele penale nu justifică cererea. Elementele care caracterizează persoana inculpatului, invocate în motivarea apelului au fost avute în vedere de prima instanță prin orientarea pedepsei spre minim.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art. 381 alin. 1 Cod procedură penală se va deduce în continuare din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 01.06.2009 la zi.
În temeiul art. 383 alin. 11raportat la art. 350 Cod procedură penală, se va menține starea de arest a inculpatului, constatându-se că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior menținerii arestului preventiv subzistă.
Față de probele administrate până în prezent în cauză, Curtea constată că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și ulterior condamnat de prima instanță, faptă de altfel recunoscută, subzistând în continuare temeiul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, consecința gravă produsă și impactul puternic asupra mediului social în care inculpatul trăiește.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.06.1962 în or. F, jud. S, cu același domiciliu,-, jud. S, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 161 din 01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, ca nefondat.
În temeiul art. 381 alin 1 Cod de procedură penală deduce în continuare din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 01 iunie 2009 la zi.
În temeiul art. 383 alin. 11rap. la art. 350 Cod de procedură penală menține arestarea preventivă a inculpatului.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul către
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Pt. jud. aflat în
Semnează președintele
Completului,
Red.
Dact.
Ex. 2/27.07.2009
Jud. fond -
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Ilieș Titiana
