Luare de mită (art. 254 cod penal). Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-(817/2009)

INCHEIERE

Ședința publică de la 16 februarie 2010

Curtea constituită în complet de divergență din:

PREȘEDINTE: Elena Ursulescu

JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea

JUDECĂTOR 3: Daniel Grădinaru

GREFIER - - -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție A - a fost reprezentat de procuror -.

Pe rol soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și inculpații și împotriva sentinței penale nr.1301/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică răspund: apelantul inculpat personal și asistat de apărător ales, împuternicire avocațială fila 14 dosar, apelantul inculpat, personal și asistat de avocat ales, împuternicire avocațială fila 23 dosar, intimatul inculpat personal și asistat de apărător ales împuternicire avocațială fila 14 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul apelantului inculpat, arată că acesta dorește să depună o declarație, în care a descris pe larg situația de fapt.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că înscrisul depus la dosar, poate fi considerat ca fiind o probă extrajudiciară.

Curtea, deliberând încuviințează, administrarea probei cu înscrisuri, respectiv declarația depusă de inculpatul, apreciind-o ca reprezentând concluzii scrise. Ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul apelurilor.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că, în opinia sa calitatea deținută de inculpatul la momentul săvârșirii faptelor este clară, considerând că atât din fișa postului existentă la dosarul cauzei coroborată cu înscrisurile celelalte existente la dosar, precum și cu declarația inculpatului dată atât în faza de urmărire penală cât și ulterior, aspectele învederate sunt pe deplin lămurite.

Arată că aceste chestiuni s-au discutat imediat după sesizarea instanței de judecată, mai mult instanța de fond a respins excepția invocată de apărare, ca neîntemeiată, avându-se în vedere calitatea de funcționar cu atribuții de conducere, de control ale inculpatului. Consideră că excepția a fost soluționată în mod legal prin încheierea din 14.03.2007, instanța având în vedere toate aspecte care țineau de calitatea inculpatului, cât și de competența corectă a organului de urmărire penală.

Apreciază ca fiind corect stabilită competenta organului de urmărire penală de a desfășura ancheta în conformitate cu disp. OG nr.43/2002, art. 13 alin.1 lit.b, în vigoare la momentul sesizării instanței de judecată.

Arată că potrivit textului invocat anterior, se precizează că sunt de competența Parchetului Național Anticorupție, infr.prev. de Legea 78/2000 săvârșite de persoane cu funcții de conducere și de control, în cadrul autorităților publice și locale, sau în carul instituțiilor publice. Astfel funcția deținută de inculpatul, astfel cum rezultă din fișa postului ce este susținută de avizul nr.2558/ septembrie 2005 al Guvernului României, Agenția Națională Funcționarilor Publici, cât și înscrisurile susținute de declarațiile inculpatului, acesta niciodată nu a contestat funcția deținută la momentul săvârșirii faptelor, aceea de sef biroul în Direcția Inspecție Serviciul Disciplină în Construcții - urmărire realizare. Menționează vă activitatea desfășurată a fost posibilă doar ca urmare a îndeplinirii funcției deținute.

Arată că este evident că la momentul săvârșirii faptei inculpatul deținea funcția de sef, funcție de conducere, în cadrul unei autorități publice, respectiv Primăria sectorului 1, atrăgând competenta Direcției Naționale Anticorupție. Consideră că erau îndeplinite condițiile ordonanței nr.43, referitoare la calitatea pe care trebuia să o îndeplinească inculpatul, pentru a atrage competenta Direcției Naționale Anticorupție, precum și pentru legala desfășurare a urmăririi penale, de către acest organ de urmărire penală.

În ceea ce privește motivele de apel formulate în scris, arată că parchetul este consecvent acestora precum și concluziilor puse la termenul anterior.

Arată că se critică hotărârea pronunțată la fond pentru următoarele motive, greșita achitare a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. 1 Cod penal; de asemenea, greșit aplicare a dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală în raport cu infracțiunea de fals reținută în sarcina inculpatului; greșita încadrare juridică a infracțiunii de trafic de influență ca urmare a nereținerii art.7 alin.3 din Legea 78/2000 și, greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților și.

Sub aspectul primului motiv,portivit actului de sesizare se reține că cei doi inculpați și, au fost trimiși în judecată pentru faptul că au semnat procesul verbal de recepție a unui imobil nou construit, situat pe terenul din- sector 1 B, deși cunoșteau că acesta conține mențiuni false, în sensul că se consemna în mod nereal că s-au respectat prevederile autorizației de construire.

Motivarea soluției prezentată de către instanța de fond, nu justifică temeiul reținut, respectiv.art.10 lit.d Cod procedură penală. Arată că inculpații au săvârșit infracțiunea reținută prin semnarea înscrisului, întocmit de inculpatul, care conținea mențiuni nereale și-au însușit conținutul nereal al acestuia. Precizează că respectivul înscris a fost folosit la intabularea imobilului la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară sector 1.

Astfel, semnarea actelor plăsmuite potrivit practicii judiciare, reprezintă un element de desăvârșire a acțiunii de falsificare a înscrisurilor oficiale cu prilejul întocmirii lor, acesta fiind momentul în care s-a consumat infracțiunea reținută în sarcina acestora, respectiv art. 288 alin. 1 Cod penal.

Consideră că sunt îndeplinite cerințele legale privind constatarea vinovăției inculpaților și și implicit condamnarea acestora la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea acestei infracțiunii.

Un al doilea motiv de apel, vizează greșită aplicare a art.334 Cod procedură penală, referitor la inculpatul cât privește infracțiunea de fals intelectual.

Consideră că această aplicare a art. 334 Cod procedură penală este în mod evident nelegală în condițiile în care la dosarul cauzei există un proces verbal de îndreptare a erorii materiale întocmit de procuror la data de 21.03.2006 și depus la termenul din 28.03.2006, filele 8-10.

Arată că din procesul verbal rezulta că este vorba de o eroare materială evidentă de dactilografiere în sensul că s-a dactilografiat art. 18/1 din Legea 78/2000 în loc de 18 alin.1 din aceiași lege, apreciază că a fost vorba de o eroare materială care nu impunea aplicarea acestor dispoziții. Solicită înlăturarea prev.art.334 Cod procedură penală, dat fiind că în cauză nu se pune problema schimbării încadrării juridice, ci doar de a se lua act de o situație precizată de parchet, prin îndreptarea erorii materiale.

Un al treilea motiv de apel vizează, nelegalitatea hotărârii de fond, pentru greșita încadrare juridică a infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului, în sensul reținerii art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000.

Consideră că este evidentă funcția deținută, respectiv aceea de "șef biroul regularizări taxe, urmărire, realizare construcție, serviciul disciplină în construcții"- Direcția inspecție din cadrul Primăriei sectorului 1

Potrivit art. 7 alin.3 din Legea nr.78/2000, ținând seama de activitatea de control, pe linia disciplinei în construcții se precizează: dacă una din infracțiunile prevăzute la art.256 și art. 257 Cod penal, au fost săvârșite de către una din persoanele menționate la alineatele 1 și 2, persoane cu atribuții de constatare sau sancționarea contravențiilor, persoane cu atribuții de control, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.

Așadar, ținând seama de aceste atribuții instanța de fond trebuia să admită cererea Parchetului, și să dispună schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii incidenței art.7 alin. 3 din Legea 78/2000.

Un ultim motiv vizează faptul că instanța de fond, la momentul individualizării pedepselor aplicate inculpaților și nu a dat eficiența cuvenită și nu a realizat interpretarea potrivită în raport cu criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal.

Astfel, pedepsele aplicate inculpatului sunt 3 ani închisoare pentru luarea de mită, 1 an închisoare pentru fals intelectual, deși infracțiunea a fost săvârșită în condițiile legii speciale care prevede majorarea maximului special cu 2 ani, 2 ani închisoare pentru trafic de influență infracțiunea a fost săvârșită în condițiile legii speciale care prevede majorarea maximului special cu 2 ani și 1 an închisoare pentru fals intelectual, în afara ultimei pedepse aplicate se poate constata că instanța aplicat minimul special prevăzut de lege.

Consideră că instanța de fond nu a dat eficientă maximă acestor criterii, făcând abstracție de incidența stării de agravare a răspunderii penale prevăzută de art. 33 lit. a Cod penal cât și de circumstanțele în care inculpatul a săvârșit faptele, calitatea deținută de către acesta, poziția ierarhică deținută în cadrul instituției.

Apreciază, cuantumul pedepsei rezultante, respectiv modalitatea de executare aleasă de către instanța de fond, respectiv aplic. art.86/1 Cod penal, nu se justifică. De asemenea consideră că în pedeapsa aplicată nu se reflectă, legea specială, Legea 78 și nu evidențiază aplicarea dispozițiilor legii, cât privește regimul sancționator și nu s-a avut în vedere faptul că infracțiunile au fost săvârșite în stare concurs real.

Față de cele susținute, apreciază că în cauză instanța de fond trebuia să dispună aplicarea unor pedepse care să fie executate în stare de detenție.

La cele susținute se adaugă și atitudinea procesuală a inculpatului care în mod constant a negat comiterea faptelor și a încercat a da o altă interpretare situației de fapt, reținută în sarcina sa.

De asemenea în cazul inculpatului, apreciază că pedeapsa aplicată cât și modalitatea de executare aleasă de instanța de fond, nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, dar fiind faptul că este vorba de falsificarea unui înscris oficial împreună cu un funcționar public cu atribuții de control și de conducere, din cadrul Primăriei sector 1 B, astfel cum rezultă din fișa postului, din care reies atribuțiile de conducere și control deținute de inculpat.

Consideră că și pentru inculpatul se impunea ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.

Concluzionând, pentru toate considerentele susținute, solicită admiterea apelului declarat de către Parchet, desființarea în parte a sentinței penale pronunțată de către instanța de fond și rejudecând în fond, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Apărătorul apelantului inculpat, în ceea ce privește apelul declarat de către Parchet solicită în temeiul 379 pt. 1 lit. b Cod procedură penală, solicită respingerea, ca fiind nefondat.

Arată că a formulat apel împotriva hotărârii pronunțată în prima instanță, apreciind-o ca fiind greșită, în ceea ce privește condamnarea clientului său pentru infracțiunea de uz de fals la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Solicită, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală admiterea apelului declarat de către inculpat, desființarea hotărârii apelate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, achitarea acestuia în raport de infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal.

Consideră că hotărârea este criticabilă dat fiind că, nu era dovedită calitatea de organ cu atribuții de control, a inculpatului, care să atragă competența A, în această cauză.

Menționează că această calitate ceruită de legea specială, era atrasă de normele speciale de combatere a corupției și care vizau o autoritate, o anumită demnitate publică și nu un funcționar public, de rând. Consideră că demnitatea nu se prezumă, calitățile explicite se dovedesc și sunt apreciate în raport de înscrisurile care conferă acea calitate.

În apel, instanța a încuviințat atașarea fișei postului, provizorie, inculpatului, pe care se află menționate atribuțiile acestuia nu și confirmarea că avea atribuții de control care să atragă, implicit, reținerea calității speciale.

În ceea ce-i privește pe inculpații și, parchetul critică greșita achitare a acestora pentru comiterea infracțiunii de fals, prev. de art.288 Cod penal.

Inculpații, clienții săi, nu aveau calitate de funcționari astfel că, nu putea fi subiecți activi la infracțiunea de fals material. Mai mult mențiunile neconforme adevărului, într-un înscris oficial, însemnă fals intelectual, ar fi putut fi efectuate de inculpatul, care avea această calitate de funcționar și nu de către inculpatul sau care sunt persoane fizice.

Consideră că semnarea înscrisului constituie ultimul act de desăvârșire a unui înscris oficial, funcționarul își asumă desăvârșirea actului sub semnătură iar inculpații, de față, nu aveau această calitate oficială, pentru a răspunde pentru fals intelectual.

Precizează că inculpații și, nu au intervenit în nici un fel asupra înscrisului, deci falsul material nu există și judecătorul fondului a înțeles acest lucru, motiv pentru care a achitat pe cei doi inculpați. Judecătorul cauzei a constat existența unei erori de apreciere asupra conținutului constitutiv al infracțiunii de fals material.

Apreciază că într-o argumentare logică, că dacă falsul material asupra unui înscris nu există, nici uzul de fals nu poate exista.

În ceea ce privește folosirea înscrisului, există o neconcordanță, se reține într-o primă ipoteză, că inculpatul a folosit înscrisul ce nu corespundea adevărului, la Cartea funciară, iar într-o a doua ipoteza că, ar fi semnat cererea către judecătorul de carte funciară prin care se solicita intabularea imobilului.

Apreciază că nu se arată explicit în ce constă uzul de fals, în ce constă înscrisul falsificat și în lipsa infracțiunii premisă, de fals nu se poate reține uzul de fals.

Concluzionând solicită respingerea apelului parchetului și menținerea ca legală a hotărârii în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru infr.prev. de art.288 și art.291 Cod penal.

În ceea ce privește greșita schimbare a încadrării juridice arată că un principiu elementar de drept procesual arată că îndreptare a erorii materiale, se face asupra a ceva care nu are consecință asupra judecății de fond, or atâta vreme cât este vorba de o încadrare juridică, de o faptă pentru care cineva este judecat, nu pot exista erori. Astfel că una din sancțiunile cu nulitatea absolută, a actului de inculpare este tocmai cerința conformității exacte a fiecărui articol și a fiecărei litere, ca atare nici această ipoteză arătată în motivele de apel ale parchetului, nu poate fi avută în vedere.

Referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpaților, consideră că rolul unora din agenții autorității este exercitat abuziv.

Menționează că inițial, inculpații au avut calitatea de martori într-un rechizitoriu în care au fost cooptați ca și denunțători vis a vis de coinculpatul și pentru că aceștia nu dat declarații mincinoase pentru că nu cunoșteau nici o implicare a lui în activități infracționale au devenit din martori inculpați.

Solicită a se avea în vedere că inculpații pe care îi asistă sunt cetățeni onești, cu familii, cu venituri licite, constructori de locuințe, necunoscuți cu antecedente penale, care plătesc taxe și impozite la stat și care sunt angrenați într-un sistem juridic pe care nu-l înțeleg.

Consideră că a se susține că pedeapsa este greșită pentru în raport de persoana sa și la datele care îl caracterizează, este abuziv, motive pentru care apreciază argumentele parchetului ca fiind nefondate și a fi respinse.

În ceea ce privește apelul inculpatului solicită admitere acestuia în temeiul art.379 pct.1 lit.a Cod procedură penală și a se reaprecia asupra actului de inculpare, singura soluție corectă fiind aceea de achitare pentru uz de fals.

Apărătorul apelantului inculpat, arată că își menține concluziile de la termenul anterior.

Menționează că documentele depuse privind atribuțiile de serviciu ale inculpatului sunt contradictorii, parte din ele, altele nu îl privesc pe acest inculpat.

Arată că a solicitat în fata instanței ca Primăria sectorului 1 trimită informații scrise privind fișele de post, s-au transmis înscrisuri care nu fac referire la inculpatul și nici la perioada în care aceasta funcționat în postul de șef de. De asemenea solicită a se observa că perioada în care a fost sef de biroul a fost, de 6 luni, în intervalul februarie 2004- august 2004, dată după care nu i-a mai fost prelungită, delegarea și că nu rezultă că ar fi avut atribuții de conducere.

Consideră că greșelile, erorile care este posibil să se fi efectuat, în cadrul Primăriei sectorului 1 nu au putut fi probate de parchet și mai mult toate documentele folosite în rechizitoriu, în acuzare nu îl privesc pe inculpatul.

A prezuma și a trimite în judecată reținând ca și competență și ca și procedură un anumit organ care întocmește rechizitoriu și plecând pe un anumit grad de instanțe, este prea mult în raport de cei 20 de ani, de când se presupune că ar trebui a se acorda mai multă atenție la formarea unui dosar de urmărire penală.

Solicită a fi avute în vedere notele, depuse de inculpat la dosar, la acest termen, care nu au fost cenzurate de apărător și în care acesta a descris situația în ceea ce privește hotărârea de guvern nr.273/1994 și cum se făceau recepțiile de imobile. În prima fază procesuală și în cea de a doua a arătat că în raport de cerințele legii într-un anume fel se forma comisia de recepție, în raport de dimensiunile clădirii și a presupune că din acele comisii ar fi trebuit să facă parte și inculpatul și că el ar fi trebuit să semneze acele procese verbale este exagerat. Menționează că există mai multe procese verbale nesemnate de inculpatul pe care îl asistă.

Arată că în concluziile scrise, a menționat că în raport de organigramă, de atribuțiile pe care legea le stabilea, alte atribuții care nu sunt descrise, sau probate, sau consemnate în vreun document, inculpatul nu avea, respectiv atribuțiile de control ce sunt descrise în actul de acuzare, considerente pentru care solicită respingerea apelului parchetului, ca nefondat.

Solicită a fi avute în vedere concluziile depuse anterior, având în vedere că s-a criticat, de asemenea că cercetarea penală a fost făcută de un organ necompetent și a se primii concluziile de achitare.

Arată că pe aspectele procedurale concluziile sunt de trimitere la organul competent și în subsidiar solicită achitarea inculpatului.

Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea apelurilor inculpaților ca nefondate.

Cu privire la infr.prev. de art.288 Cod penal reținută în sarcina inculpaților și, arată că falsul intelectual a fost reținut în sarcina funcționatului în sarcina căruia îi revenea să întocmească înscrisul, or activitatea infracțională a celor 2 inculpați, cât privește săvârșirea acestei infracțiuni, este reținută în raport cu calitatea lor care nu atrăgea în nici un fel de specialitate, motiv pentru care orice înscris care e de natură a dobândi caracter oficial și asupra căruia intervin persoane fără nici un fel de calitate specială, atrage reținerea artr.288 Cod penal.

Arată că este vorba de semnarea unui înscris oficial care conținea mențiune false de persoane fără o anumită calitatea care să atragă reținerea unei încadrări juridice sau altă competență, motive pentru care consideră că încadrarea juridică, fals în înscrisuri oficiale, reținută în sarcina inculpaților este corectă.

Precizează că motivarea instanței "nu au intervenit în nici un fel" nu are în vedere neapărat conținutul ci are în vederea toate mențiunile pe care, din punct de vedere formal, acel înscris trebuia să le conțină și anume semnăturile depuse, pe un înscris care conținea mențiuni nereale, inculpații însușindu-și conținutul nereal al acelui înscris. Arată că falsul nu este în legătură cu nici o cerere, cu nici un alt înscris ci se referă la semnarea unui proces verbal, de recepție a unui imobil nou construit.

Menționează că instanța de la fond dincolo de motivarea pe care a considerat-o ca fiind acoperitoare pentru soluția pronunțată, instanța nu a făcut vorbire de prezența acelor semnături, care figurau pe acel înscris care conținea mențiuni false, mențiuni care conveneau inculpaților care au semnat acel proces verbal.

În ceea ce privește apelul inculpatului, arată că parchetul a făcut referire la prevederile art. 13, se vorbește de funcție de conducere și atribuții de control, cele două fiind alternative, fiind suficientă numai una din cele două, în ceea ce-l privește pe inculpat amândouă ipotezele, sunt valabile.

Se susține că funcția inculpatului avea caracter temporar și probabil, se are în vedere o dispoziție fără nici un efect, în raport de celelalte înscrisuri aflate la dosar și care sunt lămuritoare, respectiv decizia nr.556/10.02.2004, fila 68 dosar instanță de fond, volum I.

Menționează că fișa postului este ulterioară acestei decizii și nu se face vorbire cu privire la caracterul temporar al acestei funcții, accentuează că fișa portului este întocmită și semnată ulterior acestei decizii, precizează că se prevede în mod clar funcția de conducere, constând în aceea de sef biroul Direcția inspecția disciplină în construcții, urmărire, realizare construcții regularizare taxe.

Arată că fișa postului a fost depusă de-a lungul timpului de mai multe ori, este una și aceeași, care se află depusă în dosarul de la fond primul volum, filele 69,70 și în cel de apel.

Menționează că se indica foarte clar funcție publică de control, fiind suficient pentru a atrage competența A și de asemenea la rubrica sfera relațional, în afara relațiilor ierarhice, subordonat sau superior, dat fiind că inculpatul deținerea competențe manageriale, avea subordonați. Mai arată că practica judiciară privitoare la atribuțiile de control, se referă și la activitatea în sine desfășurată, în virtutea funcției deținute, activitatea de control, aplicare de sancțiuni, ceea ce făcea de fapt inculpatul prin funcția deținută, se menționează clar relații de control pe raza sectorului 1

Consideră că nu suportă nici un fel de discuție atât funcția de conducere și nici atribuțiile de control, edificator este avizul favorabil pentru exercitarea funcției de șef recepții și regularizare taxe de către d-nul, aviz primit din partea Guvernului României, Ministerul Administrației și Internelor, Agenția Națională a Funcționarilor Publici din care rezultă, că la data de 1.09.2005 inculpatul deținea funcția de șef biroul, înscris care se află la fila 66 din volumul I de instanță, al Tribunalului București.

Atribuțiile de control rezultă din activitatea și din funcția pe care o deținea inculpatul desfășurându-și activitatea în cadrul direcției inspecție, este evident că trebuia să controleze și să aplice sancțiuni în raport de cele constatate în urma controlului. Apreciază că numai direcția în care funcționa este suficient a fi amintită pentru a fi evidente atribuțiile de control, pentru toate aceste motive și avându-se în vedere și concluziile prezentate la termenul anterior, solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați, ca nefondate.

Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat și a fi achitat.

Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat la acuzațiile A-ului.

Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că în ceea ce-l privește se face o confuzie între calitatea de funcționar de control și funcționar cu atribuții de control, legile contravenționale ale administrației publice locale. Arată că în statutul funcționarului public se arată că primarul poate transforma un funcționar de execuție într-unul de conducere prin concurs, dacă nu se organizează concursul, primarul poate da dispoziție, prin care funcționar de execuție care poate fi transformat în funcționar de conducere.

Arată că fișa postului se citește împreună cu dispoziția primarului, personal a fost numit din funcționar de execuție de la Serviciul de disciplină în construcții. Precizează că parchetul este în eroare, dat fiind că amestecă două compartimente fără grad de subordonare, respectiv Biroul urmărire realizare în construcții regularizări de taxe, cu atribuții de a participa în comisiile de recepție și regularizează taxele la autorizațiile de construire și Biroul de disciplină în construcții. Menționează că a fost transferat pentru 6 luni din funcționar de execuție în funcționar de conducere, or dacă dispoziția și-a încetat efectele, cum se poate vorbii de fișa postului unui șef de.

Referitor la avizul de la Agenția funcționarilor public acesta este obligatoriu potrivit legii, pentru cele 6 luni în care un funcționar de execuție este transferat în funcționar cu atribuții de conducere.

Arată că sunt două calități una de funcționar de conducere, de șef și alta de funcționar cu atribuții de control, consiliul local aproba organigrama primăriei și regulamentul de funcționare și organizare, astfel că primarul nu poate acorda unui funcționar mai mult decât a stabilit consiliul.

În organigramă la Biroul urmărire realizare în construcții sunt două atribuții participa în comisiile de recepție, organizate de proprietari la terminarea lucrărilor, reprezentând primarul și regularizează taxa.

Din aceeași organigramă existe direcția din care a făcut parte cu serviciul disciplină în construcții, care face controlul și biroul de recepții și regularizare taxe, între cele două nu există relații de subordonare, tot timpul parchetul și chiar și astăzi, a menționat biroul urmărire realizare construcții, regularizare taxe, serviciul disciplina în construcții, introducând serviciul, anterior a făcut parte, înainte de dispoziția primarului prin care a fost ridicat de la execuție la conducere. În perioada 1998-2000 fost șeful corpului de control al primarului sectorului 1 pe linia disciplinei în construcții și financiar-economic, ulterior în 2001 pentru 6 luni, director general al Direcției de taxe și impozite locale al sectorului 1, dată după care nu a mai fost organ de control, nu există nici un act de constatare sau aplicare de sancțiuni contravenționale, începând din anul 2001 și până în anul 2005, nu a fost organ de control.

Arată că în dosarul tribunalului, în rechizitoriu procurorul afirmă că inculpatul estre deosebit de versat și a fost sprijinit tot timpul de serviciul român de informații, fapt care a dus la imposibilitatea reușitei unui flagrant, afirmație pe care o apreciază ca fiind neconformă cu realitatea. Solicită a fi judecat corect și a i se face dreptate.

Consideră că i se aduc acuzații grave care nu sunt fondate și solicită ca la pronunțare să se aibă în vedere cele susținute în declarația depusă la dosar.

CURTEA,

Pentru a da posibilitatea tuturor părților să depună note scrise și pentru a delibera în conformitate cu dispozițiile art. 305 Cod procedură penală,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 23 februarie 2010.

Dată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-(817/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.44A

Ședința publică de la 23 februarie 2010

Curtea constituită în complet de divergență din:

PRESEDINTE - - -

JUDECĂTOR - - -

JUDECATOR - - -

GREFIER - - -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție A - a fost reprezentat de procuror -.

Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE și inculpații și împotriva sentinței penale nr.1301/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16 februarie 2010 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 23 februarie 2010, când a decis;

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față.

Prin sentința penală nr.1301 din 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în baza art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică pentru inculpatul din art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 31 al. 2 Cod penal rap. la art. 17 lit. c și art. 181 din Legea nr. 78/2000 modif. în art. 289 al. 1 din Legea nr. 78/2000 modif.

În baza art. 254 al. 2 Cod penal rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 modif. a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal.

În baza art.289 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 31 al. 2 Cod penal rap. la art. 1 lit. c și art. 18 al. 1 din Legea nr. 78/2000 modif. a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modif. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art. 289 al. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea dr. prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal.

În baza art. 86¹și 86²Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art.86³Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la SP-TB;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Pe durata termenului de încercare se suspendă și executarea pedepsei accesorii conf. art. 71 al. 5 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 86⁴Cod penal și art. 359 Cod procedură penală.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală au fost achitați inculpații și pentru infracțiunile prev. de art. 288 al. 1 Cod penal.

În baza art. 291 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.

În baza art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiilor art. 83 Cod penal și art. 359 Cod procedură penală.

În baza art. 445 Cod procedură penală s-a dispus anularea procesului-verbal de recepție 01/08 din 11.04.2005 pentru imobilul din-, sector 1 și din 20.10.2005 pentru imobilul din- sector 1.

În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 ron și pe inculpatul la 600 ron cheltuieli judiciare avansate de stat, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.53/P/2005 din 24.02.2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bucureștia dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:, pentru săvârșirea infr.prev. de art.254 alin.2 Cod penal raportat la art.7 din Legea nr.78/2000 modif. art.289 Cod penal cu aplicarea art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.17 lit.c și art.18¹din Legea nr.78/2000 modif. art.257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 modif. art.289 Cod penal; pentru săv.infr.prev. de art.288 alin.1 și art.291 Cod penal și pentru săv-infr.prev.de asrt.288 alin.1 Cod penal.

Prin actul de inculpare au fost scoși de sub urmărire penală și amendați administrativ învinuiții pentru art.288 alin.l Cp. cu aplic, art.41 alin.2 Cp. și pentru art.289 Cp.; au fost scoși de sub urmărire penală învinuiții pentru art.289 Cp. și pentru art.25 rap. la art.289 Cp.; s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru art.255 și art.288 alin.l Cp. pentru art.6/1 din Legea nr.78/2000 (modificată), pentru art.288 alin.l Cp. pentru art.288 alin.l și pentru art.288 alin.l Cod penal.

S-a reținut în actul de inculpare că la data de 30.05.2005 inculpatul aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu și pentru a face un act contrar acestora, a pretins de la martorul denunțător - proprietarul unui imobil nou construit în-, sectorul 1 B, suma de 2000 Euro, pentru întocmirea și eliberarea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire nr. 01/08 - 11.04.2005. în același timp, a determinat-o pe martora - să completeze cu date false rubricile procesului - verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire pentru imobilul de la adresa de mai sus și i-a cerut învinuitului - să semneze acest procesul verbal, știind că acesta conține mențiuni false, învinuitul a contrafăcut semnăturile martorilor - și - menționați în procesul - verbal de recepție că ar fi făcut parte din comisia de recepție constituită conform nr.HG 273/1994.

La începutul lunii aprilie 2005 inculpatul afirmând că are influență pe lângă membrii comisiei de aplicare a Legii nr.550/2002 constituită la nivelul Primăriei Sectorului 1 B pe lângă care va interveni, a pretins de la martorul denunțător asociat și administrator la C 97 suma de 12.000 USD în scopul determinării membrilor comisiei de mai sus să urgenteze și să se aprobe cumpărarea spațiului comercial din str. av. nr. 54 (Parc ) pe care 97 îl deținea cu contract de închiriere.

În luna octombrie 2005 inculpatul, fără să fie delegat de Primarul Sectorului 1 Bam enționat în fals, în procesul verbal nr.01/20.10.2005, că imobilul nou construit din- proprietatea inculpaților și respectă prevederile autorizației de construire, proces - verbal ce a fost depus apoi la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 2 B, unde învinuita a emis încheierea nr.21923/07.11.2005 de intabulare a dreptului de proprietate și apoi încheierea nr. 24203/29.11.2005 de dezmembrare și stabilire a dreptului de proprietate pentru ansamblul de apartamente din- deși existau neconcordanțe evidente între documentația topo - cadastrală și prevederile autorizației de construire nr.-/M/23521/21.07.2005.

Inculpatul a îndeplinit funcțiade șefregularizări taxe urmărire realizare construcții din cadrul Primăriei Sectorului 1 B din anul 2001, având ca atribuțiuni principale de serviciu propunerea spre aprobare de către Directorul Inspecție a funcționarilor care urmează să soluționeze cererile adresate de beneficiari pentru efectuarea recepției și regularizarea taxelor, efectuarea propriu-zisă a recepției la terminarea lucrărilor de construire și calculul regularizării taxelor. Totodată avea și atribuțiuni de control pe linia disciplinei în construcții.

In luna iulie 2004, martorul-denunțător a cumpărat de la un imobil nou construit în-, Sectorul 1, B la care nu se efectuase recepția la terminarea lucrărilor de construire, fără să cunoască însă, că anterior vânzării depusese o cerere pentru a se efectua recepția lucrărilor de construire la imobilul de la adresa de mai sus, care însă nu s-a soluționat.

La data de 15.03.2005, - a depus la Registratura Primăriei Sectorului 1 Boc erere de desemnare a reprezentantului primăriei care să participe la recepția terminării lucrărilor de construire pentru imobilul din- (autorizația de construire nr.l5R/l8083/17.06.2004). Cererea a fost înregistrată sub nr. 9304/16.03.2005 iar declarația solicitantului privind calculul regularizării taxei a fost înregistrată sub nr.9305/16.03.2005. Inculpatul i-a propus martorului - director la Direcția Inspecție ca solicitarea să fie soluționată de martorul G, la acea dată referent de specialitate la biroul condus de învinuit, scop în care a inscripționat pe cele 2 documente inițialele numelui și prenumelui martorului (așa cum se proceda, de regulă). Prin semnătura sa, martorul, a fost de acord ca recepția să fie efectuată de martorul La solicitarea martorului, - a depus o copie de pe Autorizația de construire precum și de pe contractul de vânzare - cumpărare, planurile, schița de construire a imobilului, vizate spre neschimbare, etc.

Întrucât imobilul fusese construit, în regie proprie, neexistând astfel documente întocmite de specialiști pe faze de execuție, referitor la rezistența și stabilitatea construcției și în plus, nici nu se respectaseră prevederile autorizației de construire în legătură cu amplasamentul construcției, în sensul ca unul din pereții clădirii, trebuia să fie construit în (alipit) de mobilul vecin, martorul G i-a sugerat lui -, să apeleze la un expert în vederea întocmirii unei expertize tehnice. Acesta i-a solicitat învinuitului să întocmească o expertiză tehnică, cel care inițial întocmise o altă expertiză tehnică avută în vedere la emiterea autorizației de construire și care se referea, în principal, la construirea în a unui perete al imobilului de pe- (fără această prevedere imobilul nu se încadra în - plan urbanistic de detaliu - și nici în - plan urbanistic general - și nu se emitea autorizația de construire).

Învinuitul a întocmit o expertiză tehnică în care a concluzionat că așa cum este construit imobilul "sunt îndeplinite condițiile de calitate privind rezistența și stabilitatea și poate fi recepționat".

După ce a intrat în posesia acestor documente -, la data de 29.03.2005 a luat legătura telefonică cu G care 1-a informat că lucrarea "a fost preluată", spre soluționare, de către inculpatul, care a transmis ca pe data de 30.03.2005, să se prezinte cu toate documentele, pentru a fi verificate de către învinuit. Martorul Gam enționat că inculpatul a observat la el cartea de vizită lăsată de - - director Renault și fără un motiv plauzibil i-a comunicat că, de rezolvarea solicitării lui - se va ocupa, personal.

Pe data de 30.03.2005 când martorul i-a prezentat toate documentele în vederea efectuării recepției, inculpatul i-a comunicat că există probleme grave la casă, trebuie să depună altă cerere pentru obținerea unei noi autorizații de construire însă rezolvarea acesteia va mult, fiind nevoit să-1 sancționeze contravențional și să dispună demolarea construcției. In aceeași zi inculpatul 1-a contactat telefonic pe martor, și-a exprimat dorința de a-1 vizita la locul de muncă - și în discuțiile purtate s-a interesat de posibilitatea achiziționării unui autoturismul Renaul hand și care ar fi prețul de vânzare. După ce martorul i-a comunicat prețul de 5000 euro spunând că îl va sprijini în achiziționarea mașinii, inculpatul a apreciat valoarea de 100.000 euro a imobilului cumpărat de martor și i-a comunicat că așteaptă de la el o propunere în vederea întocmirii și eliberării procesului-verbale de recepție pentru introducerea imobilului în circuitul civil. Martorul a înțeles că trebuie să ofere o sumă de bani și drept negociere, i-a oferit în final 2000 euro. Inculpatul a acceptat suma, i-a spus că procesul-verbal va fi semnat de un subaltern și i-a cerut o listă cu numele a 3 specialiști care să fie menționați în procesul-verbal de recepție, ca membri ai comisiei de recepție.

In acest scop, martorul l-a contactat telefonic pe învinuitul expert tehnic judiciar și acesta i-a comunicat numele arhitectului și inginerului pentru a fi menționați ca specialiști în comisia de recepție.

La data de 05.04.2005 martorul s-a prezentat la biroul inculpatului iar acesta i-a comunicat că expertul tehnic care întocmise expertiza nu poate face parte din comisie și trebuie să nominalizeze alt specialist, l-a întrebat dacă i-a adus banii iar martorul i-a răspuns că-i va da suma pretinsă când va intra și el în posesia procesului-verbal de recepție.

Fiind convins că are toate documentele necesare recepției, martorul a făcut demersuri pentru a fi primit în audiență la - Director Direcția Inspecție, a relatat și altor persoane că i se condiționează efectuarea recepției de primirea unei sume de bani și a formulat autodenunț la DNA la 06.04.2005 iar la 07.04.2005 s-a autorizat înregistrarea convorbirilor telefonice cu inculpatul și în mediu ambiental.

La data de 08.04.2005 când martorul s-a prezentat în audiență la Director, l-a întâlnit pe inculpatul care i-a comunicat că nu face recepția întrucât în construirea imobilului nu au fost respectate prevederile autorizației de construire, afirmații susținute și în biroul directorului care a dispus ca referatul de specialitate să se prezinte pe teren pentru a constata eventualele neconcordanțe semnalate de inculpat.

Cu toate acestea, în după amiaza aceleiași zile, inculpatul îl sună pe martorul denunțător spunându-i că a găsit o portiță legală pentru a elibera procesul-verbal de recepție, îi cere să se prezinte la biroul său la 11.04.2005 și îl întreabă dacă unitatea pe care o conduce martorul are de vânzare vreo mașină tip Renault second hand.

La întâlnirea astfel stabilită, înregistrată în mediu ambiental și conform notei de redare scrisă a convorbirii purtate între cei doi, inculpatul i-a cerut martorei să părăsească biroul, l-a întrebat pe martor în legătură cu achiziționarea mașinii, sub altă modalitate, în sensul în care el să plătească 3000 euro iar martorul să achite diferența de 200 euro, această ultimă sumă înscriind-o pe o coală de hârtie.

După confirmarea sumei de către denunțător, inculpatul a rechemat martora în, i-a cerut să completeze rubricile procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire nr.1/2 - 11.04.2005 și i-a dictat modalitatea de completare a rubricilor în sensul că la recepție au participat membrii comisiei de recepție, inclusiv reprezentantul Primăriei Sector 1, învinuitul, că nu sunt obiecțiuni le efectuarea recepției și că se recomandă efectuarea recepției și regularizarea taxei, întrucât imobilul respectă prevederile autorizației de construire. In procesul-verbal nu s-a făcut nicio mențiune referitoare la expertiza tehnică întocmită de învinuitul. Inculpatul i-a înmânat martorului denunțător cele 5 exemplare ale procesului-verbal urmând să fie semnate de specialiști și restituite în aceeași zi pentru a fi semnate și de delegatul Primăriei Sector 1.

Întrucât martorul denunțător era programat pentru internarea în spital și intervenție chirurgicală, în aceeași zi a prezentat procesele-verbale de recepție învinuitului pentru convocarea la fața locului și semnare iar acesta a contrafăcut semnăturile lui și iar învinuitul prin semnătura sa, a atestat că a fost la fața locului și că imobilul respectă prevederile autorizației de construire.

Pe data de 12.04.2005 martirul denunțător internat în spital, îl trimite pe să ridice delegația de la învinuitul, privind desemnarea sa de către primarul Sectorului 1 să participe la recepție, document anexat la procesul-verbal de recepție.

La data de 19.04.2005 inculpatul l-a contactat telefonic pe denunțător, internat în spital, îi comunică remiterea delegației și se interesează din nou dacă la unitatea condusă de denunțător s-a ivit vreo posibilitate de vânzare a unui tip de autoturism Renault second-hand.

La data de 25.04.2005, inculpatul l-a anunțat telefonic pe martor că a găsit altă oportunitate de a intra în posesia unui autoturism, în sensul procurării unui autoturism Lada, de la un alt importator, sugerându-i că ar avea nevoie de suma pretinsă drept mită, iar la data de 28.04.2005 l-a apelat din nou,ocazie cu care îi spune martorului "că vrea să rezolve datoria aia". Martorul îi comunică inculpatului că încă nu dispune de întreaga sumă dar va face rost de bani în perioada sărbătorilor de Paști și au stabilit să se întâlnească.

La data de 3 mai 2005, inculpatul este apelat telefonic de la post fix public în care i se cere "să uite de afacerea ", îl contactează telefonic pe denunțător și poartă discuții cu acesta făcând diverse presupuneri cu privire la persoana care "l-ar fi amenințat".

La data de 08.08.2005 a fost admisă intabularea dreptului de proprietate pentru imobilul din- în favoarea martorului denunțător iar din adresa nr.43509/24.11.2005 rezultă că la construirea imobilului nu au fost respectate prevederile autorizației de construire nr.585/15R/l8083/2004 cu privire la amplasamentul construcției și, în concret planul de situație, astfel încât recepția nu trebuia admisă și nu trebuia să se elibereze procesul-verbal de recepție.

Referitor la această activitate, actul de inculpare a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art.254 alin.2 Cp. rap. la art.7 din Legea nr.78/2000 constând în aceea că inculpatul - funcționar public cu atribuții de control, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins 2000 euro de la, în scopul de a elibera și semna procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire nr.01/08-11.04.2005, știind că acesta conține mențiuni false, înscris care prin depunerea sa la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară devine înscris oficial, fiind actul prin care un imobil nou construit poate fi introdus în circuitul civil. S-a mai reținut în rechizitoriu că fapta inculpatului de a determina martora să completeze rubricile procesului-verbal de recepție în care a menționat date false cunoscând că nu s-au respectat prevederile autorizației de construire și de a-1 determina pe învinuitul să semneze procesul-verbal de recepție, prin semnătura sa acesta "atestând" că a fost prezent la recepție ca delegat al primăriei, constituie infr. prev. de art.289 Cp. cu aplic, art.31 alin.2 Cp. rap. la art.17 lit.c și art. 18/1 din Legea nr.78/2000 (modificată).

La sesizarea instanței, la primul termen de judecată, DNA -Serviciul Teritorial Bucureștia înaintat procesul-verbal de rectificare a erorii materiale privind dactilografierea greșită a art. 18/1 din Legea nr.78/2000 modificată în loc de disp. art. 18 alin.l din lege.

Referitor la aceste fapte, actul de inculpare se bazează pe declarațiile martorilor, ale inculpatului, ale învinuiților, notele de redare a convorbirilor telefonice și de înregistrare în mediu ambiental, la care inculpatul nu a formulat obiecțiuni, documentații tehnice.

S-a mai reținut în sarcina acestui inculpat săvârșirea înfr. prev. de art.257 Cp. rap.la art.6 din Legea nr.78/2000 modificată, constând în aceea că a pretins de la suma de 12000 USD afirmând că are influență asupra membrilor comisiei de aplicare a Legii nr.550/2002 pe lângă care va interveni în vederea facilitării și urgentării cumpărării spațiului comercial pe care SC EUROS-M SRL îl deținea cu chirie.

Martorul - denunțător este asociat și administrator la 97, unde mai este asociat și martorul.

In vederea reamenajării unei toalete publice din Parcul și reabilitării, construirea supraterană a unui spațiu comercial 7 a încheiat, cu Consiliul General al Municipiului B administrația Parcurilor și, contractul de închiriere nr.3307/10.08.1999, ocazie cu care a primit, prin concesiune și suprafața de 30 mp, teren din domeniul public.

În baza Autorizației de construire nr.381/33B/8124/18.06.2002 97 a construit deasupra toaletei publice, unui spațiu comercial cu destinația bar. La recepția efectuată la terminarea lucrărilor de construire a participat, din partea Primăriei Sectorului 1 B, inculpatul (proces - verbal de recepție nr. 1/08.08.2003).

Conform art.16 din Legea nr.550/2002 la solicitarea titularilor contractelor de închiriere, prin negociere directă cu utilizatorii legali, puteau fi vândute spațiile comerciale, vânzarea urmând să fie efectuată de o comisie instituită la nivelul Primăriei Sectorului 1 B, a cărei componență a fost stabilită, prin dispoziția primarului nr.3187/03.08.2004 și care era formată din martorii, și numiții, și -.

In prealabil, prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr.271/2002, s-a stabilit lista spațiilor comerciale ce urmau a fi vândute, prin negociere directă, fiind inclusă în aceasta și spațiul comercial utilizat de 97, situat în str. av. nr.54 (Parc ).

La data de 22.11.2002 sub nr.4043, s-a înregistrat cererea SC 97 de cumpărare a spațiului comercial d e la adresa de mai sus.

În anul 2003, 97, a cumpărat 1/3 din suprafața de 519. teren situat lângă bar ce aparținea unor persoane fizice cărora li se reconstituise dreptul de proprietate.

În anul 2004 a depus la Primăria Sectorului 1 B - Comisia de aplicare a Legii nr.550/2002, documentele solicitate în vederea admiterii societății de participare la negociere directă pentru cumpărarea spațiului comercial. A depus copii după documente în mai multe rânduri, întrucât așa cum a afirmat, i s-a spus că s-ar fi pierdut documentele. Făcând dese deplasări la sediul primăriei, s-a întâlnit cu inculpatul care s-a oferit să-1 ajute pentru urgentarea soluționării favorabile a cererii sale afirmând că- cunoaște foar te bine pe membrii comisiei de aplicare a Legii nr.550/2002, pretinzându-i pentru intervenția sa, suma de 12.000, din care J să-i fie dați înainte de cumpărare, respectiv după emiterea deciziei de admitere la negociere directă, iar cealaltă J la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. a fost de acord să-i dea suma de 10.000, mai ales și datorită faptului că la 15.03.2005, primise o comunicare din partea comisiei din care rezulta că s-a hotărât amânarea deciziei, privind admiterea sau respingerea solicitării sale.

Conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr.550/2002, spațiul comercial aparținând 97 a fost evaluat de CONTROL, care a stabilit valoarea la întreaga construcție la suma de 63.020 euro.

Deși întreaga investiție fusese suportată de 97 și executată în baza autorizației de construire lucrările fiind efectuate cu acordul proprietarului, conform art. 19 din Legea nr. 550/2002 deducerea valorii investițiilor nu poate depăși J din valoarea stabilită raportul de evaluare, situație ce nu era avantajoasă pentru

In acest scop învinuitul a luat legătura cu martorul - - jurist la primărie la acea dată și care urma să fie numit secretar al Consiliului Local al Sectorului 1 B și implicit secretar al comisiei de aplicare a Legii nr.550/2002, căruia cere să-și exprime un punct de vedere după ce va verifica documentația prezentată de SC 97

Totodată, la 11.04.2005, i-a comunicat lui data când urmează să se întrunească comisia și când urma să fie pusă în discuție cererea sa.

De asemenea, la aceiași dată, inculpatul i-a transmis, telefonic lui referitor la suma de bani pe care trebuia să o primească pentru intervenția sa, următoarele: "n-am obținut cât am zis eu, dar am obținut sub ce ai spus tu" și că-i va transmite un SMS. Imediat i-a transmis lui un SMS cu următorul text "8 USD"., a înțeles că este vorba de suma de 8.000 USD, pe care trebuia să o dea drept mită și i-a răspuns tot prin SMS, folosind textul "OK", însă s-a gândit să dea această sumă de bani așa cum conveniseră anterior, adică J înainte de obținerea de obținerea deciziei de vânzare-cumpărare și J la încheierea contractului de vânzare.

într-adevăr, așa cum i-a comunicat inculpatul, la data de 15.04.2005, comisia de aplicare a Legii nr.550/2002 a emis decizia nr.300 prin care s-a admis solicitarea societății 97 de cumpărare a spațiului comercial din str. av. nr. 54. După această dată inculpatul 1-a abordat în mai multe rânduri, pe cerându-i să-i dea J din suma pretinsă pentru intervențiile sale, însă de fiecare dată, martorul sub pretextul că nu are bani și așteaptă să se finalizeze contractul de vânzare-cumpărare nu î-a remis nici o sumă de bani.

La data de 27.07.2005, Comisia de aplicare a Legii nr.550/2002 (secretar -martorul - ) a negociat cu SC 97 prețul de vânzare-cumpărare a spațiului comercial din str. av. nr. 54, stabilindu-se prin negociere directă, prețul vânzare în sumă de 43.000 Euro exclusiv TVA (s-au dedus investițiile făcute până la 50%). In acest sens s-a încheiat un proces-verbal urmând ca și încheierea contractului de vânzare-cumpărare să se facă după ce se intabula dreptul de proprietate asupra construcției în favoarea vânzătorului, formalități de care trebuia însă să se ocupe cumpărătorul.

Inculpatul, în dese rânduri i-a reamintit lui, că numai datorită intervențiilor sale s-a încheiat procesul-verbal de vânzare, prin negociere directă a spațiului comercial și i-a cerut să-i remită suma de bani, conform înțelegerii, însă de fiecare dată sub diferite pretexte la amânat și pentru a nu i se pune "bețe-n roate" i-a promis acestuia că-i va da banii la mizarea acțiunii. nu i-a mai remis nici o sumă de bani inculpatului (ultima solicitare a acestuia fiind în luna octombrie 2005, când soția sa urma să călătorească în ), întrucât cum a afirmat, s-a documentat și a constatat că avea dreptul legal să cumpere spațiul comercial fără să ofere vreo sumă de bani.

Probele pentru această faptă constau în declarațiile martorului denunțător, ale asociatului său, declarațiile membrilor comisiei,notele de redare a convorbirilor telefonice, documentații tehnice.

S-a mai reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infr- prev. de art.289 Cp. în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prev. de art.288 alin.l și 291 Cp. și în sarcina inculpatului săvârșirea infr. prev. de art.288 alin.l Cp. referitor la imobilul din - nr.4, sector 1.

Inculpatul a participat la efectuarea recepției acestui imobil construit de inculpații și în scopul revânzării, procesul-verbal de recepție nr.01/20.10.2005 cu mențiuni false, fiind depus la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, cu toate că nu se respectase prevederile autorizației de construire eliberată de Primăria Sector 1.

In luna martie 2005 inculpații și au solicitat SC STUDIO întocmirea proiectului de arhitectură pentru acest imobil pentru (duplex)+Pod, s-a întocmit proiectul structurii de rezistență și documentele au fost depuse la Primăria Sector 1 pentru eliberarea autorizației de construire. După două săptămâni inculpații au cerut întocmirea altor planuri de rezistență pentru un imobil etaje, eliminându-se astfel cele două duplexuri și podul.

Deși nu se emisese autorizația de construire, inculpații au început construcția imobilului după aceste ultime planuri de structură a rezistenței și în perioada 14.04 - 17.06.2005 a fost turnată placa de fundație, planșeele până la etajul 4, ultima operație, respectiv turnarea planșeului peste etajul 4 efectuându-se la 17.06.2005

Autorizația de construire după planurile inițiale a fost emisă abia la 21.07.2005 iar de prevederile acesteia a luat cunoștință și inculpatul astfel cum a și declarat, iar la 12.09.2005 s-a întocmit documentația topo cadastrală pentru ansamblul de apartamente din imobil construite efectiv, câte 3 apartamente pe fiecare palier, fără duplexuri și fără pod.

Astfel, din 6 apartamente și 2 apartamente construite în duplex cât ar fi rezultat dacă se respecta autorizația de construire, au rezultat 15 apartamente, câte 3 pe flecare palier.

La 18.10.2005 inculpatul a formulat cerere la primărie pentru desemnarea reprezentantului care să participe la efectuarea recepției și fără să existe o delegație semnată de primar, procesul-verbal de recepție este semnat de inculpatul, în document fiind consemnat în fals, că imobilul respectă prevederile autorizației de construire adică, cu toate că documentația topo-cadastrală indica cu totul altă situație.

Toate actele: autorizația de construire, procesul-verbal de recepție și documentația topo-cadastrală, au fost depuse de inculpatul la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară unde s-au dat două încheieri de intabulare și respectiv dezmembrare și stabilire a dreptului de proprietate pentru, și, pentru un număr de 15 apartamente.

In fața instanței, la termenul din 18.07.2006 inculpații și și ulterior la termenul din 07.11.2006 și inculpatul, au formulat excepția nulității actului de sesizare fiind întocmit de un organ de urmărire necompetent întrucât inculpații nu au avut funcții de control care să determine efectuarea urmăririi penale de către DNA conform art.13 alin.l lit.b din OUG nr. 134/2005 pentru modificarea OUG nr.43/2002, și au solicitat restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale.

Excepția reiterată la 28.02.2007 de către toți inculpații a fost respinsă ca neîntemeiată la data de 14.03.2007, după depunerea documentelor privind funcțiile deținute de inculpatul, fișa postului pentru aceste funcții, regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu al Primăriei Sector 1 Instanța a constatat că pentru infracțiunile descrise la pct.I și II din rechizitoriu inculpatul avea atribuții de control pe linia disciplinei în construcții, pentru fapta de la pct.III din actul de inculpare, avea atribuții în domeniu în funcție de conducere iar cauza neputând fi disjunsă, excepția a fost respinsă și pentru ceilalți doi inculpați.

Instanța a audiat inculpații, martorii din acte, a încuviințat proba cu acte în apărare și circumstanțiere.

La termenul din 21.05.2008, inculpații și au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.91/3 alin.3 C.P.P. art.91/2 alin.4 și C.P.P. art.91/2 alin.5 prin C.P.P. raportare la prevederile art.16, art.124, art.20 alin.2 din Constituția României, art.5 pct.l și 3 CEDO și art.6 pct.l, pct.3 lit.b și d din aceeași constituție.

Instanța a respins excepția ca inadmisibilă întrucât pe de o parte, textele de lege invocate de autorii excepției nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze, iar pe de altă parte reprezintă interpretarea proprie a autorilor excepției cu privire la modalitatea obținerii interceptării convorbirilor.

Din materialul probator administrat în cauză, instanța constată stabilită corect situația de fapt descrisă în actul de inculpare și dovedită săvârșirea infracțiunilor de către inculpatul, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu și în procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale.

Referitor la fapta descrisă la pct.l din rechizitoriu instanța constată că inculpatul a intervenit și preluat cererea martorului de efectuare a recepției, lucrare repartizată inițial de el martorului G, după ce a aflat că denunțătorul era director la, inculpatul dorind achiziționarea unui autoturism second-hand.

In acest scop inculpatul a avut dese convorbiri cu martorul denunțător, chiar și după autorizarea interceptării convorbirilor telefonice și a și dictat martorei modalitatea de completare a rubricilor procesului-verbal de recepție în care s-a menționat că nu sunt obiecțiuni la efectuarea recepției și că imobilul respectă prevederile autorizației de construire (deși cunoștea că această mențiune este falsă, întrucât și pe teren a constatat nerespectarea autorizației).

Și la urmărirea penală și în instanță inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestei fapte menționând că a fost obligat de directorul Direcției Inspecție - - să rezolve situația martorului denunțător, deși știa că pentru imobilul din-, nu s-au respectat prevederile autorizației de construire.

Activitatea infracțională referitor la această faptă este dovedită însă de declarațiile martorilor audiați și în instanță: - care a menționat că cererea martorului a fost înregistrată și predată biroului condus de inculpat; G desemnat de inculpat să rezolve lucrarea și i-a luat-o înapoi pentru a se ocupa personal de lucrare fără să motiveze; martorul parașog, și - care au aflat că inculpatul pretinde bani de la martorul denunțător; martorul care, la cererea inculpatului, a semnat procesul-verbal de recepție deși nu cunoștea pe ceilalți membri ai comisiei de recepție și nici nu a fost pe teren; care a efectuat proiectul și expertiza tehnică a imobilului pentru structura de rezistență și a semnat procesul-verbal de recepție și pentru ceilalți specialiști din comisie; referent la biroul condus de inculpat, căreia acesta i-a dictat mențiunile din procesul-verbal de recepție; declarația martorului denunțător și notele de redare a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental necontestate de inculpat și convorbiri efectuate între martor și inculpat și după semnarea procesului-verbal de recepție nr.01/08 din 11.04.2005, tot în vederea rezolvării "datoriei".

Pentru infr. prev. de art.289 Cp. cu aplic, art.31 alin.2 Cp. rap. la art.17 lit.c și art.18/1 din Legea nr.78/2000 modificată, instanța va dispune schimbarea încadrării juridice în art.289 alin.l Cp. cu aplic, art.31 alin.2 Cp. rap. la art.17 lit.c și art.18 alin.l din Legea nr.78/2000 modificată.

Nici infracțiunea de la pct.II din rechizitoriu nu este recunoscută de inculpat. La urmărirea penală a menționat că a explicat martorului denunțător că acesta poate acționa primăria în judecată dacă va fi obligat să-și plătească și propria investiție la spațiul comercial d eținut cu chirie, și a vorbit cu un avocat care ar pretinde un onorariu între 8.000 și 12.000 euro, pentru a explica de ce a transmis mesaj SMS cu conținutul "text 8" și a primit SMS cu conținut "text " imediat după convorbirea telefonică din 11.04.2005.

Din discuțiile telefonice ulterioare, declarația martorului, secretarul comisiei de aplicare a Legii nr.550/2002 și declarațiile martorului denunțător, rezultă că inculpatul urma să-1 contacteze și a solicitat secretarului comisiei punctul de vedere, menționând că în procedura de lucru a comisiei nu se deduc în nicio proporție investițiile făcute de solicitant, lucru necorespunzător realității. Astfel, martorul denunțător a aflat din audiența la secretarul comisiei că i se poate deduce din prețul stabilit investiția făcută până la cel mult 50% din valoare iar în convorbirea telefonică cu inculpatul în aceeași zi, acesta a susținut că ideea îi aparține, deci datorită lui a fost urmată această procedură.

Chiar și după emiterea deciziei de cumpărare a spațiului comercial, inculpatul 1-a contactat pe denunțător pentru rezolvarea intervenției sale, astfel cum rezultă și din declarația asociatului la firma martorului denunțător.

Nici infracțiunea prevăzută la punctul III din rechizitoriu nu este recunoscută de inculpatul, referitor la imobilul din- sector 1.

Astfel, cum a menționat și în instanță, inculpatul este prieten cu inculpații și și îi cunoaște din 2002 când a efectuat recepția din partea primăriei, la un alt imobil.

Referitor la imobilul str. - inculpatul a susținut și în instanță că a fost pe teren la recepția acestui imobil, a fost și în interiorul imobilului, a constatat că este construit conform autorizației, inclusiv podul.

La 20.10.2005, deși nu fusese desemnat pentru efectuarea recepției, inculpatul completează în fals, în biroul său, rubricile procesului-verbal de recepție în care menționează că s-a deplasat la fața locului, că imobilul respectă prevederile autorizației de construire și a semnat procesul-verbal.

Ori la data de 17.06.2005, imobilul era deja construit cu E, chiar înaintea eliberării autorizației de construire emisă pentru cererea și documentația inițială, infr. prev. de art.289 Cp. fiind dovedită cu documentele depuse la dosar.

Referitor la același imobil s-a reținut în sarcina inculpatului și săvârșirea infracțiunii prev. de art.288 alin.l Cod penal care constă în falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.

Ori, inculpații nu au acționat în nici un mod asupra mențiunilor înscrise în procesul-verbal de recepție de către inculpatul, acest act fiind doar depus alături de alte documente, de către inculpatul, la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1 pentru intabulare.

In baza art.ll pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.P.P. instanța va achita inculpații pentru săvârșirea infr. prev. de art.288 Cp. întrucât nu există această infracțiune.

Pentru inculpatul este dovedită săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 Cp. întrucât știa de mențiunile nereale din procesul-verbal de recepție depus pentru intabulare, faptă sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 3 nai și pentru care instanța va aplica 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsie pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

Va pune în vedere acestui inculpat prevederile art.83 Cp. și 359.

C.P.P.

Referitor la individualizarea pedepsei pentru infracțiunile săvârșite de inculpatul, și pentru acest inculpat instanța a avut în vedere modalitatea în care au fost săvârșite infracțiunile din prezenta cauză, lipsa antecedentelor penale, limitele de pedeapsă pentru aceste fapte, aplicând acestui inculpat închisoare la minimul special sau spre minimul special prevăzut de textul de lege sancționator.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, criticând hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:

1.Greșita achitare a inculpaților și, sub aspectul săvârșirii infr.prev.de art.288 alin.1 Cod penal, aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea de fals material în înscrisuri oficiale, au semnat procesul-verbal de recepție a unui imobil nou construit pe terenul proprietatea acestora, știind că acesta conținea mențiuni false, faptul că în mod nereal s-au respectat prevederile autorizației de construire; s-a menținut că în mod nereal și-au însușit conținutul procesului verbal, scopul fiind acela de a intabula imobilul la Oficiul de Cadastru Sector 1.

În concluzie, se impunea ca instanța de apel să constate că inculpații au săvârșit infracțiunea reținută mai sus și să dispună condamnarea acestora la pedeapsa închisorii.

2.Greșita aplicare a disp.art.334 Cod procedură penală, în raport cu infracțiunea de fals intelectual reținută în sarcina inculpatului, instanța dispunând schimbarea de încadrare juridică din art.289 cu aplic.art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.17 lit.c și art.18¹din Legea nr.78/2000 în arft.289 alin.1 cu aplic.art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.17 lit.c și art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000. Instanța a făcut abstracție de faptul că atât situația de fapt reținută în actul de sesizare, din care a rezultat că incidența art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000 și nu a art.18¹din aceeași lege, mai ales existența procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale întocmit de procuror la 21.03.2006 și depus la dosarul instanței la termenul din 28.03.2006.

Față de cele menționate, nu sunt aplicabile dip.art.334 Cod procedură penală, motiv pentru care urmează a fi înlăturată de instanța de apel.

3.Greșita încadrare juridică a infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina inculpatuluicare a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art.86¹în raport cu pedeapsa rezultantă, pentru săvârșirea infr.prev.de art.257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

4.Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților și, în ceea ce privește cuantumul și modalitatea de executare a acestora; inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni săvârșite în concurs real; în consecință, pedepsele aplicate inculpatului nu pot conduce la realizarea funcției și scopului pedepsei, conf.art.57 Cod penal și a solicitat ca instanța de apel să majoreze pedepsele aplicate, să înlăture aplicarea art.86¹Cod penal, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție. Referitor la inculpatul, s-a considerat că pedeapsa aplicată nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, respectiv art.291 Cod penal, date fiind împrejurările în care a survenit activitatea infracțională desfășurată.

Inculpatul a folosit un înscris oficial pe care, împreună cu un funcționar public cu atribuții de control din cadrul Primăriei Sectorului 1 B, precum și cu inculpatul, l-au falsificat în scopul obținerii intabulării imobilului situat în-, sector 1,

În apelul declarat de inculpatul a solicitat în principal admiterea apelului, constatarea nulității actului de sesizare a instanței, excepție ce a fost respinsă de către Tribunalul București. În susținerea acestuia se arată, în esență, că inculpatul nu a avea calitatea cerută de lege, respectiv funcție de conducere sau de control, pentru ca urmărirea penală să fie făcută de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție -

De asemenea, a solicitat achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod proc. pen. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În apelul său inculpatul a solicitat desființare hotărârii apelate și rejudecând în fond să se pronunțe o soluție de achitare a acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. a Cod proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.291 Cod pen.

Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor administrate în fața instanței de apel, analizând cu precădere motivul de apel vizând nelegala sesizare a instanței, aspect cu privire la care cauza a fost repusă pe rol în vederea reluării dezbaterilor în complet de divergență, constată în opinie majoritară următoarele:

Prin actul de sesizare indicat mai sus s-a reținut căla data de 30.05.2005inculpatul aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu și pentru a face un act contrar acestora, a pretins de la martorul denunțător - proprietarul unui imobil nou construit în-, sectorul 1 B, suma de 2000 Euro, pentru întocmirea și eliberarea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire nr. 01/08 - 11.04.2005. de asemenea, s-a mai reținut că acesta a determinat-o pe martora - să completeze cu date false rubricile procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire pentru imobilul de la adresa de mai sus și i-a cerut învinuitului să semneze acest procesul-verbal, știind că acesta conține mențiuni false, învinuitul contrafăcând semnăturile martorilor și menționați în procesul-verbal de recepție, că ar fi făcut parte din comisia de recepție constituită conform nr.HG 273/1994.

La începutul luniiaprilie 2005inculpatul afirmând că are influență pe lângă membrii comisiei de aplicare a Legii nr.550/2002 constituită la nivelul Primăriei Sectorului 1 B pe lângă care va interveni, a pretins de la martorul denunțător asociat și administrator la C 97 suma de 12.000 USD în scopul determinării membrilor comisiei de mai sus să urgenteze și să se aprobe cumpărarea spațiului comercial din str. av. nr. 54 (Parc ) pe care 97 îl deținea cu contract de închiriere.

În lunaoctombrie 2005inculpatul, fără să fie delegat de Primarul Sectorului 1 Bam enționat în fals în procesul-verbal nr.01/20.10.2005, că imobilul nou construit din- proprietatea inculpaților și respectă prevederile autorizației de construire, proces-verbal ce a fost depus apoi la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 2 B, unde învinuita a emis încheierea nr.21923/07.11.2005 de intabulare a dreptului de proprietate și apoi încheierea nr. 24203/29.11.2005 de dezmembrare și stabilire a dreptului de proprietate pentru ansamblul de apartamente din- deși existau neconcordanțe evidente între documentația topo - cadastrală și prevederile autorizației de construire nr.-/M/23521/21.07.2005.

În ceea ce privește competența de a efectua urmărirea penală s-a reținut în actul de sesizare că inculpatul a îndeplinit funcția de șef regularizări taxe urmărire realizare construcții din cadrul Primăriei Sectorului 1 B din anul 2001, având ca atribuțiuni principale de serviciu propunerea spre aprobare de către Directorul Inspecție a funcționarilor care urmează să soluționeze cererile adresate de beneficiari pentru efectuarea recepției și regularizarea taxelor, efectuarea propriu-zisă a recepției la terminarea lucrărilor de construire și calculul regularizării taxelor. Totodată avea și atribuțiuni de control pe linia disciplinei în construcții.

Cu ocazia judecății în primă instanță, înainte de a se începe cercetarea judecătorească a fost invocată de către inculpații și, excepția nulității actului de sesizare a instanței, arătând că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, ca de altfel și întocmirea actului de sesizare a instanței, prin raportare la dispozițiile art.13 din OUG nr.43/2002 astfel cum a fost modificat prin OUG r134/2005, inculpații din dosar nefiind persoane cu funcții de control în cadrul autorităților și instituțiilor publice.

Excepția a fost pusă în discuție la termenul din 07.11.2006, fiind susținută cu acea ocazie de către inculpatul, dispunându-se din oficiu administrarea de probe sub acest aspect.

Prin încheierea de la termenul din 14.03.2007 prima instanță a respins ca neîntemeiată excepția invocată de către cei trei inculpați, trecând la judecata în fond a cauzei.

Așa cum s-a arătat mai sus, inculpații apelanți au reiterat excepția nulității actului de sesizare a instanței (rechizitoriului), ca motiv de apel, criticând încheierea prin care s-a respins excepția respectivă de către instanța de fond.

Legat de posibilitatea repunerii în discuție a acesteia, având în vedere faza în care se află cauza,Curtea reține următoarele:

Potrivit art.361 alin. 2 și 3 Cod proc. pen. încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul, iar apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea sentinței. Față de aceste dispoziții, este evident că instanța de apel poate cenzura încheierea prin care prima instanță s-a pronunța asupra excepției nelegalei sesizări.

De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile art.332 Cod proc. pen.care prevăd că,atunciând se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Acesta deoarece, excepția a fost reiterată ca motiv de apel, ceea ce nu înseamnă însă nu s-ar mai putea lua în discuție în această fază, întrucât ea a fost invocată în fața primei instanțe și soluționată de către aceasta înainte de a se fi început cercetarea judecătorească, adică înainte de fi expirat termenul prev. în dispozițiile citate. În plus, așa cum s-a arătat, încheierea prin care prima instanță s-a pronunțat asupra excepției, poate fi cenzurată de către instanța de apel.

Totodată, trebuie precizat că deși inculpații au invocat nulitatea actului de sesizare, această chestiune este pusă în discuție prin prisma încălcării dispozițiilor privitoarea la competența organelor de urmărire penală după calitatea persoanei (inculpatului), ambele încălcării constituind cauze de nulitate absolută potrivit art.197 alin.2 Cod proc. pen.

În ceea ce privește competența Direcției Naționale Anticorupție trebuie avute în vedere dispozițiile art.13 lit. b din OUG nr.43/2002 astfel cum a fost modificată, respectiv competența specială a acestuia atrasă de calitatea învinuitului sau inculpatului. Potrivit acestui text, sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, dacă sunt comise de cătreconducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora;

Or, așa cum s-a arătat mai sus, organul de urmărire penală a reținut ca împrejurare care ar atrage această competență specială, faptul că inculpatul ocupa la momentul săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată, funcția de regularizări taxe, urmărire realizare construcții din cadrul Primăriei Sectorului 1 B, funcție ce s-ar încadra în noțiunea prev. de art.13 lit.b din OUG nr.43/2002, citată mai sus.

Legat de această chestiune, Curtea constată că, potrivit actelor comunicate de Primăria Sectorului 1 B, respectiv fișa postului pentru această funcție și Hotărârea privind modificarea Organigramei și Regulamentului de organizare și funcționare ale aparatului propriu al Consiliului Local al Sectorului 1, funcția pe care inculpatul o ocupa la momentul săvârșirii faptelor imputate nu era una de control.

Astfel, din fișa postului depusă la dosar, rezultă că inculpatul ocupa la data de 25.03.2004 ocupa funcția de Urmărire Realizare Construcții, Regularizare Taxe, având ca atribuții asigurarea cunoașterii și aplicării actelor normative de referință în administrația publică (intern), efectuarea de recepții în vederea regularizării de taxe (extern). La rubrica "sfera relațională - extern" este consemna că are relații de colaborare când este cazul, cu autorități și instituții publice și cu persoane juridice private.

De asemenea, potrivit organigramei, depusă la dosar, atribuțiile Biroului și Regularizări Taxe sunt de efectuarea operațiunii de regularizare de taxă pentru autorizațiile de construire emise de Primarul Sectorului 1 și de desemnare a inspectorilor anume abilitați pentru a participa și executa demersuri conform legii la recepția finală la terminarea lucrărilor. Astfel că, spre deosebirea de alte servicii sau direcții (conform organigramei) care au atribuții de control, pentru acest serviciu nu se prevede că ar avea astfel de atribuții.

De altfel, susținerea potrivit cu care inculpatul în funcția pe care o deținea ar fi avut atribuții pe linia de disciplina în construcții, nu este confirmată de organigramă care prevede atribuțiile Serviciului Disciplina în Construcții, Lucrări și Gospodărie Comunală la un alt punct separat de biroul condus de inculpatul.

În plus, un organ care are atribuții de control, în exercitarea acesteia, încheie un act de control care are un anumit regim, prin care se iau anumite măsuri. Or, prin participarea unui delegat din cadrul biroul condus de către inculpat la recepția construcțiilor, se încheia doar un proces-verbal de recepție, care nu are un astfel de caracter, având în vedere că este semnat în cea mai mare parte de către persoane private, inclusiv beneficiarul construcției.

Mențiunea din fișa postului de la rubrica "scopul principal al postului" în sensul că acesta ar fi efectuarea de recepții la construcții finalizate în vederea regularizării de taxe, respectiv activitatea de control pe linia disciplinei în construcții, nu trebuie interpretată în sensul că funcția respectivă ar fi una de control, față de atribuțiile pe care le are efectiv titularul postului și de locul său în organigramă.

De altfel, practica judiciară a stabilit că nici măcar inspectorii în construcții și amenajarea teritoriului, în exercitarea atribuțiilor primare cu caracter permanent privind respectarea dispozițiilor Legii nr.50/1991 nu au atribuții de control, în sensul dispozițiilor art.254 Cod pen.

În final, Curtea constată că inculpatul nu are nici atribuții de conducere în sensul prev. de art.13 lit.b din OUG nr.43/2002, împrejurare care ar fi atras competența după calitatea persoanei a, textul referindu-se stric laconducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale. Or, inculpatul nu era conducătorul unei astfel de autorități sau instituții, ci era șeful unui din cadrul unei autorități locale, ceea ce este cu totul altceva.

Pentru aceste considerente, Curtea în opinie majoritară, constată că Direcția Națională Anticorupție nu avea competența de a efectua urmărirea penală, organul competent fiind cel de drept comun, determinat potrivit art.209 alin.4 rap. la art.27 alin.1 lit.a Cod proc. pen. respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Față de cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art.379 alin. 2 lit.a Cod proc. pen. vor fi admise apelurile declarate de Parchet și de inculpații și împotriva sentinței penale apelate, se va desființa sentința penală apelată și rejudecând, în temeiul art.380 raportat la art.332 alin.2 Cod procedură penală se va trimite cauza organului de urmărire competent pentru efectuarea urmăririi penale, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații și împotriva sentinței penale nr.1301 din 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.

Desființează sentința penală apelată și rejudecând:

În temeiul art.380 raportat la art.332 alin.2 Cod procedură penală, trimite cauza organului de urmărire competent pentru efectuarea urmăririi penale, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs în 3 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact. 3 ex./31.03.2010

- - jud.:

OPINIE SEPARATĂ

În opinia noastră se impune admiterea apelului Parchetului și respingerea apelurilor inculpaților ca nefondate.

Inculpatul se face vinovat pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art.254 alin.2 Cod penal, reținerea alin.2 fiind determinată de atribuțiile de control pe care le avea acesta.

Prin funcționar cu atribuții de control în accepțiunea art.254 alin.2 Cod penal trebuie înțeles salariatul căruia îi revine îndatorirea de a se realiza o activitate complexă de verificare și analiză a unor situații, în vederea urmăririi sau luării de eventuale măsuri de remediere.

Ori, inculpatul, prin calitatea sa de șef regularizări, taxe, realizare construcții din cadrul Primăriei Sectorului 1 B avea tocmai atribuții în acest sens, fapt care rezultă și din fișa postului.

Inculpatul nu desfășura o simplă activitate limitată de consemnare și verificare a unor date, de notare a unor informații statistice, el avea dreptul să stabilească dacă datele privind construcția erau în conformitate cu cele din autorizațiile de construcțiile, din documentația cadastrală și să dispună eventuala rectificare a acestora.

În opinia noastră, sunt întemeiate și celelalte aspecte din recursul Parchetului, dar având în vedere că rezolvarea excepției privind competența materială a Parchetului care a efectuat urmărirea penală primează, analiza celorlalte motive de apel trebuie realizată după soluționarea excepției.

Cu privire la apelurile inculpaților, apreciem că și acestea sunt nefondate, din actele dosarului rezultând vinovăția inculpaților, dar și motivele acestor apeluri se impune a fi analizate pe larg după rezolvarea definitivă a excepției privind competența materială a Parchetului care trebuie să efectueze urmărirea penală.

În concluzie, apreciem că în mod justificat au fost reținute prevederile alin.2 ale art.254 Cod penal, atât de către Parchet, cât și de către instanța de fond.

JUDECĂTOR,

Red. /dact. 2 ex./12.04.2010

Președinte:Elena Ursulescu
Judecători:Elena Ursulescu, Dumitru Mirancea, Daniel Grădinaru

#Judecator Elena Ursulescu

Luare de mită (art. 254 cod penal). Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Luare de mită (art. 254 cod penal). Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti