Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 104/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.104/A/2008
Sedința publică din 9 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
- - -JUDECĂTOR 3: Teodora Ciur
- - -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de revizuenta împotriva sentinței penale nr. 154/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa revizuentei apelante. Se prezintă avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru revizuenta apelantă .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat motive de apel formulate de revizuenta .
Apărătorul apelantei revizuente și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru revizuenta apelantă solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și a se admite în principiu cererea de revizuire în sensul de a se trimite cauza pentru rejudecare Tribunalului Sibiu în vederea efectuării unei expertize contabile și unei expertize tehnice în construcții.
Învederează în motivare că probele noi propuse tind să demonstreze fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanțe la soluționarea cauzei.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică hotărârea penală atacată.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 154/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienta condamnată împotriva sentinței penale nr. 190/02.05.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 3180/2005.
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. a fost obligată revizuienta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 190/2006 a Tribunalului Gorj revizuienta a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 al. pen.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive din 21.09.2005-24.11.2005.
În baza art. 86 ind. 1.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.
S-a constatat restituirea către DGFP Gas umei de 100 milioane lei aparținând acestei instituții și folosită la realizarea flagrantului.
Prin decizia penală nr. 23/30.01.2007 a Curții de Apel Craiova apelul inculpatei a fost respins ca nefondat, iar prin decizia penală nr. 4206/12.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca nefondat recursul inculpatei.
Prin cererea de revizuire adresată Tribunalului Gorj la data de 21.09.2007, înregistrată ulterior pe rolul Tribunalului Sibiu ca efect al strămutării, condamnata a solicitat revizuirea sentinței de condamnare, făcând referire la rezoluția nr. 212/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 rap. la art. 258.pen. și neînceperea urmăririi penale față de aceeași făptuitoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289, 291.pen. rezoluție care ar dovedi că starea de fapt reținută de instanțele de judecată nu ar fi cea reală.
Tribunalul a constatat că cererea revizuientei nu se încadrează în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394.pr.pen. întrucât actele noi depuse în susținerea acesteia nu dovedesc existența unor fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanțele care au dispus condamnarea inculpatei.
Astfel, instanțele au reținut că inculpata, în calitate de președinte al G, a pretins de la denunțătorul, administrator al Prietenii suma de 250 milioane lei și a primit suma de 100 milioane, conform flagrantului organizat, pentru a-i favoriza denunțătorului cumpărarea unui spațiu comercial situat în, str. -, - parter, vândut la licitație de G în lunile februarie - martie și totodată pentru a-l favoriza pe același denunțător, ulterior adjudecării, la data de 02.03.2005, inculpata neaplicând clauza de la punctul 4 din contractul de vânzare cumpărare, privind rezilierea în caz de neachitare integrală a prețului de către cumpărător până la data de 01.05.2005.
Din contră, pentru a-l favoriza pe denunțător, în schimbul primirii sumei de bani de la acesta, inculpata a dat ordin contabilei șefe și jurisconsultului la data de 21.09.2005, să emită un nou contract de vânzare cumpărare cu societatea denunțătorului, cu scadență la 01.12.2005 și o nouă factură de plată a prețului, pentru ca în baza acestor acte denunțătorul să poată obține un împrumut bancar, pentru a putea plăti spațiul, având în vedere clauza din contract privind rezilierea de drept pentru neplata prețului.
Tribunalul a constatat că la adoptarea rezoluției nr. 212/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorjs -au avut în vedere cercetări efectuate în legătură cu alte spații comerciale aparținând G, vândute la licitație, diferite de cel care a fost vizat de sentința atacată cu revizuire.
Pe cale de consecință, Tribunalul a reținut că între soluția dată în dosarul nr. 212/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și hotărârea judecătorească de condamnare a revizuientei pentru infracțiunea de luare de mită, nu există legătură de cauzalitate.
Tribunalul a apreciat ca nefiind utilă și concludentă efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se verifica dacă spațiul comercial situat în, str. -, - parter, vândut de G societății administrate de, a fost subevaluat sau nu, având în vedere că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită inculpata a fost condamnată pentru infracțiunea de luare de mită, iar prin hotărârea de condamnare nu s-a reținut că favorizarea denunțătorului s-a realizat prin subevaluarea spațiului comercial, ci prin organizarea unei licitații pur formale, fără a exista o concurență reală.
S-a constatat totodată că celelalte acte depuse în susținerea cererii de revizuire, emanând de la G și reprezentând punctul de vedere al societății în cadrul unui litigiu civil, nu au relevanță juridică probantă în legătură cu starea de fapt reținută de instanțele de judecată care au dispus condamnarea revizuientei pentru infracțiunea de luare de mită.
În legătură cu susținerea revizuientei că suma de bani primită drept mită ar reprezenta de fapt restituirea unui împrumut, s-a constatat că revizuienta a susținut în mod constant aceasta pe parcursul întregului proces penal, iar actele noi depuse în susținerea cererii de revizuire nu sunt în măsură să dovedească o altă stare de fapt decât cea reținută de instanțe.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul legal, revizuienta, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea hotărârii atacate, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei la Tribunalul Sibiu pentru rejudecare, în vederea efectuării unei expertize contabile și a unei expertize tehnice specialitatea construcții.
În expunerea motivelor de apel, revizuienta a susținut în esență că hotărârea este nelegală, deoarece Tribunalul a dispus respingerea cererii pe fond, fără a admite în principiu cererea de revizuire și fără a administra nici o probă, iar în cazul în care s-ar fi constatat că cererea nu se încadrează în motivele prev. de art. 394.pr.pen. soluția corectă ar fi fost de respingere a cererii ca inadmisibilă.
În mod neîntemeiat tribunalul a respins cererea sa de efectuare a unei expertize contabile, pentru a se stabili că suma de bani considerată inexistentă de instanțele care au adoptat hotărârea de condamnare, a existat și există în fapt, în acest sens fiind relevante înscrisurile depuse în dosarul civil.
S-a invocat nelegalitatea sentinței raportat la încălcarea principiului contradictorialității, în condițiile în care tribunalul a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice fără a pune în discuția părților necesitatea efectuării acesteia.
S-a susținut că prima instanță a reținut în mod eronat apărările revizuientei în legătură cu nota de constatare depusă la dosar și s-a invocat faptul că cererea de revizuire este admisibilă, raportat la existența unei fapte sau împrejurări care nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei.
În acest sens, s-a arătat că hotărârea civilă nr. 9004/2007 și nota de constatare a comisiei de revizie a UCECOM, care analizează vânzarea spațiului comercial din str. -, -, parter, stabilind că LM Prietenii a depus garanția în valoare de 6500 lei, atestă faptul că garanția a fost depusă în realitate, nefiind o operațiune fictivă, cum a apreciat instanța de condamnare, care a înlăturat aceste susțineri ale revizuientei.
În condițiile în care cele două înscrisuri nu au fost avute în vedere de Tribunalul Gorj și nici de instanțele superioare care au menținut soluția de condamnare, apelanta a susținut că cererea sa este admisibilă.
Apelanta revizuientă a mai susținut că s-a aflat în imposibilitate de a dovedi împrejurările menționate, datorită faptului că toate instanțele au respins solicitarea sa de efectuare a unei expertize contabile, pentru a dovedi că banii primiți drept mită reprezentau restituirea sumei depuse drept garanție pentru participarea la licitație a LM Prietenii
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de revizuienta, precum și prin raportare la prevederile art. 371 al. 2.pr.pen. și ale art. 394.pr.pen. Curtea constată că apelul revizuientei este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 394 al. 1 lit. a pr.pen. caz de revizuire invocat de revizuienta apelantă în susținerea cererii sale, hotărârile judecătorești definitive pot fi atacate cu revizuire când se descoperă fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
De asemenea, conform art. 394 al. 2.pr.pen. cazul de la lit. a constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
În primul rând, cu privire la critica vizând admisibilitatea cererii de revizuire, Curtea constată că textul legal face referire expresă la fapte și împrejurări (thema probandum - obiectul probațiunii), care în accepțiunea legiuitorului urmează să fie noi, necunoscute de instanță la momentul soluționării fondului cauzei, iar nu la mijloacele de probă noi, care să ateste împrejurări deja aduse la cunoștința instanței.
Din examinarea actelor existente la dosarul în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, Curtea constată că împrejurările descrise în cuprinsul cererii de revizuire au fost invocate de revizuientă atât în fața instanței de fond, cu ocazia judecării procesului finalizat prin pronunțarea hotărârii de condamnare, cât și cu ocazia judecării căilor de atac promovate împotriva sentinței penale nr. 190/02.05.2006 a Tribunalului Gorj.
Astfel, în toate fazele procesuale, revizuienta apelantă și-a susținut nevinovăția raportat la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254.pen. susținând că suma de bani primită cu titlu de mită reprezintă în fapt restituirea unui împrumut, că licitația pentru atribuirea spațiului în litigiu s-a derulat cu respectarea normelor legale, că garanția pentru participarea la licitație a fost achitată de ea, din banii deținuți cu titlu de aport la societate.
Se constată astfel că faptele și împrejurările invocate în prezenta cerere de revizuire au fost cunoscute de instanțele care s-au pronunțat pe fondul cauzei, deci nu constituie fapte și împrejurări noi, în accepțiunea art. 394 al. 1 lit.a pr.pen. pentru a constitui temeiul acestei căi extraordinare de atac.
Raportat la aceste considerente, Curtea reține că prin promovarea revizuirii, se urmărește practic o reinterpretare a probelor avute în vedere la soluționarea fondului, precum și o prelungire a probatoriului, fapt inadmisibil în cadrul acestei căi extraordinare de atac.
Prin urmare, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 394 al. 1 lit. a și al. 2.pr.pen. Curtea constată că prima instanță a dispus, în mod corect, respingerea cererii de revizuire formulată de revizuienta.
Faptul că, din punct de vedere strict formal, Tribunalul a constatat în cuprinsul considerentelor că cererea revizuientei este nefondată, iar nu inadmisibilă, cum prevede art. 403 al. 3.pr.pen. este lipsit de relevanță, în condițiile în care respingerea cererii s-a realizat în urma analizării incidenței în cauză a cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. a pr.pen. verificându-se existența unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanțe la momentul adoptării hotărâri de condamnare, fără ca instanța să procedeze la analizarea pe fond a cauzei.
Referitor la criticile privind soluționarea cererii în probațiune, vizând efectuarea unor expertize contabile și tehnice pentru evaluarea spațiului, Curtea constată că acestea sunt nefondate, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia nu este admisă o prelungire a probatoriului.
Or, revizuienta a formulat o atare cerere în probațiune și cu ocazia judecării fondului pricinii, în fața instanțelor care au adoptat, respectiv menținut hotărârea de condamnare, iar cererea sa a fost respinsă.
Pe de altă parte, probațiunea la care face referire art. 403 al. 1.pr.pen. privește strict dovedirea cazurilor de revizuire, iar nu a aspectelor care țin de fondul cauzei.
Curtea mai constată că înscrisurile depuse de revizuientă în susținerea cererii sale reprezintă în faptmijloace de probă, menite să susțină apărările formulate de revizuientă și în fața instanțelor investite cu soluționarea fondului pricinii, iar împrejurarea că revizuienta s-a aflat în imposibilitate de a-și dovedi susținerile, întrucât instanțele menționate i-au respins cererile în probațiune, nu echivalează cu imposibilitatea instanțelor de a cunoaște faptele sau împrejurările invocate în cererea de revizuire, astfel cum prevede art. 394 lit. a pr.pen.
După cum s-a arătat, în cauză nu se poate reține caracterul nou al faptelor și împrejurărilor invocate în cuprinsul cererii de revizuire, dar, mai mult, nu se poate reține nici noutatea unor înscrisuri depuse în susținerea acestei cereri, Curtea reținând în acest sens că rezoluția nr. 212/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorja fost depusă și în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind avută în vedere de instanța de recurs la soluționarea cauzei.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, reținând că în esență, prin promovarea căii extraordinare de atac a revizuirii, apelanta a urmărit în fapt o reinterpretare a probatoriului administrat de instanțele de condamnare, precum și o prelungire a acestuia, fapt inadmisibil în procedura reglementată de art. 394 și urm. pr.pen. în baza art. 379 al.1 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge apelul declarat de revizuientă, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de revizuienta împotriva sentinței penale nr. 154/24.09.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă revizuienta la plata sumei de 300 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex/14.01.2009
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș, Teodora Ciur
