Luare de mită (art. 254 cod penal). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(1678/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 7 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - A - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - A și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 701/ 10.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta inculpată, personal asistat de avocat ales împuternicire avocațială fila 16 dosar, intimata inculpată personal asistată de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/07.10.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantei inculpate, face dovada imposibilității de prezentare la termenul din 31 martie 2009, depune la dosar copia xerox a biletului de avion.
Apărătorul intimatei inculpate, solicită a i se încuviința administrarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia, depune la dosar o hotărâre emisă de Consiliul General al Municipiului
Reprezentantul Ministerului Public, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Curtea, constată administrată proba cu înscrisuri prin depunerea la dosar a înscrisului.
Totodată se pune în vedere apelantei inculpate și intimatei inculpate a-și preciza poziția în legătură cu audierea acestora, amintindu-le acestora că beneficiază de dreptul la tăcere.
Apelanta inculpata, întrebată fiind, arată că își menține poziția în sensul că dorește a da declarații în fața instanței de apel dat fiind că starea sănătății nu îi permite.
Intimata inculpată, întrebată fiind, arată că își menține poziția în sensul că nu dorește a da declarații în fața instanței de apel dat fiind că starea sănătății nu îi permite.
Curtea, ia act de susținerile parților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat și cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în motivele de apel scrise sunt inserate 4 motive și va invoca un al cincilea motiv, oral.
Parchetul consideră nelegală hotărârea instanței prin care s-a dispus achitarea inculpatei pentru săv.infr.prev. de art.254 Cod penal, arată că s-a avut în vedere numai probatoriul administrat de instanța de fond în faza de cercetare judecătorească și probatoriul administrat de Direcția Națională Anticorupție, instanța apreciind că nu sunt aplicabile prev.art.268 alin.2 Cod procedură penală.
Apreciază că motivarea instanței de fond nu este legală dat fiind că Direcția Națională Anticorupție, a efectuat acte de urmărire penală, ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitivă prin ne recurare, prin care a restituit cauza către Direcția Națională Anticorupție în baza art.300 și 332 C.P.P. apreciind că acesta este organul competent a efectua urmărirea penală în cauza.
Arată că potrivit art.322 Cod penal, în ipoteza în care se restituie cauza organului de urmărire penală, se aplică obligatoriu disp. art.268 Cod procedură penală, motive pentru care apreciază ca fiind nelegală referirea instanței, în sensul că nu este aplicabil textul menționat.
Menționează că potrivit art.268 Cod procedură penală, se impuneau a fi menținute și actele efectuate cu ocazia realizării flagrantului, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Consideră că nu trebuie a fi înlăturate mijloace de probă efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru că aliniatul 1 prevede clar că, numai urmărirea penală trebuie efectuată de organul competent, iar în opinia parchetului urmărirea penală începere de la momentul în care prin rezoluție s-a început urmărirea penală împotriva unei persoane, în cauza de față actele efectuate până la începerea urmăririi penale nu ar trebui refăcute și nu sunt afectate de nici un viciu de ne legalitate.
Mai arată că în aliniatul 2, se prevede că în ipoteza în care se face un transfer a urmăririi penale de la un organ necompetent la un organ competent, se mențin toate acele acte care nu mai pot fi refăcute, în cauza de față nu se mai putea reface procedura flagrantului, care avusese loc în urmă cu un an de zile, prin raportare la decizia de desesizare și trimitere a cauzei către DNA.
Apreciază că art.268 Cod procedură penală este aplicabil în cauza și toate mijloacele de probă rezultate din întocmirea flagrantului, sunt legale și instanța trebuia să le aibă în vedere.
Totodată consideră că hotărârea este nelegală și în raport de mijloacele de probă pe care instanța afirmă că le-a avut în vedere, astfel din declarația martorului, dată în fața procurorului rezultă că i s-a pretins suma de bani în biroul inculpatei și că în acel birou se afla și inculpata, declarații ce sunt confirmate de înregistrarea efectuată de martor,cu reportofonul personal, considerente pentru care apreciază că se face dovada faptului că infracțiunea a fost comisă de ambele inculpate.
Concluzionând, apreciază că hotărârea este nelegală sub aspectul achitării inculpatei.
Un al doilea motiv de apel vizează greșita aplicare a disp.art.64 lit.a,b,c Cod penal, instanța a condamnat pe inculpata și aplicat acest text de lege, ca pedeapsă accesorie, apreciază că în mod greșit i s-a interzis inculpatei dreptul prevăzut de art.64 alin.1 teza I Cod penal.
Al treilea motiv de apel vizează greșita aplicare a art.71 alin.5, instanța de fond a interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 lit.a,b,c Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii, apreciază decizia instanței ca fiind greșită prin raportare la prev.art.71 alin.5, ori aceste drepturi trebuiau a fi interzise pe perioada termenului de încercare, în cauza termenul de încercare este diferit de pedeapsa aplicată de instanța de fond.
Totodată consideră că instanța în mod greșit a aplicat prev.art.81,82 Cod penal și a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatei, apreciază că prin modalitatea de comitere, fapta prezintă un grad de pericol social ridicat. Apreciază că instanța trebuia să aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatei și modul în care aceasta a înțeles să se prezinte în fața organelor judiciare și consideră că nu se impunea suspendarea condiționată a pedepsei aplicate.
Menționează că va suplimenta oral motivele de apel, cu un motiv ce vizează faptul că instanța prin condamnarea inculpatei, pentru săv.infr.prev. de art.254 alin.1 Cod penal a aplicat numai o pedeapsă principală, or era obligatoriu a se aplica și o pedeapsă complementară ce nu a fost aplicată de instanța de fond, motiv pentru care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală.
Apărătorul apelantei inculpate, având cuvântul în ceea ce privește apelul inculpatei, arată că probele pe care se întemeiază hotărârea de condamnare au fost administrate în mod nelegal.
Consideră că înregistrarea ce nu a putut fi expertizată datorită imposibilității de a pune la dispoziția C mijloacele tehnice folosite la înregistrare, a fost dispusă de un organ necompetent, martorul a declarat că a stat 2 ore la parchet până ce s-a hotărât, cine este competent a dispune efectuarea înregistrării, parchetul verificându-și competența, după calitatea persoanei. Ori Tribunalul Bucureștia pronunțat o sentință prin care a restituit cauza organului competent, respectiv A-ului.
Referitor la susținerea parchetului că înregistrarea ar fi fost valabilă și ar fi trebui a fi menținută, dat fiind că nu se poate reface, consideră că pentru ca înregistrarea să fie menținută ea ar fi trebuit să fie valabilă, în condițiile în care a fost dispusă de un organ necompetent, respectiva înregistrare este nulă.
Consideră că dispozițiile art.268 Cod procedură penală pot menține o măsură, însă nu pot reanima o măsură ce a fost nulă de la început, motive pentru care apreciază că în mod greșit A-ul s-a folosit de acest mijloc de probă, înregistrarea convorbirii în mediul ambiental.
Un mijloc de probă de probă obținut printr-un act procesual nul, trebuie a fi eliminat din materialul probator, potrivit disp.art.68 Cod penal.
Mai mult, alte probe credibile împotriva inculpatei, din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nu există. Solicită a se aprecia în ce măsură se poate fundamenta o soluție de condamnare, pe un singur mijloc de probă, pe declarația martorului.
Apreciază că declarațiile acestui martor trebuie se corobora, cu alte mijloace de probă existente în cauză, ori alte mijloace de probă valabile în cauza, nu există și consideră vă acest mijloc de probă este inapt a fundamenta o soluție de condamnare.
Precizează că declarațiile martorilor asistenți constituie o garanție procesuală, că au asistat la efectuarea unui anumit act, care în esență este nul, fiind întocmit de un organ necompetent, considerente pentru care solicită achitarea inculpatei.
Menționează că solicită achitarea în temeiul art.10 lit.a dat fiind că nu există suficiente piese în materialul probator, sau achitarea în temeiul art.10 lit.d, dat fiind că o faptă a existat și procesele verbale de constatare a flagrantului sunt nule, că înregistrarea nu poate fi folosită.
Referitor la apelul parchetului solicită a fi respins primul punct al acestuia, în ceea ce privește punctele 2 și 3 ale apelului parchetului, față de faptul că sunt favorabile inculpatei solicită a fi avute în vedere.
Privind punctul 4, dacă se va reține că materialul probator permite condamnarea inculpatei, solicită a se aprecia asupra individualizării pedepsei și a modalității de executare.
Consideră că nu se poate determină modalitatea de a executare sau cuantumul pedepsei față de atitudinea inculpatei respectiv față de modalitatea în care aceasta înțelege să-și exercite niște drepturi procesuale, ori inculpata a justificat imposibilitatea de a da o declarație în fața instanței, datorită agravării stării sale de boală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra apelului declarat de inculpata, solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Apreciază că în raport de concluziile parchetului privind legalitatea mijloacelor de probă, s-a susținut că ar fi fost obținute în mod nelegal prin încălcarea normelor de competență, solicită a se constata că actele de urmărire penală au fost confirmate de 2 instanțe de judecată române, care au apreciat că Parchetul de pe lângă Tribunalul București, era de efectua acte de urmărire penală, la acel moment.
Consideră că există texte legale, în codul d e procedură penală, care abilitează organul de urmărire penală, ce a efectuat acte ulterior celor efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, să păstreze acele acte de urmărire penală și să le valorifice în condițiile, art.268 Cod procedură penală. Apreciază că toate actele de urmărire penală efectuate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatelor sunt legale.
Totodată arată că o soluție de condamnare nu trebuie a fi fundamentată numai pe declarația martorului, ci există și declarații ale martorilor asistenți care confirmă o anumită situație de fapt, există o înregistrarea și un proces verbal de redare a acestei înregistrări, mijloace de probă legal obținute.
Consideră că este justificată soluția de condamnare a inculpatei și că aceleași mijloace de probă pot fi valorificate și în scopul condamnări inculpatei și din punctul de vedere la parchetului toate mijloacele de probă sunt apte a pronunța hotărâre de condamnare pentru faptele penale cu care a fost sesizată instanța de fond.
Apărătorul apelantei inculpate, având cuvântul în replică, referitor la disp.art.268 consideră că acestea își găsesc aplicarea atunci când competența organului de urmărire penală se schimbă în cursul urmăririi penale, sau în cazul modificarii legii procesual penale.
Referitor la mijloacele de probă s-a susținut că declarațiile martorilor asistenți ar constitui un mijloc de probă, ori aceștia au asistat la întocmirea procesului verbal de flagrant, la momentul găsirii banilor pe biroul d-nei, dar nu au asistat la momentul în care,susține parchetul, că inculpata ar fi pretins și primit suma. Consideră că martorul pe situația de fapt vizează anumite aspecte iar martorii asistenți altele și mai mult precizează că acești martori erau studenți în practică.
În ceea ce privește înregistrarea, consideră că soarta acesteia depinde de modul în care ea va fi calificată de instanță, ca valabilă sau nulă.
Apărătorul intimatei inculpate, având cuvântul, arată că din motivele de apel, puse în discuție de reprezentantul Ministerului Public, numai unul o vizează pe inculpata pe care o asistă și anume critica referitoare la greșita achitare a d-nei.
Arată că în ipoteza în care se va acredita ideea, că în mod greșit instanța de fond a îndepărtat probele pe care le-a considerat a fi obținute de un organ de urmărire penală, necompetent, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul București și chiar și în ipoteza în care se va admite că înregistrările ce au fost depuse la dosarul de urmărire penală și ar constitui probe, singura soluție ce se poate pronunța ar fi aceea de achitare.
Consideră că nici una din probele administrate în cauza, în mod nelegal în opinia apărării, nu au reușit a demonstra existența elementului material al art.254 alin.2 Cod penal.
Apreciază că nu se poate face dovada că discuția între denunțător și d-na a vizat vreo sumă de bani, că ar fi pretins vreo sumă de bani și consideră că nu există nici o probă directă și concludentă, în sensul că partea pe care o apără ar fi solicitat vreo sumă de bani, pe care ar urma să o primească.
Referitor la faptul că celelte probe ar putea fi salvate, procesul verbal de prindere în flagrant, înregistrarea realizată de denunțătorul, în raport de disp.art.91 nu poate fi avută în vedere, dat fiind că martorul-denunțător nu are calitatea de parte în procesul penal,motive pentru care apreciază că nu se poate fructifica înregistrarea ca și mijloc de probă.
Totodată menționează că din respectiva înregistrare nu rezultă nimic, cum de altfel nu rezultă nici din celelalte înregistrări telefonice, nu rezultă sub nici o formă că inculpata a avut vreodată intenția de solicita o oarecare sumă de bani, denunțătorului în vederea refacerii calculului respectiv.
Arată că martorul Niciu solicita recalcularea chiriei dat fiind că aprecia că în mod greșit i se calculase chiria și nu îndeplinire unui act de serviciu ce nu ar fi intrat în sfera de atribuții a inculpatei.
Motive pentru care apreciază că nu poate fi primit motivul de apel al parchetului și concluzia fără echivoc ar fi aceea că se impune achitarea inculpatei.
Solicită respingerea motivului de apel ce o vizează pe inculpată, ca nefondat, menționează că celelte motive nu vizează partea pe care o apără.
Apelanta inculpata, având ultimul cuvânt, arată că după cele petrecute, în anul 2006, a avut mari probleme de sănătate și lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
Intimata inculpată, având ultimul cuvânt,arată că regretă cele întâmplate, că a avut mari probleme de sănătate.
Precizează că în 35 de ani de muncă nu a avut nici sancțiune sau reclamație.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera;
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 14 aprilie 2009, ora 14.
Dată în ședință publică azi,07 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
DOSAR NR-(1678/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.98/
Ședința publică de la 14 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - - -
JUDECATOR - - -
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - A - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - A și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 701/ 10.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 7 aprilie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 14 aprilie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.701 din 10.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală s-au dispus următoarele:
In baza prev.art.254 al.2 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, a fost condamnată inculpata,fiica lui și, născută la 22.07.1954 în B, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
In baza prev.art.81 cu referire la art.82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra prev.art.83 Cod penal.
I s-au interzis inculpatei drepturile pre văzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal pe o perioada de 3 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
In baza prev.art.11 pct.2 lit. raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitată inculpata, fiica lui si, născută la 18.01.1955, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.254 al.2 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000.
S-a luat act că inculpatele au fost reținute 24 h - 24.10.2006 - în prezenta cauză.
In baza prev.art.191 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 23.11.2006 martorul a formulat un autodenunț la organele de politie din cadrul Secției 14 prin care a sesizat că cele două inculpate, angajate la Administrația Fondului Imobiliar - Oficiul de Administrare nr.4, sector 4, i-au pretins în aceeași zi suma de 1000 euro pentru a înlocui o notă de constatare întocmită anterior, referitoare la destinația spațiului de la punctul de lucru din str.- - nr.119, sector 4 al SC -.
De remarcat este că nota de constatare întocmită avea drept consecință majorarea pe viitor a chiriei pentru spațiul de la punctul de lucru menționat mai sus, întocmirea unei fișe de calcul, precum și o recalculare pentru perioada anterioară.
Urmare a autodenunțului formulat de, procurorii din cadrul Parchetului TB împreună cu organele de politie au făcut demersurile necesare pentru constatarea infracțiunii flagrante.
Din depoziția denunțătorului după refacerea urmăririi penale și cea dată în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a reținut că acesta o cunoștea pe inculpata de mai mult timp, relația fiind strict profesionala.
-i problema sa legată de suprafața spațiului de la punctul de lucru al SC -, inculpata i-a explicat că potrivit notei de constatare întocmită anterior s-a procedat la o recalculare a chiriei urmând să plătească cu efect retroactiv suma de 30.000 RON. In aceeași discuție inculpata i-a sugerat ca problema se poate rezolva de "d-na inspector" - inculpata - "care a mai rezolvat asemenea probleme pentru suma de 1000 euro".
A precizat denunțătorul că în discuțiile telefonice dar și cele directe, inculpata i-a pretins în mod direct suma de 1000 euro pentru a-i rezolva problema.
a relatat în detaliu momentul în care a înmânat inculpatei suma de 1000 euro, înseriată și marcat cu cuvântul "mită" - rezultând fără echivoc ca aceasta primit și chiar a numărat suma de bani aflata în plic.
La scurt timp de la acest moment a fost chemată și inculpata pentru a confirma modul de rezolvare a situației denunțătorului.
Susținerea denunțătorului a fost confirmată și de depozițiile martorilor și care au relatat instanței că plicul conținând suma de 1000 euro, inscripționată cu cuvântul "Mită" a fost găsit pe biroul inculpatei.
A rezultat totodată din depozițiile acestora că la momentul realizării flagrantului, întrebate asupra provenienței sumei de bani găsită în birou, inculpatele au declarat că nu știu nimic, dar ca urmare a insistentei anchetatorilor, inculpata a "afirmat ceva în sensul unei recunoașteri că a primit banii pentru un dosar".
De remarcat că poziția inculpatelor atât în faza de urmărire penală după refacerea ei, cât și a cercetării judecătorești a fost de refuz în a da declarații cu privire la faptele pentru care sunt cercetate.
In raport cu probatoriul administrat în cauza (instanța și după refacerea urmăririi penale), tribunalul a concluzionat în sensul existenței și dovedirii vinovăției inculpatei care, în calitate de inspector in cadrul - Administrația Fondului Imobiliar a pretins si primit la datele de 23.11.2006 și respectiv 24.11.2006 suma de 1000 euro de la martorul pentru a înlocui o notă de constatare întocmită anterior, referitoare la destinația spațiului comercial d e la punctul de lucru din-, sector 4 al SC s 93 SRL si la cuantumul chiriei aferente acestui spațiu comercial, fapta ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de prev.de art.254 al.2 Cod penal, raportat la art.6 din Legea 78/2000, text de lege a cărui aplicare s-a făcut în cauză și în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatei.
De remarcat este faptul că instanța a avut în vedere probatoriul administrat de organul de urmărire penală competent material după restituirea cauzei si readministrate în instanța.
apreciat totodată tribunalul că în cauză nu sunt incidente disp.art.268 al.2 Cod Penal, întrucât restituirea cauzei la procuror s-a făcut de către instanța de judecată, normele de procedura penala fiind de stricta interpretare.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, tribunalul a avut în vedere pericolul social concret al faptei, persoana inculpatei aflată la primul conflict cu legea penală, caracterizată pozitiv în familie și societate, elemente de natură a duce la concluzia că scopul educativ și sancționator al pedepsei va putea fi atins și fără privare de libertate, fiind incidente disp.art.81 Cod penal.
In ceea ce privește pe inculpata, tribunalul a apreciat în sensul că fapta acesteia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.254 al.2 Cod Penal, pentru următoarele considerente:
Astfel, legiuitorul a incriminat in disp.art.254 Cod penal fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde sau primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta primirea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Prima instanță a reținut că inculpata nici nu a pretins dar nici nu a primi bani de la denunțător. Astfel, nici în denunțul formulat și nici în declarațiile date în fața procurorului sau instanței de martorul denunțător nu s-a susținut că inculpata să fi pretins bani de la acesta. Împrejurarea ca această inculpată "l-a informat" de denunțător asupra modului în care se poate rezolva problema, nu poate fi inclus ca element material al infracțiunii incriminata în art.254 al.2 p, a mai considerat prima instanță.
Mai mult decât atât, la momentul când s-a dat suma de 1000 euro, primită și numărată de inculpata, coinculpata nu se afla de față, aspect stabilit fără echivoc prin depoziția denunțătorului, confirmată și de cele două martore menționate.
De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că actul ce urma a fi îndeplinit intră în sfera de atribuții a inculpatei. In acest context infracțiunea de luare de mită nu poate fi reținută în sarcina unui funcționar decât în cazul încălcării unei obligații ce intră în competența sa de serviciu, în acest sens pronunțându-se in mod constant practica judiciară.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, pe motiv de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei interpretări a mijloacelor de probă administrate, determinării necorespunzătoare a conținutului pedepsei accesorii, neaplicării disp.art.71 alin.5 Cod penal și a individualizării judiciare eronate a modalității de executare a pedepsei, față de inculpata;
Inculpata pe motivul greșitei interpretări a ansamblului probatoriu, solicitând achitarea în temeiul art.10 lit.d, în principal și 10 lit.1,în subsidiar.
Motivele de apel au fost depuse pe larg în dosar (filele 4 și urm. 22 și urm.).
În cursul judecății apelului s-a încercat audierea inculpatelor în ședințele publice din 7.10.2008 și 7.04.2009 când inculpatele invocând dreptul la tăcere și starea de sănătate, au precizat că nu înțeleg să dea declarații în prezenta cauză.
În cursul judecării căii de atac, s-a procedat la audierea martorului denunțător (fila 77) care a învederat modalitatea concretă în care inculpata, invocând o problemă ce se referea la derularea contractului de închiriere, având ca obiect un spațiu comercial, a pretins de la acesta suma de 1000 euro. De asemenea, martorul a arătat că inculpata i-a comunicat că are de plată ca urmare a recalculării chiriei o sumă considerabilă pentru o perioadă anterioară de circa 3 ani. Această diferență de plată fusese stabilită în urma unei analize de către coinculpata . Martorul a mai arătat că inculpata i-a precizat că are posibilitatea să rezolve situația dificilă în care se găsește, discutând cu inspectori din cadrul Primăriei Municipiului B și ca urmare a legăturii constante pe care aceasta o are cu directorul. La discuțiile purtate între inculpata și martor, acesta din urmă a precizat că a participat și coinculpata. Ambele inculpate au solicitat pentru rezolvarea problemei, prezentarea unui set de acte de către martor, dar și suma de 1000 euro. Martorul a precizat că această discuție a fost înregistrată cu un reportofon. Martorul a învederat că a realizat lipsa de temei a susținerilor privitoare la existența unei restanțe la plata chiriei sale, motiv pentru care a tras concluzia că inculpatele intenționează să-îl inducă în eroare, sesizând în consecință organele de poliție. Ulterior, s-a organizat un flagrant de către organul judiciar, martorul deplasându-se la biroul inculpatei purtând asupra sa microfon și cameră de filmat. A fost introdus în biroul inculpatei de către coinculpata. În acest context, a înmânat inculpatei, la cererea sa, actele și plicul cu bani. Declarația martorului denunțător are o forță probantă necondițională, subliniind pe larg participația fiecărei inculpate și conjugarea eforturilor pentru atingerea scopului infracțional.
Față de susținerile apărării, în sensul că probele administrate de prima instanță nu au fost riguros analizate și apreciate, invocându-se nulitatea absolută a înregistrărilor în mediul ambiental cu consecința îndepărtării acestora din ansamblul probator, în baza art.64 alin.2 Cod penal, Curtea a dispus audierea și vizionarea înregistrărilor. În ședința publică din 3.12.2008 s-a procedat la desigilarea suporților originali înaintați de Ministerul Public și a vizionării și audierii înregistrării din 24.11.2006. Ulterior (7 01 2009), s-a constatat inadaptabilitatea mijloacelor tehnice pentru audierea înregistrării din 23.11.2006, respectiv a înregistrării realizate cu telefonul mobil al denunțătorului (fila 67).
Din oficiu, instanța a pus în discuție efectuarea expertize fonocriminalistice a înregistrării din 24.11.2006, având obiectivele menționate în încheierea din 7.01.2009.
În urma adresei înaintate de Institutul Național de Expertize Criminalistice (fila 95, 106, 116, 122) și în special a răspunsului depus față de precizarea de către Ministerul Publica faptului că nu pot fi înaintate mijloacele tehnice ce au fost folosite pentru obținerea înregistrării din 24.11.2006, întrucât acestea nu mai sunt funcționale și nu se mai aflată în dotarea biroului tehnic (fila 118), Curtea a constatat imposibilitatea administrării probatoriului, respectiv a efectuării expertizei tehnice, revenind asupra acesteia.
La dosar au fost depuse o serie de înscrisuri.
În cursul judecării apelului, Ministerul Public, prin procurorul de ședință a învederat, referitor la înregistrarea din 23.11.2004, că aceasta a fost audiată în faza urmăririi penale cu mijloace tehnice adecvate care au permis transcrierea conținutului acesteia.
Curtea, având în vedere poziția apărării față de înregistrările audio-video, apreciază următoarele:
În ceea ce privește înregistrarea din 23.11.2006, se constată că aceasta este rezultatul demersului personal al martorului denunțător, fiind incidente dispozițiile art.916alin.2 Cod procedură penală.
Deși înregistrările audio-video din 24 11 2006, nu au putut fi supuse expertizei tehnice, dispunerea acestui probatoriu și administrarea sa în faza de urmărire penală s-a realizat cu respectarea condițiilor prevăzute de art.911Cod penal. Astfel, efectuarea înregistrărilor s-a realizat prin ordonanța provizorie de interceptare, emisă în dosarul 5590/P/2006 datată 24 11 2006, confirmată prin încheierea Tribunalului București din 27 11 2006, dosar 730/AI/2006.
Ca urmare, au fost respectate dispozițiile legale prevăzute de art 912alin 3 teza a II-a C.P.P. referitoare la autorizarea provizorie a înregistrării în situații de urgență, intervenind ulterior, la data de 27 11 2006, controlul și cenzura efectuate de către de către un magistrat independent și parțial, astfel încât nu sunt incidente disp.art.64 alin.2, potrivit cărora mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. Ca urmare, datele relevante procesului penal, respectiv înregistrările audio-video transcrise pot constitui mijloace de probă în prezenta cauză. De altfel, aceste mijloace de probă nu sunt nici unicele și nici determinante pentru a susține hotărârea pronunțată în calea de atac.
Se constată astfel că declarația martorului denunțător audiat nemijlocit, oral și în condiții de contradictorialitate în apel, furnizează date suficiente, astfel cum s-a arătat anterior, pentru a reține în sarcina ambelor inculpate săvârșirea infracțiunilor.
În plus aceste probatorii se coroborează cu datele conținute de procesul-verbal de prindere în flagrant (filele 11-14 și urm. dosar fond), înscrisurile privitoare la atribuțiile de serviciu ale inculpatelor (filele 42-45) și cele privitoare la calculul chiriei pentru spațiul atribuit denunțătorului (fila 40).
În ceea ce privește invocarea de către apărare pentru inculpata a stării de rău la momentul prinderii în flagrant, cu solicitarea de a se îndepărta din ansamblul probator a declarației de recunoaștere a acesteia se constată, în conformitate cu declarația martorului denunțător dar și cu conținutul procesului-verbal de prindere în flagrant și a procesului-verbal de consemnare a declarației sale, că aceasta a beneficiat de asistență medicală, (f 20-21, 34 p vol II). De altfel situația juridică în care era implicată și consecințele acesteia reprezentate în plan individual puteau justifica alterarea ori doar generarea unei stări fizice deosebite. Desfășurarea procedurii flagrantului a fost înregistrată audio-video (fila 14 ).
În procedura discutării luării măsurii preventive, audiată fiind în prezența apărătorului ales, inculpata (fila 65 verso, vol.II) a recunoscut parțial faptele cercetate, arătând că martorul i-a "împins" o sumă de bani, în prezența coinculpatei, pe care personal inculpata i-a introdus într-un plic, unde au fost găsiți de organele de urmărire penală în cadrul procedurii flagrantului.
Conform procesului-verbal menționat, într-o folie de plastic situată pe biroul inculpatei a fost găsit plicul conținând suma de 1000 euro, ale căror serii au fost comparate cu cele menționate în procesul-verbal de consemnare. Aceste aspecte sunt susținute și de transcrierea înregistrării audio-video din data de 24.11.2008, înregistrare vizionată în ședința publică 3.12.2008. Ca urmare, instanța de control judiciar apreciază că ansamblul probatoriilor administrate sunt suficiente și apte să răstoarne prezumția de nevinovăție ce funcționează în favoarea ambelor inculpate.
În ceea ce privește susținerea apărării referitoare la nulitatea absolută a mijloacelor de probă administrate de un organ de urmărire penală necompetent, se constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1226 din 14.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art.300 alin.1 Cod procedură penală s-a constatat neregularitatea actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul București cu nr.5590/P/2006 din 18.06.2007.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, în conformitate cu disp.art.13 alin.1 lit.b din OUG nr.43/2002, competența în faza urmăririi penale aparține Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
În baza art.332 Cod procedură penală, Parchetul a refăcut urmărirea penală sesizând instanța prin rechizitoriul din 3.12.2007, emis în dosarul nr.178/P/2007.
Conform art.42 alin.2 și art.45 Cod procedură penală, în cazul constatării necompetenței materiale ori după calitatea persoanei, organul de urmărire penală căruia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite și măsurile dispuse anterior.
În acest context se constată că ansamblul probatoriu administrat anterior restituirii la Parchet, a fost valorificat în cadrul mijloacelor de probă ce au susținut rechizitoriul, 3.12.2007, emis în dosarul nr.178/P/2007.
Astfel, faptele inculpatelor și care, în calitate de inspectori în cadrul - Administrația Fondului Imobiliar Sector 4, au pretins în data de 23.11.2006 și au primit în data de 24.11.2006 suma de 1000 euro pentru rezolvarea favorabilă a unei situații privitoare la o notă de constatare preexistentă, ce viza spațiul de lucru din-, sector 4, închiriat SC 93 SRL și cuantumul chiriei datorate pe o perioadă anterioară de 3 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev.de art.254 alin.2 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2008.
Reținerea normei din legea specială este susținută de atribuțiile de control exercitate de cele două inculpate în calitate de inspector de specialitate în cadrul - Administrația Fondului Imobiliar, atestată de fișele posturilor (filal 41-45 vol.I).
Sub aspectul laturii subiective, inculpatele au acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, deduse din aceea că au avut reprezentarea clară a faptelor săvârșite, urmărind producerea rezultatului socialmente periculos.
La individualizarea judiciară a pedepselor, urmează a se avea în vedere circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptelor, urmarea produsă și circumstanțele personale. Sub acest ultim aspect se va reține că acestea nu au antecedente penale, dar și ansamblul circumstanțelor familiale și starea de sănătate astfel cum rezultă din probele administrate și din susținerile personale.
Se apreciază că pedepse orientate spre minimul special cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
Pentru a dispune astfel, se consideră că profilul socio-moral al inculpatelor relevă premise suficiente pentru a concluziona că această modalitate de executare este aptă să contureze o nouă atitudine față de normele penale. Astfel, prin referatul de evaluare întocmit pentru inculpata se reține că din perspectiva circumstanțelor familiale, inculpata se bucură de sprijinul moral și financiar necesar și adecvat și beneficiază de o influență familială pozitivă (filele 51 și urm. dosar fond).
înscrisurilor depuse la dosar atestă pentru inculpata o alterare a stării sale de sănătate (filele 35 și urm.dosar fond).
În baza art.861alin.1 și 2 Cod penal și art.862Cod penal, pe durata termenului de încercare determinat conform art.862Cod penal, inculpatele se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele ce vor fi fixate, la de pe lângă Tribunalul București desemnat cu supravegherea acestora;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice, în condițiile reangajării, locul de muncă și
schimbarea acestuia;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de
existență.
Se va atrage atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 86 Cod penal privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce privește conținutul pedepselor accesorii, se apreciază că natura faptelor săvârșite de inculpate, justifică o nedemnitate în ceea ce privește exercițiul drepturilor de natură electorală prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, respectiv a drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Potrivit art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se vor suspenda și pedepsele accesorii.
Ca urmare, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpata, procedând la rejudecare în sensul menționat anterior.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecata apelurilor vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpata.
Desființează, în parte, sentința penală și, în fond, rejudecând:
In baza art. 254 alin 2 cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, condamnă pe inculpatele și la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, pentru săvârșirea unor infracțiunii de luare de mită.
Face aplic, art.71, 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.
In baza art.86 alin.2 Cod penal și art. 86 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a pedepselor de 3 ani închisoare pe durata unor termene de încercare de 6 ani pentru ambele inculpate.
În baza art.863alin.l Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatele se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele ce vor fi fixate, la de pe lângă Tribunalul București desemnat cu supravegherea acestora;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice, în condițiile reangajării, locul de muncă și
schimbarea acestuia;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de
existență.
Atrage atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 86 Cod penal privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Potrivit art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, pedepsele accesorii se suspendă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecata apelurilor rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 4 ex./24.04.; 17.06.09
- II. - jud.
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Niculina Alexandru
