Luare de mită (art. 254 cod penal). Sentința 27/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA Nr. 27 Dosar nr-
Ședința publică de la 05 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
Grefier - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul teritorial Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev de art 354 alin 1 Cod penal, raportat la art 7 alin 1 din legea nr 78/2000.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa părtilor.
Procedura indeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în sedinta publică din 22 februarie când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedintă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanta in vederea deliberarii, a amânat pronuntarea pentru 29 februarie 2008, apoi pentru 5 martie 2008, când,
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Constată că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție din data de 26.09.2007 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin 1 Cod penal rap. la art. 7 alin 1 din Legea nr. 78/2000.
În starea de fapt descrisă în rechizitoriu, se reține în esență că inculpatul în calitate de ofițer de poliție judiciară la data de 2.06.2006 a pretins și primit în mod necuvenit suma de 500 euro de la partea civilă, în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu legate de efectuarea actelor de cercetare penală în dosarul cu nr. unic 4949/P/2006 în care aceasta din urmă avea calitatea de parte vătămată.
Examinând actele și lucrările dosarului și coroborând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
La începutul lunii iunie 2006 martorul s-a prezentat la Poliția Orașului pentru a depune plângere penală împotriva numitului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal.
Martorul denunțător a fost consiliat la sediul poliției de inculpatul care era încadrat la acea unitate în calitate de ofițer de poliție judiciară și care i-a dat indicații referitor la ceea ce trebuie să cuprindă plângerea, asigurându-l că în situația în care i s-a va repartiza această cauză spre rezolvare - existând o mare probabilitate să se întâmple astfel dat fiind faptul că era singurul lucrător de poliție din cadrul Poliției Orașului care se ocupa de astfel de cazuri - cercetarea se va desfășura corect și obiectiv. Totodată, la finalul discuțiilor inculpatul i-a dat martorului numărul său de telefon în vederea contactării în situația în care martorul se va hotărî să depună plângerea.
La data de 2.06.2006 martorul s-a prezentat din nou la Poliția Orașului și a depus plângerea împotriva numitului, plângere înregistrată la Poliția Orașului sub nr. -/2.06.2007 (nr. unic 4949/P/2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov ) dosarul, fiind repartizat pentru cercetări inculpatului conform rezoluției conducătorului unității de poliție din data de 2.06.2006. În acest context, inculpatul a discutat din nou cu martorul denunțător și l-a asigurat pe acesta că v-a desfășura cercetări corecte și obiective. Martorul a înmânat inculpatului numărul de telefon, pentru a putea fi contactat în situația în care instrumentarea cauzei o va impune.
În aceeași zi, inculpatul l-a sunat pe martorul denunțător pe telefonul mobil întrebându-l dacă poate să-i împrumute pentru două săptămâni suma de 500 Euro, întrucât are nevoie urgentă de acești bani și nu are de unde să-i procure; i-a precizat de asemenea că nu dorește să fie interpretat "altfel" gestul său decât ca o problemă personală, banii urmând să-i fie restituiți denunțătorului după două săptămâni când v-a obține un credit sau v-a primi o primă.
Martorul denunțător a fost de acord să împrumute această sumă de bani inculpatului, sens în care cei doi au stabilit să se întâlnească în după-amiaza aceleiași zile la un local din Orașul. Acolo, martorul a înmânat suma de 500 Euro inculpatului, iar acesta din urmă a avut inițiativa de a întocmi și un înscris doveditor al împrumutului, astfel încât, pe o foaie de hârtie pusă la dispoziție de angajații localului s-a întocmit înscrisul intitulat "dovadă" existent la fila 15 dosar urmărire penală.
Inculpatul nu a restituit denunțătorului la timp banii, motiv pentru care acesta din urmă s-a adresat la data de 12.07.2006 Direcției Naționale Anticorupție în vederea recuperării banilor.
La data de 13.07.2007 adică după un an de zile de la data depunerii denunțului, s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin 1 Cod penal rap. la art. 7 alin 1 din Legea 78/2000, primul act premergător întocmit în cauză fiind declarația pe formular tipizat a denunțătorului luată la data de 28.05.2007.
Starea de fapt, astfel cum a fost reținută de instanță și expusă anterior rezultă din analizarea și coroborarea întregului material probator administrat în cauză: denunțul și declarațiile martorului denunțător date atât în cursul urmăririi penale cât și în etapa cercetării judecătorești, declarațiile martorilor, și - administrate în mod nemijlocit de către instanță, declarații care se coroborează cu cele date de inculpatul în tot cursul procesului penal și cu înscrisurile existente la dosar: înscrisul sub semnătură privată intitulat "Dovadă" întocmit la data de 2.06.2006, declarațiile autentificate sub nr. 849/16.05.2005 și respectiv 1539/25.08.2005 la biroul Notarului Public C din B, plângerea adresată de martorul denunțător Postului de Poliție înregistrată sub nr. -/2.06.2006, înscrisul sub semnătură privată ridicat de la locul de muncă al inculpatului cu ocazia percheziției, copiile actelor procesuale întocmite de inculpat în dosarul cu nr. 272.039/20.07.2006 care i-a fost repartizat spre instrumentare și în care denunțătorul avea calitatea de parte vătămată, precum și copii ale înscrisurilor care dovedesc circuitul acestui dosar (filele 51 - 100 dosar urmărire penală), notele de transcriere a convorbirilor purtate între inculpat și martorul denunțător - atât cele telefonice cât și cele din mediu ambiental.
Instanța constată că activitatea desfășurată de inculpatul, astfel cum a fost reținută și expusă anterior nu îmbracă forma unei fapte penale, cu atât mai mult nu poate fi considerată infracțiune, ci ea se circumscrie sferei civilului, în speță fiind vorba despre un contract de împrumut, valabil încheiat între denunțător și inculpat, iar nerestituirea împrumutului contractat nu poate face decât obiectul unei acțiuni civile, adresate unei instanțe civile.
Există unele mici neconcordanțe între declarațiile inculpatului și ale denunțătorului - cu relevanță doar sub aspectul circumstanțelor în care cei doi s-au cunoscut și s-a solicitat împrumutul - instanța reținând, atunci când a stabilit starea de fapt, varianta oferită de inculpat, care se coroborează cu restul probelor, spre deosebire de susținerile denunțătorului; astfel in legătură cu modul în care s-au întâlnit și cu data la care inculpatul a pretins împrumutul, denunțătorul arată ca s-a deplasat la poliția Orașului, a discutat cu inculpatul și a lăsat plângerea efectiv la dânsul; plângerea a scris- chiar la poliție, în fața inculpatului, iar acesta din urmă i-a spus că urmează să facă cercetări în acea cauză; la sfârșitul întâlnirii au făcut schimb de numere de telefon; după aproximativ 2 zile de la această dată a fost sunat de inculpat care i-a cerut împrumutul. Este evident că succesiunea evenimentelor nu a fost aceasta, câtă vreme se constată că plângerea formulată de martorul denunțător împotriva lui este dactilografiată (fila 18 dosar urmărire penală) - deci nu avea cum să o scrie chiar în fața inculpatului - este datată 1.06.2006 și a fost înregistrată la Poliția la data de 2.06.2006. Pe altă parte, dată fiind data la care a fost înregistrată plângerea la Poliție, respectiv 2.06.2006, inculpatul nu avea cum să-l sune pe denunțător după două zile pentru a-i cere împrumutul - astfel cum susține martorul denunțător - atâta timp cât atât inculpatul cât și denunțătorul au afirmat constant că înscrisul doveditor al împrumutului s-a încheiat în aceeași zi și în aceeași împrejurare în care au fost dați banii respectiv în după amiaza aceleiași zile în care inculpatul a solicitat împrumutul, ori din cuprinsul înscrisului intitulat "Dovadă" (fila 15 dosar urmărire penală) rezultă că actul a fost încheiat la data de 2.06.2006, deci exact în ziua înregistrării plângerii formulate de denunțător la poliție; din coroborarea tuturor acestor probe, instanța a reținut, în ceea ce privește aspectele menționate ca veridice declarațiile inculpatului. Oricum aceste aspecte au o relevanță redusă în contextul analizei caracterului penal al faptei inculpatului.
Este adevărat că în momentul solicitării și primirii împrumutului inculpatul avea repartizat spre instrumentare dosarul penal înregistrat sub nr. -/2.06.2006 în care împrumutătorul său avea calitatea de parte vătămată și este tot atât de adevărat că un împrumut poate constitui un folos în sensul dispozițiilor art. 254 Cod penal, însă pentru ca acest împrumut să constituie un folos, obiect al infracțiunii de luare de mită, este necesar ca el să fie solicitat și acordat în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, altfel împrumutul rămâne un act juridic care intră in sfera civilului; acest scop trebuie să rezulte fără nici o îndoială din materialul probator administrat în cauză și nu doar presupus prin prisma faptului că împrumutatul are calitatea de lucrător de poliție; în speță existența unui asemenea scop nu fost dovedită de materialul probator administrat.
Nu se poate reține în speță că acest împrumutul solicitat de inculpat și acordat acestuia de către denunțător ar reprezenta un contraechivalent al unei conduite pe care inculpatul s-ar fi angajat să o aibă și nici că acest contract ar fi încheiat în mod fraudulos. Inculpatul nu a promis, atunci când a solicitat împrumutul că va avea o anume conduită în legătură cu dosarul pe care îl instrumenta și nici denunțătorul nu a acordat împrumutul pentru a-l determina pe inculpat să adopte o anumită conduită legată de dosar. Această împrejurare rezultă din declarațiile inculpatului, care se coroborează cu celelalte probe existente la dosar; acestea se coroborează în primul rând cu declarațiile denunțătorului care în tot cursul procesului penal inclusiv în fața instanței a arătat că: "nu avea nimic de-a face calitatea de polițist pe care o avea inculpatul și faptul că se ocupa de dosar, cu împrumutul. Împrumutul i l-am acordat ca și unei persoane fizice", "inculpatul nu a condiționat rezolvarea problemei de acest împrumut și nici nu mi-a pretins acest împrumut pentru a se ocupa cu celeritate de dosar", "nu i-am dat acești bani pentru a face ceva anume sau pentru a rezolva acea plângere". Calitatea de polițist pe care o avea inculpatul a avut în cadrul încheierii acestui act juridic doar rolul de a întării convingerea denunțătorului că inculpatul este om de încredere și că îi va restitui banii; de asemenea calitatea de polițist a inculpatului a permis părților să se întâlnească și să se cunoască.
Este, fără îndoială, contrară deontologiei profesionale atitudinea inculpatului de a se folosi de informațiile pe care le deținea (cunoștea din dosar împrejurarea că denunțătorul fiind patronul unei societăți comerciale are posibilități financiare) și de poziția sa (de lucrător de poliție care instrumentează cazul în care împrumutătorul avea calitatea de parte vătămată) pentru a solicitata un împrumut, însă această atitudine doar prin ea însăși nu se circumscrie sferei de cuprindere a laturii obiective a infracțiunii de luare de mită și nici nu conduce la concluzia că actul juridic - contractul de împrumut - încheiat în atari condiții este fraudulos; nici considerentele de ordin personal pentru care denunțătorul acceptat să acorde împrumutul (împrejurarea că nu a refuzat acordarea împrumutului tocmai pentru că știa că inculpatul se ocupă de cazul său și s-a gândit că în aceste condiții n-ar fi bine să refuze) nu pot conduce la concluzia că actul încheiat ar fi unul fraudulos; denunțătorul nu a fost constrâns în nici un fel să acorde acel împrumut și așa cum el însuși declară inculpatul nici nu i-a sugerat măcar că în situația în care îi va acorda împrumutul va avea o atitudine mai binevoitoare față de el sau dimpotrivă un eventual refuz ar avea consecințe asupra modului de soluționare a dosarului pe care îl instrumenta. De altfel martorul denunțător nu a avut nici odată reprezentarea faptului că dă banii unui funcționar al statului pentru ca acesta să aibă o anumită conduită față de plângerea formulată împotriva martorului și nici chiar în denunțul formulat la DNA nu precizează că acesta a fost motivul pentru care a acordat împrumutul; în fața instanței martorul denunțător a precizat că a formulat denunțul la DNA pentru a-și recupera banii dați cu împrumut.
Conținutul notelor transcrierilor convorbirilor interceptate -atât cele telefonice cât și cele purtate în mediu ambiental între inculpat și martorul denunțător - nu poate fi scos din context și nu surprinde elemente de natură a caracteriza activitatea inculpatului ca infracțiune, cu atât mai mult cu cât fapta a avut loc la data de 2.06.2006, iar convorbirile interceptate au avut loc cu mult după această dată (7.09.2006 - convorbirea înregistrată din proprie inițiativă de martorul denunțător și 14.06.2007 - 16.08.2007 celelalte convorbiri), când inculpatul se desesizase de soluționarea plângerii pentru cauze de necompetență, fiind evidentă provocarea din parte denunțătorului a discuțiilor pe marginea dosarului și a discuțiilor despre banii luați de inculpat cu împrumut de la denunțător; relevant pentru caracterizarea faptei ca infracțiune ar fi fost atitudinea, voința și înțelegerea părților de la momentul în care s-a pretins și primit împrumutul iar nu provocarea ulterioară a inculpatului de către denunțător să recunoască primirea banilor și atitudinea denunțătorului de a face presiuni asupra inculpatului în "a-l ajuta" să dea de urma dosarului cunoscând că aceste convorbiri sunt interceptate; nu este posibilă trunchierea dialogului purtat de cei doi în cadrul convorbirilor purtate și interceptate, pentru că într-o atare situație s-ar ajunge la concluzii greșite care ar atrage consecințe juridice grave pentru inculpat prin denaturarea adevăratei stări de fapt. Astfel, spre exemplu, mențiunea făcută de denunțător în cadrul convorbirii purtate în mediul ambiental la data de 2.07.2007 "E vorba că vi i-am dat și eu pentru că am avut încredere. mi-ați promis că mă ajutați" nu poate fi analizată decât coroborat cu declarația martorului denunțător care în toate declarațiile date inclusiv în fața instanței a arătat că singura "promisiune" pe care a făcut-o inculpatul a fost aceea că dacă se va ocupa de dosar va realiza o cercetare corectă și obiectivă, afirmație făcută înainte de a se solicita împrumutul, și fără nici o legătură cu acesta;
Din conținutul convorbirilor interceptate, rezultă că banii au fost dați inculpatului cu împrumut, existând un termen scadent pentru restituirea împrumutului, pe care inculpatul nu l-a respectat; nici o clipă inculpatul nu a făcut vre-o afirmație din care să rezulte că nu are de gând să mai restituie banii, ba mai mult, la un moment dat, rezultă din convorbirile purtate și interceptate, că inculpatul este supărat de faptul că martorul denunțător îl crede o persoană de genul celor care nu își mai achită datoriile și îi reproșează denunțătorului că "îl șantajează" căutându-l și solicitându-i tot felul de informații tocmai bazându-se pe împrejurarea că inculpatul avea obligația morală de a-l ajuta ca urmare a împrumutării banilor și a nerestituirii lor până la acel moment.
Atitudinea inculpatului - rezultată tot din conținutul convorbirilor interceptate - de a-l ajuta pe denunțător să dea de urma dosarului pe care l-a declinat, sunându-și colegii de la Serviciu de Investigare a Fraudelor B pentru a vedea dacă acest dosar a fost înregistrat acolo și asigurările pe care i le-a dat că problema sa se va rezolva, explicându-i procedura care trebuie urmată raportat la obiectul cauzei, nu poate fi interpretată ca o conduită adoptată în baza unei înțelegeri cu denunțătorul, în legătură cu împrumutul contractat, atâta timp cât, în primul rând această conduită este relevată începând cu data de 7.09.2007, dată la care inculpatul nu mai avea vre-o atribuție legată de acest dosar; în al doilea rând atitudinea sa reprezintă un răspuns la presiunile exercitate asupra sa de denunțător care îi solicitase restituirea împrumutului și, raportat la împrejurarea că nu avea de unde să restituie banii, se considera oarecum dator să-l ajute pe cât posibil pe denunțător să înțeleagă circuitul unui dosar penal.
În considerarea celor exprimate, instanța constată că fapta inculpatului de a pretinde și primi suma de 500 euro de la martorul denunțător cu titlu de împrumut, în lipsa scopului de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau a scopului de a face un act contrar acestor îndatoriri nu este prevăzută de legea penală, ci reprezintă un act juridic de natură civilă care atrage răspunderea contractuală a părților; în consecință urmează a se dispune în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit b Cod procedură penală achitarea inculpatului relativ la săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin 1 Cod penal rap. la art. 7 alin 1 din legea 78/2000.
În baza art. 346 alin 4 Cod procedură penală vor fi lăsate nesoluționate pretențiile civile formulate în cauză de martorul denunțător privind restituirea sumei de 500 Euro dată cu împrumut inculpatului.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală:
Achită pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 2.05.1976 în Mun B, Jud. B, CNP -, cetățean român, studii superioare, ofițer de poliție judiciară în cadrul IPJ B, căsătorit, fără copii minori în întreținere, stagiul militar satisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, domiciliat în Loc.,-, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin 1 Cod penal rap. la art. 7 alin 1 din Legea nr.78/2000.
În baza art. 346 alin 4 Cod procedură penală lasă nesoluționate pretențiile civile formulate în cauză de către martorul denunțător.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.03.2008
Președinte
GREFIER
NH/12.03.2008
MB/12.03.2008
- 2 exemplare -
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean
