Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
73/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.44
Ședința publică din data de 03 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.936/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 24 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta - când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 03 martie 2009, când, în aceeași compunere,
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 936/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în baza art.183 cod penal, cu aplicarea art. 74 alin.2 -76 lit. b cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În baza art.861-862cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și încredințează Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița supravegherea respectării măsurilor și executării obligațiilor impuse inculpatului.
S-au pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863lit.a-d cod penal.
A fost obligat inculpatul ca pe aceeași perioadă să desfășoare o activitate utilă. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit.a - cu excepția dreptului de a alege și lit.b cod penal.
În baza art.71 alin. 5 cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art.7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul National de Date Judiciare.
A fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B la plata sumei de 3622,27 lei despăgubiri civile, cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 191 cod procedură penală, a fost obligat inculpat la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul este fiul victimei și al martorei, familia inculpatului locuind în municipiul S,-,jud.
Înainte de prezentarea situației de fapt din data de 06.03.2004, se impune a face un tablou al situației existente în cadrul familiei înainte de această dată.
După absolvirea facultății, în anul 1998, inculpatul a rămas câțiva ani să lucreze în B, după care, în primăvara anului 2002, revenit în S, la domiciliul părinților săi locuind cu aceștia.
Întrucât nu se înțelegea cu tatăl său, a plecat pentru un timp din nou la B, însă a revenit, în lipsa unui loc de muncă.
Așadar, în perioada 2002-2004, relațiile dintre inculpat și tatăl său erau deosebit de încordate, aceștia având deseori certuri, reproșuri, incidentele fiind declanșate în special de victimă, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, împrejurări în care cei doi se agresau psihic și chiar fizic.
Nemulțumirile victimei în legătură cu fiul său erau legate de faptul că nu-și luase licența,astfel că nu putea profesa în domeniul în care se pregătise, nu avea un loc de muncă, nu se căsătorea, nu-l ajuta la munca în gospodărie ori la atelierul său de tâmplărie, mergea des la biserică.
O nemulțumire a ambilor părinți, atât a victimei cât și a soției sale era determinată de faptul că inculpatul le solicita în mod repetat acestora să-i cedeze imobilul proprietatea lor, prin acte notariale, solicitare cu care părinții nu erau de acord.
În această perioadă, au existat și sesizări ale părinților adresate poliției locale prin care reclamau comportamentul violent al inculpatului și faptul că acesta nu înțelegea să părăsească de bună voie locuința lor.
Starea conflictuală existentă între inculpat și tatăl său, victima era de notorietate în cartier, mai mulți martori (vecini, rude) relatând faptul că victima obișnuia să consume frecvent băuturi alcoolice, îi făcea reproșuri inculpatului, declanșa scandaluri acasă, situație cu care inculpatul nu era de acord. În aceste condiții, acesta s-a izolat treptat de familie, nu servea masa împreună cu părinții, locuiau în camere cu intrări separate; tot inculpatul ridicase un zid într-o intrare comună pentru a avea acces separat, el fiind cel care ținea încuiată poarta casei pentru ca tatăl să nu iasă la cârciumă ori să nu primească clienți la atelierul de tâmplărie cu care să bea.
Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, victima devenea agitat, (țipa, "făcea circ" - cum se exprimă unii martori), intra peste inculpat în cameră, situație în care se declanșau conflicte soldate cu loviri.
Martorii audiați în cauză au declarat că au auzit momente în care se
consumau scandalurile soldate cu agresiuni, iar ulterior, au putut constata pe corpul lui urme ale loviturilor aplicate de inculpat ( excoriații și echimoze).
Un astfel de incident avusese loc și cu trei săptămâni înaintea datei de 06 martie 2004, victima arătând martorilor, Damina și G urmele loviturilor de pe corpul său aplicate de inculpat.
S-a menționat că victima deținea la domiciliul său un mic atelier de tâmplărie în cadrul căruia efectua diverse activități pentru persoanele care îl solicitau.
Întrucât în atelier tatăl lucra uneori pe băutură, în scopul împiedicării activității acestuia în atelier, inculpatul întrerupea uneori alimentarea cu energie electrică (deoarece din camera sa avea acces la electric ), chestiune cu care-I șicana pe tatăl său, motivând atitudinea sa prin aceea că intenționa să-I împiedice să mai consume băuturi alcoolice ori să se accidenteze.
În cursul lunii februarie 2004, victima începuse un tratament prin care intenționa să elimine problema legată de consumul excesiv de băuturi alcoolice, aspect confirmat de soția, fiica lor și martorii:,
În ziua de 6 martie 2004, în jurul orelor 1200_ 1300, la domiciliul lui și au sosit finii acestora și soția sa, aceștia fiind primiți în camera din spate, unde ei locuiau,în apropierea atelierului.
Cei patru au servit împreună masa de prânz, după care victima și martorul s-au deplasat în atelierul de tâmplărie pentru a ascuți niște burghie, însă nu au reușit să facă acest lucru, întrucât după pornirea polizorului, acesta s-a oprit datorită întreruperii furnizării energiei electrice.
Victima i-a relatat martorului că fiul său le-a întrerupt curentul, spunându-i și că aceste fapte se repetă destul de des.
În atare situație, martorul împreună cu soția au plecat de la domiciliul sotilor, asigurându-l pe că va încerca să-I ajute în rezolvarea acestor neînțelegeri cu fiul său, informându-i pe fiica și ginerele victimei (soții și ).
După plecarea familiei, este posibil ca, inițial, să fi fost liniște, întrucât soția a rămas în casă la televizor, victima în curte sau în atelier iar inculpatul, care fusese la biserică, a stat în camera sa.
La un moment dat, înainte de orele 1700(când a fost sesizat Serviciul de Ambulanță) între victimă și inculpat a avut loc o discuție, probabil în contradictoriu, legată chiar de întreruperea energiei electrice, discuție care a degenerat spontan în cele din urmă, întrucât inculpatul l-a agresat pe tatăl său aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona facială și nu numai.
În urma unei lovituri aplicate de inculpat victimei în zona ochiului drept, acesta s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se inițial cu capul de doi "dulapi" (bucăți de lemn) rezemați de perete, după care și de cimentuită care se afla în acea zonă, ca urmare a căderii din picioare.
Victima a fost internată de urgență la Spitalul S - Secția la ora 1745, cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral deschis comă grad 1-11, fiind în aceea zi transferată la Spitalul Clinic de Urgență B, secția neurochirurgie.
La data de 10.03.2004, victima a decedat în spital după ce a suferit mai multe intervenții chirurgicale.
Din raportul medico-legal de necropsie nr.A- din 30.11.2004 întocmit de INML Minovici Bar ezultat că moartea numitului a fost violentă ea datorându-se dilacerării și hemoragiei meningocerebrale, consecința unui traumatism cranio-facial cu multe echimoze faciale, infiltrate sanguine mandibulare și fractură craniană occipitală dreapta iradiată la bază, complicat în final cu bronhopneunomie.
În același raport, medicii legiști au concluzionat că leziunile traumatice constatate la nivel necroptic au putut fi provocate prin lovire cu corpuri în regiunea facială,urmată de cădere și lovire de plan dur cu impact cranian occipital drept și au legătură de cauzalitate directă cu decesul.
De precizat faptul că, la examinarea victimei la necropsie, în data de 11.03.2004 au fost constatate următoarele 1eziuni traumatice:
- periorbitar drept o echimoză vio1acee de 4/3 cm;
- palpebral superior stâng o echimoză violacee de 2,5/1 cm;
- occipital o excoriație de 2/2 cm;
- brațul drept anterior în 1/3 medie 2 echimoze vio1acee de 2/3 cm;
- pe drept o echimoză violacee de 1,5/1 cm;
- pe brațul stâng anterior 1/3 medie o echimoză violacee de 14/6 cm;
- scapu1ar stâng inferior o echimoză violacee neomogenă de 2/2 cm;
- pe coapsa dreaptă anterior în 1/3 superior o echimoză violacee de 8/4 cm (filele 99-100).
Audiat la urmărirea penală și în fața instanței, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei arătând că în ziua respectivă nu a avut niciun incident cu tatăl său, că nu a știut că părinții au avut musafiri, că nu a întrerupt curentul electric, ci, în jurul orelor 170, ieșind din cameră către bucătărie, l-a găsit pe tatăl său zăcând jos pe ciment, și constatând că s-a lovit la cap, a cerut mamei să anunțe ambulanța.
Inculpatul a recunoscut însă faptul că se afla într-o relație conflictuală cu tatăl său, făcându-și reproșuri, ajungând chiar la violențe; tatăl îi reproșa aspectele cunoscute, menționate mai sus, iar el îi reproșa tatălui că bea.
Mai arată că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, tatăl său era violent verbal și fizic, îl jignea, intra peste el în cameră, situație în care, nesuportând aceste șicane, reacționa și el, ajungând să-și lovească tatăl.
Martorii, (mama, sora și cumnatul inculpatului) au confirmat cele relatate de inculpat, respectiv: situația tensionată din familie, faptul că incidentele erau declanșate de victimă pe fondul consumului de băuturi alcoolice, că acesta țipa, vorbea tare, "făcea circ" - să atragă atenția vecinilor,că au fost situații când victima arunca cu obiecte în inculpat (a spart gemurile ferestrei) și a intrat peste el în cameră, împrejurări în care și inculpatul riposta și îl lovea pe tatăl său.
Aceiași martori cunosc și despre incidentul mai grav petrecut în luna februarie 2004, cu circa trei săptămâni înaintea datei de 06.03.2004, când cei doi s-au lovit reciproc, victima având urme ale loviturilor pe spate și în bărbie.
Din declarațiile martorilor G, și alții reiese că au auzit scandal și conflicte între cei doi sau au văzut la urmele loviturilor aplicate de inculpat.
În legătură cu ziua de 06.03.2004, (mama inculpatului) susține că între inculpat și victimă nu a existat niciun conflict, ipoteză infirmată parțial de martorul, precum și de martora.
Apărarea inculpatului solicită achitarea acestuia întrucât fapta nu există, invocând mai multe apărări.
În argumentarea apărării se susține, în esență că:
- a) nu sunt dovezi care să susțină acuzarea, respectiv nu sunt dovedite cele patru momente specifice conflictului și anume: întreruperea curentului electric de către inculpat,starea de indignare a victimei, reproșul adus inculpatului și lovirea victimei în ochiul drept cu urmarea lovirii cu capul de ciment.
Sunt dezvoltate pe larg apărările sub acest aspect arătându-se că inculpatul nu este stângaci ca să lovească în ochiul drept, ori că în situația declanșării unui conflict între cei doi, lovirea și căderea victimei trebuia să se producă în fața ușii de intrare în camera inculpatului, iar nu în fața atelierului.
- b) pe fondul etilismului cronic, deși era sub tratament, victima a băut în atelier, fie în prezența martorului, fie după plecarea acestuia și ca urmare, a tăcut o sincopă ce i-a cauzat pierderea echilibrului și, în cădere s-a lovit de dulapii de lângă ușa atelierului.
- c) echimoza din jurul ochiului s-ar putea datora intervenției chirurgicale.
Apărarea inculpatului a fost înlăturată pentru considerațiunile ce vor fi expuse.
Potrivit art.287 cod procedură penală, instanța de judecată își exercită a atribuțiile în mod activ, în vederea aflării adevărului și a realizării scopului educativ al judecății.
Conform alin.2 al aceluiași articol, instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză.
În cauza dedusă judecății, după efectuarea cercetării judecătorești, pe baza analizei coroborate a probatoriilor administrate, instanța a ajuns la concluzia că, deși nu recunoaște, inculpatul este autorul faptei fiind vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Sunt certe o serie de date relevante privind activitatea victimei în ziua de 06.03.2004, starea sănătății sale și relația cu inculpatul.
Astfel:
1. Este cert că victima se afla într-o perioadă de abstinență, că nu mai bea de circa trei săptămâni și cu toate acestea nu era încurajat în demersul său de către inculpat, care a recunoscut că relațiile dintre el și tatăl său nu se schimbaseră.
2. În ziua respectivă, victima nu avea pe față urme de lovituri aplicate anterior, avea mersul echilibrat, situație confirmată de martorii,.
3. Singurele persoane care i-au vizitat pe victimă și soția au fost martorul și soția sa, alte persoane nefiind posibil să pătrundă în curtea familiei, poarta fiind tot timpul încuiată.
În legătură cu acest aspect sunt probe la dosar (declarația inculpatului, a martorilor, ) care susțin că inculpatul încuia poarta tocmai în scopul monitorizării activității tatălui respectiv pentru a nu ajunge la atelier clienți cu care acesta să bea.
4. Este reală discuția dintre victimă și martorul Vi orel, în atelierul de tâmplărie în sensul că victima i s-a plâns că fiul său îi întrerupe curentul electric la atelier, fiind convins că inculpatul este cel care în acel moment întrerupsese energia electrică, situație confirmată în declarația dată de martor la urmărirea penală.
Revenirile martorului asupra declarației dată inițial legat de acest aspect, nu sunt justificate,încât nu vor fi luate în seamă.
Indiferent dacă martorul a constatat sau nu întreruperea energiei electrice, este cert că s-a plâns martorului despre acest aspect, fiind convins că inculpatul îl șicanează prin această manevră în acel moment deși nu mai băuse de mai mult timp.
5. Este relevantă declarația martorei, vecină cu familia (fila 187 și fila 90 ds. fond) care în ziua respectivă aflându-se în grădină, în apropierea gardului, ar fi auzit o bufnitură și imediat după aceea strigătul martorei țipând,e".
Această martoră a povestit cele auzite fiului său G, precum martorei, aceasta din urmă înțelegând de la că numita a fost de față la incidentul dintre cei doi cerându-i inculpatului să nu-și mai lovească tatăl că-l omoară.
Toate aceste aspecte, combat susținerile apărării în sensul că nu sunt dovezi certe că în data de 06.03.2004 ar fi avut loc un incident între cei doi.
Referirile apărării la faptul că inculpatul nu este stângaci pentru a lovi zona ochiului drept al victimei sunt irelevante, atât cât timp cât nu se cunoaște în ce poziții s-au aflat cei doi în momentul agresiunii, singura certitudine fiind lovirea în și în alte zone ale corpului (cum rezultă din examinarea cadavrului victimei), dezechilibrarea victimei, urmată de lovirea de dulapii de lemn și apoi de cimentată de jos.
Nici scenariul apărării în sensul că,în ipoteza declanșării unui conflict între cei doi, acesta s-ar fi putut petrece doar în ușa camerei inculpatului, unde trebuia să fi căzut victima nu-și găsește rațiunea. Apărarea omite faptul că, în acea perioadă inculpatul nu mai consuma băuturi alcoolice de mai mult timp și nu mai era violent ca altădată, încât să pătrundă în camera inculpatului, astfel de incidente petrecându-se anterior doar pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, ceea ce nu mai era cazul la acea dată.
Este posibil ca martora, în calitate de mamă a inculpatului, deși a fost de față la incident, cum susține martora, să nu accepte situația de a declara împotriva fiului său.
De altfel, testată la poligraf, s-a dovedit că aceasta nu a răspuns sincer la întrebările relevante puse, rezultând reacții specifice comportamentului simulat (a se vedea filele 206-211ds.).
Poziția subiectivă a membrilor familiei (martorii, ) este evidentă mai ales în declarațiile date la instanță, când aduc pentru prima dată în discuție (după ce la urmărirea penală nu au relatat) faptul că ar fi găsit în atelierul de tâmplărie o sticlă cu băutură golită
mai mult de 12, acreditând astfel ideea că în ziua respectivă victima ar fi consumat alcool, deși era sub tratament.
Aceste declarații vin în contradicție cu declarația martorului ( fila 81 ds.fond.) care a relatat că victima nu a băut la masă ori în atelier și nu a văzut nicio sticlă de băutură în atelier.
Pe declarațiile date de rudele mai sus menționate (mamă, soră, cumnat) și de martora se bazează apărarea inculpatului în sensul că, în ziua respectivă, după consumarea de băuturi alcoolice, victima ar fi putut face o sincopă, s-a dezechilibrat cu consecința lovirii de dulapii de lemn și apoi a căderii cu capul de ciment.
Nici această apărare a inculpatului nu poate fi primită fiind combătură de probe științifice, respectiv de constatările medico-legale și avizele Comisiei de Avizare și Control din cadrul INML Minovici
Astfel, raportul medico-legal de necropsie ( fila 40 ds.) relevă multiple echimoze faciale și pe membre, infiltrate sanguine mandibulare în țesutul subcutanat, leziuni pe care inculpatul nu le poate explica, în condițiile în care, martorul Vi orei a declarat că, la ora 1500când el a plecat de la locuința victimei, aceasta nu avea nici o leziune în zona fetei.
De asemenea, completarea la raportul medico-legal de necropsie întocmit de INML la 05.11.2007 ( fila 110) concluzionează că:
- este exclusca leziunile traumatice faciale să fi fost produse în urmă cu trei săptămâni anterior datei de 06.03.2004;
- este exclusăapariția echimozei periorbitare drepte ca efect secundar al intervențiilor chirurgicale, și
- nu se poate exclude producerea leziunilor traumatice prezentate de în două momente diferite, respectiv lovirea activă în regiunea facială și apoi - prin cădere simplă cu impact cranian occipital drept, după circa 10-12 ore de la momentul lovirii active.
Din oficiu, instanța constatând că ultimul raport completator din 06.11.2007 nu este avizat, a solicitat punctul de vedere al Comisiei de Avizare și Control din cadrul INML în răspunsul acesteia (aflat la fila 114 ds. fond ) făcându-se următoarele precizări:
-leziunile traumatice cranio-cerebrale care au dus la deces sunt cu cea mai mare probabilitateconsecința căderii heteropropulsate rezultate din lovirea regiunii faciale. Amploarea și gravitatea leziunilor cranio-cerebrale tanatogeneratoare nu se puteau produce printr-o cădere simpIă ci numai printr-o cădere propulsată.
Aceste precizări sunt mai mult decât lămuritoare sub aspectul modului de producere al leziunilor; în cauză, căderea heteropropulsată presupune lovirea victimei în zona feței și în alte zone ale corpului, dezechilibrarea acesteia și lovirea de dulapii de lemn, urmată de lovirea de plan dur cu impact cranian occipital drept, ce a condus la fractură craniană și în final la decesul victimei.
Acest raționament exclude apărarea inculpatului privind căderea simplă urmare a sincopei datorată consumului de băuturi alcoolice, dezechilibrarea victimei urmată de lovire și cădere de plan dur.
În contextul probator administrat mai sus, dacă ținem seama de faptul că este exclusă prezența vreunei alte persoane în curtea victimei, de declarațiile martorilor care au prezentat situația conflictuală existentă între inculpat și victimă, ce s-a manifestat inclusiv în data de 06.03.2004, precum și de rezultatul constatărilor medico-Iegale efectuate de INML și avizelor Comisiei de Avizare și Control din cadrul INML, ajungem la concluzia că inculpatul este autorul agresiunii asupra victimei, care a condus la dezechilibrarea acesteia și lovirea cu capul, atât de dulapii de lemn rezemați de peretele atelierului cât și de de ciment.
În legătură cu încadrarea juridică a faptei,analiza întregului material probator administrat în cauză, conduce la concluzia că încadrarea juridică dată faptei de către parchet este corectă.
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se caracterizează prin intenție, în ceea ce privește loviturile aplicate și, prin culpă, în ceea ce privește rezultatul produs - moartea victimei.
În cauză, este evident că inculpatul nu a urmărit decât să lovească victima în cadrul unui incident spontan, cu care ambele părți erau obișnuite, rezultatul mai grav nefiind intuit de acesta.
Așadar,în drept,fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 cod penal.
Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în temeiul art. 345 alin.2 cod procedură penală, urmează a pronunța condamnarea inculpatului, la individualizarea pedepsei urmând a avea în vedere criteriile generale de individualizare - gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările săvârșirii faptei, urmările acesteia, precum și persoana inculpatului, încât să se realizeze eficient scopul pedepsei prevăzut de art. 52 cod penal, atât "intimidarea" inculpatului de a mai săvârși fapte penale cât și reeducarea acestuia.
În concret, fapta inculpatului este gravă prin suprimarea vieții victimei, cu atât mai mult cu cât era vorba de tatăl său.
În ceea ce privește împrejurările săvârșirii faptei, s-a ținut seama de starea de conflict perpetuu existent între inculpat și victimă, de faptul că pe fondul consumului excesiv de alcool, victima era cea care declanșa aceste incidente, inculpatul ajungând să nu mai suporte această stare și să caute izolarea de propria familie.
Legat de persoana inculpatului, s-a reținut pe de o parte vârstă, personalitate, lipsa antecedentelor penale, iar pe de altă parte atitudinea nesinceră, încercarea de inducere în eroare a organelor judiciare, cu scopul vădit de a scăpa de răspundere.
Totodată, au fost reținute și datele reieșite din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița, respectiv atât trăsături negative precum impulsivitate, agresivitate, iritabilitate și rigiditate în relațiile cu cei din jur, ce caracterizează personalitatea inculpatului, precum și încercarea sa de a se integra în societate (în prezent este cadru didactic, are relații bune cu familia).
Instanța are în vedere faptul că fermitatea în individualizarea pedepsei nu trebuie confundată cu duritatea și excesul, încât, în cauza de față, punând în balanță cele menționate mai sus, ajunge la concluzia că pentru o justă individualizare a pedepsei se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.2 cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Ținând seama de datele ce-l caracterizează favorabil pe inculpat precum și de timpul îndelungat scurs de la data săvârșirii faptei și până la judecată, timp în care inculpatul s-a integrat în societate și nu a săvârșit alte fapte, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins fără executarea acesteia, urmând a dispune, conf. art. 861-862cod penal, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare.
Conform art. 863alin.1 cod penal, s-a pus în vedere inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la lit.a-d din același articol și va încredința Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița supravegherea măsurilor impuse inculpatului.
Totodată, va obliga inculpatul ca pe aceeași perioadă să desfășoare o activitate utilă atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor a căror nerespectare conduc la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Conform art. 71 cod penal, pe durata executării pedepsei se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza aII-a și lit.b cod penal, iar potrivit art. 71 alin.5 cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Cât privește latura civilă, în cauză s-a constituit parte civilă Spitalul Clinic de Urgență B solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 3622,27 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli suportate cu spitalizarea victimei, cu dobânda legală calculată până la plata integrală a debitului. A depus înscrisuri privind decontul cheltuielilor.
Acțiunea civilă este întemeiată; având în vedere dispozițiile art.998 cod civil și dispozițiile OUG nr.72/2006 de modificare a Legii nr.95/2006, inculpatul a fost obligat către partea civilă la suma solicitată plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 7 din Legea nr.76 /2008, având în vedere infracțiunea săvârșită, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prev. de art. 183 Cod penal, în lipsa unor probe din care să rezulte existența unei fapte penale.
Deși prima instanță a stabilit că între victimă și inculpat se nășteau conflicte datorită stării de irascibilitate în care ajungea prima ca urmare a consumului excesiv de alcool, apărarea în dezvoltarea motivelor de recurs a susținut că evenimentul din data de 06.03.2004 a fost precedat de următoarele momente:
-întreruperea curentului electric în locuința familiei și implicit în atelierul unde ar fi dorit să lucreze victima;
-starea de indignare de care este cuprinsă aceasta ca urmare a gestului inculpatului;
-lovirea victimei în ochiul drept cu urmare a prăbușirii la pământ;
Apărarea a mai susținut că în ziua de 06.03.2004 inculpatul a mers la biserică, iar acasă s-a întors după ce familia venise în vizită.
Pentru a evita să-și întâlnească tatăl, inculpatul se izolase complet de părinți, zidind ușile comune, refuzând să ia masa cu părinții săi sau să se întâlnească din orice motiv cu tatăl său.
Astfel în ziua de 06.03.2004, apărarea susține că inculpatul nu avea cunoștință că tatăl său se afla în atelier împreună cu o altă persoană, astfel încât nu avea nici un motiv să întrerupă energia electrică.
Mai mult, s-a stabilit în cauză, că această împrejurare nu a avut loc, din moment ce mama sa care privea la televizor nu a sesizat întreruperea emisiunii.
De asemenea, așa cum dovezile administrate o arată, victima aflându-se de circa două săptămâni în tratament, nu mai consuma alcool.
Martorul în declarația sa a arătat că a plecat din casa victimei în jur de ora 14,00 - 15,00, la scurt timp după ce au sesizat că nu pot efectua lucrarea la polizor.
Același martor afirmă că victima l-a condus până la poartă.
Având în vedere că au trecut două ore până în momentul în care corpul victimei a fost găsit lână ușa atelierului se exclude în opinia apărării, verosimilitatea unei scene între tată și fiu.
În unanimitate martorii au declarat că ori de câte ori între cei doi se produce o ceartă, aceasta nu putea trece neobservată, deoarece făcea un adevărat "circ" cu intenția de a lua la cunoștință și alte persoane despre conflictul existent între cei doi.
Din relatările acestor martori de desprinde concluzia că victima era un exhibiționist și un fel de "actor" căruia îi plăcea să pozeze în victimă, deși el era cel care provoca toate scandalurile.
Or, absența acestor vociferări, nelipsite din nici un conflict dintre cei doi, nu se poate explica decât prin aceea că fiul și tatăl său nu s-au întâlnit anterior producerii evenimentului care a dus la decesul victimei.
Astfel cum rezultă din certificatul medico - legal există o echimoză în zona ochiului drept ce nu putea fi produsă decât de un agresor care ar fi fost stângaci.
În ipoteza în care inculpatul l-ar fi doborât la pământ pe tatăl său, ar fi trebuit să-i aplice o lovitură la ochiul stâng, nu drept.
Dacă ar fi continuat să-l lovească după ce acesta ar fi căzut, trebuia ca urmele de lovituri să apară tot pe partea, deoarece acesta căzuse paralel cu ușa atelierului.
Deși între orele 15- 17,15 nimeni nu l-a mai văzut prin curte pe, martorii au declarat că în atelier s-a găsit o sticlă de Ť. începută.
Ipoteza consumării alcoolului în prezența martorului și intrarea în criză a lui conduce la concluzia că acesta a suferit o sincopă care i-a cauzat pierderea echilibrului și în cădere s-a lovit de dulapii de lângă ușa atelierului.
Această simptomatologie ele descrisă în lucrări de specialitate așa cum rezultă din citatele xeroxate și atașate la dosar.
Aceleași lucrări de specialitate prezintă referiri la echimoze periorbitale care apar după mai mult timp de la producerea unui traumatism cranian cu fractură, ca în acest caz, astfel explicându-se de ce în certificatul medical întocmit de Spitalul S acestea nu sunt descrise, deși ar fi fost extrem de vizibile, dar sunt descrise cele mai mici excoriații, situate pe zone ale corpului unde ar fi mai greu de sesizat decât cele de pe zona facială.
Orice referire la caracterul dificil al inculpatului, anterior sau ulterior zilei de 06.03.2004 nu poate constitui o probă certă a vinovăției acestuia, motiv pentru care apărarea a solicitat achitarea în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Infracțiunea prevăzută de art. 183 Cod penal, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte se săvârșește cu praeterintenție.
Intenția depășită (praeterintenția) cuprinde în formă reunită atât intenția cât și culpa.
În cazul constatării infracțiunii calificată în art. 183 Cod penal, o mare importanță o au criteriile de natură medico - legală.
În ceea ce privește speța de față, Comisia de avizare și control a INML Minovici a făcut următoarele precizări:
"În opinia noastră leziunile traumatice carnio - cerebrale care au dus la deces sunt cu cea mai mare probabilitate consecința căderii heteropropulsate rezultate din lovirea regiunii faciale. Amploarea și gravitatea leziunilor cranio - cerebrale tanatogeneratoare nu se puteau produce printr-o cădere simplă, ci numai printr-o cădere propulsată."
În atare situație, apărarea inculpatului în sensul că victima și-a pierdut cunoștința ca urmare a medicamentelor administrate pentru alcoolism cronic, nu poate fi primită de instanța de apel.
Conform referatului întocmit de medicul curant victima datorită dependenței de alcool "era foarte slăbit și neputincios".
Așa cum a constatat și instanța de fond, membrii familiei au încercat prin depozițiile lor să-l exonereze de răspundere penală pe inculpat, susținând că loviturile victimei din regiunea facială și a membrelor, au fost produse în urmă cu trei săptămâni datorită unui conflict între cei doi.
În schimb, raportul medico - legal de necropsie - completare din 06.11.2007 a concluzionat următoarele:
Leziunile cranio-cerebrale au morfologia și topografia unor leziuni produse prin cădere și lovire/plan dur și au avut o legătură de cauzalitate directă cu decesul.
Având în vedere stadiul evolutiv al leziunilor traumatice faciale s-a apreciat că este exclus că acestea să fi fost produse cu circa trei săptămâni anterior față de momentul traumatismului cranian care a determinat decesul, respectiv data de 06.03.2004.
De asemenea deosebit de relevantă este și declarația martorului G care a fost de față când mediul legist după autopsie a întrebat: "cine l-a omorât?". În urma explicației oferită de în sensul că fiul ei l-a găsit pe tatăl său fără conștiință, medicul a replicat: "l-ați omorât."
În raport de acest probe, Curtea apreciază de asemenea ca fiind verosimilă și declarația martorei în vârstă de 78 ani.
Aceasta a arătat în declarația sa că în ziua de 06.03.2004 a auzit-o pe spunându-i fiului său: "e, lasă-l că îl omori".
Explicația petelor de sânge de pe dulapul aflat pe cant în fața ușii atelierului de tâmplărie nu poate avea la bază doar pierderea echilibrului victimei soldată cu o simplă cădere.
În raportul medico - legal de necropsie din 30.11.2004 sunt enumerate leziunile traumatice existente la data decesului, 10.03.2004 și anume:
-periorbitar drept, o echimoză violacee de 4/3 cm;
-palpebral superior stâng, o echimoză palid - violacee de 2,5 /1 cm;
-occipital, o exciriație de 2/2 cm;
-pe brațul drept anterior în 1/3 medie, două echimoze violacee de 3/2 cm și de 1/1 cm;
-pe drept o echimoză violacee de 1,5/1 cm;
-pe brațul stâng, anterior în 1/3 medie o echimoză violacee de 14/6 cm;
-scapular stâng inferior, o echimoză violacee neomogenă de 2/2 cm;
-pe coasta dreaptă, anterior în 1/3 superior, o echimoză violacee de 8/4 cm.
Față de acest act medical constatator, susținerea apărării în sensul că, pe fondul unui etilism cronic a suferit o sincopă care treptat s-a transformat în comă nu are suport probator.
În cazul pierderii cunoștinței nu ar fi existat și celelalte leziuni traumatice mai sus enumerate.
De asemenea în raportul medico - legal de necropsie se specifică că leziunile traumatice constatate la examenul necroptic au putut fi produse prin lovire cu corp dur în regiunea facială urmată de cădere și lovire de plan dur cu impact cranian occipital drept și au o legătură de cauzalitate directă cu decesul.
Este cert că fractura cranio occipitală dreaptă a avut loc ca urmare a loviturilor aplicate victimei în zona facială și are la bază o cădere propulsată și nu una simplă.
În ceea ce privește temeiul achitării respectiv cel prev. de art. 10 lit. a Cod procedură penală, Curtea apreciază că acesta nu are fundament legal în condițiile în care fapta există în materialitatea ei și constituie infracțiune.
Deși nu există probe directe care să-l incrimineze pe inculpatul în afară de declarația martorei, Curtea apreciază pe baza actelor medicale existente la dosar că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de art. 183 Cod penal.
Această susținere se bazează pe împrejurarea că în ziua de 06.03.2004, în afară de martorul în curtea familiei nu a mai intrat o altă persoană.
Că inculpatul era în permanent conflict cu tatăl său, generat de acesta din urmă datorită alcoolismului cronic de care suferea, o confirmă întregul material probator administrat în cauză.
Astfel se explică și interpretarea dispozițiilor art. 72 Cod penal privitoare la individualizarea judiciară a pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 Cod penal, cu consecința suspendării sub supraveghere a executării acestea conform art. 861Cod penal.
Însăși mama inculpatului, la fila 194 declarat organelor de urmărire penală: "apreciez că de aproximativ zece ori, înainte de moarate soțului meu, eu personal am intervenit între soțul meu și pentru al face pe acesta din urmă să nu-l mai bată pe tatăl lui ".
Că inculpatul are un comportament violent o confirmă următoarea afirmație a mamei sale:
" să arăt că toate agresiunile fizice exercitate de fiul meu împotriva fostului meu soț constau în lovituri pe care fiul meu le aplica tatălui lui cu pumnii și picioarele în diverse zone ale corpului. Soțul meu încerca să se apere în sensul că mai dădea și el, dar nu avea sorți de izbândă fiind depășit de evidența cu superioritate fizică a fiului meu".
De asemenea, este demn de remarcat și comportamentul ulterior al inculpatului care dorind să devină proprietarul casei în care locuia cu mama sa, a lovit-o și i-a cerut să plece din imobil.
Martorul Gam ai relatat organelor de urmărire penală că în urma unui conflict existent între inculpatul și cumnatul său acesta din urmă i-a replicat: "lasă că mă duc eu la poliție și spun ceea ce știu".
Nu în ultimul rând trebuie subliniat că se coroborează declarația martorului cu cea a martorei din care rezultă că cei doi dulapi așezați unul lângă altul pe cant erau rezemați de perete.
În aceste condiții, în caz de pierdere a cunoștinței, datorită unei boli de care suferea victima, cum susține apărare nu s-ar fi putut produce leziuni soldate cu decesul acesteia fără o împingere propulsată cum susțin medicii de specialitate.
Față de cele constatate, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză, așa încât apelul declarat de inculpatul va fi respins ca nefondat conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 936/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă apelantul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.15.04.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul Ialomița - Secția Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Risantea Găgescu
