Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 45/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 45
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR - A
La ordine a venit soluționarea apelului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva sentinței penale nr.262/D din 22.05.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-inculpat, asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a învederat faptul că la dosarul cauzei a fost înaintat suporturile tehnice, solicitate de instanță, cuprinzând înregistrările convorbirilor telefonice ambientale, după care:
Instanța a dispus ascultarea originalului suportului tehnic.
S-a desigilat plicul conținând suportul tehnic, de către completul de judecată, care a luat cunoștință de conținutul acestuia.
Dosarul a fost înmânat spre studiu intimatului-inculpat, asistat de apărătorul ales.
După studierea dosarului, s-a vizionat înregistrarea audio-video, de către completul de judecată, procuror și intimatul-inculpat asistat de apărătorul ales.
După vizionare, nefiind alte cereri de formulat, s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Procurorul, având cuvântul, a criticat sentința apelată, susținând că aceasta este netemeinică întrucât nu reflectă probele administrate, bazându-se doar pe declarațiile date de inculpatul. A solicitat a se avea în vedere toate probele administrate în cauză, respectiv declarația dată de martorii, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, înregistrările convorbirilor și declarațiile denunțătorului și a celorlalți martori audiați în cauză, biletele scrise de inculpat, fișa postului inculpatului, precum și celelalte probe din dosar, care reflectă vinovăția inculpatului-intimat. Reprezentantul parchetul a solicitat a se avea în vedere faptul că, în conformitate cu planificarea serviciului zilnic - aflată la fila 106 ds. -, în ziua de 25 iunie inculpatul nu era de serviciu la ghișeul de eliberare a actelor de identitate și nici în ziua de 27.-, în această zi fiind planificat de serviciu la camera foto; de asemenea biletele remise de inculpat, în care se menționează numărul de telefon mobil al acestuia, denotă vinovăția inculpatului. Reprezentantul Ministerului Publica mai susținut că modalitatea de lucru și perioada scurtă de timp în care acesta a săvârșit cele 3 fapte pentru care a fost trimis în judecată, denotă un stil de lucru care să-i faciliteze săvârșirea infracțiunii de luare de mită. De asemenea a solicitat înlăturarea declarațiilor date de martorii, și, ca fiind date pro causa, având drept scop ca inculpatul să nu răspundă penal pentru faptele sale; este de notorietate faptul că eliberarea actelor de identitate se face doar la ghișeu respectiv, nu în alte birouri sau pe coridorul instituției. A precizat că nici procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și nici înregistrările nu au fost contestate de inculpat. A solicitat coroborarea acestor probe cu declarațiile date în cauză. A solicitat a se avea în vedere contextul convorbirilor înregistrare, faptul că inculpatul a creat un mediu adecvat, în sensul de a nu fi văzut de alte persoane; de asemenea, a solicitat a se avea în vedere și faptul că inculpatul deținea în birou o lampă cu ultraviolete, pentru verificarea bancnotelor. În final, reprezentantul parchetului a solicitat admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, desființarea sentinței penale, reținerea cauzei spre rejudecare, condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea a 2 infracțiuni prev.de art.254 al.1 Cod penal (părți vătămate și ), aplicarea pedepsei complementare, condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea pentru o infracțiune prev.de art.256 al.1 Cod penal, contopirea pedepselor, aplicarea pedepsei accesorii prev.de art.64 Cod penal în condițiile art.71 al.2 Cod penal, deducerea perioadei executate și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat respingerea apelului declarat de parchet, ca nefondat. A susținut că tribunalul, la pronunțarea sentinței apelate, a avut în vedere toate probele administrate dar și toate contradicțiile ce rezultă din acestea. A solicitat a se avea în vedere declarațiile date în fața instanței de apel, care cuprind mai multe precizări, dar și contradicții flagrante cu declarațiile date anterior. A susținut că în ziua de 27.06.2007 nu s-a săvârșit o infracțiune flagrantă, de vreme ce suma de bani nu a fost găsită asupra inculpatului. Apărătorul a mai susținut că pe înregistrări nu s-a auzit cum că acesta ar fi pretins suma respectivă, iar la finalul transcrierilor este trecută cu un alt scris suma de 200 euro, pe care inculpatul, în realitate, nu a pretins- Apărătorul a mai solicitat a se analiza declarațiile date de, care sunt contradictorii în sensul că acesta nu a precizat exact care este suma de bani pe care a dat-o, menționând mai multe sume în declarațiile sale. În ce privește fapta prev.de art.256 al.1 Cod penal, apărătorul a solicitat a se avea în vedere faptul că sticla de whisky nu a fost găsită. Apărătorul a mai precizat că inculpatul nu a pus mâna pe bancnote și a solicitat a se avea de asemenea în vedere poziția constantă a acestuia pe parcursul desfășurării procesului penal. A solicitat a nu fi înlăturate declarațiile date în cauză de martorii, și, sentința pronunțată de instanța de fond fiind dată după analizarea corectă a tuturor probelor. A mai susținut că în cauză nu este vorba de o multitudine de fapte, drept dovadă neexistând alte părți vătămate, și că instituția unde lucrează inculpatul este dotată cu lămpi fluorescente. Concluzionând prin a susține că nu există probe de vinovăție pentru niciuna dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, apărătorul a solicitat respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că este nevinovat, susținând că nu a pretins și nu a primit bani și că nu este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, fiind victima unei înscenări. A mai susținut că a dat numărul propriu de telefon martorilor, din amabilitate, mergând în întâmpinarea lor pentru a-i ajuta. A depus un memoriu.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.262/D din data de 22.05.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 01.09.1969, în O, județul B, CNP -, cetățean român, studii 12 clase, cu domiciliul în municipiul B,-,.B,.11, județul B, după cum urmează:
În temeiul art.11 punctul 2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) luare de mită, prevăzută de art. 254 alin.1 Cod penal, faptă privindu-l pe denunțătorul și;
b) primire foloase necuvenite, prevăzută de art.256 Cod penal, faptă privind-o pe denunțătoarea.
În temeiul art.11 punctul 2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal, faptă privindu-l pe denunțătorul.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut o zi, respectiv la data de 27.06.2007.
Prima instanță a dispus restituirea către inculpat a sumei 270 lei RON ridicată de la acesta.
S-a constatat că denunțătorului i-a fost restituită în cursul urmăririi penale suma de 200 euro.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BACĂ Uaf ost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 01.09.1969, în O, domiciliat în B,-,.B,.11, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar neîndeplinit, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art.254 alin.1 od penal, constând în aceea că, în ziua de 26.06.2007, în calitate de funcționar în cadrul B, a solicitat expres numitului suma de 200 euro cu titlu de mită pentru a-i elibera două cărți de identitate, iar, în data de 27.06.2007, a primit suma menționată.
Prin același rechizitoriu s-a mai dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art.254 alin.1 od penal, constând în aceea că, în ziua de 26.06.2007, în calitate de funcționar în cadrul B, a solicitat expres numitului o sumă de bani cu titlu de mită pentru a-i elibera două cărți de identitate, respectiv a infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art.256 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în data de 27.06.2007, a primit de la denunțător 150 RON, constând în aceea că, în ziua de 27.06.2007, în calitate de funcționar în cadrul B, după ce a eliberat numitei actele de identitate solicitate, a primit de la aceasta o sticlă de whisky marca " s".
S-a mai dispus de asemenea și neînceperea urmăririi penale față de și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.255 alin1 Cod penal, întrucât există o cauză de nepedepsire.
În fapt, prin actul de sesizare s-au reținut următoarele: inculpatul, în vârstă de 37 ani, este funcționar în cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor al municipiului B, fiind angajat al Consiliului Local al municipiului B ca și personal civil, nefăcând parte din structurile poliției. Conform fișei postului (fl. 105), inculpatul avea, ca și atribuții, activități de lucru cu publicul la ghișeu, înregistrarea cererilor, verificarea datelor preluate, realizarea fotografiilor, precum și alte activități ce decurg din operațiunile de emitere a actelor de identitate.
Faptele deduse judecății se remarcă prin perioada scurtă în care inculpatul le-a comis (aproximativ 40 minute), aspect care atestă o perseverență infracțională și o reiterare a comportamentului antisocial și care relevă, dincolo de orice dubiu, o modalitate obișnuită de lucru a inculpatului. Această afirmație s-a apreciat a fi susținută de activitățile derulate de inculpat pe perioada de monitorizare (identice în toate cele 3 cazuri), precum și de anumite bunuri descoperite asupra inculpatului la momentul identificării sale de către organele de anchetă (surprinderea în flagrant).
a) La data de 27.06.2007, numitul, rezident în Italia, s-a prezentat la sediul B, unde a formulat un denunț în care a precizat faptul că deține informații referitoare la comiterea unei infracțiuni de corupție de către un funcționar din cadrul În denunț și în declarațiile date în fața procurorului, a menționat faptul că, în ziua de 26.06.2007, s-a deplasat împreună cu soția sa, și fratele său, la Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B (SPCLEP), pentru depunerea actelor necesare eliberării cărților de identitate (pentru sine și soția sa). La ghișeul de lucru cu publicul se afla inculpatul, funcționar în cadrul B, care i-a pretins numitului suma de 200 euro, pentru eliberarea celor două cărți de identitate în regim de urgență. Inculpatul i-a înmânat denunțătorului un bilet scris pe hârtie galbenă conținând următoarele:"0745/- ora 15,00",modalitate de a-i preciza denunțătorului că, în ziua de 27.06.2007, ora 15,00, să îl contacteze pe postul de telefonie mobilă cu nr. 0745/-, pentru a stabili locul de întâlnire în vederea transmiterii banilor. De asemenea, pentru a-1 determina să îi dea suma cerută, inculpatul i-a oprit denunțătorului și documentele legal emise de autoritățile italiene.
În declarațiile date, denunțătorul a precizat faptul că, după verificarea sumară a dosarelor, inculpatul i-a solicitat să îl însoțească la etajul I al imobilului, într-un birou, unde nu se mai afla altă persoană, sub pretextul efectuării unor verificări pe computer. În această încăpere, inculpatul i-a solicitat denunțătorului suma de 200 euro cu titlul de mită.
În data de 27.06.2007, la ora 10,30, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂUa emis ordonanță pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonie, ambientale, localizarea sau urmărirea prin și documentarea foto/video, în ceea ce îl privește pe inculpatul, care a fost confirmată de instanță la data de 28.06.2007.
În data de 27.06.2007, la ora 13,40, denunțătorul a pus la dispoziția organelor de anchetă suma de 200 euro formată din 3 bancnote (una de 100 euro cu seria - și 2 de 50 euro având seriile S- și S-) care au fost marcate, fiind încheiat în acest sens un proces - verbal. În continuare, suma a fost redată denunțătorului, pentru a fi folosită la constatarea infracțiunii flagrante.
Conform indicației primite de la inculpat și în concordanță cu planul de anchetă, la ora 15,06, denunțătorul 1-a contactat telefonic pe inculpat, dându-i de înțeles că are asupra sa suma de 200 euro, inculpatul precizându-i că are pregătite documentele.
La ora 15,39, denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul în sediul B, acesta introducându-1 în biroul nr. 1 (laboratorul foto), unde i-a remis documentele italiene și noile cărți de identitate și de alegător emise pe numele denunțătorului și ale soției sale, denunțătorul întrebându-1 dacă solicită tot 200 de euro, inculpatul răspunzându-i afirmativ. Inculpatul i-a indicat denunțătorului să pună banii în dosarul plic format pe numele său, ulterior părăsind ambii încăperea menționată, iar inculpatul a încuiat ușa de acces.
La ora 15,40, după ce denunțătorul a părăsit sediul B, organele de anchetă au procedat la identificarea inculpatului, care a refuzat orice cooperare cu organele de anchetă. În consecință, procurorul a dispus prin ordonanță, în conformitate cu dispozițiile art.100-106 od procedură penală, efectuarea percheziției corporale, ocazie cu care asupra inculpatului nu a fost descoperită suma de 200 euro, însă a fost găsită, printre alte obiecte, o lampă cu ultraviolete.
În prezența șefului B, cms., inculpatul a descuiat cu cheia pe care o avea asupra sa ușa de la laboratorul foto, pe masa situată în partea dreaptă fiind găsite cele două dosare plic formate pe numele și, iar în primul dosar a fost găsită suma de 200 euro.
La fața locului a fost încheiat procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, pe care inculpatul a refuzat să îl semneze, deși nu a avut de formulat obiecțiuni la acesta.
La data de 28.06.2007, la solicitarea expresă a denunțătorului, s-a procedat la restituirea sumei ce a fost folosită la constatarea infracțiunii flagrante.
b) La data de 28.06.2007, numitul, domiciliat în B,-,.C,.1, s-a prezentat la sediul B, unde a formulat un denunț în care a precizat faptul că deține informații referitoare la comiterea unei infracțiuni de corupție de către un funcționar din cadrul În denunț și în declarațiile date în fața procurorului, a menționat faptul că, în ziua de 26.06.2007, s-a deplasat împreună cu concubina sa, la. B, pentru depunerea actelor necesare eliberării cărților de identitate (pentru sine și concubină). La ghișeul de lucru cu publicul se afla învinuitul, funcționar în cadrul B, care i-a pretins denunțătorului o sumă de bani, pentru eliberarea celor două cărți de identitate în regim de urgență.
Procedeul folosit de inculpat a fost același, spunându-i denunțătorului să îl însoțească la etajul I, în biroul menționat anterior, pentru a evita ca discuția să fie auzită de altă persoană. În încăpere, potrivit declarației denunțătorului, învinuitul i-a spus"dacă vei atent, se va rezolva. care este în România",fapt care echivalează cu o solicitare explicită de bani, bunuri sale alte valori.
Totodată, învinuitul i-a dat denunțătorului numărul de telefon mobil, urmând ca acesta să îl contacteze a doua zi, în jurul orei 15,00.
În seara de 26.06.2007, între denunțător și inculpat are loc o convorbire telefonică, învinuitul sugerând că suma pe care dorește să o primească de la denunțător trebuie să fie"mai consistentă", întrucât urma să fie împărțită cu alți colegi din cadrul SPCLEP
În ziua de 27.06.2007, la ora 14,43, inculpatul este contactat de denunțător, stabilind să se întâlnească în sediul
Și, în continuare, procedura folosită de inculpat a fost identică cu primul caz descris, inculpatul a deschis cu cheia pe care o avea asupra sa ușa de acces în biroul nr. 1, unde i-a remis denunțătorului actele de identitate, primind de la acesta suma de 150 RON (formată dintr-o bancnotă de 100 RON având seria 062D- și 5 bancnote a câte 10 RON, având seriile 053E-, 061B-, 057E-, 053D-, 052A-).
Suma de bani a fost descoperită asupra învinuitului, la momentul efectuării percheziției corporale și a fost recunoscută și indicată de denunțător pe parcursul efectuării urmăririi penale.
De asemenea, denunțătorul a procedat la recunoașterea foto a lui.
c) În legătură infracțiunea de primire de foloase necuvenite reținută în sarcina învinuitului, s-a reținut că, în ziua de 28.06.2007, numita, domiciliată în municipiul B,-,.B,.27, s-a prezentat în fața lucrătorilor Biroul Anticorupție pentru județul B, formulând un denunț în care a precizat faptul că, după ce inculpatul i-a eliberat o carte de identitate, i-a dat acestuia o sticlă de băuturi alcoolice (whisky marca " s").
Probatoriul administrat în cauză a demonstrat vinovăția învinuitului, relevând faptul că în data de 20.06.2007, denunțătoarea s-a prezentat la sediul B, unde, printr-o cunoștință, l-a cunoscut pe, acesta oferindu-se să o ajute în obținerea cărții de identitate pentru fiul său,.
În ziua de 25.06.2007, denunțătoarea s-a prezentat cu dosarul complet la sediul B, pe care 1-a predat învinuitului, acesta scriindu-i pe un bilet, ca și în cazul denunțătorului, numele și numărul postului său de telefonie mobilă.
În data de 27.06.2007, la ora 14,51, denunțătoarea 1-a contactat telefonic pe inculpat, stabilind să se întâlnească la sediul
Acesta a primit-o pe denunțătoarea în biroul nr.1, unde i-a predat documentele, primind de la aceasta o sticlă de băuturi alcoolice, bun care nu a putut fi identificat pe parcursul urmăririi penale.
a procedat la recunoașterea foto a inculpatului.
Vinovăția inculpatului este demonstrată dincolo de orice dubiu de modalitatea identică în care acesta a acționat în toate cele 3 cazuri, precum și de acțiunile derulate de inculpat în data de 27.06.2007.
Caracterul nelegal al acțiunilor desfășurate în această dată de inculpat punct a fost demonstrat în urma verificărilor efectuate la sediul
Astfel, angajații își desfășoară activitatea conform atribuțiilor de serviciu stabilite în fișa postului și celor stabilite în fiecare zi de conducătorul unității prin dispoziție scrisă, care nu poate fi încălcată, în caz contrar faptele constituind abateri de serviciu.
În ziua de 27.06.2007, inculpatul trebuia să desfășoare activități legate de preluare imagini foto, conform dispoziției de zi pe serviciu (fl. 106), această activitate neavând nici o legătură cu eliberări acte de identitate, activitate care la data respectivă revenea martorilor și. În adresa nr.88635/05.07.2007 a B se menționează faptul că lucrătorii pot înlocui alți colegi din motive obiective, însă, la data menționată, acesta fapt nu se impunea, cei doi martori indicați respectând programul de lucru și neexistând situații care să impună înlocuirea temporară a vreunuia dintre ei.
Mai mult, în această adresă se menționează în mod expres faptul că eliberarea actelor de identitate se efectuează la ghișeul de "primiri cereri - eliberări documente", astfel încât preluarea de către inculpat a documentelor din acest ghișeu și transportarea lor în biroul nr.1, în vederea eliberării către cei trei denunțători, reprezintă, de asemenea, o încălcare a atribuțiilor de serviciu, care avea drept unic scop crearea unor condiții favorabile pentru primirea bunurilor și valorilor amintite, prin eliminarea posibilității ca fapta sa să fie observată de alte persoane (în condițiile în care, în data menționată, inculpatul avea acces exclusiv la biroul nr.1).
Un alt element care a fost avut în vedere pentru a demonstra vinovăția inculpatului îl constituie dispozitivul cu ultraviolete descoperit asupra sa la momentul constatării infracțiunii flagrante, dispozitiv care nu se află în dotarea instituției și care era,cel mai probabil, folosit pentru a preîntâmpina organizarea unor flagrante prin inscripționarea banilor remiși cu titlu de mită.
Martorii audiați în cauză au confirmat integral aspectele descrise mai sus, aspecte de care au luat cunoștință în mod direct (ca în cazul martorilor, ) sau care au atestat modalitatea de lucru în cadrul B (ca în cazul martorilor și ).
În declarațiile date procurorului, în prezența apărătorului ales, inculpatul a refuzat să recunoască săvârșirea infracțiunilor, nerecunoscând nici măcar conținutul convorbirilor purtate cu denunțătorul și precizând că este victima unei înscenări, deși nu a putut să ofere nici o motivație logică pentru aceasta.
Fapta descrisă mai sus a fost considerată ca fiind probată cu următoarele mijloace de probă: denunțurile și declarațiile denunțătorilor - fl.10-14,57-60,86-89, biletele scrise de învinuit-fl. 15,61,90, procesul verbal de marcare a banilor-fl. 19-20, procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice--fl.21 - 27, 62 și 91, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante-fl.28-37, proces - verbal de predare a banilor-fl.38, documentele ridicate de la. B-fl.39-56, 72-85,94-104, procesul verbal de identificare bunuri -fl.63-67, procesele verbale de recunoaștere după planșa foto-fl.68-71, 92-93, fișa postului inculpatului-fl. 105, planificarea zilnică-fl.106, adresa B-fl107, declarațiile martorilor: fl.108-109, -fl.110, -fl.111, -fl.112-113, -fl.114, -fl115, -fl.116), coroborate cu declarațiile inculpatului -fl.120-128.
În drept, fapta inculpatului, raportată la denunțătorul, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal.
Fapta inculpatului, raportată la denunțătorul, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art.254 alin.1 od penal, iar fapta, raportată la denunțătoarea, ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art.256 alin.1 Cod penal.
În aceiași cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art.255 alin.1 Cod penal, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 255 alin.3 Cod penal.
În cursul cercetării judecătorești în mod direct și nemijlocit instanța a administrat următoarele probe: audierea martorilor:, și și audierea inculpatului.
La cercetarea judecătorească nu au putut fii audiați, și, deoarece au plecat în Italia și nu s-au prezentat la termenul la care audierea lor era posibil să se desfășoare în condiții de legalitate, deși au fost căutați de instanță și citați la diferite adrese în țară și străinătate.
Înainte de terminarea cercetării judecătorești constatând că ascultarea acestora nu mai este posibilă, în conformitate cu dispozițiile art.327 alin.3 Cod procedură penală, instanța a dat citire declarațiilor date de aceștia la urmărirea penală, urmând să le analizeze împreună cu celelalte probe.
Prezentarea probelor, analiza, interpretarea și evaluarea probelor administrate în cauză la urmărirea și cercetarea judecătorească:
1. În declarațiile date la urmărirea penală și cercetarea judecătorească inculpatul a arătat în mod constant că nu a comis faptele reținute prin rechizitoriu și că acuzațiile care i se aduc sunt nefondate. Inculpatul a arătat că în luna iunie 2007 serviciul de evidență a populației trebuia să facă față unei avalanșe de cereri de eliberare acte de identitate, motiv pentru care toate ghișeele de primire și eliberare acte și celelalte spațiile erau foarte aglomerate. Acesta a explicat că în caz de aglomerație mare și suprasolicitare este posibil ca un funcționar să desfășoare activitate la toate compartimentele, adică la primirea de documentații, realizarea de fotografii, completarea cărților de identitate, verificarea documentațiilor și eliberarea actelor către cetățeni.
În cea ce privește cazul denunțătorului, inculpatul a arătat că acesta s-a prezentat la biroul evidența populației la data de 26 iunie 2007 la sfârșitul programului, în apropierea orelor 16, când de serviciu la primirea de acte era chiar inculpatul și când în spatele său la ghișeu mai așteptau la rând încă 20 persoane.
s-a prezentat împreună cu soția și a solicitat eliberarea unor cărți de identitate în regim de urgență de 24 ore ( pentru el, soție și fratele său), aspect care a necesitat verificarea cazului de urgență.
Întrucât cu ocazia verificării a constatat că între fotografia denunțătorului din cartea de identitate existau diferențe, a trebuit să procedeze la verificarea acestora pe calculator în baza de date a serviciului și pentru aceasta a fost necesară deplasarea sa împreună cu inculpatul la biroul unde se afla calculatorul, iar după verificare a revenit împreună cu acesta la birou unde, constatând că acesta îndeplinește condițiile cerute de regulament pentru eliberarea actelor în regim de urgență, a eliberat bonul necesar pentru fotografiere. A mai arătat inculpatul că în sistemul eliberării actelor în regim de urgență toate dosarele erau în mod obligatoriu verificate și avizate de șeful de birou și în acest scop era necesar ca dosarul să conțină copiile xerox după toate actele copii pe care denunțătorul solicitant nu le avea și nici nu mai avea cum să le facă la fața locului, deoarece serviciu xerocopiere acte era deja închis, fiind trecut de ora 16. În aceste condiții, a susținut inculpatul, că solicitantul și soția sa au fost de acord să lase originalele actelor pentru verificare.
În cea ce privește procedura verificării și avizării dosarelor, inculpatul a arătat că puteau să existe neclarități care necesitau completări ori clarificări sub diferite aspecte, motiv pentru care în intervalul de timp de 24 ore ulterior depunerii documentelor, de regulă solicitanții în regim de urgență telefonau la birouri și se interesau dacă au primit avizul, dacă documentele corespund ori dacă sunt necesare clarificări ori completări. În acest scop, inculpatul a arătat că pentru a dat relații cetățenilor, atât el cât și ceilalți colegi, obișnuiau să le dea o dată cu primirea documentelor și numărul de telefon la care să sune ulterior și că tot în aceste condiții a primit numărul său de telefon și, căruia i-a explicat și procedura de urmat pentru eliberarea actelor.
Inculpatul a arătat că nu cerut nici o sumă de bani denunțătorului și nici nu a ascultat vreo astfel de ofertă la ghișeu și nici în afara ghișeului și că susținerile denunțătorului sunt neadevărate întrucât nu a purtat cu acesta cu ocazia primirii documentației altă discuție în afara celei referitoare la proceduri. Referitor la etapa avizării actelor, inculpatul a arătat că își amintește că a fost sunat de inculpat a doua zi, 27 iunie 2007, în jurul orei 15, însă nu-și mai amintește dacă aceasta s-a întâmplat o data sau de mai multe ori, deoarece birourile și ghișeele erau suprasolicitate de cetățeni. Totuși, în jurul orei 16, mers la ghișeu, unde a constat că tot lotul de dosare primit de el cu o zi în urmă era lucrat. Acesta a arătat că din cauza aglomerației a participat la eliberarea de acte, deși nu era de serviciu la acest compartiment și între actele eliberate au fost și cele ale denunțătorului. Deoarece la masa ghișeului era foarte aglomerat și cum trebuia să primească și actele lăsate cu o zi în urmă și în plus să primească și să semneze de primirea documentelor, inculpatul a arătat că a ieșit de la ghișeu și a mers alături la biroul foto, situat în imediata apropiere la circa 3 metri, unde, de regulă, cetățenii sunt primiți pentru fotografiere, loc în care a venit imediat și denunțătorul. Inculpatul a susținut că i-a dat lui actele originale și i-a spus să semneze de primirea actelor și pentru el și pentru soție, fiind permis ca un soț să semneze pentru alt soț și că după ce acesta le-a semnat, el personal le-a luat și a mers la ghișeu unde le-a predat conform regulamentului, timp în care denunțătorul a rămas singur, iar pe masa pe care acesta a semnat au rămas și cele două dosare de carton în care s-au aflat, care nu mai erau necesare. Inculpatul a arătat că pe timpul deplasării spre ghișeu a mers cu spatele și că în această poziție nu a văzut ce a făcut denunțătorul timp de 50 secunde, cât a lipsit el. Când s-a întors de la ghișeu l-a găsit pe denunțător în ușă, i-a spus că poate să plece, după care a închis ușa biroului foto și a plecat înapoi la ghișeu. În legătură cu cele două dosare de carton lăsate pe masă de denunțător, inculpatul a arătat că urma să fie aruncate la gunoi. Acesta a susținut că nu a cerut denunțătorului nici o sumă de bani și că nu a cunoscut că acesta a pus suma de 200 de euro în dosare.
În cea ce privește pe denunțătorul, inculpatul a arătat că acesta a solicitat eliberarea de acte în regim de urgență la ghișeu, deoarece soția sa era însărcinată și după verificarea actelor la ghișeu nu a mai fost necesară verificarea la calculator, deoarece fizionomia celor două persoane corespundea. Inculpatul a mai arătat că soția denunțătorului i-a cerut numărul de telefon cu scopul ca a doua zi să întrebe la telefon cât de aglomerat este, pentru a prinde o oră mai puțin aglomerată. A doua zi la eliberarea actelor a constatat că a venit împreună cu soția și pentru că aceasta era însărcinată în luna a opta, inculpatul nu i-a mai lăsat să stea la la eliberare acte, ci i-a invitat la același birou foto, unde le-a restituit actele. Inculpatul a arătat că nu a pretins nici o sumă de bani de la și nici nu i-a fost făcută o asemenea propunere.
Referitor la aparatul cu ultraviolete găsit în biroul său, inculpatul a arătat că acesta se afla în dotarea serviciului de mult timp și că era folosit de toată lumea pentru a depista eventuale falsuri în actele prezentate de solicitanți.
Pe solicitanta inculpatul a arătat că a cunoscut-o cu ocazia desfășurării procedurii de eliberare a unui act ce a durat mai mult din cauza unor acte care trebuiau să sosească din străinătate. Deoarece solicitanta venea zilnic la birou pentru a se interesa de acte, inculpatul i-a dat numărul său de telefon pentru a-l suna în scopul aflării relațiilor scutind-o astfel de efectuarea unor drumuri inutile.
Acesta a mai arătat că în ziua de 27 iunie 2007 după amiază i-a eliberat actele însă nu a primit nimic de la denunțătoare pentru serviciile prestate.
2. Martora, colegă de serviciu cu inculpatul, a arătat că avea aceleași atribuții de serviciu cu inculpatul și că, de regulă, toți referenții efectuează cam aceleași lucrări de primire acte ghișeu, verificări dosare, fotografiere persoane, verificare fizionomii și eliberare acte, ghișeele fiind supraaglomerate și serviciul suprasolicitat pentru actele în regim normal sau de urgență. În cea ce privește modul de lucru, martora a arătat că în aceea perioada a lucrat la ghișeu și cu inculpatul iar în ziua de 27.06.2007 împreună cu. În această zi martora și-a amintit că inculpatul a venit la ghișeu, însă nu a mai reținut dacă a adus ori a luat acte. Martora a arătat că de regulă, era permis ca funcționarul care a primit dosare la ghișeu pentru acte de identitate în regim de urgență să efectueze tot el eliberarea actelor în ziua următoare, mai ales în cazuri speciale, în care solicitanții sunt femei însărcinate, femei cu copii minori, persoane în vârstă, etc. iar eliberarea actelor către aceștia să se facă cu prioritate, fără ca aceste persoane să mai stea la rând. Mai mult decât atât, martora a confirmat și susținerea inculpatului că în cazul în care ghișeul era prea aglomerat pentru eliberarea de acte și aplicarea semnăturii de către solicitant era folosit deseori și biroul sau camera de fotografiere, unde solicitantul era întotdeauna însoțit de referent. Aceiași martoră a apreciat că distanța dintre ghișeu și camera foto este de numai 2 metri, că în acea zi nu a văzut ca inculpatul să fi primit bani ori băuturi alcoolice de la cetățeni și în cazul în care sticla de alcool ar fi existat în realitate cu siguranță că anchetatorii ar fi găsit- Referitor la posibilitatea ca referenții să aibă bani asupra lor la serviciu martora a arătat că acest lucru este permis și posibil și necesar pentru necesitățile fiecăruia.
3. Martora, referent la același serviciu a inculpatul, a confirmat susținerea acestuia privind atribuțiile de serviciu și a arătat că în ziua în care au venit anchetatorii la birou, ea a lucrat la ghișeul de eliberare acte, însă nu a stat tot timpul la ghișeu, deoarece a trebuit să meargă să facă verificări și la calculator și din acest motiv nu știa dacă inculpatul a fost la ghișeu. Martora a confirmat însă susținerea acestuia, referitoare la aglomerația foarte mare de la ghișeu, arătând că în acest caz eliberarea actelor se face nu numai la ghișeu, ci în incintă, oriunde se găsește un loc unde se poate scrie, pentru a permite solicitantului să semneze de primire, în acest scop putând fi folosit și biroul foto unde se afla o măsuță, situat la circa 2 metri de ghișeu. În cea ce privește conduita inculpatului, martora care a lucrat cu acesta numai în acea săptămână a arătat că nu a constat personal nici un aspect ilegal.
4. Martora a arătat că în luna iunie 2007 lucrat la evidența populației ca polițist local la punctul de acces în instituție. A susținutcă în ziua de 27 iunie 2007, la orele 15,40, la punctul de acces în instituție au sosit anchetatorii, aceasta participând ca martor asistent la procedurile următoare. În acest sens, martora a arătat că a văzut că inculpatul a fost identificat și condus chiar la punctul de control unde lucra martora, unde i s-a cerut"să prezinte toate obiectele pe care le avea asupra sa". În prezența martorei, inculpatul a răspuns la întrebările anchetatorilor, declarând că nu are asupra sa valută și că nu a primit nici o sumă de bani de la, după care în momentul în care au fost prezentate obiectele a constatat că acesta nu avea asupra sa nici o sumă de bani în valută. Imediat cu cheia pe care inculpatul o avea asupra sa a fost deschis biroul foto, unde pe biroul din partea dreaptă au fost găsite 2 dosare plic pe care erau înscrise numele și, iar în primul dosar a fost găsită sumă de 200 de euro formată din o bancnotă de 100 euro și 2 bancnote a câte 50 de euro. A mai arătat martora că în acel loc a fost întocmit și un proces - verbal pe care l-a semnat.
5. Martorul, este un cetățean care aștepta pe un prieten să-și ia buletinul, când a fost solicitat de anchetatori să asiste la efectuarea unei percheziții corporale, anchetatorii spunându-i că asupra lui trebuiau să găsească niște bani. Martorul a arătat că după percheziție anchetatorii au spus că nu au găsit asupra acestuia banii pe care îi căutau și că după ce a fost deschis biroul foto într-un dosar aflat pe masă aceștia au găsit suma de 200 euro ce erau marcați cu inscripția mită. Referitor la această sumă de bani, în prezența martorului, inculpatul a arătat că nu cunoaște nimic în legătură cu aceasta și că acesta" rămăsese efectiv blocat".
6. Martorul a arătat că la data de 27 iunie se afla la sediul parchetului pentru a rezolva niște afaceri judiciare personale și în timp ce aștepta pe hol i s-a cerut să participe la o activitate într-un birou. Martorul a arătat că în jurul orelor 12 asistat la operațiunea de marcare a unor bancnote de 100 euro și 50 de euro cu creion galben fluorescente și notare a seriilor acestora însă nu i s-a spus în ce scop urmează să fie utilizați banii marcați.
7. Martora este un funcționar care lucrează în același domeniu cu inculpatul și în declarația dată la instanță a arătat că în perioada în care s-au efectuat cercetări, cât și anterior serviciul evidența populației nu era dotat cu birou de informații pentru cetățeni și în această situație era permis tuturor funcționarii biroului să dea relații prin telefon, putând să folosească în acest scop și telefoanele celulare proprii. De asemenea, martora a confirmat că în instituția în care lucra existau reguli speciale care statorniceau obligații privind rezolvarea cu prioritate a cererilor formulate de persoane bolnave, cu handicap, în vârstă, femei însărcinate sau cu copii minori, etc. În cea ce privește lampa cu ultraviolete găsită cu ocazia percheziției martora a arătat că acest obiect se află în dotare chiar înainte de anul 2005. În acest sens aceasta a precizat că până în anul 2005 existat un serviciu sau direcție comună de pașapoarte și buletine de identitate în a cărei dotare existau în mod obligatoriu și legal lămpi cu ultraviolete și lupe folosite de funcționari în activitatea lor pentru depistarea eventualelor buletine, pașapoarte sau acte de stare civilă false. După anul 2005 serviciul pașapoarte a fost separat de serviciul evidența populației și după separare lampa cu ultraviolete găsită la biroul inculpatului a rămas în dotarea serviciului fiind de mare utilitate pentru lucru și fiind folosită de toți salariații la verificarea unor acte în afara modalităților de lucru obișnuite care utilizau și calculatorul. Referitor la conduita inculpatului martora a arătat că acesta nu a comis abateri, nu a fost văzut cu bunuri sau bani primite de la cetățeni. Martora a apreciat ca este o aberație susținerea că pentru eliberarea unui buletin un salariat ar fi putut să ceară suma de 200 de euro.
8. Martora denunțătoare, persoană în vârstă de 56 ani, care acuză afecțiuni medicale la coloana vertebrală din cauza cărora nu putea să stea mult timp în picioare, a arătat că în luna iunie anul trecut a mers la serviciul acte de identitate la sediul acestuia din localul și a constatat că la ghișeu era aglomerație cu cetățeni așezați pe două rânduri. Inculpatul a primit actele martorei și tot acesta le-a și lucrat și i le-a predat, însă acesta nu a pretins absolut nimic nici înainte de întocmirea documentelor și nici după predarea acestora.
a susținut însă că după eliberarea actelor a mers din proprie inițiativă într-un birou, unde se afla numai inculpatul singur și i-a dat acestuia o sticlă de whisky " s" de 700 ml din proprie inițiativă, pentru faptul că nu a lăsat-o să stea la rând. Aceasta a mai susținut că atunci când a mers în acel birou nu era nimeni prin prejmă și deci nu a putut să fie văzută de nimeni nici când a intrat și nici când a plecat. Martora a arătat că susținerea făcută referitor la faptul că i-a dat inculpatul aceea sticlă cu băutură alcoolică nu poate fi însă dovedită. Susținerile denunțătoarei nu au fost dovedite prin nici o probă. Susținerile acesteia sunt nereale, deoarece în aglomerația din incintă era imposibil ca gestul acesteia de a intra cu o sticlă de băutură alcoolică să rămână neobservat, atât de ceilalți salariați cât și de cetățenii care stăteau la rând la ghișeul situat la 2 metri de biroul foto, unde se susține că a fost primită de inculpat. Pe de altă parte, din înregistrarea convorbirii telefonice purtate de aceasta cu inculpatul rezultă că întâlnirea celor doi a avut loc în ziua de 27.06.2007, între orele 15-15,30, ori la percheziția efectuată în aceiași la interval de circa 20 minute, asupra inculpatului și la birouri nu a fost găsită nici o sticlă cu băuturi alcoolice.
9. s-a prezentat la procuror la data de 27.06.2007, în jurul orelor 12, când a formulat denunțul scris după care a dat mai multe declarații după cum urmează:
a) acesta a fost audiat de procuror la data de 27 iunie 2008 de la orele 12,45 și până la orele 12,55, ca obiectiv fixat prin ordonanța prin care s-a dispus efectuarea de acte premergătoare începerii urmăririi penale și deci anterior începerii urmăririi penale cu privire la întâlnirea sa cu inculpatul din ziua anterioară respectiv din data de 26 iunie 2008. În cea ce privește conținutul declarației se constată că acesta se limitează strict la aspectele denunțate, în sensul că chiar în debutul declarației acesta arăta că își menține denunțul. a arătat că sosise din Italia unde are rezidență în urmă cu o zi și că avea nevoie să obțină cărți noi de identitate pentru el și soția sa, scop în care ambii soți însoțiți de fratele denunțătorului s-au prezentat la ghișeul, unde de serviciu era inculpatul, căruia i-au prezentat documentele. Inculpatul i-a spus denunțătorului că există"probleme cu documentele"și i-a solicitat acestuia să meargă cu el în biroul de la etajul întâi. a susținut că a mers singur cu inculpatul în acel birou, unde nu se mai afla nimeni în afară de inculpat și denunțător, în timp ce soția și fratele său au rămas să aștepte în fața ghișeului pentru că așa a cerut inculpatul. În acest birou susține denunțătorul că inculpatul i-a cerut suma de 200 de euro pentru eliberarea actelor de identitate în regim de urgență după care au coborât împreună la parter, unde i-a dat un bilet pe care era scris numărul de telefon, prenumele inculpatului și ora 15, iar el a înțeles că la aceea oră denunțătorul trebuia să sune pe inculpat în ziua de 27.06.2008 pentru a stabili unde să întâlnească. a precizat că inculpatul i-a cerut suma de 200 de euro în biroul de la etaj, însă când s-au întors la parter la ghișeu acesta i-a predat biletul fără a spune nimic, deoarece în apropiere la un ghișeu apropiat se afla un salariat care putea să audă discuția. A mai arătat denunțătorul că la ghișeu inculpatul a completat niște fișe pentru dosarul său și al soției. În denunțul scris ( fila 11 dosar urmărire penală denunțătorul a subliniat că după ce a ieșit din birou a revenit la ghișeu și în fața acestuia s-a întâlnit cu soția și cu fratele său cărora le-a spus ce "i-a cerut funcționarul".
Analizând conținutul actelor din dosar instanța constată că în cauză începerea urmării penale a fost dispusă la data de 27.06.2007, orele 15,45. nu a mai fost audiat cu privire la evenimentele petrecute în data de 26 iunie 2007 la serviciul și nici cu privire la împrejurările în care a susținut că inculpatul i-a pretins suma de bani. Cu privire la acest aspect se constată că în cursul urmăririi penale inculpatul a solicitat de mai multe ori, stăruind chiar să fie confruntat cu denunțătorul, însă confruntarea nu a fost admisă de agenții instrumentatori. În cea ce privește poziția denunțătorului față de confruntare se constată că acesta a refuzat în mod constant să fie confruntat cu inculpatul, declarând la data de 26.06.2008 "că nu dorește să fie confruntat cu inculpatul și nu dorește să îl mai vadă pe acesta vreodată" și că în loc de confruntare "inculpatul ar fi trebuit să se supună probei cu testul poligraf" (declarație fila 14 dosar urmărire penală).
În fața agenților cărora le-a prezentat denunțul, autorul denunțului nu a prezentat dovezi și nici indicii de natură a determina credibilitatea susținerilor sale și de a demonstra un minim de realitate a acuzațiilor ce au format obiectul denunțului. În acest sens se constată că audierea ca martori a rudelor denunțătorului, respectiv a fratelui acestuia și a șoției, nu a fost realizată în dimineața denunțului, ci mult mai târziu, după reținerea inculpatului. Se constată de asemenea că în afară de susținerea denunțătorului, agenții instrumentatori nu au avut nici un alt indiciu asupra faptei denunțate sau a altora de același gen la orele 12,55, în ziua de 27 iunie 2007, când au efectuat operațiunea de marcare a sumei de 200 euro și nici ulterior în cursul zilei până la momentul reținerii inculpatului. Rezultă deci că toate procedurile executate ulterior au avut la baza numai susținerile făcute de o persoană, respectiv denunțătorul, în privința cărora agenții procedurali nu au avut nici o suspiciune și cărora le-au acordat credibilitate absolută. Se mai constată de asemenea că la data de 27. 06.2008, orele 12,55, și-a dat acordul în mod expres pentru a ajuta la "constatarea infracțiunii flagrante săvârșită de " ( declarație fila 12- verso).
b). este audiat în continuare în ziua următoare, respectiv data de 27.06.2007, după desfășurarea evenimentelor de la. și reținerea inculpatului, la orele 18,37 și până la orele 18,48, când acesta relatează în detaliu pregătirile efectuate de anchetatori în prezența sa în vedere organizării flagrantului, respectiv marcarea banilor și apelarea numărului inculpatului, convorbiri care au fost interceptate și înregistrate.
În partea a doua a declarației denunțătorul a arătat că în jurul orelor 15,38 intrat în sediul împreună cu fratele său și l-a observat pe inculpat în ușa biroului nr.1, unde în urmă cu o zi fusese fotografiat, a fost chemat în interior de inculpat și după ce acesta a încuiat ușa l-a întrebat dacă este buletinul și i-a spus că are asupra sa suma de 200 euro. a susținut că inculpatul i-a spus să pună banii într-un dosar care se afla pe masă și în care se aflau actele sale. a susținut că a semnat de primirea documentelor și pentru el și pentru soție, după care inculpatul i-a predat cărțile de identitate și toate actele care îi fuseseră oprite cu o zi în urmă pe care le-a găsit împreună cu cele nou eliberate în dosarul pe care era scris numele său și al soției sale, după care a părăsit încăperea. Acesta a susținut că inculpatul nu a părăsit încăperea nici un moment și că el personal nu a rămas singur nici un moment în acel birou.
10. Martorul este fratele denunțătorului și a declarat că a mers cu acesta la. cu scopul de a da o declarație de luare în spațiu a acestuia, declarație care îi era necesară pentru eliberarea unei cărți noi de identitate. Inculpatul aflat la ghișeu i-a solicitat actul de identitate pe care nu l-a putut prezenta deoarece nu-l avea asupra sa, împrejurare în care denunțătorul a spus că nu poate să stea în țară decât 5 zile, astfel că actele noi trebuie definitivate în acest timp. Martorul a arătat că inculpatul l-a invitat pe denunțător la etajul imobilului și când a revenit era palid și i-a spus că a "încurcat-o deoarece funcționarul i-a cerut cu titlu de mită suma de 200 euro" și că acesta i-a reținut toate actele inclusiv cele eliberate de autoritățile italiene și nu i-a dat nici un număr de înregistrare cu excepția unui bilet pe care era scris numărul de telefon al acestuia și o oră la care trebuia să telefoneze. A mai susținut martorul că denunțătorul s-a hotărât să facă denunțul însă, fiind târziu în aceea zi, orele 16,30-17, s-au întors acasă și a doua zi au mers să facă denunțul. În cea ce privește ziua de 27 iunie 2007 martorul a declarat că în aceea zi fratele său a desfășurat activitățile convenite cu organele de anchetă. În jurul orelor 15,06 fost alături de denunțător și a susținut că a auzit că în convorbirea purtată cu inculpatul fratele său i-a spus inculpatului că"este pregătit"și că acesta din urmă i-a răspuns că"și eu",după care denunțătorul a mers la inculpat de unde a revenit cu toate actele în jurul orelor 15,38. Martorul nu a participat în mod direct și nemijlocit la discuțiile purtate de inculpat cu denunțătorul împrejurare în care sursa aspectelor declarate este tocmai denunțătorul.
11. Martora este soția denunțătorului care a relatat că atât ea cât și denunțătorul și fratele acestuia martorul aveau nevoie de reînnoirea actelor de identitate românești și în acest scop au și mers la serviciu special de evidență a populației, unde de serviciu era inculpatul. Martora a relatat că fratele denunțătorului nu avea buletinul și că inculpatul i-a spus că nu fără buletin"nu stă de vorbă",după care i-a spus ei și lui să rămână în hol iar pe soțul ei denunțătorul l-a invitat în biroul de la etaj. Când s-a întors de la etaj a constata că soțul ei era schimbat la față și le-a spus ei și fratelui său că funcționarul i-a cerut pentru întocmirea actelor suma de 200 de euro și i-a oprit toate actele, apreciind acest gest ca o constrângere pentru a primii, pe care a mers și a denunțat-o în ziua următoare. Martora nu a perceput direct și nemijlocit discuția dintre inculpat și denunțător însă a reprodus aspecte ce au ca sursă pe soțul său.
12. Martorul denunțător a fost identificat de organele de cercetare din înregistrarea convorbirii telefonice pe care acesta a purtat-o la data de 27.06.2007 cu inculpatul după care este identificat la data de 28.06.2007, când este consemnat scris și denunțul de la fila 57. În acest denunț acesta a relatat că avea nevoie urgent de documente de identitate pentru el soție și atunci inculpatul"a înțeles cele spuse, dându-i de înțeles că trebuie să-i dea ceva",prin pronunțarea expresiei"știi care e în România".În declarația dată la data de 3 iulie 2007 același denunțător a arătat că avea buletinul pierdut, soția sa era trebuia să nască și avea nevoie de mutație, iar toate aceste acte trebuiau făcute urgent, inculpatul spunându-i că"se poate rezolva"și l-a întrebarea sa ce ar trebui să facă i s-a răspuns"dacă vei fi atent"și" care este în România". a mai arătat că după ce i-a dat inculpatului toate actele pentru eliberarea actelor necesare lui și soției și acesta i le-a reținut pe toate. A mai susținut denunțătorul că în aceeași seară a discutat la telefon cu inculpatul și acesta i-a spus că"suma trebuie să fie consistentă deoarece trebuie să o împartă și cu ceilalți colegi"mai precis"suntem trei".În cea ce privește plata denunțătorul a susținut că a făcut-o a doua zi în biroul nr. 1 (biroul foto n), unde inculpatul a luat suma de 150 lei RON, spunându-i că este cam puțin. a mai precizat că a fost revoltat de conduita inculpatului, însă nu a reușit să contacteze lucrătorii de poliție pentru reclama fapta. Ulterior, însă lucrătorii l-au apelat telefonic în ziua de 28.06.2008 și în jurul orei 10, a formulat denunțul. Referitor la banii pe care acesta a susținut că i-a predat inculpatului, a susținut că suma de 150 lei RON era compusă dintr-o bancnotă de 100 RON și cinci bancnote de câte 10 lei RON, însă nici în declarație și nici în denunț nu a arătat că banii ar fi prezentat elemente particulare care ar fi creat posibilitatea de a fi identificați ulterior. În cursul urmării penale acest denunțător nu a fost confruntat cu inculpatul, iar în cursul cercetării judecătorești nu a putut să fie audiat deoarece, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat la judecată, iar mandatele de aducere nu au putut să fie aduse la îndeplinire deoarece nu a fost găsit, acesta părăsind țara.
În cea ce privește acuzația de dare de mită în afară de denunțător și persoana interesată soția acestuia nu există nici alte probe ori indicii.
În cauză pentru evenimentele desfășurate la sediul B în zilele de 26.06.2007 și 27-06-2007 nu s-au realizat înregistrări de imagini în incinta în care s-a susținut că au fost comise infracțiunile de corupție. La dosarul cauzei exista însă numai înregistrai parțiale numai pentru ziua de 27.06.2008, conținând înregistrările convorbirilor purtate de inculpat și denunțători în ziua de 27.06.2008.
Pentru justa apreciere a conținutului și semnificației fiecărei expresii instanța apreciază ca fiind necesar a se stabili dacă era sau nu regulamentar ca salariații să dea relații cetățenilor prin mijlocirea telefoanelor proprii. Din coroborarea declarațiilor martorei care este un funcționar cu experiență și care lucrează în același domeniu cu declarația inculpatului se reține că întrucât în aceea perioadă serviciul evidența populației nu era dotat cu birou de informații pentru cetățeni și cum activitatea acestuia se desfășura în condiții care sunt notorii, pe un spațiu restrâns toți funcționarii biroului dădeau relații prin telefon cetățenilor și foloseau în acest scop și telefoanele celulare proprii. În contextul reținut această stare de fapt nu poate contraveni unor reguli, deoarece scopul urmărit era satisfacerea cererilor cetățenilor, cât și buna funcționare a serviciului prin furnizarea de relații telefonice și evitarea aglomerării nejustificate la sediu. Instanța constată că acordarea de relații și prin intermediului telefonului personal al fiecărui funcționar nu era interzis expres de nici un regulament și în plus constituia o uzanță devenită absolut necesară pentru toți funcționarii pentru buna desfășurare a activității. Este evident că acest sistem este susceptibil de suspiciuni și interpretări, însă luat izolat nu poate constitui un indiciu de comitere a unei infracțiuni cum greșit a s-a apreciat prin rechizitoriu. Prin urmare, concluzia generală care se impune este aceea că funcționarii aveau voie să dea numărul de telefon mobil personal cetățenilor cu scopul de a le furniza relații referitoare la stadiul procedurii de eliberare actelor, ori pentru eventuale nereguli. În acest context și procedeul utilizat de inculpat de a da numărul de telefon celor trei persoane (, și se încadra în uzanță, corespundea unei necesități de serviciu și nu poate fi apreciat ca indiciu de comitere a unei infracțiuni.
În cea ce privește conținutul convorbirilor, se impune analiza temeinică a conținutului și mai ales a frazelor sau a sintagmelor suspectate că ar conține referiri la acte de corupție.
În acest sens se impune a se stabilii dacă inculpatul avea voie să elibereze acte de identitate pentru documentația primită în timpul serviciului său și dacă procedura de eliberare a actelor putea să aibă loc și în afara ghișeului de eliberări. Sub acest aspect din coroborarea declarațiilor martorilor:, și cu declarațiile inculpatului instanța reține că datorită suprasolicitărilor, supraaglomerării și lipsei de spații adecvate a apărut ca necesitate colaborarea între funcționarii care erau fiecare în parte competenți să execute toate categoriile de lucrări din acel serviciu, context în care era permis, posibil și necesar ca un funcționar repartizat la un compartiment (de exemplu la biroul foto situat la 2 metri de ghișee) mai puțin solicitat sau cu un interval de timp de răgaz (pauză în lucrul său, ori care epuizase clienții) să îndeplinească activității specifice altui compartiment, cum ar fi, de pildă, eliberarea de acte, verificarea unor documente, etc. Pe de altă parte nu trebuie omis nici caracterul permis al derulării unor proceduri cum ar fi predarea de documente și semnarea pentru primirea acestora în toate spațiile libere ( inclusiv pe măsuța de la biroul foto situat la 2 metri de ghișee, în imediata apropiere a acestora), pentru a degaja aglomerația dintr-o incintă mică, datorată cozilor așezate pe câte două rânduri. Ori, în acest context, instanța reține că și inculpatul la fel ca și ceilalți salariați ai serviciului putea să efectueze în ziua serviciului său și alte activități decât cele repartizate deoarece avea pregătirea de specialitate cerută pentru aceasta cât și competența necesară. Astfel activitatea de eliberare documente cu îndeplinirea procedurii de semnare la biroul foto are caracter permis și nu constituie un indiciu că procedeul folosit dintr-o necesitate obiectivă constituie indiciu de comitere a unei infracțiuni.
Din procesul verbal de la fila 22 rezultă că la data de 27.06.2007 ora 15,07 inculpatul a fost apelat de, în conținutul căreia îi spune că îl așteaptă și îi oferă două alternative de contact, una constând în aceea că în momentul în care va venii la ofițerul de serviciu acesta o să-l sune ori cea dea a doua constând în avertizarea sa prin beep telefonic când va ajunge în fața biroului foto. În debutul acestei convorbiri când a auzit că inculpatul i-a spus că îl așteaptă, denunțătorul care era dinainte pregătit a încercat să strecoare o frază aluzivă cu conținutul"Am pregătit tot",însă aceasta nu are un înțeles concret, ci doar foarte abstract, neputând să constituie un indiciu de corupție, în contextul în care nu există dovada certă a acuzației adusă prin denunț. Această propoziție are caracter forțat, fiind adresată cu scopul de a obține un răspuns folositor. Nu se poate stabili cu certitudine care a fost înțelesul concret al acestei afirmații, deoarece în realitate ea se putea referi și la orice alt gen de pregătire, referitoare la alte genuri de activități, decât un act de corupție. Răspunsul dat de inculpat la această întrebare este sintagma "Și eu, vă aștept", aceasta putând să însemne că cetățeanul poate veni la birou pentru că actele sunt. În finalul convorbirii însă denunțătorul adresează în mod direct întrebarea "Sunt buletinele, nu", aceasta însemnând că nu a înțeles sensul răspunsului anterior dat de inculpat în același sens. Ori, din toată această discuție nu pot fi reținute indicii privind actul de corupție a cărui victimă a pretins că a fost denunțătorul. În continuare și după primirea acestor relații denunțătorul l-a căutat cu insistență pe inculpat de două ori, însă inculpatul nu i-a mai răspuns și această conduită trebuie apreciată ca fiind o constatare a acestuia că cetățeanul primise relațiile care atestau că actele sale sunt lucrate și le poate ridica.
O altă discuție înregistrată a fost cea purtată de denunțător și inculpat cu ocazia predării actelor. Astfel, din fragmentul de dialog aflat la dosarul cauzei se referă la acte și anume un permis italian, la cărțile de identitate și de alegător pentru el și soție. În cursul discuției referirea acestuia la aceste acte creează impresia unei verificări a unor acte pe care le-a găsit, așa cum de altfel a susținut și în declarația dată în dosarele pe care le lăsase inculpatului cu o zi în urmă. Este evident că inculpatul i-a pus lui toate actele în acele dosare al lui și al soției deoarece pentru a le lua cu tot cu dosare, întrucât acestea nu-i mai erau necesare biroului și mai mult decât atât aparțineau depunătorilor actelor. În declarația dată la organele de urmărire penală denunțătorul a susținut că inculpatul i-a spus să pună "banii într-un dosar în care se aflau și actele sale" și în mod normal dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în realitate ar fi trebuit să apară în înregistrarea convorbirii. Ori, în această înregistrare nu există nici o intervenție a inculpatului cu acest conținut ceea ce demonstrează nesinceritatea denunțătorului, care nu a declarat adevărul nici chiar în contextul în care știa că toată discuția este înregistrată. Cu privire la această întâlnire cu inculpatul, denunțătorul a fost audiat după reținerea inculpatului, însă dând dovadă de nesinceritate a denaturat realitatea. Prin urmare, denunțătorul a fost cel care în mod intenționat a luat actele din dosar și a lăsat dosarele pe masă cu scopul de a aduce la îndeplinire angajamentul luat anterior cu ocazia denunțului. Din această discuție dintre inculpat doar partea finală a fost considerată de rechizitoriu ca având semnificație pentru primirea de către inculpat a banilor. Această semnificație nu poate însă să fie recunoscută și reținută ca prezentând valoare de probă pentru a justifica comiterea de către inculpat a infracțiunii de luare demită pentru următoarele considerente:
a susținut însă nu a oferit indicii și nici dovezi că inculpatul i-a solicitat suma de 200 euro cu o zi înainte când a predat actele, iar acest denunț a fost considerat suficient pentru organizarea unui flagrant ce avea ca obiect determinarea inculpatului să recunoască că a pretins bani. Instanța constată însă că împrejurarea că inculpatul a pretins bani cu o zi înainte, așa cum a susținut denunțătorul, nu este dovedită, iar denunțătorul nu este credibil. Astfel, acesta a susținut că avea nevoie de acte urgent și că în această situație a apelat la inculpat, care pentru urgență, a pretins suma de 200 euro. Însă această susținere nu este confirmată de probe. Astfel din declarația martorei, soția denunțătorului, instanța reține că avea nevoie de un buletin nou inclusiv fratele lui, însă cum acesta nu avea buletinul, inculpatul nu a fost de acord să-i primească cererea de eliberare a unui nou buletin. Este semnificativă în acest sens observația martorei că inculpatul a refuzat să discute acest aspect, spunând că dacă nu are buletinul nu-i poate rezolva situația. Analiza acestei depoziții evidențiază pe de o parte un interes obscur al fratelui denunțătorului, constând în încercarea de a obține pe căi ilicite un buletin de identitate pe care însă inculpatul l-a sesizat refuzând categoric să-l satisfacă și pe de altă parte nesinceritatea denunțătorului, care a omis să declare adevărul cu privire la acest aspect. Pe de altă parte, aceiași martoră a declarat că inculpatul a luat actele soțului său și i-a cerut să-l urmeze în biroul de la etaj de unde acesta a revenit "palid" sau "schimbat la față". Conduita denunțătorului care nu relatat adevărul, care s-a prezentat cu fratele său la funcționar, cerând să îi elibereze un act îndoielnic și care ulterior a refuzat expres confruntarea cu inculpatul este deosebit de imorală și îndoielnică. În acest context instanța reține ca fiind veridică susținerea inculpatului că scopul pentru care l-a invitat pe inculpat l-a constituit tocmai clarificarea diferențelor de fizionomie dintre poza acestuia din vechiul buletin și înfățișarea actuală. Acest aspect a necesitat în primul rând verificarea identității acestei persoane pe calculator, procedură datorită căreia denunțătorul a fost intimidat și a încercat să o evite prezentând inculpatului și alte acte în care avea poze, între care și actele din Italia.
Astfel, a putut să pară schimbat la față din cauza verificărilor și nicidecum din alt motiv ce nu este dovedit. a susținut că inculpatul i-a reținut actele în original și că i-a dat numai acel număr de telefon pentru a suna a doua zi să se intereseze de acte și că acest procedeu a fost utilizat de inculpat cu scopul de a-l determina să-i aducă suma de 200 euro a doua zi. Această interpretare este reținută și în rechizitoriu însă ea nu reflectă adevărul. Astfel, eliberarea unor acte de identitate reprezintă o activitatea ce implică răspunderea instituției și funcționarului însărcinat cu executarea ei și din acest motiv când există îndoieli cu privire la fizionomia ori identitatea unei persoane care a lipsit din țară timp de 6 ani, cu rezidență într-o țară străină (ca ) efectuarea de verificări este justificată. Din declarațiile funcționarilor biroului a rezultat că dosarele de eliberare acte în regim de urgență erau verificate și de șeful lor ierarhic. Ori, pentru verificarea copiilor xerox acesta avea nevoie de înscrisurile originale și în caz de dubiu de orice înscris original prezentat de persoana solicitantă. Altfel spus pentru această verificare erau necesare aceleași acte pe care le-avut și inculpatul, iar în caz contrar actele noi nu pot fi lucrate. În acest sens procedura regulamentară a prevede că toate actele necesare sunt prezentate de solicitanți în copie și în original, urmând ca după verificare și efectuarea lucrării cele originale să fie restituite. Rezultă deci că reținând și actele originale ale denunțătorului până a doua zi când procedurile au fost încheiate inculpatul a acționat regulamentar, fără a comite abuzuri și fără ca acțiunea sa să constituie constrângere la darea de mită. De asemenea același denunțător a susținut în mod mincinos că inculpatul i-a cerut banii pentru a lucra actele urgent aspect care de asemenea nu se confirmă, deoarece din examinarea documentației depuse la dosar pentru eliberarea actelor în regim de urgență a rezultat că solicitanții beneficiau legal de procedura de urgență nefiind necesară nici o intervenție în acest sens. În fine nu este plauzibilă nici susținerea denunțătorului că a fost indignat de conduita funcționarului care i-a cerut mită și că deși a hotărât repede să sesizeze actul de corupție nu a făcut-o întrucât era ora 16 sau 17 după amiază și era târziu. Această susținere nu poate fi reținută întrucât cu ocazia depunerii actelor denunțătorul s-a aflat chiar în sediul mare al B, unde existau servicii speciale și funcționari de serviciu permanent anume însărcinați să primească denunțuri și sesizări de la cetățeni. Astfel, acesta cunoștea locul unde se află și în cazul în care actul de corupție era real, sub impulsul indignării de care a susținut că a fost cuprins acesta nu ar fi ezitat să sesizeze imediat organul competent. În contextul reținut mai sus toate susținerile denunțătorului referitoare la ziua de 26 iunie 2007 sunt nereale. În acest context, instanța constată că este necesar să fie clarificat care a fost motivul pentru care denunțătorul a formulat denunțul cu conținut mincinos care a indus în eroare pe anchetatori și a contribuit la declanșarea unui proceduri provocatoare pentru inculpat.
Sub acest aspect este de observat că denunțătorul face parte din categoria persoanelor care au părăsit țara din motive economice pentru a găsi un loc de muncă și după o ședere îndelungată în Italia unde a primit statutul de rezident i s-a părut nefiresc să fie supus unor formalități riguroase pentru eliberarea unei cărți de identitate. Sub aspect psihologic nu trebuie omis sentimentul de frustrare al denunțătorului dedus din împrejurarea că el personal nu a găsit un loc de muncă în țara sa în antiteză cu funcționarul care i-a verificat identitatea și în plus nu s-a lăsat impresionat de condiția de rezident, refuzând să încalce legea și să-i întocmească un act fratelui său în condiții nelegale. Aspectele evidențiate pot constitui un motiv ascuns și josnic al cetățeanului român care a îndurat condiția grea a emigrantului de a se răzbuna pe funcționarul zelos găsit în țară. Sub imperiul unei astfel de stări asociată cu mentalitatea că în țară este posibil orice și nu i se poate refuza nimic denunțătorul putea să facă denunțul cu atât mai mult cu cât știa că va pleca împreună cu familia în 5 zile din țară, astfel încât ar fi fost greu de depistat ulterior.
În raport de aspectele constatate și analizate instanța reține că denunțul nu a fost conform cu realitatea, că declarația denunțătorului prin care a susținut că inculpatul a pretins mită este nedovedită și mincinoasă. Așa fiind instanța trebuie să stabilească care a fost sensul adevărat al conversației dintre inculpat și denunțător din data de 27.06.2008, ora 15,40 în întregul său și mai ales în cea ce privește partea finală. Astfel, din acest dialog apare evidentă faptul că inculpatului a susținut în continuare că actul cerut de fratele denunțătorului nu a putut fi întocmit din cauze obiective sau de neîndeplinire a unor condiții legale, care sunt explicate încet și nu sunt redate în fragment, nefiind înțelese din înregistrare. În partea care se înțelege însă inculpatul afirmă că "Nu știu e dumneavoastră ce faceți, nu e mea" cea ce înseamnă că acesta a căutat să explice încă o dată refuzul eliberării acelui act care în condițiile în care i-a fost solicitat și prezentat "nu era lui". În contextul acelei discuții denunțătorul a răspuns scuzându-și fratele, că acesta are buletin dar l-a uitat în Italia, cea ce înseamnă că actul cerut anterior a fi eliberat în condiții nelegale și a cărei eliberare fusese refuzată nu mai era necesar.
Acest subiect este însă brusc abandonat de denunțător care imediat pronunță cifra 200 spunând "200,da?", fără nici o altă explicație, iar răspunsul inculpatului a fost "Da", după care denunțătorul a continuat să spună "200 de euro am aicea. rămân la dosar?"" la care inculpatul a dat un răspuns simplu "Da". Aceste ultime fragmente ale discuției au surprins pe inculpat, care a răspuns doar prin îngânarea unei afirmații, aspect ce formează convingerea că fie dialogul a avut loc în anumite condiții, fie denunțătorul a strecurat cu abilitate o acțiune de provocare minuțios pregătită cu scopul de a pune pe inculpat în fața faptului împlinit pentru refuzul de a elibera acel act pentru fratele denunțătorului.
În cea ce privește prima posibilitate, instanța are în vedere faptul că inculpatul a susținut constant în toate declarațiile sale că după ce denunțătorul a semnat pe fiecare cerere în parte atestând primirea actelor noi, a luat acele cereri și le-a dus el personal la ghișeul de eliberare acte unde le-a pus în "teancul de cereri" din interiorul ghișeului lipsind câteva secunde "circa 50,". a susținut însă că inculpatul nu a părăsit biroul însă această susținere este infirmată, chiar de dialogul purtat de acesta cu inculpatul. Astfel, așa cum au arătat toți martorii, biroul foto în care inculpatul l-a invitat pe denunțător să semneze de primirea actelor este situat în imediata apropiere a ghișeului de eliberare acte la numai 2- 3 metri, iar pentru a se deplasa din birou către acel ghișeu inculpatul trebuia să meargă cu spatele la denunțător și fața spre ghișeu.
Prin urmare acest ultim dialog la care inculpatul a răspuns cu cei doi de "DA" și atât, s-a desfășurat în timp ce inculpatul se deplasa spre ghișeu, iar inculpatul a utilizat tonalități diferite, cu viclenie cu scopul de a primi un răspuns ajutător, care să poată fi legat de scopul urmărit. Astfel, inculpatul a luat cererile și s-a îndreptat cu ele spre ghișeu în momentul în care denunțătorul îi explica cu convingere că fratele său are buletin, fraza fiind formulată astfel: _ "Nu frate - are buletinul dar el a fost în Italia și l-a uitat la obicini acolo și de asta.", frază care se încheie brusc cu cuvintele "și de asta" pe care inculpatul o aude în timp ce mergea cu spatele și la care răspunde involuntar cu "DA", pentru că denunțătorul a rostit în continuare doar cifra 200 urmată de un ton ușor interogativ, evident cu voce mai joasă după ce inculpatul ieșise pe ușă și pe care în mod evident acesta nu a putut să o mai audă, el răspunzând din politețe cu acel "DA" indiferent și grăbit numai la afirmația justificativă a denunțătorului referitoare la buletinul fratelui său și nicidecum la partea care se referă la pronunțarea cifrei 200. Aceiași deducție logică este confirmată și de următoarele două propoziții spuse de denunțător tot cu viclenie și abil așezate și structurate, Astfel după ce inculpatul a răspuns "Da" fiind îndepărtat de birou, imediat denunțătorul spune repede "200 de euro am aicea", știind că nu este auzit și apoi schimbă brusc tonul și îl întreabă pe inculpatul care se întorcea de la ghișeu cu fața spre birou dacă " RĂMÂN AICEA" referindu-se în mod evident la actele de identitate expirate și anulate pe care inculpatul i le pusese procedural în dosar împreună cu celelalte documente. În acest fel inculpatul a răspuns cu încă un "Da" la întrebarea ce-i fusese adresată și pe care a auzit-o, respectiv la cea care se referea dacă actele rămân în dosar la care a oferit tot un răspuns grăbit cu intenția clară de a scăpa de denunțător. Prin schimbarea bruscă a subiectului unei discuții într-un moment în care inculpatul nu putea să audă deloc sau să audă neclar acea continuare și pronunțarea unei cifre pe care o repetă spunând că sunt euro, cuvinte intercalate abil, denunțătorul a obținut două răspunsuri cu "DA" care îl interesau. Din modul de intercalare în contextul discuției a celei de a doua propoziții în care spune -" 200 de euro am aicea." Rezultă că denunțătorul a vorbit doar pentru el când a pronunțat cifra 200, și tot singur în continuare "200 de euro am aicea" în timp ce inculpatul era fie în deplasare spre ghișeu, fie intra în ghișeu. În mod efectiv denunțătorul a adresat inculpatului numai întrebarea următoare " RĂMÂN LA DOSAR?" la care de altfel a primit și răspunsul "DA". În aceste împrejurări, denunțătorul știind că este înregistrat a vorbit singur pronunțând cifrele arătate cu referire la euro timp în care profitând de faptul că inculpatul nu se mai afla în birou și-a luat repede actele din cele două dosare și a strecurat în unul din ele suma de 200 de euro, după care a căutat să distragă atenția inculpatului adresându-i mulțumiri, părăsind biroul fără a lua dosarele care îi aparțineau. Pentru a adresa frazele mici arătate mai sus denunțătorul avea nevoie doar de circa 20- 25 secunde, adică tot de atâtea cât i-au trebuit inculpatului să ducă cererile la ghișeu. Pe de altă parte nu poate fi primită nici susținerea că inculpatul după ce l-a primit în biroul foto a încuiat ușa, deoarece localul era plin de funcționari și cetățeni de la intrare și până la ghișeu motiv pentru care o asemenea acțiune nu ar fi putut rămâne neobservată. Ori, acest aspect a rămas neclarificat de organele de urmărire penală deși acestea au fost prezente imediat în zonă și ar fi avut posibilitatea efectivă de a identifica cetățeni care au fost prezenți în zonă și care ar fi putut să relateze dacă au văzut uși încuiate în zonă. Pe de altă parte depunerea de către inculpat a cererilor la ghișeu era obligatorie și nu putea fi realizată cu ușa încuiată, pentru că inculpatul trebuia să se deplaseze la în ghișeu. Pe timpul deplasării inculpatului la ghișeu denunțătorul a pronunțat sintagmele scurte referitoare la bani, însă este evident că a evitat să le rostească cu voce tare, deoarece în caz contrar risca să fie auzit de toată lumea de la ghișeu, ori de pe hol în acest fel fiind certă posibilitatea ca nici inculpatul să nu audă.
În raport de considerentele expuse mai sus instanța constată că în cauză denunțătorul a dat declarații nesincere denaturând adevărul, prezentând o situație de fapt organelor de cercetare cât și celor două persoane care îl însoțeau respectiv soția sa și fratele său. Instanța va înlătura ca nereale afirmațiile din declarațiile acestor martori pe care nu le-au perceput personal și pe care le-au asimilat din expunerea prezentată de.
Pe de altă parte instanța va înlătura declarația martorului și pentru faptul că acesta este o persoană care în cauză a solicitat funcționarului îndeplinirea unui act în condiții neregulamentare, (respectiv eliberarea unui buletin nou fără a-l prezenta pe cel ), conduită care însă a fost respinsă de inculpat. În aceste condiții imoralitatea martorului este evidentă și refuzul primit din partea inculpatului a contribuit în mod evident la construirea unei declarații nefavorabile acestuia.
În contextul reținut mai sus este categoric infirmată și susținerea denunțătorului mituitor că a fost constrâns la mită prin conduita inculpatului dedusă din invitarea în camera calculatorului și verificarea identității ori din reținerea actelor originale până în ziua următoare, deoarece aceste activități nu constituie abuzuri ci așa cum s-a arătat mai sus necesități obiective și obligații de serviciu ale funcționarilor în domeniu. Rezultă deci că denunțătorul nu a fost constrâns la darea de mită și în plus conduita acestuia a urmărit un scop imoral și anume acela de a crea posibilitatea ca funcționarul să fie acuzat de încălcarea atribuțiilor sale și de a forța acuzația de primire a mitei, în condiții de încălcare evidentă a prezumției de nevinovăție.
Pentru aceleași considerente instanța nu va reține cu valoare probantă nici conținutul convorbirilor înregistrate dintre și inculpat. În speță pentru înlăturarea oricărei îndoieli referitoare la conduita fiecărei persoane ar fi fost absolut necesare justei soluționări a cauzei înregistrări de imagini, care prin prezentarea poziției părților, mimică și gesturi ar fi contribuit la stabilirea adevărului. În împrejurările analizate mai sus există însă îndoieli cu privire la realitatea acuzației de a cere bani pentru a îndeplinii întocmirea de acte îndoială care potrivit principiului de drept "in dubio pro reo" profită inculpatului.
Potrivit art.63 alin.2 Cod procedură penală probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe fiind necesar să fie făcută de instanță în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Instanței de judecată îi revine obligația, conform art. 4 Cod procedură penală să-și exercite atribuțiile în mod activ, în vederea stabilirii adevărului, cu privire la faptele și împrejurările deduse judecății însă numai cu stricta respectare a dispozițiilor art. 5 indice 2, potrivit căruia orice persoană este prezumată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. În speță în aplicarea acestei dispoziții legale instanța a înlăturat orice echivoc referitor la faptă și vinovăția inculpatului împrejurare în care toate aspectele ce prezintă dubii fără posibilități de clarificare ori înlăturare trebuie interpretate în favoarea acestuia. În cauza de față au fost epuizate toate procedeele de probațiune accesibile instanței, context în care se constată că procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante referitor la aspectele sesizate de denunțătorul, fiind rămas izolat fără posibilitatea de a-l corobora cu o probă legal obținută nu poate fi luat în considerare ca fiind un mijloc de probă să stabilească vinovăția inculpatului. Astfel suportul probator al acuzării a constat exclusiv în acest proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, însă o dată cu administrarea de probe pentru verificarea apărărilor inculpatului, stabilirea lipsei de credibilitate a denunțătorului și a caracterului provocat al acțiunii agenților instrumentatori, acest înscris a pierdut forța probantă.
În raport de probele analizate mai sus instanța reține următoarele:
În ultimele zile ale lunii iunie 2007 Serviciul Public Comunitar local de evidență a persoanelor al municipiului B avea sediul în incinta IPJ- B și își desfășura activitatea într-un spațiu mic și condiții improprii, fapt ce determina aglomerarea serviciilor și compartimentelor în special a ghișeelor de primire și eliberare acte și a birului foto situate la o distanță de doi metri unele de altele. Inculpatul lucra la acest serviciu și avea toate atribuțiile privind primirea, înregistrarea, verificarea de acte, prelucrarea și eliberarea acestora.
La data de 26 iunie 2007 în jurul, orelor 16 denunțătorul cetățean român rezident în Italia sosit în țară în urmă cu o zi s-a prezentat la ghișeul de primire acte unde serviciu era inculpatul, împreună cu încă două persoane soția sa și fratele său, toți trei solicitând eliberarea de acte noi de identitate în procedură de urgență. Constatând că cei trei aveau dreptul de a beneficia de eliberarea de acte în regim de urgență inculpatul a solicitat în mod regulamentar să-i fie prezentate actele spre verificare. Cu ocazia verificării inculpatul a constatat că cetățeanul nu avea în documente vechiul buletin de identitate a cărei înlocuire o solicita aspect pe care l-a adus la cunoștința acestuia spunându-i că nu-i poate elibera un act nou fără prezentarea actului. Frații au susținut că are buletin însă l-a uitat în Italia, însă are asupra sa alte acte care ar putea servii la stabilirea identității acestuia și pentru acest motiv au stăruit în cererea formulată. Inculpatul a mai explicat încă o dată imposibilitatea emiterii acelui act după care față de stăruința acestora a închis acest subiect refuzând "să mai vorbească". După aceasta inculpatul a verificat actele personale prezentate de și constatând diferențe de aspect fizionomic a apreciat ca fiind necesară verificarea identității acestuia pe calculator motiv pentru care i-a cerut acestuia să meargă în camera unde se afla instalația de verificare. În fața acestei verificări a rămas s-a speriat și a încercat să o evite spunând inculpatului că are asupra sa pașaport și permis de ședere italian în baza cărora a cerut să i se stabilească identitatea. Inculpatul a refuzat cererea acestuia și a impus respectarea regulamentului prin utilizarea datelor computerizate cât și verificarea înscrisurilor originale prezentate de solicitant. După verificare inculpatul a revenit împreună cu denunțătorul la ghișeu unde i-a explicat acestuia că are nevoie de copii xerox după actele originale, că toate actele trebuie verificate prin confruntarea copiilor cu originalele și că dacă după verificări nu se constată alte nereguli, actele solicitate în regim de urgență sunt în 24 ore. Pentru a verifica dacă nu sunt necesare alte completări și dacă actele sunt până la sfârșitul zilei următoare inculpatul a scris numele său pe o bucată de hârtie și numărul său de telefon și i-a spus să îl sune, procedând în aceiași manieră în care procedau toți funcționarii în raport de toți cetățenii fără excepție. nu a înțeles că acțiunile de verificare a identității sale pe calculator cât și reținerea actelor originale pentru verificări până în ziua următoare sunt regulamentare și le-a apreciat ca fiind abuzuri în mod nejustificat. De asemenea acesta a apreciat ca fiind nejustificat refuzul inculpatului de a da curs cererii fratelui său. Știind însă că actul solicitat nu putea fi legal emis, și văzând că funcționarul a cerut copiile și originalele actelor sale s-a temut că ar putea suporta anumite consecințe și pentru a le evita s-a prezentat la organele de urmărire penală unde a făcut un denunț mincinos spunând că pentru eliberarea actelor funcționarul i-a cerut suma de 200 euro. În baza acestui denunț mincinos împotriva inculpatului a fost declanșată procedura unui presupus flagrant al cărui obiectiv era determinarea acestuia de a comite o faptă penală cu ajutorul denunțătorului care a fost instruit special și în detaliu cum să acționeze. A doua zi în jurul orelor 15,30 denunțătorul a telefonat inculpatului spunându-i că este pregătit să vină la birou pentru acte. Inculpatul i-a răspuns că actele sunt și că îl așteaptă la sediu. La prezentarea denunțătorului în biroul foto inculpatul i-a pus pe masă dosarele în care se aflau toate actele depuse cu o zi în urmă și actele nou eliberate, cerându-i să verifice dacă sunt toate și să semneze de primirea lor pe spetele fiecărei cereri. a verificat documentele, a constat că sunt toate, a semnat de primire după care a încercat să readucă în discuție cazul fratelui său ce fusese refuzat cu o zi în urmă cu scopul de a obține explicații de la inculpat și de a-l antrena în dialog. Inculpatul a luat cererile semnate și le-a dus la ghișeu alăturat, timp în care denunțătorul a scos actele din dosare și a pus suma de 200 de euro într-un dosar făcând referire la cifra 200 și la cuvântul euro în timp ce inculpatul era în mers, cu atenție ca aceste cuvinte să nu fie auzite și de alte persoane după care în momentul în care a inculpatul s-a întors de la ghișeu i-a pus acestuia întrebarea referitoare la actele, știind că răspunsul nu poate fii altul decât afirmativ. După aceasta denunțătorul a plecat, iar inculpatul a încuiat ușa deoarece programul său lua sfârșit. La fața locului au sosit imediat anchetatorii care au percheziționat birourile din incintă începând în mod evident cu biroul foto unde în dosarele abandonate de denunțător a fost găsită suma de 200 euro.
Situația de fapt reținută mai a sus a rezultat din probele arătate, analizate și reținute mai sus. În raport de situați de fapt stabilită instanța constată că infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal nu există pentru următoarele considerente.:
Potrivit art. 254 alin1 Cod penal infracțiunea de luare de mită se poate realiza sub aspect material prin următoarele modalități normative și alternative și anume pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase. În speță s-a reținut prin rechizitoriu că inculpatul a cerut de la denunțător în ziua de 26 iunie cu ocazia înregistrării cererii de eliberare a actelor suma de 200 de euro pentru a le elibera repede sumă pe care a primit-o a doua zi de la denunțător, cea ce înseamnă că infracțiunea în cazul în care ar fi existat s-ar fi consumat prin pretinderea sumei adică prin formularea acestei pretenții de către inculpat. Aceasta înseamnă pretinderea sumei de bani și momentul pretinderii trebuie să fie reale și dovedite efectiv prin probe apte să răstoarne prezumția de nevinovăție, pentru că în caz contrar orice funcționar public poate fi acuzat și anchetat fără nici un alt indiciu decât susținerea ori afirmația nedovedită a unui terț transformată în denunț. Potrivit art.5 indice 2 cod procedură penală orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre definitivă iar conform art.66 alin. 1 cod procedură penală inculpatul beneficiază de prezumția de vinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Rezultă deci că în momentul denunțului inculpatul trebuia să beneficieze pe deplin de această prezumție, cea ce implica însă în sarcina organului judiciar obligația de a verifica în prealabil dacă denunțul este mincinos ori dacă acesta poate fii credibil. În acest sens ar fi fost necesar ca măcar înainte de organizarea și pregătirea flagrantului anchetatorii să aibă indicii temeinice că subiectul este corupt și că aspectele denunțate pot fi credibile. Aceasta s-ar fi impus în mod obligatoriu având în vedere că în modalitatea alternativă a pretinderii unei sume de bani infracțiunea se consumă imediat în momentul formulării pretenției și deci în aceste condiții cercetările premergătoare nu se pot limita numai la un denunț neverificat ori neverificabil, deoarece desfășurarea unui flagrant se transformă în acțiune de silire, provocare, determinare a funcționarului de a încălca legea și de a comite o infracțiune de corupție contrar voinței sale. Rezultă deci organul judiciar trebuie să aibă indicii temeinice ori repetate, dacă nu chiar dovezi, cu privire la infracțiunea de corupție consumată anterior prin pretindere de bani sau alte foloase. Aceste indicii sunt clar reglementate de dispozițiile art. 68 indice 1 cod procedură penală și ar putea rezulta de exemplu dintr-o multitudine de denunțuri anterioare organizării flagrantului făcute de alte persoane, cea ce în speță nu a existat. Astfel după consumarea flagrantului, începând din a doua zi organele judiciare au căutat și alte persoane dispuse să acuze pe inculpat de acte de corupție, cea ce nu a putut servi ca justificarea pentru acțiunea înregistrată în ziua de 27.06-2007. În speță însă la momentul organizării și desfășurării flagrantului nu a existat nici un indiciu ori dovadă că acuzațiile formulate de denunțător pot fi reale. Mai mult decât atât organul de urmărire penală a acordat credibilitate deplină acestuia chiar în contextul în care acesta a refuzat confruntarea cu inculpatul cea ce este în mod cert nepermis. De asemenea în cursul cercetărilor nu a fost verificată nici una din susținerile inculpatului deși acesta s-a apărat constant solicitând proba prin confruntare cu denunțătorii săi probă ce nu i-a fost însă admisă și care nu a putut fi administrată la cercetarea judecătorească tot datorită relei credințe a denunțătorilor. În concluzie instanța constată că pentru a se stabili pretinderea de către o persoană coruptă a unei sume de bani nu este suficient un simplu denunț al unui terț ci mai este necesar că în etapa prealabilă a declanșării acțiunii de provocare să fie verificate ă realitatea acuzației, credibilitatea denunțului și evident lipsa relei credințe a denunțătorului. Or, în speță nici un asemenea aspect nu a fost verificat, context în care pentru declanșarea procedurii de prindere în flagrant a fost încălcată prezumția de vinovăție de care beneficia inculpatul prin aceea că acesta a fost considerat vinovat de comiterea unei infracțiuni fără nici o altă dovadă decât spusele neverificate ale unui terț. Astfel toate procedurile întreprinse în desfășurarea flagrantului au încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil prevăzut de art.6 alin.1 CEDO. Întrucât pretinderea sumei de bani de inculpat nu a rezultat din probele administrate instanța constată că fapta imputată acestuia contând în aceea că a pretins suma de 200 de euro nu există. În cea ce privește încercarea de prindere în flagrant a inculpatului instanța constată organele judiciare au acționat pornind de la premisa greșită că denunțătorul a spus adevărul și pentru a obține un rezultat l-au trimis pe acesta cu banii marcați la inculpat. Or, în contextul în care nu există dovezi certe că inculpatul a pretins bani anterior, acesta trebuie considerat nevinovat în cea ce privește acțiunea de pretinderea sumei și în acest context trebuie examinat ce efecte produce organizarea unui flagrant prin capcană. Astfel dacă ar exista certitudinea că inculpatul a pretins bani atunci capcana utilizată constând în trimiterea banilor prin denunțător ar fi justificată. În cazul dat însă nu există nici o dovadă care să ateste măcar cu valoare de indiciu că înainte de ais e întinde capcana inculpatul a cerut bani. În lipsa dovezii că anterior acesta pretinsese bani se impune concluzia că acesta este nevinovat și a căzut victima unei capcane fără voința sa și fără a cunoaște, în mod silit și provocat, deci ilegal. Or potrivit art. 68 alin.2 este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe. Cum în speță nu a existat nici un indiciu de comitere a infracțiunii de luare de în varianta alternativă a pretinderii este evident că încercarea de a determina pe inculpat să primească banii prin procedura flagrantului premeditat a fost nelegală și deci toate actele procedurale care l-au precedat sau însoțit sunt lovite de nulitate iar dovezile obținute lovite de asemenea de nulitate și lipsite de forță probantă.
Instanța reține că deși s-a încercat determinarea inculpatului sau punerea acestuia în fața faptului împlinit această încercare nu a reușit întrucât era necesar ca cel puțin să cunoască că denunțătorul a strecurat banii în dosar. Astfel în acest sens nu se poate aprecia că dialogul dintre inculpa și denunțător ce a avut loc înainte de întâlnirea celor doi în ziua flagrantului constituie un indiciu infracțional deoarece conține sintagme generale și nicidecum referiri concrete cu sens infracțional. Astfel sintagma folosită de denunțător "sunt pregătit" "sunt actele?"putea să însemne că este să vină să-și ia actele pentru că se află în drum spre oraș cea ce în speță era real. Pe de altă parte răspunsul inculpatului "da și eu " și "vă aștept " nu poate avea altă semnificație decât cea ce ar trebui dată cu bună credință și anume aceea că sintagma de răspuns se referă la faptul că actele sunt și pot fi ridicate. De altfel în scopul de a verifica dacă actele sunt inculpatul a dat denunțătorului numărul său de telefon și prin urmare dialogul dintre cei doi se circumscrie acestui scop neputând fi interpretat în mod forțat în alt sens. În altă ordine de idei instanța constată că din conduita inculpatului nu rezultă nici un moment un indiciu plauzibil că acesta ar aștepta să primească o recompensă ori că ar acceptat- Din discuție se deduce cu ușurință că denunțătorul a considerat ca fiind o șicană întreaga procedură a verificării actelor și de asemenea mai rezultă și faptul că acesta deși a fost nemulțumit de faptul că fratelui său nu i-a fost primită cererea totuși datorită refuzului și explicațiilor date de inculpat a înțeles că cea ce a cerut și i-a fost refuzat era ilegal. Astfel încercarea denunțătorului de a explica că de fapt fratele lui are buletinul în Italia și că nu ar avea nevoie de buletin nu denotă decât teama acestuia de consecințele negative ale insistenței din ziua anterioară și nicidecum vreo aluzie la altceva. Așa cum s-a arătat mai sus în speță trebuia să existe și dovada efectivă că inculpatul a văzut că denunțătorul pune banii în dosar și dovada științei că banii îi erau destinați. Or potrivit procedurii de eliberarea a actelor dosarele depuse la înscriere nu mai folosesc la nimic și sunt restituite cetățenilor odată cu actele noi de identitate. Prin urmare inculpatul știa sigur că dosarele în care a pus actele restituite rămân la denunțător. Pe de altă parte așa cum s-a reținut mai sus nu s-a confirmat susținerea denunțătorului că inculpatul i-a spus să lase banii în dosar deoarece discuțiile dintre cei doi au fost monitorizate și înregistrate, ori, din înregistrare nu a rezultat acest aspect. Pe de altă parte așa cum s-a reținut mai sus banii nu puteau să fi fost puși în dosar decât după scoaterea actelor ori aceasta s-a întâmplat în intervalul de timp scurt cât inculpatul a mers la ghișeu să depună cererile când era cu spatele la denunțător și nu putea să vadă ce face acesta. Or nu se poate reține că o persoană a acceptat să primească o sumă de bani decât dacă acea persoană a cunoscut acest aspect. Instanța reține însă că în speță banii au fost strecurați cu abilitate și rapiditate de denunțător astfel încât inculpatul nu și-a putut da seama de acest gest. Pe de altă parte, chiar dacă acesta și-ar fi dat seama în final că denunțătorul a uzat de un asemenea gest, în lipsă dovedirii acțiunii anterioare a pretinderii, ar trebui să i se acorde celui acuzat un răgaz de a refuza oferta vizibilă sau intuită. Or, în speță este cert că inculpatul chiar dacă ar fi observat ceva în conduita denunțătorului nu a avut un răgaz necesar pentru clarificare și refuz deoarece la fața locului au sosit anchetatorii care au mers direct la dosarul folosit pentru strecurarea banilor conform planului minuțios întocmit cu denunțătorul. În împrejurările reținute și expuse mai sus instanța constată că nu există nici un indiciu obiectiv ori subiectiv că inculpatul a comis infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin 1 cod penal de la denunțătorul. Întrucât sub aspect subiectiv și obiectiv fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni instanța în temeiul art. art.11 punctul 2 lit."a" cod procedură penală raportat la art. 10 lit."d" cod procedură penală va achita inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 cod penal (faptă privind pe denunțătorul ).
II. În ceea ce privește infracțiunea de primire foloase necuvenite prevăzută de art. 256 cod penal, privind-o pe denunțătoarea instanța constată că din probele administrate în cauză nu rezultat comiterea acesteia. Astfel a beneficiat legal de întocmirea actelor în regim de urgență și a fost tratată la fel cu ceilalți cetățeni fără nici o excepție. Aceasta pentru a vedea dacă sunt actele l-a apelat la telefon pe inculpat iar discuția purtată a fost interceptată de organele de urmărire penală. Din conținutul acestei discuții nu rezultă însă comiterea unei fapte penale. După reținerea inculpatului, în zilele următoarea denunțătoarea a fost depistată de organul de urmărire penală unde este evident chemată și unde formulează denunțul prin care a susținut că i-a dat inculpatului o sticlă de băuturi alcoolice. Așa cum s-a arătat și cu ocazia evaluării declarației și denunțului fapta constând în primirea de către inculpat a folosului necuvenit nu a fost dovedită prin nici o probă și prin urmare nu există.
III. Referitor la fapta denunțată de denunțătorul instanța reține că atât acesta cât și soția au beneficiat legal de procedura urgenței și că denunțătorul a fost depistat de organele judiciare din convorbirile telefonice înregistrate în zilele de după reținerea inculpatului fiind convocat. Susținerile acestuia că inculpatul i-a cerut mită "prin pronunțarea expresiei "știi care e în România "dacă vei fii atent " nu constituie indicii de pretindere a unei sume de banii ci elemente abstracte care pot primii un înțeles interpretabil corespunzător numai în contextul în care în realitate ar exista înregistrarea integrală. Or în lipsa acestuia denunțătorul este unica sursă însă ea a fost provocată în mod vădit de agenții instrumentatori. Astfel atât declarația cât și denunțul nu reflectă exprimarea acestuia ci constituie o reproducere fidelă și identică în aceiași termeni cu denunțul și declarațiile lui. În speță conținutul denunțului nu a fost dovedit prin nici o probă. În cea ce privește reținerea actelor pentru întocmirea celor noi așa cum s-a arătat mai sus constituie o uzanță regulamentară permisă și deci nu a constituit un abuz. A mai susținut denunțătorul că în aceiași seară a discutat la telefon cu inculpatul și acesta i-a spus că "suma trebuie să fie consistentă deoarece trebuie să o împartă și cu ceilalți colegi " mai precis "suntem trei" aspect care însă nu a fost dovedit. În cea ce privește susținerea denunțătorului că plata a făcut-o a doua zi în biroul nr. 1 (biroul foto n) unde inculpatul a luat suma de 150 lei RON este deoarece acest fapt nu a fost dovedit și în plus era imposibil ca actul plății să nu fie văzut de mulțimea cetățenilor încolonați pe două rânduri și de alți salariați. De asemenea susținerea denunțătorului că nu a reușit să contacteze lucrătorii de poliție pentru reclama fapta este deoarece locul faptei se afla de fapt chiar în sediul poliției unde pentru a reclama nu era necesar decât să o facă pur și simplu imediat. Referitor la banii pe care acesta a susținut că i-a predat inculpatului, a susținut că suma de 150 lei RON era compusă dintr-o bancnotă de 100 RON și cinci bancnote de câte 10 lei RON însă nici în declarație și nici în denunț nu a arătat că banii ar fi prezentat elemente particulare care ar fi creat posibilitatea de a fi identificați ulterior. Această susținere nu este plauzibilă și datorita faptului că banii nu au fost marcați în alt fel, iar inculpatul avea dreptul să aibă bani proprii în buzunar care puteau să fie și toți îndoiți la colțuri sau numai o parte din ei. În aceste condiții nu se poate considera că asupra sa denunțătorul i-a recunoscut pe ai săi pentru că aveau ca semn particular un îndoit. Pentru a da declarațiile incriminatoare la adresa inculpatului este evident că denunțătorii au fost suspectați de dare de mită și acuzați ca atare cea ce înseamnă că în această cauză nu au avut calitatea de terți dezinteresați sau martori, ci persoane cercetate cu interes în cauză. Drept urmare pentru a lua în considerare acuzațiile aduse acestea ar fi trebuit să fie dovedite prin alte probe decât declarațiile denunțătorului și soția sa. În cursul urmării penale acest denunțător nu a fost confruntat cu inculpatul, iar în cursul cercetării judecătorești nu a putut să fie audiat deoarece deși a fost legal citat nu s-a prezentat la judecată iar mandatele de aducere nu au putut să fie aduse la îndeplinire deoarece nu a fost găsit, acesta părăsind țara împreună cu soția sa.
Pentru considerentele expuse mai sus instanța constată că existența faptei imputate nu a fost dovedită prin probe certe apte să răstoarne prezumția de nevinovăție. În consecință în temeiul art. 11 punctul 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit."a" cod procedură penală va achita pe inculpat pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin.1 cod penal ( faptă privind pe denunțătorul ) și pentru infracțiunea de primire foloase necuvenite prevăzută de art. 256 cod penal ( privind pe denunțătoarea ).
S-a constatat că inculpatul a fost reținut o zi respectiv la data de 27-06-2007.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, care a criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1 . Cu privire la infracțiunea de luare de mită - denunțător, din probele administrate în timpul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (28-31, 33-37), denunțurile și declarațiile denunțătorului ( 10-14), bilete scrise de inculpat ( 15), proces verbal de marcare a banilor ( 19-20), proces verbal de interceptare a convorbirilor telefonice (21-27), fișa postului inculpatului ( 105), planificarea zilnică (106), adresa SPCLEP B ( 107 declarațiile martorilor, ( 108-116) rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în sensul că, în data de 26.06.2007, inculpatul a solicitat denunțătorului suma de 200 euro pentru eliberarea a două cărți de identitate în regim de urgență inculpatul i-a înmânat denunțătorului un bilet scris pe hârtie conținând numărul de telefon și ora (0745/-, ora 15.00), modalitate prin care i-a precizat denunțătorului că în ziua de 27.06.2007, ora 15.00 să contacteze la postul telefonic menționat pentru a stabili locul de întâlnire în vederea transmiterii banilor. Pentru a-l determina să-i dea suma ceruți inculpatul i-a cerut denunțătorului documentele legal emise de autorității italiene. După verificarea sumară a dosarelor, inculpatul i-a solicite denunțătorului să-1 însoțească la etajul I al imobilului, într-un birou, unde nu se mai afla altă persoană, sub pretextul efectuării unor verificări pe computer. n aceste condiții, inculpatul i-a solicitat denunțătorului suma de 200 euro cu titlu de mită. La data de 27.06.2007, ora 13.40, denunțătorul a pus la dispoziția organelor de anchetă suma de 200 euro, formată din 3 bancnote (una de 10 euro cu seria X - și 2 de 50 euro având seriile S - și -) care au fost marcate și predate denunțătorului pentru a fi folosite la constatarea infracțiunii flagrante. Conform indicațiilor primite de la inculpat la ora 15.06, denunțătorul 1-a contactat telefonic pe inculpat, dându-i de înțeles că are asupra sa suma de 200 euro, inculpatul precizându-i că are pregătit documentele. La ora 15.39, denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul în sediul B, apoi acesta l-a introdus în biroul nr.1, Laboratorul Foto, unde i-a restituit documentele italiene și i-a înmânat noile cărți de identitate și de alegător, emise pe numele denunțătorului și ale soției sale, denunțătorul intrebându-1 dacă solicită tot 200 euro, inculpatul răspunzându-i afirmativ. Inculpatul i-a comunicat denunțătorului să pună banii în dosarul plic format pe numele său, ulterior părăsind încăperea menționată, iar inculpatul încuind ușa de acces. La ora 15,40, organele de anchetă au procedat la identificarea inculpatului și la efectuarea percheziției corporale a acestuia, găsindu-se asupra sa suma de 270 RON, formată din 11 bancnote, printre care și 6 bancnote cu seriile 053E-, 061B-, 057E-, 053D-, 052A- și bancnota de 100 RON având seria 062D-, care au fost date cu titlu de mită de către denunțătorul, precum și o lampă cu ultraviolete, dispozitiv care nu se află în dotarea instituției și care este folosit pentru a preîntâmpina organizarea unor flagrante prin inscripționarea banilor emiși cu titlu de mită. Întrucât suma de 200 euro nu a fost descoperită asupra inculpatului, în prezența șefului B, comisar, s-a procedat la deschiderea Laboratorului Foto, unde, pe masa situată în partea dreaptă, au fost găsite două dosare plic, formate pe numele și, în primul dosar fiind găsită suma de 200 euro, formată din cele trei bancnote una de 100 euro cu seria X - și 2 de 50 euro, având seriile S - și S -, care au fost marcate.
La fața locului a fost încheiat proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, pe care inculpatul a refuzat să-1 semneze, dar nu a avut de formulat obiecțiuni la acesta.
Precizăm că procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, se motivează de Parchet, nu a fost contestat, martorii asistenți:, și confirmând, cu ocazia audierilor, comiterea faptei.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art.327 al.3 Cod procedură penală, au fost menținute declarațiile martorilor, și.
Față de probe administrate apreciem că instanța a reținut, în mod eronat, reaua credință a denunțătorului, acest aspect nefiind dovedit.
2.În ceea ce privește achitarea inculpatului,pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal, denunțător, de asemenea, instanța în mod greșit a dispus achitarea acestuia, reținând că fapta nu există, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a pr.pen. întrucât această soluție contravine probelor administrate în timpul urmăririi penale, respectiv denunțul și declarațiile lui (57-59,60), bilete scrise de inculpat (61), proces verbal de interceptare a convorbirilor telefonice (62), fișa postului inculpatului ( 105), planificarea zilnică ( 106), acte ridicate de la PC. B (72-85), proces verbal de identificare bunuri (63-67), procese verbale de recunoaștere după planșe foto ( 68-71), declarațiile martorilor, (fi 11-112).
Din procesul verbal din 3.07.2007, rezultă că denunțătorul, fiindu-i prezentate obiectele descoperite asupra inculpatului la momentul identificării sale în data de 27.06.2007, ora 15.40, acesta a menționat fără nici un dubiu 5 bancnote a câte 10 RON, având seriile 053E-, 061B-, 057E-, 053D-, 052A- și bancnota de 100 RON, având seria 062D- 8, care au fost transmise către inculpat îndoite, din cele 11 bancnote găsite asupra inculpatului, doar aceste 6 bancnote prezentau acest caracter.
De reținut că, și în cazul acestui denunțător, inculpatul a procedat în aceeași manieră, iar declarațiile acestuia au fost menținute și în timpul cercetării judecătorești, în temeiul art.327 al.3 Cod procedură penală.
Probatoriul administrat a demonstrat că aspectele precizate de denunțător sunt reale, în sensul că în data de 26.06.2007, acesta s-a deplasat împreună cu concubina sa la sediul, pentru depunerea actelor necesare eliberării cărților de identitate. Inculpatul aflându-se la ghișeul de lucru cu publicul, i-a pretins denunțătorului o sumă de bani, apoi 1-a invitat la etajul I, în laboratorul foto, pentru a evita ca discuțiile să fie auzite de alte persoane, unde inculpatul i-a spus "dacă vei fi atent, se va rezolva, știi care e în România", fapt ce echivalează cu o solicitare explicită de bani, bunuri sau alte valori, i-a dat numărul de telefon, urmând ca acesta să-1 contacteze a doua zi în jurul orei 15.00. In seara de 26.06.2007, intre inculpat și denunțător a avut loc o convorbire telefonică, inculpatul sugerând ca suma care dorește să o primească să fie mai consistentă, întrucât urma să fie împărțită cu alți colegi. In data de 27.06.2007, la ora 14.43, inculpatul este contactat de denunțător, stabilindu-se să se întâlnească în sediul și după procedura folosita ca și în celălalt caz, au mers la biroul numărul 1, unde inculpatul i-a remis denunțătorului actele de identitate, primind de la acesta, în schimb suma de 150 RON (formată din bancnotele menționate mai sus), sumă care a fost descoperită asupra inculpatului, în momentul efectuării percheziției corporale, a fost recunoscută și indicată de către denunțător pe parcursul urmăririi penale.
3. De asemenea, în mod eronat, instanța a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.256 alin.1 Cod penal, denunțător, n temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, întrucât din probele administrate în timpul urmăririi penale, respectiv denunțul și declarațiile denunțătorului (fl.86-89), bilet scris de inculpat (fl.90), proces verbal de interceptare a convorbirilor telefonice (fl.91), documente ridicate de la. B (94-104), proces verbal de recunoaștere după planșă foto (fl.92-93), fișa postului (fl. 105), planificarea zilnică (fl. 106), adresa (fl.107), rezultă că inculpatul a săvârșit fapta de primire de foloase necuvenite, în sensul în data de 20.06.2007, denunțătoarea s-a prezentat la sediul, unde printr-o cunoștință 1-a cunoscut pe inculpatul, acesta oferindu-se să o ajute cu o carte de identitate pentru fiul său. În data de 25.06.2007, denunțătoarea s-a prezentat cu dosarul complet la. B, pe care 1-a predat inculpatului, primind în schimb un bilet cu numărul de telefon și numele. În data de 27.06.2007, la ora 14.51, aceasta 1-a contactat telefonic, stabilindu-se să se întâlnească la sediul B, unde s-au deplasat la biroul nr.1, inculpatul predându-i documentele primind în schimb o sticlă de whisky " s".
Din cele mai sus prezentate, rezultă că într-o perioadă scurtă de timp, procedând în aceeași manieră, inculpatul a săvârșit faptele descrise, motiv pentru care se impunea condamnarea acestuia și nu achitarea, probele administrate în timpul urmăririi penale dovedind vinovăția acestuia, iar legiuitorul nu a creat o ordine de preferință între probele administrate în timpul urmăririi penale sau cercetării judecătorești, instanța urmând a le reține pe cele care, prin coroborare, corespund cel mai bine adevărului. De reținut că, instanța în mod nejustificat a reținut reaua credință a denunțătorilor, acest aspect nefiind dovedit, iar declarațiile martorilor, și, date în timpul cercetării judecătorești, în sensul că activitatea de eliberare a actelor de identitate era foarte aglomerată și datorită suprasolicitărilor și lipsei de spații, a apărut ca necesitate colaborarea între funcționari, context în care inculpatul la fel ca și ceilalți salariați ai serviciului puteau să efectueze și alte activități decât cele repartizate, nu justifică activitatea infracțională a inculpatului.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi admis dar pentru considerentele care vor fi prezentate.
Curtea, având în vedere soluția instanței de fond de achitare a inculpatului, precum și dispozițiile art.378 alin.1/1 Cod procedură penală, privind ascultarea inculpatului prezent atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva acestuia o hotărâre de condamnare, a adus la cunoștință inculpatului prevederile art.70 alin.2 Cod procedură penală și acesta a arătat că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere.
Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei apărătorul ales al intimatului-inculpat a depus concluzii scrise, iar intimatul-inculpat a depus un memoriu.
În baza efectului devolutiv al apelului, se produce o nouă judecată în fond, ca regulă, pe baza probatoriului administrat în cauză de prima instanță, însă, și a altor probe pertinente, concludente și utile administrate pentru prima dată în apel.
Ori, în raport de cele mai sus reținute, instanța de apel, trebuie să stabilească, pentru aflarea adevărului, dacă se impune audierea sau nu tuturor martorilor din lucrări, sau administrarea altor probe.
Numai printr-o cercetare judecătorească completă, cu respectarea principiilor care guvernează faza de judecată și după administrarea oricăror alte probe apare necesară pentru stabilirea adevărului, instanța de fond, sau de apel, motivat, poate pronunța o hotărâre cu privire la faptele și vinovăția persoanelor trimise în judecată.
Săvârșirea unei infracțiuni dă naștere raportului juridic de drept substanțial, care, în conținutul său cuprinde, între altele, dreptul organelor de a trage la răspundere penală pe făptuitor și a-l obliga la plata despăgubirilor civile pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat.
Principiul oficialității estre consacrat expres în art.2 din Codul d e procedură penală.
Potrivit art.2 alin.2, actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.
Privite în toată complexitatea lor, activitățile desfășurate în cadrul procesului penal trebuie, potrivit art.3 Cod procedură penală,"să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei."
Numai ca urmare a aflării adevărului, scopul procesului penal poate fi atins și, în acest fel, soluțiile dispuse de organele judiciare dau satisfacție celor care urmăresc înfăptuirea justiției penale.
Aflarea adevărului în procesul penal presupune existența unei concordanțe între concluziile la care ajung organele judiciare și realitatea obiectivă privind fapta și autorul ei.
Fiind considerat ca unul dintre principiile care are un rol fundamental la aflarea adevărului în procesul penal, legiuitorul a consacrat expres rolul activ al organelor judiciare, ca regulă de bază după care trebuie să se conducă organele judiciare penal, inclusiv instanțele de judecată.
Potrivit art.4 Cod procedură penală,"instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal".
În conformitate cu acest principiu, prima instanță trebuia să manifeste rol activ și să lămurească cauza sub toate aspectele, atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, dar și latura civilă.
Ori, în raport de situația de fapt reținută în actul de sesizare și concluziile actelor medico-legale, instanțele, inclusiv instanța de apel, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, aveau obligația de a administra toate probele necesare pentru stabili dacă recurentul-inculpat a participat la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și gradul de participare a acestuia, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare părții civile pentru vindecarea leziunilor cauzate prin acțiunea violentă a recurentului-inculpat și pe cale de consecință încadrarea juridică a acesteia.
Un alt principiu fundamental al dreptului procesual penal este principiul nemijlocirii, principiu potrivit căruia instanța are obligația de a administra nemijlocit, cu respectarea principiului publicității și al contradictorialității probele administrate în cursul urmăririi penale, deoarece acestea au servit ca temei doar pentru trimiterea în judecată a inculpatului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de fond nu a procedat la audierea martori-denunțători și și a martorilor și și nu a luat toate măsurile pentru audierea acestora și nici nu a procedat la audierea înregistrării convorbirilor telefonice și la vizionarea înregistrărilor ambientale, autorizate cu respectarea dispozițiilor procedurale.
Din declarațiile date în cursul urmăririi penale de martorii și rezultă că aceștia au precizat că sunt rezidenți în Italia și au indicat adresa acestora din această țară.
În aceste condiții, instanța de fond, față de procesele verbale de executarea a mandatelor de aducere de la adresele din România din care rezulta că aceștia nu mai locuiesc în România și că nu mai au nici o proprietate în țara natală, Tribunalul, care avea obligația de a administra nemijlocit probele administrate în cursul urmăririi penale, trebuia să ia măsurile necesare audierii acestor martori, inclusiv prin videoconferință, sau pe cale comisiei rogatorii internaționale, prevăzută de art.160-162 și 165 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penale.
Curtea a întreprins măsurile procedurale pentru prezentarea celor patru martori în instanță și a procedat la audierea acestora-fl.51-52, 66-67, 68, 69.
De asemenea Curtea a solicitat Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și Tribunalului Bacău, ordonanța de autorizare provizorie a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice, a convorbirilor ambientale, localizarea sau urmărirea prin, documentare foto/video în ceea ce îl privește pe inculpatul, suportul tehnic pe care s-au înregistrat acestea, respectiv, încheierea de confirmare a ordonanței procurorului de autorizare provizorie și a procedat la audierea, respectiv vizionarea în ședință publică a acestor înregistrări.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără drept de tăgadă vinovăția intimatului-inculpat în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal, denunțător.
Din probele administrate, respectiv: denunțul numitului -fl.10-11 dosar urmărire penală, declarațiile acestuia-fl.12-14 dosar urmărire penală și fl.66-67 dosar instanța de apel, înscrisul de la fl.15 dosar urmărire penală, reprezentând copia biletului dat de intimatul-inculpat denunțătorul conținând numărul său de telefon pe care să-l telefoneze, procesul verbal din data de 27.06.2007 prin care au fost marcate cele trei bancnote date de denunțător inculpatului-fl.19-20, suporturile tehnice ordonanța suporturile tehnice conținând interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice, a convorbirilor ambientale, localizarea sau urmărirea prin, documentare foto/video în ceea ce îl privește pe inculpatul, procesele verbale de redare a convorbirilor-fl.22-27 dosar urmărire penală, planșele fotografice-fl.28-31 dosar urmărire penală, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante-fl.33-37 dosar urmărire penală, procesul verbal de restituire a sumei de 200 euro dată de denunțătorul inculpatului-fl.38, documentația depusă de denunțătorul la. B-fl.43-56 dosar urmărire penală, declarațiile martorilor: -fl.108-109 dosar urmărire penală și fl.51-52 dosar instanța de apel și -fl.110 dosar urmărire penală și fl.68 dosar instanța de apel, -fl.115 urmărire penală și fl.61 dosar instanța de fond, -fl.114 dosar urmărire penală și fl.88 dosar instanța de fond, -fl.116 dosar urmărire penală și fl.89 dosar instanța de fond, -fl.111dosar urmărire penală și fl.59 dosar instanța de fond și -fl.112-113 dosar urmărire penală și fl.60 dosar instanța de fond, coroborate cu declarațiile intimatului-inculpat-fl.121-125, 127-128 și 132 dosar urmărire penală și fl.56-58 dosar instanța de fond, rezultă următoarea situație de fapt.
Inculpatul, în vârstă de 37 ani, în luna iunie 2007 era funcționar în cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor al municipiului B, fiind angajat al Consiliului Local al municipiului B ca și personal civil.
Acesta avea ca atribuții principale de serviciu activități de lucru cu publicul la ghișeu, înregistrarea cererilor, verificarea datelor preluate, realizarea fotografiilor, precum și alte activități ce decurg din operațiunile de emitere a actelor de identitate.
La data de 27.06.2007, numitul, rezident în Italia, s-a prezentat la sediul B, unde a formulat un denunț în care a precizat faptul că deține informații referitoare la comiterea unei infracțiuni de corupție de către un funcționar din cadrul
Acesta a arătat în denunț și în declarațiile date în fața procurorului, în ziua de 26.06.2007, s-a deplasat împreună cu soția sa, și fratele său, la Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B pentru depunerea actelor necesare eliberării cărților de identitate pentru el și soția sa.
La ghișeul de lucru cu publicul se afla inculpatul, care i-a pretins suma de 200 euro, pentru eliberarea celor două cărți de identitate în regim de urgență.
După verificarea sumară a dosarelor, inculpatul i-a solicitat să îl însoțească la etajul I al imobilului, într-un birou, unde nu se mai afla altă persoană, sub pretextul efectuării unor verificări pe computer.
În această încăpere, inculpatul i-a solicitat denunțătorului suma de 200 euro cu titlul de mită.
Inculpatul i-a înmânat denunțătorului un bilet scris pe hârtie galbenă conținând următoarele:"0745/- ora 15,00",modalitate de a-i preciza denunțătorului că, în ziua de 27.06.2007, ora 15,00, să îl contacteze pe postul de telefonie mobilă cu nr. 0745/-, pentru a stabili locul de întâlnire în vederea transmiterii banilor.
De asemenea, pentru a-1 determina să îi dea suma cerută, inculpatul i-a oprit denunțătorului și documentele legal emise de autoritățile italiene.
În baza acestui denunț în data de 27.06.2007, la ora 10,30, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂUa emis ordonanță pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonie, ambientale, localizarea sau urmărirea prin și documentarea foto/video, în ceea ce îl privește pe inculpatul, ordonanța fiind confirmată de TRIBUNALUL BACĂU prin încheierea din data de 28.06.2007.
În data de 27.06.2007, la ora 13,40 organele de urmărire penală au procedat la marcarea a trei bancnote în euro, una de 100 euro, cu seria - și 2 de 50 euro, având seriile S- și S-, bancnotele fiind predate denunțătorului pentru a fi folosită la constatarea infracțiunii flagrante, încheindu-se în acest sens un proces - verbal.
La ora 15,06, denunțătorul 1-a contactat telefonic pe inculpat, dându-i de înțeles că are asupra sa suma de 200 euro, inculpatul precizându-i că are pregătite documentele.
La ora 15,39, denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul în sediul B, acesta introducându-1 în biroul nr. 1 (laboratorul foto), unde i-a remis documentele italiene și noile cărți de identitate și de alegător emise pe numele denunțătorului și ale soției sale, denunțătorul întrebându-1 dacă solicită tot 200 de euro, inculpatul răspunzându-i afirmativ.
Inculpatul i-a indicat denunțătorului să pună banii în dosarul plic format pe numele său, ulterior părăsind ambii încăperea menționată, iar inculpatul a încuiat ușa de acces.
La ora 15,40, după ce denunțătorul a părăsit sediul B, organele de anchetă au procedat la identificarea inculpatului, care a refuzat orice cooperare cu organele de anchetă.
În aceste condiții, procurorul a dispus prin ordonanță, în conformitate cu dispozițiile art.100-106 od procedură penală, efectuarea percheziției corporale, ocazie cu care asupra inculpatului nu a fost descoperită suma de 200 euro, însă a fost găsită, printre alte obiecte, o lampă cu ultraviolete.
În prezența șefului B, cms., inculpatul a descuiat cu cheia pe care o avea asupra sa ușa de la laboratorul foto, pe masa situată în partea dreaptă fiind găsite cele două dosare plic formate pe numele și, iar în primul dosar a fost găsită suma de 200 euro.
La fața locului a fost încheiat procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, pe care inculpatul a refuzat să îl semneze, deși nu a avut de formulat obiecțiuni la acesta.
La data de 28.06.2007, la solicitarea expresă a denunțătorului, s-a procedat la restituirea sumei ce a fost folosită la constatarea infracțiunii flagrante.
Martorul-denunțător, precum și martorii și au declarat că după ce inculpatul a verificat sumar la ghișeu documentația depusă de denunțător și soția acestuia, inculpatul sub pretextul unor verificări în baza de date, l-a luat pe denunțător într-un birou de la etajul I și acolo i-a pretins în mod expres suma de 200 euro pentru eliberarea actelor identitate solicitate în regim de urgență și că în momentul în care denunțătorul a coborât din acel birou era contrariat și speriat de ce i s-a întâmplat, relatându-le cele petrecute.
și cei doi martori au mai arătat că inculpatul i-a dat un bilețel în care era trecut prenumele inculpatului "" și numărul acestuia de telefon mobil, cerându-i să-l contacteze pentru a stabili când să se prezinte pentru ridicarea noilor acte de identitate.
Potrivit acestei înțelegeri, în ziua de 27.06.2007, orele 15,07, denunțătorul l-a contactat telefonic pe inculpat și i-a supus că a pregătit tot (desigur, potrivit celor pretinse de inculpat se referea la valuta solicitată), iar inculpatul i-a relatat că și el este pregătit (se referea la întocmirea actelor de identitate)- a se vedea transcrierea înregistrării convorbirii telefonice-fl.22-23 dosar urmărire penală.
În baza înțelegerii din prima zi, în ziua de 27.06.2007, orele 15 34 minute și 22 secunde, respectiv, orele 15 34 de minute și 48 secunde, denunțătorul l-a contactat din nou pe inculpat-transcrierea înregistrării-fl.24-25 dosar urmărire penală.
și martorul au declarată că apoi, s-a întâlnit cu inculpatul, care l-a dus la Laboratorul foto, unde inculpatul i-a predat actele de identitate noi și originalele înscrisurilor lăsate în prima zi, denunțătorul i-a spus inculpatului că a adus suma cerută de 200 euro, inculpatul afirmând că este mulțumit de suma dată și la sugestia inculpatului valuta a fost pusă în coperta unuia din cele două dosare în care s-a aflat documentația, după care denunțătorul a părăsit biroul, de asemenea și inculpatul, care a încuiat ușa de la intrarea în acel birou.
Imediat au sosit organele de urmărire penală, care au procedat la efectuarea percheziției corporale a inculpatului și la cercetarea la fața locului în Laboratorul foto, unde, în coperta acelui dosar s-a găsit suma de 200 euro dată de denunțător inculpatului, sumă care i-a fost pretinsă de acesta încă din prima zi.
Pretinderea și primirea sumei de 200 euro de inculpat rezultă în mod cert și din transcrierea înregistrării convorbirilor și a convorbirilor ambientale-fl.27-28 dosar urmărire penală, convorbiri care au fost audiate, așa cum se arăta și în ședință publică în prezența inculpatului, care nu a făcut nici un fel de obiecțiune.
Intimatul-inculpat a susținut că după ce i-a înmânat denunțătorului noile acte de identitate, l-a lăsat pe acesta în birou și dus documentația la ghișeu, lipsind cel mult 50 secunde și că este posibil ca în aceste condiții denunțătorul să fi profitat de lipsa sa și să fi continuat să vorbească singur și să pună valuta în coperta dosarului.
În primul rând este lipsit de logică să predea noile documente denunțătorului, să se ducă la ghișeu să lase restul documentației, să revină în 50 de secunde și apoi să revină iarăși la ghișeu, când ar fi putut să preda denunțătorului noile acte de identitate și după ce denunțătorul părăsea laboratorul să ducă restul documentației la ghișeu.
Apoi, dacă inculpatul ar fi părăsit acel birou unde i-a dat noile acte identitate denunțătorului, în mod cert s-ar fi auzit în înregistrarea făcută zgomotul produs de deschiderea și închiderea ușii de la intrarea în birou la plecare și la venire și evident, în lipsa inculpatului, s-ar fi constatat, chiar și în condițiile în care denunțătorul ar fi fost foarte versat, întreruperi ale susținerilor acestuia, schimbarea de tonalitate, etc.
Inculpatul nu a negat că a predat denunțătorului noile acte de identitate la Laboratorul foto, deși în mod obișnuit se predau la ghișeul cu publicul, că avea doar el cheile de la acest birou, ușa fiind încuiată de el al plecarea denunțătorului, după care a părăsit și ale acea încăpere și că imediat au sosit organele de cercetare penală, care au efectuat cercetarea la fața locului.
Intimatul-inculpat a recunoscut că după ce a verificat la ghișeu documentația denunțătorului a mers într-un birou la etajul I, dar că a făcut acest lucru pentru a verificat autenticitatea documentație în baza de date a Serviciului.
De asemenea a recunoscut că i-a dat acel bilețel conținând prenumele său și numărul telefonului mobil, pentru ca denunțătorul să-l contacteze și a-i spune dacă documentația este completă și când să se prezinte pentru a ridica noile acte de identitate.
Inculpatul nu a negat efectuarea convorbirilor telefonice cu denunțătorul.
Interpretarea dată de instanța de fond probelor administrate, în sensul că denunțătorul știind că actul solicitat nu putea fi legal emis și văzând că funcționarul a cerut copiile și originalele actelor sale s-a temut că ar putea suporta anumite consecințe și pentru a le evita s-a prezentat la organele de urmărire penală unde a făcut un denunț mincinos, spunând că pentru eliberarea actelor funcționarul i-a cerut suma de 200 euro și că în baza acestui denunț mincinos împotriva inculpatului a fost declanșată procedura unui presupus flagrant al cărui obiectiv era determinarea acestuia de a comite o faptă penală cu ajutorul denunțătorului care a fost instruit special și în detaliu cum să acționeze; în momentul denunțului inculpatul trebuia să beneficieze pe deplin de această prezumție de vinovăție, cea ce implica însă în sarcina organului judiciar obligația de a verifica în prealabil dacă denunțul este mincinos ori dacă acesta poate fi credibil. În acest sens ar fi fost necesar ca măcar înainte de organizarea și pregătirea flagrantului anchetatorii să aibă indicii temeinice că subiectul este corupt și că aspectele denunțate pot fi credibile. Aceasta s-ar fi impus în mod obligatoriu având în vedere că în modalitatea alternativă a pretinderii unei sume de bani infracțiunea se consumă imediat în momentul formulării pretenției și deci în aceste condiții cercetările premergătoare nu se pot limita numai la un denunț neverificat ori neverificabil; faptul că denunțătorul ar fi rămas singur în biroul unde i-a dat banii inculpatului; organul judiciar trebuia să aibă indicii temeinice ori repetate, dacă nu chiar dovezi, cu privire la infracțiunea de corupție consumată anterior prin pretindere de bani sau alte foloase, aspect care poate rezulta dintr-o multitudine de denunțuri anterioare organizării flagrantului făcute de alte persoane, cea ce în speță nu a existat; un interes obscur al fratelui denunțătorului, constând în încercarea de a obține pe căi ilicite un buletin de identitate pe care însă inculpatul l-a sesizat refuzând categoric să-l satisfacă; denunțătorul face parte din categoria persoanelor care au părăsit țara din motive economice pentru a găsi un loc de muncă și după o ședere îndelungată în Italia unde a primit statutul de rezident i s-a părut nefiresc să fie supus unor formalități riguroase pentru eliberarea unei cărți de identitate. Sub aspect psihologic nu trebuie omis sentimentul de frustrare al denunțătorului dedus din împrejurarea că el personal nu a găsit un loc de muncă în țara sa în antiteză cu funcționarul care i-a verificat identitatea și în plus nu s-a lăsat impresionat de condiția de rezident, refuzând să încalce legea și să-i întocmească un act fratelui său în condiții nelegale. Aspectele evidențiate pot constitui un motiv ascuns și josnic al cetățeanului român care a îndurat condiția grea a emigrantului de a se răzbuna pe funcționarul zelos găsit în țară. Sub imperiul unei astfel de stări asociată cu mentalitatea că în țară este posibil orice și nu i se poate refuza nimic denunțătorul putea să facă denunțul cu atât mai mult cu cât știa că va pleca împreună cu familia în 5 zile din țară, astfel încât ar fi fost greu de depistat ulterior, este greșită și străină probelor administrare, fiind făcută pentru a justifica soluția de achitare a inculpatului.
În drept, fapta inculpatului din data de 27.06.2007, de a pretinde și primi de la denunțătorul suma de 200 lei în scopul de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu privind primirea și eliberarea de noi acte de identitate denunțătorului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art.254 alin.1 Cod penal, text în baza căruia va fi condamnat.
La individualizarea pedepsei ce i se va aplica inculpatului, Curtea va avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv, dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana inculpatului.
Având în vedere persoana inculpatului, așa cum rezultă și din caracterizarea eliberată de unitatea la care tocmai a săvârșit infracțiunea-fl.190 instanța de fond și din depozițiile martorilor și, Curtea va reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal și va da eficiență dispozițiilor art.76 alin.1 lit.c Cod penal.
În raport de aceste considerente, de persoana inculpatului, Curtea apreciază că scopul pedepsei ce i se va aplica inculpatului poate fi atins și fără executarea acesteia, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art.81-83 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării, fixarea termenului de încercare, respectiv, atragerea atenției inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În baza art.88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa principală care i se va aplica durata reținerii preventive de 24 de ore din data de 27.06.2007.
Se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c Cod, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, se va dispune suspendarea executării și acestei pedepse accesorii.
În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal, denunțător și, respectiv, pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art.256 alin.1 Cod penal, denunțător, instanța de fond a făcut o judicioasă analiză a probelor și, pe cale de consecință o corespunzătoare motivare a hotărârii, motivare pe care Curtea și-o însușește, cu următoarele completări.
În mod greșit s-a susținut în actul de sesizare că martorii și au formulat denunțuri împotriva intimatului-inculpat.
Din lucrările dosarului rezultă că denunț în adevăratul sens al cuvântului a formulat doar.
În baza acestui denunț Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, în temeiul art.91 alin.2 Cod procedură penală, a emis ordonanța nr.- din data de 27.06.2007, prin care a autorizat, cu titlul provizoriu, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul pe postul telefonic mobil 0745/-, interceptarea și înregistrarea convorbirilor ambientale purtate de acesta, localizarea sau urmărirea sa prin, precum și interceptarea și înregistrarea de imagini în ceea ce îl privește pe inculpat, pentru o durată de 48 de ore, începând cu data de 27.06.2007, orele 14,00.
Pe baza conținutului convorbirilor telefonice organul de urmărire penale a constatat că intimatul-inculpat a fost apelat și de cei doi martori, denunțători, care prin folosirea numerelor de telefon au fost identificați și invitați la parchet.
În aceste condiții, celor doi martori li s-a cerut de organul de cercetare penală să depună denunțuri, deoarece în caz contrar vor fi cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, așa explicându-se și soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin actul de sesizare al instanței pentru.
Acest lucru rezultă cu certitudine și din faptul că, convorbirile dintre cei doi martori cu intimatul-inculpat s-au purtat la data de 27.06.2007, orele 14,43-fl.62 și, respectiv, 27.06.2007, orele 14,51-fl.91, iar denunțurile au fost făcute la data de 28.06.2007-fl.57-58 și, respectiv, 86-87 dosar urmărire penală, după depunerea denunțului de din data de 27.06.2007 și reținerea intimatului-inculpat din aceeași dată, orele 16-fl.181 și autorizarea cu titlul provizoriu a în de procuror a interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor purtate de intimatul-inculpat, care a fost dată începând cu data de 27.06.2007, orele 14,00.
Din denunțul și declarațiile date de martorul-denunțător în cursul urmăririi penale-fl.57-60 și în fața instanței de apel-fl.69 (la instanța de fond nu a fost audiat), rezultă evidente contradicții.
Astfel, dacă în denunț-fl.57-58 arată că în momentul în care i-a solicitat inculpatului întocmirea actelor într-un timp mai scurt, acesta i-a dat de înțeles că trebuie să-i dea ceav-fl.57-verso, folosind expresia" care-i ",iar atunci când l-a sunat pe telefonul mobil, în cursul serii, de asemenea i-a dat de înțeles, deși nu i-a spus nici o sumă, că trebuie să dea o sumă mai mare, deoarece actele pot fi a doua zi la orele 15, dacă insistă el la colegii săi, în declarația dată în cursul urmăririi penale-fl.59-60 arată că în momentul în care cobora scările de la biroul unde fusese cu inculpatul pentru verificarea identității, la întrebarea sa:"Se poate rezolva?", inculpatul i-ar fi spus: "Dacă vei fi atent se va rezolva. care-i în România",iar când a mers să ridice actele, inculpatul i-a"dat de înțeles că așteaptă ceva"de la el, pentru ca în declarația dată la instanța de apel-fl.69, să arate că în ziua în care a predat documentația inculpatului acesta nu i-a cerut nici o sumă, dar își amintește că i-a spus ceva, însă nu știe ce, iar din biroul de la etajul I unde a fost cu inculpatul pentru verificarea identității sale a coborât singur, astfel încât nu era posibil ca inculpatul să-și fi pretins cea pentru eliberarea cărților de identitate.
În cursul urmăririi penale nu a arătat nici un moment că intimatul-inculpat i-ar fi pretins câte 1.500.000 lei ROL pentru fiecare carte de identitate (pentru el și soția sa), pentru ca în instanță să susțină acest lucru, iar în momentul în care instanța de apel, i-a cerut explicații, acesta a declarat că nu poate da nici o explicație-fl.69 verso.
Apoi, în denunț și declarațiile de la urmărirea penală, martorul a arătat că intimatul-inculpat i-ar fi dat numărul său de telefon mobil, pe care l-a scris pe coperta dosarului, cerându-i să-l sune a doua zi, în jurul orelor 15 și că în baza acestei înțelegeri, în seara acelei zile l-a sunat pe intimatul-inculpat și au convenit că vină după acte a doua zi, pentru ca în declarația de la instanță să susțină că în ziua când a predat documentația intimatului-incuplat acesta i-a cerut numărul de telefon și că intimatul-inculpat l-ar fi sunat în după-amiaza acelei zile și i-ar fi cerut că vină după acte a doua zi la orele 14,00.
în denunț și în declarația de la urmărirea penală a arătat că i-ar fi dat intimatului-inculpat suma de 1.500.000 lei ROL, format dintr-o bancnotă de 100 lei RON și cinci bancnote de câte 10 RON, pentru ca în instanță să arate că nu mai știe dacă a i-a dat 150 lei RON, sau 300 RON și că a spus organelor de urmărire penală, în momentul în care i-a cerut să recunoască bancnotele date inculpatului că nu poate fi sigur că aceștia sunt banii dați, deoarece, îndoirea acestora, cum a reținut Parchetul"nu poate constitui un criteriu de diferențiere"- fl.69 față.
Referitor la săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art.256 alin.1 Cod penal, denunțător, în actul de sesizare se reține că fapta ar fi fost comisă în ziua de 27.06.2007, în jurul orele 15,00 și că acea sticlă de whisky " s", având capacitatea de 700 ml. care i-ar fi fost dată intimatului-inculpat în Laboratorul foto", ar fi fost găsită de organele de urmărire penală cu ocazia constatării infracțiunii flagrante-denunțător, verificările fiind făcute tocmai în acest birou.
Condamnarea unui inculpat nu se poate dispune decât pe baza unor probe certe de vinovăție, invocarea similitudinii în comiterea unor infracțiuni și condamnarea doar pe baza acestor, așa zise asemănări, sunt străine dreptului și nu pot justifica în nici un caz o hotărâre judecătorească de condamnare.
Prezumția de nevinovăție este înscrisă ca principiul fundamental în cadrul Titlului III din Codul d e procedură penală, în art.66.
De asemenea Constituția României în art.23 pct.11 a consacrat expres faptul că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
În virtutea prezumției de nevinovăție persoana împotriva căreia a fost declanșat un proces penal este prezumat nevinovat până la dovedirea vinovăției într-un proces public și cu asigurarea garanțiilor dreptului de apărare.
În dreptul procesual penal românesc inculpatul nu trebuie să-și dovedească nevinovăția, organelor judiciare revenindu-le obligația administrării probelor în procesul penal (ejus incubit probatio qui dicit, non qui negat).
Fiind o prezumție relativă, prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției.
Răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție.
Când, ca urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției, prezumția de nevinovăție nu este înlăturată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului(in dubio pro reo).
Ori, din probele administrate, așa cum în mod corect a motivat prima instanță și, de altfel, cum rezultă din probele administrate, nu s-a dovedit fără dubii vinovăția intimatului-inculpat cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal, denunțător și, respectiv, pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art.256 alin.1 Cod penal, denunțător.
Pentru a se dispune condamnarea intimatului-inculpat pentru săvârșirea celor două infracțiuni, era obligatoriu să se dovedească, fără echivoc, vinovăția acestuia, deoarece dubiile existente se interpretează în favoarea inculpatului,
Regulain dubio pro reoconstituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional, care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 od procedură penală, se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regulain dubio pro reoeste o problemă de fapt. . justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție" și deci inculpatul trebuie achitat.
Pentru aceste considerente și având în vedere că la pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe complete, sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive și sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, în mod corect, pentru aceste două infracțiuni, instanța de fond a dat eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului"(in dubio pro reo)și a dispus, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, achitarea inculpatului.
Așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante-denunțător, organele de urmărire penală au ridicat o lampă cu ultraviolete.
Potrivit adresei nr.88635 din data de 05.07.2007, emisă de Consiliul Local al municipiului B - Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor B -fl.107, lampa cu ultraviolete nu aparținea unității, iar din declarația intimatului-inculpat-fl.128 dosar urmărire penală acest bun a fost achiziționat de el.
Din aceeași adresă rezultă că " de dotare a serviciilor publice de evidență a persoanelor prevăd dotarea instituție cu asemenea lămpi cu ultraviolete, care sunt necesare în procesul de eliberare a actelor de identitate", iar inculpatul-inculpat a declarat că a cumpărat el acea lampă și că o folosea în exercitarea atribuțiilor de serviciu pentru verificarea eventualelor falsuri ale actelor de identitate prezentate de cetățeni.
În conformitate cu prevederile art.169, art.348 și art.357 Cod procedură penală, instanța are obligația de a se pronunța, printre altele, și cu privire la confiscarea bunurilor, în condițiile art.118 Cod penal, și la restituirea lucrurilor ridicate de la inculpat.
În conformitate cu prevederile art.118 Cod penal: "Sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor săvârșite prin presă;
c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârșirii unei infracțiuni, dacă au fost utilizate la comiterea acesteia și dacă sunt ale infractorului. Când bunurile aparțin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu știința proprietarului;
d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
e) bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
f) bunurile a căror deținere este interzisă de lege."
În actul de sesizare al instanței-fl.5 se susținecă probabillampa cu ultraviolete era folosită de intimatul-inculpat "pentru a preîntâmpina organizarea unor flagrante prin inscripționarea banilor remiși cu titlul de mită".
În primul rând, inclusiv luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, nu se poate dispune decât pe baza unor probe certe de vinovăție a inculpatului, iar nu pe probabilități. Ori, din nici o probă nu rezultă că intimatul-inculpat ar fi folosit acest bun în scopul menționat în actul de sesizare a instanței.
De altfel, dacă ar fi fost reală susținerea organului de urmărire penală, intimatul-inculpat ar fi folosit lampa la verificarea banilor primiți de la denunțătorul, bani care, așa cum rezultă din procesul verbal nr.370/P/2007 din data de 27.06.2007-fl.19-20 dosar urmărire penală, au fost marcați.
Așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante-fl.33-36 dosar urmărire penală și planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.28-31 și cu ocazia recunoașterii bancnotelor de martorul -fl.65-67 dosar urmărire penală, organele de urmărire penală au ridicat de la intimatul-inculpat suma de 360 lei RON, din care, potrivit declarației date de acesta-fl.128 dosar urmărire penală și cum a recunoscut și la instanța de apel-fl.70 i-a restituit suma de 210 lei RON, astfel că sumă ridicată și nerestituită este de doar 150 lei RON, iar nu suma de 270 lei, sumă a cărei restituire către inculpat s-a dispus de instanța de fond.
De altfel, în actul de sesizare s-a reținut că denunțătorul i-ar fi dat intimatului-inculpat doar suma de 150 lei, iar din adresa nr.370/P/2007, din data de 12.07.2007, prin care a fost înaintat, spre competentă soluționare dosarul Tribunalului Bacău, s-a făcut mențiunea că se înaintează și suma de 150 lei RON, sumă înregistrată Registrul de valori al Tribunalului Bacău la nr.33/2007.
În consecință, în mod greșit s-a dispus de instanța de fond restituirea către intimatul-inculpat a sumei de 270 lei RON, în loc de 150 lei RON.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU împotriva sentinței penale nr.262/D din data de 22.05.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, cu privire la greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal, denunțător și cu privire la cuantumul sumei a cărei restituire s-a dispus către inculpat și la nepronunțarea cu privire la lampa cu ultraviolete ridicată de la inculpat.
Va fi desființată sentința penală apelată sub aceste aspecte, se va reține cauza spre rejudecare și în fond se va proceda în sensul celor mai sus arătate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Se va constata că intimatul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.191 alin.1 și, respectiv, art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU împotriva sentinței penale nr.262/D din data de 22.05.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, cu privire la greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal, denunțător, la cuantumul sumei a cărei restituire s-a dispus către inculpat și la nepronunțarea cu privire la lampa cu ultraviolete ridicată de la inculpat.
Desființează sentința penală apelată sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în fond;
În temeiul art.254 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit.c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, faptă din data de 27.06.2007, denunțător, condamnă inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 01.septembrie.1969, în municipiul O, județul B, CNP -, studii 12 clase, căsătorit, nu are copii minori, fost funcționar în cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor al municipiului B, stagiul militar neîndeplinit, cu domiciliul în municipiul B, strada - -.4,.B,.11, județul B, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa principală de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată prin reținere de 24 de ore, din data de 27.06.2007.
În baza art.81 alin.1 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale.
Fixează, potrivit art.82 Cod penal, un termen de încercare de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni.
În temeiul art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată pentru pedeapsa aplicată în această cauză, dispunând executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b și Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, dispune suspendarea executării și a pedepsei accesorii.
Reduce cuantumul sumei a cărei restituire către intimatul-inculpat s-a dispus de instanța de fond de la 210 lei la 150 lei, sumă aflată la Registrul de valori al Tribunalului Bacău.
Dispune restituirea către intimatul-inculpat a lămpii cu ultraviolete ridicate de organele de urmărire penală prin procesul verbal din data de 27.06.2007-fl.33-36 dosar urmărire penală, bun aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău și înregistrat în registrul la poziția nr.33/2007.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 550 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Constată că intimatul-inculpat a fost asistat de apărător ales atât la prima instanță, cât și la instanța de apel.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Proces-verbal
încheiat astăzi, 24.03.2009
La pronunțare intimatul-inculpat a declarat recurs.
Președinte, Grefier,
Red.sent.
Red.dec.
3 ex.
14.04./14.04.2009
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Dumitru Pocovnicu
