Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 51
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea apelului declarat de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de " lovituri cauzatoare de moarte" și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților cât și cu privire la faptul că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 09 aprilie 2009, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi când,
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.34/19.01.2009 a Tribunalului Iași dată în dosarul nr-, s-a hotărât:
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de părțile civile.
Condamnă inculpatul, fiul lui G și, născut la 08.05.1977 în municipiul I, județul I, deținut în Penitenciarul Iași, recidivist, la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua și lit. b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive începând cu 08.05.2008 la zi.
În baza art.350 Cod procedură penală menține starea de arest dispusă împotriva inculpatului.
Admite acțiunea civilă formulată de părțile civile și, și în consecință:
Obligă inculpatul să achite părților civile suma de 25.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt, argumentând astfel:
În seara de 6.05.2008, inculpatul împreună cu victima și martorii și au participat la un joc de rummy ce s-a desfășurat la o masă din parcul situat pe str. - cel din municipiul
La un moment dat între inculpat și victimă a izbucnit o neînțelegere determinată de o anumită mutare greșită a pieselor efectuată de victimă și care a provocat pierderea unei sume de bani de către inculpat. Acest fapt l-a enervat pe inculpat care i-a solicitat victimei să plece de la masă. Întrucât a refuzat să părăsească masa de joc, inculpatul i-a aplicat o lovitură peste față cu o tablă de joc confecționată din material plastic. Deoarece nici acest gest nu l-a determinat pe să plece de la masă, inculpatul s-a ridicat din locul în care s-a aflat, s-a apropiat de victimă și i-a aplicat o lovitură peste față cu palma și cu pumnul ce au determinat pierderea echilibrului de către aceasta, în urma căruia a căzut la pământ, în cădere victima lovindu-se cu capul de solul acoperit cu beton și pietriș.
Cât timp victima se afla la pământ, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în spate, după care s-a îndepărtat de locul agresiunii.
Persoanele prezente în parc au intervenit pentru a resuscita victima - care își pierduse cunoștința - și pentru a apela serviciul de asistență medicală specializată care a sosit la fața incidentului, dar în pofida tuturor manevrelor de resuscitare victima nu a putut fi salvată, constatându-se decesul acesteia la orele 19,28.
Din raportul de necropsie medico-legală nr. 4902/20.06.2008 rezultă că moartea victimei a fost violentă. Aceasta s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui traumatism cranio - cerebral cu hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală. și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire urmată de cădere cu impact cranian de un plan dur. Între leziunile prezentate de victimă și deces există o legătură de cauzalitate directă. Deși prin actul de sesizare se reține existența unui conflict desfășurat în două etape în care inculpatul i-ar fi aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, probele testimoniale administrate în cursul cercetării judecătorești coroborate cu declarațiile inculpatului au stabilit cu certitudine existența unui singur act de agresiune fizică pe care inculpatul ar fi exercitat-o asupra victimei care a constatat în aplicarea unei lovituri cu palma și a uneia cu pumnul peste față în urma cărora aceasta a căzut la pământ și nu s-a mai ridicat pierzându-și cunoștința.
Această situație de fapt este dovedită cu declarațiile martorilor și participanți la jocul de rummy și care au perceput în mod direct conflictul dintre părți, precum și cu depozițiile martorilor și G care au asistat la desfășurarea întregului conflict pe care l-au descris desfășurându-se într-o singură etapă.
De altfel inadvertențele dintre declarațiile martorilor prezenți la locul incidentului pe întreaga perioadă a desfășurării acestuia sau doar pe anumite segmente de timp, astfel cum se reține și în rechizitoriu nu au nici un fel de relevanță în stabilirea mecanismului tanatogenerator atâta timp cât din raportul medico-legal rezultă că topografic și morfologic leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire urmată de cădere cu impact cranian de un plan dur, între leziunile prevăzute de victimă și deces existând o legătură directă de cauzalitate, iar probatoriul administrat nu a confirmat un alt mecanism de producere a leziunilor decât cel reținut în cauză.
Audiat inculpatul a recunoscut comiterea faptei, precizând că a aplicat victimei o lovitură cu palma și una cu pumnul în urma cărora aceasta a căzut fără a se mai ridica de la pământ.
Faptele reținute și descrise mai sus realizează atât din punctul de vedere al laturii obiective cât și a formei de vinovăție a inculpatului conținutul constitutiv al infracțiunii praeter intenționate de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de dispozițiile art. 183 Cod penal. Din analiza probelor testimoniale administrate în ambele faze ale procesului penal coroborate cu depozițiile inculpatului și concluziile raportului medico-legal se poate constata, cu certitudine, că inculpatul a lovit victima cu intenția de a-i produce o vătămare corporală, dar nu a urmărit și nici nu a acceptat nici un moment posibilitatea producerii morții acesteia. Cu toate că acest rezultat s-a produs acesta va fi atribuit inculpatului sub forma culpei.
Ceea ce deosebește infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte de infracțiunea de omor săvârșit cu intenție indirectă este împrejurarea că deși ambele lovituri sunt comise cu intenție, în cazul celei dintâi moartea s-a produs din culpă, făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă, pe când în cazul celei de-a doua, rezultatul letal a fost prevăzut de inculpat și cu toate că nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat în mod conștient.
Deci, pe lângă faptul material comis de inculpat, instanța va avea în vedere poziția subiectivă a acestuia, respectiv forma cu vinovăție cu care el a acționat. În cauza de față, materialitatea faptelor a dovedit că acțiunea de lovire a victimei cu pumnul a fost săvârșită de inculpat cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă - moartea victimei - se va atribui inculpatului pe bază de culpă. Astfel, se poate concluziona că inculpatul și-a dat seama și a dorit să lovească victima pentru a-i produce o vătămare corporală, însă moartea acesteia este rezultatul pe care fie l-a prevăzut dar a crezut că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut - aspect mai plauzibil față de numărul redus de lovituri și de intensitatea redusă a acestora, precum și de zona vizată și lipsa oricărui obiect de a produce moartea - deși putea și trebuia să-l prevadă.
Astfel fiind, instanța va respinge cererea părții civile de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de omor, apreciind că fapta reținută în sarcina sa de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183 Cod penal, dispoziții în baza cărora se va dispune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
La individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului, instanța va avea în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei și circumstanțele reale care particularizează prezenta cauză, dar și poziția procesuală corectă și cooperantă a inculpatului, care a recunoscut constant și a regretat comiterea faptei.
În considerarea acestor circumstanțe, instanța apreciază că scopul pedepsei de reeducare a inculpatului și de prevenire a comiterii de noi fapte penale se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea dozată într-un cuantum mediu, având în vedere și starea de recidivă postexecutorie în care se află inculpatul și care denotă că pedepsele anterioare nu au avut eficiență în procesul de reeducare a acestuia.
Față de natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului care a dovedit imaturitate în aprecierea și respectarea dreptului la viață al celor din jur, acesta fiind motivul fundamental în aprecierea modalității de executare a pedepsei principale, în cauză se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură ca pe durata executării pedepsei să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, instanța apreciază ca fiind proporțională și justificată pe deplin aplicarea interdicției de exercitare a drepturilor electorale pe perioada executării pedepsei principale de către inculpat, astfel cum dispus și dispozițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului, căruia în baza art. 88 Cod penal i se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 8.05.2008 la zi.
Cât privește acțiunea civilă exercitată în cauză, instanța apreciază că aceasta este pe deplin dovedită cu înscrisurile și probele testimoniale administrate, urmând a fi admisă, ca atare.
Temeiul juridic al răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma comiterii infracțiunii îl constituie dispozițiile art. 998 cod civil care prevăd că "orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara", precum și art. 999 Cod civil care stipulează că "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa". În considerarea acestor dispoziții, instanța apreciază că despăgubirile materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare și pomenirile organizate pentru victimă ca și costul monumentului funerar sunt dovedite cu înscrisurile atașate la dosar și depozițiile martorilor și, urmând a fi acordate integral pentru suma de 25.000 lei.
Cât privește daunele morale solicitate, instanța apreciază că dispariția neașteptată a victimei, un tânăr de 20 de ani, a constituit o adevărată tragedie pentru părinți și pentru cei apropiați provocând acestora suferințe psihice de necontestat.
În consecință cererea de acordare a sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale este pe deplin justificată și corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, urmând a fi admisă potrivit dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală.
În termen legal această sentință a fost atacată cu apel d e către partea civilă și inculpat, fiind criticată pentru netemeinicie și nelegalitate.
Partea civilă critică sentința sub aspectul laturii penale, în sensul că pedeapsa aplicată este prea blândă în raport cu fapta comisă și împrejurările ei, solicitând majorarea cuantumului ei.
Inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu în sensul reținerii scuzei provocării prevăzută de art.73 lit. b Cod penal, cu motivarea că a fost provocat de victimă.
Dacă nu se va reține scuza provocării solicită să se reducă cuantumul pedepsei aplicate, care este prea mare. Solicită să se aibă în vedere că el a recunoscut fapta și a colaborat cu organele de poliție și nu a dorit moartea victimei.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 al.2 Cod procedură penală, instanța de apel constată că apelurile părții civile și al inculpatului sunt nefondate din următoarele motive:
Cu privire la primul motiv de apel invocat de inculpat, privind schimbarea de încadrare juridică a faptei, în sensul reținerii scuzei provocării, această solicitare nu este confirmată de probe.
Nu se poate reține scuza provocării, deoarece din analiza coroborată a depozițiilor martorilor care au participat la jocul de rummy și au perceput direct conflictul ivit între părți, rezultă că inculpatul este cel care a provocat conflictul; el a lovit primul victima cu tabla de joc și i-a cerut să plece de acolo, iar reacția victimei de a nu se îndepărta de la masa de joc nu a fost de natură să îi creeze acestuia o stare de puternică emoție sau tulburare în sensul dispozițiilor art.73 lit. b Cod penal.
Mai mult decât atât, inculpatul a continuat să lovească victima și după ce aceasta căzuse la sol.
Cu privire la motivele de apel privind redozarea pedepsei în sensul majorării cuantumului solicitat de partea civilă și în sensul reducerii cuantumului solicitat de inculpat, nici acestea nu sunt întemeiate, cu următoarea motivare:
În cadrul complex de individualizare a pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art.72 Cod penal, ținând cont de împrejurările comiterii faptei, de datele care caracterizează persoana inculpatului, de urmările produse de infracțiune și considerăm că pedeapsa aplicată corespunde scopului pedepselor prevăzut de art.52 Cod penal, privind reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi fapte penale. Conduita procesuală bună a inculpatului, care a recunoscut fapta și a colaborat cu organele de poliție, a fost avută în vedere de prima instanță și au fost evaluate aceste aspecte cu ocazia individualizării pedepsei.
Și instanța de apel apreciază că nu se poate dispune o nouă reindividualizare a pedepsei nici în sensul reducerii nici al majorării, deoarece aceasta nu și-ar mai atinge scopul. Modul concret de săvârșire a faptei, valorile sociale lezate conduc la concluzia că această pedeapsă, așa cum a fost stabilită și modul ei de executare este necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Nu sunt alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.
Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit. a Cod procedură penală apelurile inculpatului și al părții civile vor fi respinse ca nefondate.
Se va menține starea de arest preventiv a inculpatului și se va deduce din pedeapsă perioada de arest preventiv de după pronunțarea sentinței fondului.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de partea civilă și inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 8 mai 1977, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.34 din 19.01.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată perioada preventivă de după data de 19 ianuarie 2009, la zi.
Obligă partea civilă și inculpatul să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
23.IV.2009.-
2 ex.-
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Elena Scriminți
