Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 5/2008. Curtea de Apel Militara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

CURTEA DE APEL

APEL

Dosar nr-

DECIZIA NR.5

ședința publică din 05 iunie 2008

Curtea Militară de Apel, compusă din:

PREȘEDINTE: Nemenționat Colonel magistrat

JUDECĂTOR - Colonel magistrat

s-a întrunit în ședință publică pentru pronunțarea cu privire la apelurile declarate de Direcția Națională Anticorupție și inculpatul lt.colonel (.) împotriva sentinței nr.42/10 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B.

Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică din 21 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 30 mai 2008 și apoi pentru astăzi, 05 iunie 2008, când a decis următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor de față;

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată:

Prin sentința nr.42/10 iulie 2007 Tribunalul Militar Teritorial Ba condamnat pe inculpatul lt.colonel (.) (născut la data de 25 mai 1961 în comuna Măicănești, județul V, fiul lui și, de cetățenie română, studii Academia Militară, doctor în știință militară, căsătorit, un copil minor, pensionar Ap. domiciliat în B,-, -.86,.D,.5,.22, sector 5, -) la următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută de art.256 alin.1 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.257 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000;

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art.254 alin.2 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000.

În baza art.33 lit.a pen. și art.34 lit.b pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c pen.

Conform prevederilor art.86¹pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, potrivit art.86²pen.

În baza art.86³pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în prima zi lucrătoare a lunilor februarie, mai, august, noiembrie ale fiecărui an, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrarea socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea la același Serviciu de protecție a victimelor și reintegrarea socială a infractorilor;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrarea socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, la același Serviciu de protecție a victimelor și reintegrarea socială a infractorilor.

În baza art.359 proc.pen. i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.86⁴pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.256 alin.2 pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 26.000 lei (RON).

Conform art.257 alin.2 pen. în referire la art.256 alin.2 pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.000 lei (RON).

În baza art.254 alin.3 pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000 lei (RON).

Inculpatul a fost obligat la 7.000 lei (RON) cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Militar Teritorial Ba reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.76/P/2004 din 12 august 2005, Direcția Națională Anticorupție (fostă la acel moment Parchetul Național Anticorupție), Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuitul lt.colonel (.) și trimiterea în judecată a acestuia (născut la data de 25 mai 1961 în comuna Măicănești, județul V, fiul lui și, de cetățenie română, studii Academia Militară, doctor în știință militară, căsătorit, un copil minor, pensionar Ap. domiciliat în B,-, -.86,.D,.5,.22, sector 5, -) în calitate de inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de primire de foloase necuvenite prevăzută de art.256 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen.; trafic de influență prevăzută de art.257 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 (faptă comisă în 2002) și luare de mită prevăzută de art.254 alin.2 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a pen.

Prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul a fost ofițer în cadrul Direcției Financiar-Contabile a Ministerului Apărării din anul 1991, îndeplinind următoarele funcții:

- 21 februarie 2000 - 01 august 2000, șef birou bugete;

- 01 august 2000 - 01 septembrie 2003, șef birou finanțe - prin schimbarea titulaturii biroului.

În perioada 01 octombrie 2002 - 28 martie 2003 a fost detașat la Academia de Înalte Studii Militare pentru cursul de limba engleză.

În intervalul de timp 07 martie - 16 martie 2001; 25 aprilie - 30 aprilie 2001; 01 martie - 28 iulie 2001; 27 august - 31 august 2001; 01 septembrie - 31 decembrie 2001; 01 ianuarie - 12 septembrie 2002; 01 aprilie - 14 iulie 2003 și 18 august - 22 august 2003 a fost împuternicit prin ordin de zi pe unitate să asigure îndeplinireea atribuțiilor de șef de secție, ca urmare a absenței temporare a titularului.

La data de 05 iulie 2005 a fost trecut în rezervă prin ordinul ministrului apărării naționale nr.MP.287/05 iulie 2005, în baza art.85 lit.c din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

Biroul finanțare, condus de către inculpat avea atribuții în următoarele domenii de competență: execuția bugetului Ministerului Apărării Naționale și a bugetelor ordonatorilor de credite din finanțarea ordonatorului principal de credite; organizarea și conducerea contabilității în armată; executarea bugetului propriu al ordonatorului principal de credite și asigurarea financiar-contabilă a structurilor centrale stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; organizarea finanțării misiunilor în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii, ori constituite în scopuri umanitare, precum și a altor misiuni în cadrul relațiilor militare internaționale, elaborarea proiectelor de acte normative pentru reglementarea financiar-contabilă a acestor activități; organizarea activităților privind plata drepturilor cu caracter social, asigurarea drepturilor salariale pentru personalul structurilor centrale repartizate în acest scop; elaborarea proiectelor de acte normative privind activitatea economică, financiar-contabilă, precum și asigurarea metodologiei de aplicare unitară a acestora; coordonarea controlului și îndrumarea activității financiar-contabile din armată, exercitarea controlului financiar-preventiv propriu al ordonatorului principal de credite; alte atribuții.

Printre atribuțiile biroului finanțare în domeniul execuției bugetului Ap. și a bugetelor ordonatorilor de credite din finanțarea ordonatorului principal de credite, atribuții care interesează în mod direct prezenta cauză, se regăsesc cele referitoare la executarea bugetului Ap.; verificarea corelației anuale și trimestriale a bugetului pe capitole; primirea spre analiză și soluționare a cererilor lunare de credite ale ordonatorilor de credite din subordinea ordonatorului principal de credite; verificarea clasificației bugetare din cererile lunare de credite și întocmirea centralizatorului cererilor de credite pe capitole și titluri de cheltuieli; primirea limitelor lunare de cheltuieli de la Ministerul Finanțelor Publice și pregătirea datelor pentru deschiderea și repartizarea creditelor bugetare în funcție de prioritățile de cheltuieli stabilite de Statul General și de sarcinile curente ale ministerului; întocmirea formularelor de cereri pentru deschiderea de credite pe capitole de cheltuieli, note justificative, dispoziții bugetare de repartizare a creditelor și borderourilor centralizatoare pe unitățile județene de trezorerie, pe sectoare și Municipiul B; întocmește lunar și cu ocazia deschiderilor suplimentare de credite situațiile operative privind repartizarea creditelor pe ordonatorii de credite, le expediază acestora, precum și organelor de planificare; primește spre analiză și verificare listele cu obiectivele de propuneri de avizare a acestora, în cazul în care îndeplinesc condițiile legale spre a fi avizate pentru control financiar-preventiv.

La rândul său, șeful biroului finanțare avea, printre alte atribuții, și pe cele referitoare la primirea spre rezolvare, centralizare, analiză și soluționare a cererilor lunare de credite și a cererilor suplimentare de credite ale ordonatorilor din finanțarea Ministerului Apărării Naționale, transmițând necesarul de credite la Ministerul Finanțelor la termenul legal. De asemenea, asigura întocmirea tuturor documentelor de deschidere a creditelor bugetare din bugetul Ministerului Apărării Naționale, întocmind rapoarte către ministrul apărării naționale și proiectul de scrisoare către Ministerul Finanțelor Publice. Tot șeful biroului finanțare semna la a doua semnătură toate actele și documentele de retragere și repartizare a creditelor bugetare și le supunea aprobării sau semnării șefului Direcției Financiar-Contabile prin șeful secției cu responsabilitate în acest domeniu, după ce a acordat viza de control financiar preventiv.

Prin atribuțiile sale funcționale arătate pe larg în rechizitoriu, inculpatul solicita de la contabilii șefi ai tuturor ordonatorilor secundari și terțiari de credite toate datele pe care le considera necesare și executa controale la ordonatorii de credite, în legătură cu activitatea financiar-contabilă a acestora. De-a lungul ultimilor ani de activitate și-a cultivat un sistem de relații printre ofițeri din cadrul unităților militare care aveau încheiate contracte cu diverse societăți comerciale în domeniul construcțiilor. Prin intermediul acestora, cunoștea pe patronii firmelor contractante și după ce se convingea, prin metodele sale, de discreția lor, se oferea să aloce credite bugetare suficiente la unitățile militare unde aveau contracte în derulare pentru ca firmele să încaseze sumele cuvenite pentru lucrările executate și facturate, în schimbul unor sume de bani foarte consistente.

În anul 2001 inculpatul l-a cunoscut pe farmacistul șef, colonel, și comandantul Spitalului Militar Focșani, colonel, cărora le-a spus că prin funcția pe care o deține la Direcția Financiar-Contabilă, are posibilitatea să aloce fonduri mai mari la acest spital. Deoarece banii nu erau suficienți pentru medicamente, alimente și lucrările aflate în derulare, conducerea unității a fost de acord. Colonel avea și motive suplimentare deoarece avea încheiat un contract de furnizare de produse farmaceutice cu "", firmă unde soția sa, era acționar majoritar. Firma avea în obiectul de activitate furnizarea de servicii farmaceutice pentru persoanele care beneficiază gratuit de medicamente în baza unor legi speciale în Ministerul Apărării.

Valoarea contractului a fost de 802.625.081 lei, banii fiind achitați integral din venituri de la buget, astfel: 664.709.705 lei în 2001 și 137.915.376 lei în anul 2002. Un astfel de contract a existat și în 2000, având valoarea de 218.334.131 lei. Suma facturată a fost însă de 469.723.520 lei, care a fost achitată de Spitalul Militar Focșani din venituri primite de la Direcția Medicală și din venituri de la CASAOPSNAJ.

Inculpatul, având acceptul colonelului de a aloca credite bugetare mai mari la 02417 a procedat întocmai, însă în primăvara lui 2002 l-a sunat pe acesta și i-a cerut să se întâlnească în a s-au întâlnit la intrarea în Spitalul Militar Central B, de lângă Hotel "", unde inculpatul i-a adus la cunoștință că a alocat fondurile pentru Spitalul Militar Focșani, solicitându-i pentru îndeplinirea acestui act suma de 50 milioane lei, bani ce i-au fost dați pe loc, în mașina farmacistului.

La data de 28 septembrie 2000 Spitalul Militar Focșania încheiat cu " CONFORT" B, administrator, contractul 6/188/28 septembrie 2000 pentru lucrările de construcții la B (tomograf) în valoare de 1.570.000.000 lei, având ca sursă venituri extrabugetare.

La data de 28 februarie 2001, între aceleași părți s-a încheiat și contractul 1/c/08 februarie 2001 pentru lucrări de construcții, respectiv reparații curente la construcții și reparații instalații sanitare, încălzire și electricitate, în valoare de 1.200.782.000 lei, fiind achitat tot din venituri extrabugetare.

Alte contracte încheiate între aceleași părți au fost cel cu nr.4/c/25 aprilie 2001, cu obiect reparații curente la construcții, reparații apă caldă și, canalizare și reparații instalații încălzire și abur și un altul încheiat la data de 31 mai 2002 pentru amenajarea farmaciei de policlinică în valoare de 770.097.500 lei și contractul nr.1/02 august 2002, care în total cu primul contract menționat, au fost în valoare de 908.996.593 lei, sumă plătită din venituri bugetare.

În anul 2001, i l-a prezentat pe lui.

l-a rugat pe să-i pună gresie și faianță în B și bucătăria casei părintești aflată în localitatea Măicănești, județul V, să-i monteze în aceste încăperi tavane de rigips și să le zugrăvească. a trimis doi angajați ai firmei sale " CONFORT", și să execute această lucrare care a fost apreciată la 20 milioane lei. La terminare, i-a solicitat lui să achite prețul lucrării, însă acesta i-a promis că în schimb o să intervină pe lângă cunoștințele pe cre le are în Ministerul Apărării, făcând vorbire de generalul - șeful Direcției și - pentru ca să-i atribuie lucrări de construcții către firma sa. Ca urmare, a renunțat la contravaloarea lucrărilor.

-l de încredere, i-a spus lui că are posibilitatea să aloce fonduri la unitățile militare unde are încheiate contracte pentru ca acestea să datoriile către firma sa. La puțin timp după această afirmație, a reiterat propunerea către, care a acceptat sprijinul deoarece urma să încheie un contract cu Spitalul Militar Galați - 02489 care avea ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea lucrărilor de reparații capitale și modernizarea pavilionului 1, în sumă de 13.075.874.700 lei.

După câteva zile inculpatul i-a dat întâlnire lui, în parcarea de lângă blocul său, pe Șoseaua - -. La întâlnire, după ce și-a luat măsuri de precauție, cerându-i lui să închidă telefonul mobil și să scoată bateria, i-a spus lui că a "dat drumul la bani" și i-a cerut pentru acest serviciu suma de 40 milioane lei, pe care i-a înmânat pe loc.

Până la sfârșitul anului 2003, cei doi s-au întâlnit de 3-4 ori în condiții asemănătoare, dându-i în total lui suma de 210 milioane lei. Atunci când îl anunța telefonic pe că a aprobat credite bugetare, folosea expresii de genul "am dat drumul la căniță".

În anul 2001 l-a cunoscut pe, care cu firma " " avea contracte în derulare la 01270 Focșani, căruia i-a adus la cunoștință posibilitatea pe care o are privind alocarea creditelor bugetare pentru 01270.

Ulterior, a venit din nou la 1270 și i-a cerut lui să-i monteze un hidrofor la casa părintească, să-i toarne o alee și să finalizeze tencuiala exterioară. l-a trimis pe fratele său, G, cu o echipă de muncitori să execute lucrările solicitate de inculpat, lucrări apreciate la 10 milioane lei.

nu a achitat lucrarea, și nici nu a cerut acest lucru, deoarece în schimb, inculpatul îi comunica, la sfârșitul lunii în curs, creditele bugetare alocate 01270 pentru luna următoare și în acest mod își planifica mai bine activitatea în sensul că dacă era alocată o sumă mai mare intensifica ritmul lucrărilor la 01270, sau dacă suma era mai mică, mărea ritmul la alți beneficiari.

Inculpatul a recunoscut faptul că a primit sumele de bani menționate de la și. A susținut că la începutul anului 2003 nu a mai vrut să primească bani de la dar a cedat insistențelor acestuia, fiindu-i teamă că dacă nu va primi banii își va pierde locul de muncă, datorită intervențiilor pe care ar fi putut să le facă prin cunoștințele pe care le avea în Ministerul Apărării.

Inculpatul a negat inițial că ar fi vorbit cu, pe care îl cunoștea numai din vedere, susținând că acesta nu i-a făcut nici o lucrare la casa părintească. Ulterior a recunoscut că muncitorii de la " " au efectuat diverse lucrări pentru el, deoarece a considerat că i se cuvine să-i fie executate gratis pentru considerentul că îl putea ajuta pe cu "un sfat, o părere sau altceva asemănător",

a negat și că i-ar fi executat gratis lucrări de amenajare la casa părintească în schimbul cărora i-ar fi promis că intervine pentru el în vederea obținerii unor contracte cu unități militare ale Ministerului Apărării, afirmație contrazisă de declarațiile martorilor, și.

Cu privire la persoana inculpatului, în rechizitoriu, s-a mai arătat că acesta a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv și în altă cauză prin rechizitoriul nr.28/P/31 martie 2004 pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art.254 alin.2 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, având pe rolul Tribunalului Militar Teritorial B dosarul nr.122/2004. în sarcina sa s-a reținut că, în calitate de șef birou buget finanțare la Direcția Financiar-Contabilă a Ap. a primit în mod treptat de la, administrator la "" și reprezentată de " ", precum și de la, administrator la "", suma de 230 milioane lei, în scopul de a aloca fonduri extrabugetare și a suplimenta fondurile necesare pentru plata lucrărilor de construcții pe care aceste firme le executau în urma unor contracte încheiate cu unități militare din cadrul Ap.

Prin același rechizitoriu s-a mai dispus disjungerea cauzei față de acesta în vederea continuării cercetărilor, întrucât în urma percheziției ce a fost efectuată la domiciliul său s-a găsit suma de 661.500.000 lei (ROL) - bani consemnați la dispoziția instanței prin recipisa 42.30.01/04/40.6/- emisă la 12 februarie 2004 de Agenția Diferența de 431.500.000 lei, a declarat că primit-o cu titlu de mită: de la 50 milioane lei, - 210.000.000 lei, fost contabil șef la Direcția Medicală a Ap. devenit ulterior acționar la " ", firmă ce are relații contractuale cu Spitalul Militar București 80 - 90 milioane lei și de la 40 - 50 milioane lei. De asemenea, a mai afirmat că și, contabil șef la Direcția Medicală a Ap. a primit bani de la și în scopul alocării de fonduri necesare pentru plata contractelor derulate la Spitalul Militar Focșani și Spitalul Militar Galați.

Totodată, inculpatul a mai sesizat faptul că i-a construit generalului - șeful Direcției Medicale a Ap. din perioada 2001 - 2002, în scopul de a-i atribui contracte de construcții la spitalele militare. Prin disjungerea dispusă s-a format dosarul nr.76/P/2004.

Toate aceste fapte nu s-au confirmat, ele fiind sesizate din dorința lui de a obține circumstanțele atenuante prevăzute de art.19 din nr.OUG43/2002 aprobată prin Legea nr.503/2002.

S-a demonstrat că, într-adevăr, a primit 50 milioane lei de la și 210 milioane lei de la, dați în condițiile și în scopul menționat mai sus.

Deși inculpatul a susținut continuu că a primit bani de la și, mai întâi cu titlu de mită, iar mai apoi că i-a primit după ce a îndeplinit un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu, nu mai există nici o altă probă care să se coroboreze cu declarațiile sale.

De asemenea, în afara afirmațiilor lui că și a primit bani de la și, nu mai există alte probe care să dovedească existența faptelor sesizate.

Cercetarea judecătorească efectuată în cauză a confirmat starea de fapt reținută în rechizitoriu.

Astfel, în declarația din 12 iulie 2005 (vol.2 dosar nr.76/P/2004 fil.11) inculpatul arătat că s-a cunoscut cu în 2002 și au purtat o discuție cu privire la suplimentarea de fonduri pentru Spitalul Militar Focșani în care i-a comunicat că nu poate să-l ajute direct sau în alt fel, dar că Direcția Medicală are aceste posibilități. După două luni l-a sunat și i-a dat întâlnire lângă Hotel "". Aici l-a invitat în mașină și i-a spus că îi oferă o sumă de bani de aproximativ 20 - 30 milioane lei, considerând că a ajutat spitalul. Atunci i-a explicat că poate fi o întâmplare ca într-o lună să fie o limită mai mare sau mai mică, dar că el nu a contribuit la repartizarea banilor. A primit banii pentru că a inistat pentru a rămâne prieteni. Cu altă ocazie a mai primit în aceleași condiții diferența de până la 50 milioane lei. A rezultat de aici că banii au fost dați pentru că în repartizarea fondurilor către Spitalul Militar Focșani au apărut suplimentări, iar inculpatul știa pentru ce a primit banii, chiar dacă imediat a încercat să acrediteze ideea că i-au fost oferiți pentru a-și deschide un birou de consultanță, intenție care viza anul 2004, adică peste doi ani.

A arătat apoi că, prin vara lui 2002 s-a cunoscut, prin, cu care i-a spus că-l va contacta "când are nevoie", ca să se vadă.

Ulterior s-au văzut la B, în zona casei în care locuiește. Cu această ocazie, i-a spus că îl ajută să primească un contract la Spitalul Militar Galați, precum și că poate oferi celor care îl ajută 10 - 15 % din sumele care i se plătesc de spital. Cu privire la acest aspect, a arătat că și, într-o discuție particulară a confirmat acest aspect. bani ar fi urmat să-i primească el, și alți participanți care îl ajută. Acele procente au rămas la stadiul de discuție pentru că nu și-a dat acordul să primească vreun procent.

A mai arătat în declarație că în a doua perioadă a lui 2002 și primul trimestru al lui 2003, repartizările de credite s-au făcut în limitele pe care le permitea bugetul și că în unele luni au fost posibilități de suplimentări ale fondurilor.

Inculpatul a recunoscut primirea sumei de 210 milioane lei de la, dar a contestat faptul că i-ar fi făcut vreun serviciu, deoarece repartizarea fondurilor către Spitalul Militar Focșani se făcea de ordonatorul secundar de credite care era Direcția Medicală (fil.14-15, vol.2, dosar nr.76/P/2004).

În declarația din 18 februarie 2004, arătând aceleași împrejurări în care i-a spus că poate oferi sume de 10-15 % lui și altor persoane care îl ajută, respectiv și, a reluat susținerea că nu a promis să rezolve problema, dar pe verso-ul aceleiași file (53, dosar nr.76/P/2004) a spus că " nu s-a ținut de promisiuni și în circa 4-5 rânduri mi-a dat suma de aproximativ 140 - 150 milioane lei reprezentând între 7-10 % din sumele plătite și nu 10-15 % cât promisese". A rezultat cu claritate că inculpatul avea reprezentarea motivului pentru care i-a dat aceste sume.

Aceste aspecte au fost reluate și în declarația pe formular, în prezența apărătorului său (fil.27-30, vol.2, dosar nr.76/P/2004) și confirmate în instanță când a menținut declarațiile date (fil.10, dosar nr.105/F/2005).

Martorul, dimpotrivă, a arătat că inculpatul i-a spus că poate să aloce bani de la bugetul Ap. la lucrările unde are contracte în derulare și, astfel, să-și încaseze mai repede contravaloarea lucrărilor executate, propunându-i să-l ajute în acest mod.

s-a bucurat că există această posibilitate. După câtva timp l-a sunat și i-a comunicat că "a dat drumul la " și i-a cerut să se întâlnească lângă magazinul "" de lângă Cinema "", loc cu privire la care declarația martorului a coincis cu a inculpatului. La locul stabilit, după ce i-a spus să închidă telefonul și să scoată acumulatorul, i-a spus că a dat drumul la bani și i-a cerut o sumă peste 50 milioane lei, bani pe care i-a și dat. Până la sfârșitul lui 2002 au mai avut o întâlnire, ocazie cu care i-a dat alți bani pentru că a trimis fonduri la unitatea unde avea contract în derulare și care trebuia să-i plătească lucrările executate. În 2003, în vreo trei rânduri i-a dat suma totală de 130 milioane lei. Cu cele 80 milioane lei date în 2002, martorul a arătat că i-a dat în total 210 milioane lei, sumă care a corespuns cu cea recunoscută de inculpat. Au fost momente când martorul îi spunea că nu are banii pe care îi cerea, care "devenea nervos și bătea cu pumnul în bordul mașinii spunându-mi că pe el nu îl interesează, că el a dat drumul la bani și pentru aceasta trebuie să-l plătesc" (fil.121 - 124 vol.2, dosar nr.76/P/2004). Aceste împrejurări au fost reluate de martorul și în declarația pe formular (fil.126 - 130, același volum) și au fost confirmate prin menținerea declarațiilor în instanță.

Aceste declarații s-au coroborat cu declarația soției lui, martora, care a arătat că banii au fost dați pentru a facilita încasarea sumelor cuvenite firmei.

Inculpatul, deși a recunoscut primirea sumelor (50 milioane lei de la și 210 milioane lei de la ), a negat faptul că a cerut și a primit acești bani pentru serviciile făcute, arătând că prin atribuțiile funcționale pe care le avea, nu avea cum să aloce aceste fonduri, repartizarea lor făcându-se de Direcția Medicală a Ministerului Apărării.

Apărările inculpatului au fost respinse, acesta prin natura atribuțiilor avea posibilitatea să cunoască destinația creditelor și să asigure alocarea de fonduri, operațiuni pe care le-a și făcut.

O primă observație de făcut la apărările inculpatului a privit faptul că Legea finanțelor publice nr.500/2002 a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2003, până la acel moment fiind în vigoare Legea finanțelor publice nr.72/1996.

Potrivit art.30 alin.2 lit.e din Legea nr.72/1996, repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor prevăzute în bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat se aprobă de ordonatorii principali de credite pentru bugetele proprii și bugetele unităților subordonate. Art.34 din aceeași lege prevede că ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat pe unități ierarhic subordonate, în raport cu sarcinile acestora cuprinse, potrivit legii, în bugetele respective, iar ordonatorii secundari de credite aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii și repartizează creditele bugetare aprobate pe unitățile ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatorii terțiari de credite. Cheltuielile de investiții se cuprind la fiecare capitol al acțiunii care se finanțează din bugetul de stat (art.22 alin.12 - Legea nr.72/1996) iar proiectele de buget se depun la Ministerul Finanțelor, însoțite de documentații și fundamentări detaliate, atât pentru venituri cât și pentru cheltuieli (art.25 alin.4).

Din analiza atribuțiilor, atât ale biroului finanțare cât și secției bugete, precum și fișei postului inculpatului ca șef birou finanțare și șef secție bugete, aceasta din urmă exercitată pe diferite perioade în lipsa titularului, a rezultat că inculpatul lt.colonel (.) în permanență avea acces la datele privind destinația creditelor bugetare ale ordonatorilor terțiari aflați în finanțarea ordonatorului secundar Direcția Medicală a Ministerului Apărării.

Secția bugete avea printre atribuții:

- participa la elaborarea proiectului de buget al ministerului și a proiecțiilor pe anii următori;

- coopera cu Direcția Planificare a Apărării în toate etapele privind elaborarea proiectului de buget al ministerului și proiecțiilor de buget pe anii următori;

- după aprobarea bugetului ministerului împreună cu celelalte structuri abilitate din minister întocmea și supunea spre aprobare ministrului apărării naționale bugetele ordonatorilor de credite aflați în finanțare, cu defalcarea pe trimestre;

- asigura deschiderea creditelor lunare, propunând, împreună cu Direcția Planificare, virări de credite;

- urmărea execuția indicatorilor bugetului, pe ansamblu și pe ordonatorii de credite (fil.56 - 63, vol.2, dosar nr.76/P/2004).

Biroul bugete (finanțare), de asemenea avea competențe în elaborarea proiectului de buget, în cooperare cu Direcția Planificare a Apărării în toate etapele de elaborare a proiectului de buget și actualizare a bugetului aprobat.

În domeniul execuției bugetului Ministerului Apărării, biroul finanțare avea ca atribuții:

- să primească spre executare bugetul ministerului aprobat pe anul curent;

- să verifice concordanța bugetelor cu baza de date de care dispune, corelația anuală și trimestrială pe toate capitolele, subcapitolele, titlurile, articolele și alineatele clasificației bugetare;

- să verifice clasificația bugetară din cererile lunare de credite și să întocmească centralizatorul cererilor de credite pe capitole și titluri de cheltuieli;

- să întocmească formularele de cereri pentru deschiderea de credite pe capitole de cheltuieli, notele justificative, dispozițiile bugetare de repartizare a creditelor și borderourilor centralizatoare pe unitățile județene de trezorerie, pe sectoare și Municipiul B;

- să întocmească lunar și cu ocazia deschiderilor suplimentare de credite situațiile operative privind repartizarea creditelor pe ordonatorii de credite, pe care le expediază acestora, precum și organelor de planificare;

- colaborează și confruntă documentele și valoarea lor cu Trezoreria centrală, unitățile județene, municipale și de sector ale trezoreriei pentru efectuarea operațiunilor de repartizare a creditelor unităților militare din teritoriu și Municipiul B;

- propune, întocmește documentele necesare și asigură efectuarea, începând cu trimestrul III al anului în curs, virările de credite bugetare (fil.67 - 75, vol.2, dosar nr.76/P/2004).

Ca șef de birou, în fișa postului, inculpatul avea ca atribuții: să primească bugetul și listele cu obiectivele de investiții; să participe la ședințele de lucru pe linia alocării resurselor bugetare în vederea finanțării, propunând repartizarea corectă a cheltuielilor pe ordonatorii de credite; să primească spre rezolvare și să asigure centralizarea, analiza și soluționarea cererilor lunare de credite și cererilor suplimentare de credite din finanțarea ministrului apărării; să repartizeze limitele lunare de credite primite de la Ministerul Finanțelor pe ordonatorii de credite și sarcinile prioritare de executat.

Și mai important, în această calitate, semna la a doua semnătură toate actele de retragere și repartizare a creditelor bugetare și le supunea aprobării sau semnăturii șefului Direcției Financiar-Contabile prin șeful secției cu responsabilități în acest domeniu. Această atribuție, în special, îi permitea să știe cuantumul, destinația rezultând din clasificația bugetară, sumelor alocate ("datul drumului la ") - fil.76 - 79, vol.2, dosar nr.76/P/2004.

La fil.103, vol.2, dosar nr.76/P/2004 se află situația funcțiilor îndeplinite de inculpat în perioada 21 februarie 2000 - 01 decembrie 2003, acestea fiind:

- 21 februarie 2000 - 01 august 2000, șef birou bugete;

- 01 august 2000 - 15 septembrie 2002, șef birou finanțare;

- 15 septembrie 2002 - 01 septembrie 2003, șef birou finanțare;

- 01 septembrie 2003 - 01 decembrie 2003, șef birou execuție bugetară și extrabugetară.

În perioada 01 octombrie 2002 - 08 martie 2003 a fost detașat la Academia de Înalte Studii Militare.

În perioadele: 07 martie - 16 martie 2001; 25 aprilie - 30 aprilie 2001; 01 iunie - 28 iulie 2001; 27 august - 31 august 2001; 01 septembrie - 31 decembrie 2001; 01 ianuarie - 12 septembrie 2002; 01 aprilie - 14 iulie 2003 și 18 august - 22 august 2003 a fost împuternicit prin ordin de zi pe unitate să asigure îndeplinirea atribuțiilor de șef de secție.

Din aceste date a rezultat că în perioada faptelor reținute îndeplinea funcția de șef de birou și în intervalele arătate și pe cea de șef de secție și în timp ce avea această calitate a făcut afirmațiile privind posibilitatea de a ajuta pe să-și primească banii.

Din probele existente la dosar a mai rezultat că unitățile în cauză, în anul 2002 au primit suplimentări de credite - vezi dosar acte 105/F/2005 și declarația contabilului șef al Direcției Medicale (fil.53) - "față de prevederile inițiale, Spitalul Militar Focșani și Spitalul Militar Galați au primit sume mai mari ca urmare a suplimentării bugetului Direcției de Asistență Medicală", iar acest din urmă buget era în competența Direcției Financiar-Contabile.

Metodologia privind execuția și încheierea execuției bugetului Ministerului Apărării Naționale (fil.239) prevedea că Direcția Planificare a Apărării, împreună cu Direcția Financiar-Contabilă întocmeau listele cu obiectivele de investiții ce urmau a se depune în trezorerii, pe capitole bugetare și pentru fiecare ordonator de credite (pct.3) și că la cererile de credite se anexau note justificative din care să rezulte principalele obiective și sarcini, situația datoriilor acumulate față de furnizorii de produse și servicii.

Inculpatul, în declarația făcută în fața instanței (fil.10 verso vol.I fond) a arătat că atât cât și aveau relații cu generalii și - șefi ai Direcției Asistență Medicală, cu general - șef al Direcției Relații Militare Internaționale și consilierul de la Statul General și a continuat să primească bani de teama faptului că prin aceste relații va fi schimbat din funcție. Susținerea nu este logică pentru că nu explică de ce i-ar fi dat bani inculpatului cînd alocările de credite nu depindeau de el, ci de alți factori pe care îi cunoștea.

În privința traficului de influență, la fil.11 din aceeași declarație, a arătat că încă din 18 februarie 2004 și-a recunoscut toate faptele și a privit aceasta ca pe un autodenunț (fil.11 dosar nr.105/2005); instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile autodenunțului.

Cu privire la unele plăți și foloase acordate muncitorilor, acestea nu s-au confirmat decât în privința unei biciclete care a dat-o pentru că nu o mai folosea și o sumă de 900.000 lei dată muncitorului pe care acesta a primit-o ca bonus.

Pe baza acestor probe, instanța a constatat că inculpatul, după ce a îndeplinit acte care erau în atribuțiile funcției pe care o îndeplinea, a primit de la și sume de bani totalizând 260 milioane lei.

Cu privire la lucrările executate la casa părintească de la Măicănești, cu muncitorii de la " CONFORT", cercetarea judecătorească efectuată în cauză a confirmat starea de fapt reținută prin rechizitoriu. Faptele au fost dovedite cu declarația inculpatului, declarațiile martorilor, și. Inculpatul, după ce i-a cerut lui să execute lucrări de montaj gresie și faianță, să monteze tavane cu rigips și să le zugrăvească, lucrări estimate la 20 milioane lei, atunci când a trebuit să le plătească i-a promis că în schimbul lucrărilor va interveni pe lângă cunoștințele pe care le are în Ap. pentru a i se atribui lucrări de construcții. Ca urmare, a renunțat să-i mai ceară lui acești bani. În rechizitoriu s-a reținut că ar fi uzat de numele generalului. Inculpatul a negat acest lucru., în declarația de la urmărirea penală (fil.127, vol.2, dosar nr.76/P/2004) a arătat expres că inculpatul i-a spus că în schimb o să-i dea lucrări de construcții în B și că îl trimite la generalul, fapt ce nu s-a întâmplat.

În instanță, martorul a declarat că nu cunoaște nimic de numele generalului, însă l-a pomenit la urmărirea penală și că va face diligențe în sensul de a obține lucrări.

Instanța a reținut declarația de la urmărirea penală, revenirea din instanță fiind făcută de martor probabil în considerația faptului că generalul mai era în funcția de șef al Direcției și, sau datorită trecerii timpului. Declarația la urmărirea penală a fost făcută tot sub prestare de jurământ.

Instanța a reținut că, astfel, inculpatul a primit foloase direct pentru sine lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari pentru a-i determina să facă un act care intră în atribuțiile lor de serviciu.

Cu privire la lucrările efectuate tot la casa părintească, dar de firma " ", instanța a constatat, de asemenea, că starea de fapt reținută prin rechizitoriu este în concordanță cu cea rezultată din cercetarea judecătorească. La fel inculpatul a recunoscut executarea lucrărilor, dar a dat o altă interpretare faptelor.

a arătat că lucrarea i-a făcut-o în scopul ca acesta să-i spună câți bani urmează să fie alocați la unitatea miliatră unde avea lucrări în derulare pentru a-și planifica lucrările. Martorul nu a putut fi audiat în instanță deoarece a decedat între timp. Cu privire la efectuarea lucrărilor, au confirmat martorii G și. Acest din urmă martor nu a mai putut fi audiat în instanță, fiind plecat în străinătate.

Inculpatul s-a apărat, arătând că la unitatea în cauză se executau mai multe lucrări și nu avea cum să cunoască sumele repartizate de un corp de armată. Din probele amintite mai sus a rezultat că existau aceste posibilități, inclusiv prin listele transmise la trezoreria județeană, care erau pe obiective de investiții.

Prin urmare, s-a confirmat faptul că inculpatului i-au fost executate lucrările, pe care nu le-a plătit pentru că urma să spună ce sume vor fi alocate. Cu privire la comunicarea sumelor, inculpatul s-a apărat susținând că acest lucru nu era interzis.

Chiar dacă nu era expres interzisă comunicarea acestor date, nu o avea ca atribuție în fișa postului, inculpatul nefiind abilitat în acest sens. Astfel, a făcut acte contrare atribuțiilor de serviciu și în legătură cu acestea, datele nefiind destinate publicității, inculpatul având acces la ele în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu. Comunicarea lor a fost făcută în scopul primirii de foloase pe care le-a pretins anterior îndeplinirii acestor acte.

Împotriva sentinței nr.42 din 10 iulie 2007 au declarat apeluri Direcția Națională Anticorupție și inculpatul lt.colonel (.).

Direcția Națională Anticorupție a solicitat în baza art.379 pct.2 lit.a proc.pen. admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.42 din 10 iulie 2007 pronunțată în dosarul nr.105/2005 al Tribunalului Militar Teritorial B și pronunțarea unei soluții legale având în vedere următoarele considerente:

- potrivit criteriilor prevăzute de art.72 pen. instanța trebuia să aibă în vedere la stabilirea pedepsei faptul că infracțiunile ce fac obiectul judecății intră în categoria infracțiunilor de corupție pentru care legea penală prevede pedepse cu închisoarea având un maxim special relativ ridicat, ceea ce denotă importanța acordată de legiuitor reprimării acestora;

- inculpatului i s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.254 alin.2 pen. în formă agravată pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi precum și infracțiunea prevăzută de art.257 pen. care a fost săvârșită de asemenea în formă agravată, respectiv în condițiile prevăzute de art.7 alin.(3) din Legea nr.78/2000 în raport cu care maximul special este de 12 ani;

- au fost săvârșite infracțiuni în forma concursului eterogen de infracțiuni și în forma continuată;

- faptele prezintă un pericol social ridicat întrucât inculpatul a folosit prerogativele funcției sale de control, poziția pe care o avea în luarea deciziilor și plasarea deciziei finale la alt eșalon;

- inculpatul având o instrucție superioară, era competent în domeniul său profesional, a avut în mod liber inițiativă infracțională și nu a fost sub presiunea unui context de împrejurări;

- disjungerea dispusă prin rechizitoriul nr.28/P/2004 al Parchetului Național Anticorupție (atașat la dosarul de urmărire penală) arată că în aceeași perioadă și în aceeași funcție, inculpatul a comis și alte fapte de corupție și chiar își formase un stil infracțional, acționând cu tact și prudență;

- persoanele care au dat bani inculpatului au fost convinse că interesele lor în conjunctura respectivă se pot realiza grație cointeresării materiale a inculpatului;

- atitudinea inculpatului, atât în timpul urmăririi penale cât și în fața instanței a fost lipsită de sinceritate, acesta folosindu-se în mod abil de cunoștințele sale de specialitate pentru a induce instanței o perspectivă deformată asupra sensului și semnificației faptelor sale și a contextului în care le-a comis;

- cuantumul pedepsei și modalitatea de executare aplicate inculpatului sunt de natură a conduce la concluzia că faptele deduse judecății sunt în esență de mică importanță, ceea ce nu este real fiind vorba de fapte de corupție într-un moment când în societatea noastră o colectivitate destul de mare caută să-și realizeze interesele în mod neprincipial.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în consecință achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a proc.pen. întrucât fapta nu există pentru infracțiunile de primire de foloase necuvenite, trafic de influență și luare de mită, încadrări juridice care sunt menționate în rechizitoriu.

În motivele de apel inculpatul, prin apărător, a arătat următoarele:

a) cu privire la prima infracțiune menționată în rechizitoriu, aceasta nu există întrucât inculpatul nu a primit suma de 26.000 RON pentru ca în virtutea atribuțiilor sale de serviciu să aprobe credite lunare sau suplimentări în repartizarea fondurilor către Spitalul Militar Focșani, el neavând astfel de atribuții de serviciu; deși inculpatul a recunoscut că a primit sumele de bani de la martorii și, el a susținut în mod constant că a primit acele sume cu titlu de împrumut, ca un ajutor prietenesc pentru a-și deschide un cabinet de consultanță financiară (declarațiile martorilor, și );

b) cu privire la a doua infracțiune menționată în rechizitoriu în legătură cu care inculpatul este acuzat că ar fi primit 2000 RON de la martorul lăsând să se creadă că acesta are influență asupra șefului Direcției și din Ap. general, pe care-l poate determina să-i atribuie contracte la diferite unități militare din B:

S-a arătat că nu avea nevoie de vreo intervenție din partea inculpatului întrucât el însuși avea relații nemijlocite la un nivel mult mai înalt în cadrul Ap.; în același timp, generalul, șeful Direcției nu avea atribuții de serviciu pentru a atribui lucrări și pentru a întocmi nemijlocit acte în acest scop.

c) cu privire la ultima infracțiune menționată în rechizitoriu, subiectul activ al infracțiunii de luare de mită nu poate fi decât un funcționar care își trafichează atribuțiile de serviciu, iar pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ori nerespingerea acestora aparține făptuitorului; s-a menționat că inculpatul nu avea atribuții de serviciu în fișa postului nici privind comunicarea sumelor, nici privind interdicția de a comunica, totuși s-a reținut că inculpatul a făcut acte contrare atribuțiilor sale de serviciu comunicând date (sume) în scopul primirii foloaselor; din nici o probă nu rezultă săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpat.

Curtea, în temeiul art.378 alin.1 proc.pen. verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

În perioada 2002 - 2003, în calitate de șef birou financiar din cadrul Direcției Financiar Contabile a Ministerului Apărării, inculpatul a primit de la și - administratorul " CONFORT" B, în mod repetat suma de 26.000 lei (RON), după ce a aprobat credite lunare pentru Spitalul Militar Focșani și Spitalul Militar Galați cu care cei doi aveau contracte de prestări servicii în derulare.

Același inculpat a pretins numitului executarea unor lucrări de construcții în valoare de 2000 lei, la un imobil al părinților săi pentru a interveni la Direcția și Militare din cadrul Ministerului Apărării în vederea atribuirii unor contracte de lucrări.

De asemenea, inculpatul, în cursul anului 2000 a pretins și beneficiat de lucrări de construcții în valoare de 1000 lei de la - administratorul " " V, pentru a-i comunica în termen util cuantumul creditelor bugetare aprobate pentru unitatea militară cu care societatea avea contracte în derulare.

Cu ocazia judecării apelurilor s-au luat declarații inculpatului, martorilor, și.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.

Din declarația martorului (coleg cu inculpatul la Direcția Financiar-Contabilă în perioada 1992 - 2003) rezultă următoarele aspecte privind situația de fapt:

- inculpatul nu avea competența să aprobe credite pentru spitalele militare și deci nu putea aloca surse financiare în mod direct spitalelor militare;

- inculpatul lucra direct cu Direcția Medicală (fosta Direcție de Asistență Medicală);

- exista posibilitatea ca inculpatul să se intereseze de modul cum au fost alocate fondurile, dar aceasta nu ținea de specificul muncii sale; deși nu era atributul lui de serviciu să urmărească modul de executare a bugetului la ordonatorul terțiar de credite la spitale, teoretic inculpatul avea această posibilitate;

- pentru ca inculpatul să afle despre cum se cheltuiau banii alocați, trebuia să coopereze cu mai mulți lucrători de la eșaloanele prin care treceau banii;

- din totalul transferurilor de bani, numai Direcția Medicală putea să dea bani pentru spitale, dar inculpatul deși nu putea să influențeze împărțirea banilor, el transmitea aceste transferuri bănești;

- inculpatul putea să influențeze împărțirea acestor transferuri numai cu ajutorul unui număr mare de lucrători, cu concursul acestora și în afara atribuțiilor sale de serviciu, deci ipotetic era posibil numai în aceste condiții;

- prin acordarea vizei de control financiar preventiv inculpatul nu putea să influențeze creditele sau transferurile pentru Spitalele Militare G și Focșani, dar putea influența specialitatea contabililor de la spitale prin convocări, adunări periodice;

- aprobarea creditelor (a banilor) se poate anunța telefonic instantaneu, dar certitudinea realizării acestei operații se face întotdeauna pe baza documentelor scrise certificate, care durează între ordonatorul secundar și ordonatorul terțiar de credite de la câteva zile până la două săptămâni;

- inculpatul ar fi avut posibilitatea să afle sumele pentru reparații, dar numai în mod global pentru spitale.

Din declarațiile celorlalți doi martori, (soția inculpatului) și (soacra inculpatului) rezultă că sumele de bani găsite în domiciliul inculpatului, de 21.000 lei noi, erau primite de la, iar suma de 5.000 lei noi de la, bani pe care aceștia i-au dat inculpatului cu titlu de împrumut (declarația primului martor).

Mai rezultă că din suma de 660 milioane lei găsită în domiciliul inculpatului, 260 milioane lei erau împrumutați de la și în scopul înființării unui cabinet de consultanță financiară (declarația martorei ).

Diferența de bani găsită provine din bani proprii obținuți în urma închirierii unor apartamente ce aparțin familiei, cât și din economii provenite din salarii și bijuterii moștenite.

Atitudinea de nerecunoaștere a inculpatului rămâne izolată față de celelalte probe din dosar, atât cele administrate în faza de urmărire penală cât și cele administrate în fața instanței de fond și a celei de apel.

Însuși martorul în apărare a arătat că era posibil ca inculpatul să se informeze despre modul cum au fost alocate fondurile și deși nu putea să influențeze împărțirea banilor, el transmitea aceste transferuri bănești, chiar dacă aceste informații nu le avea prin natura atribuțiilor de serviciu ci trebuia să coopereze cu mai mulți lucrători de la alte eșaloane.

Deci, vinovăția inculpatului rezultă cu certitudine din probele dominante existente în cauză: procesul verbal de percheziție domiciliară, planșa fotografică, recipia nr.-/40.6/din 12 februarie 2004 emisă de - Agenția, declarațiile lui, declarațiile lui, declarațiile lui cât și declarațiile martorilor (vol.2), procesele verbale de confruntare, atribuțiile de serviciu ale inculpatului și ale structurilor din care a făcut parte.

Însăși declarația martorului propus în apărare de inculpat (de altfel, coleg cu acesta), care a fost luată de către instanța de apel, îl acuză pe inculpat în sensul că nu era exclusă posibilitatea ca inculpatul "să se intereseze de aspectul cum au fost alocate fondurile, dar asta nu ținea de specificitatea muncii lui"; declarația acestui martor se coroborează cu celelalte probe arătate mai sus.

Așadar, inculpatul a săvârșit trei infracțiuni potrivit rechizitoriului; instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și a dat o justă încadrare juridică infracțiunilor comise de inculpat.

Fapta inculpatului de a primi repetat diverse sume de bani totalizând 26.000 RON de la și, după ce a îndeplinit acte în virtutea funcției pe care o îndeplinea și la care era obligat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută de art.256 alin.1 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art.41 alin.2 pen.

Săvârșind infracțiunea menționată, inculpatul, funcționar în Ministerul Apărării a fost corupt în sensul că a primit 26.000 RON în vederea îndeplinirii sau neîndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu sau a îndeplinirii unui act ilegal; din probe rezultă că după ce a îndeplinit un act ilegal inculpatul a primit suma de bani specificată.

Fapta aceluiași inculpat de a primi foloase în echivalent bănesc de 2.000 RON constând în lucrări la casa părintească din localitatea Măicănești, executate de firma lui, lăsând să se creadă că are influență pentru a-i atribui lui contracte în B, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.257 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000.

Săvârșind această infracțiune, inculpatul a încălcat normele care reglementează relațiile sociale privitoare la asigurarea activității normale și a prestigiului unde a lucrat, cât și a demnității funcționarilor sau salariaților acesteia în exercițiul funcției.

Fapta inculpatului de a primi foloase ce nu i se cuvin constând în lucrări în valoare de 1.000 RON la casa părintească din localitatea Măicănești, județul V, executate de firma " " în scopul de a-i comunica lui, administratorul firmei, sumele alocate cu titlu de credite bugetare unității militare unde acesta avea lucrări, acte contrare atribuțiilor de serviciu ale inculpatului constituie infracțiunea de luare de mită prevăzută de art.254 alin.2 pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, inculpatul având atribuții de control.

Săvârșind această infracțiune, inculpatul a încălcat acele norme care apără relațiile sociale privitoare la cinstea, corectitudinea, probitatea în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale funcționarilor sau altor salariați ai instituțiilor publice și la apărarea intereselor legale ale persoanelor împotriva faptelor penale ale acestora, în scopul desfășurării normale a activității instituțiilor.

Instanța de fond nu a făcut o evaluare juridică oficială corectă a faptelor inculpatului cu ocazia individualizării pedepsei; nu a dat deplină eficiență dispozițiilor art.52 alin.1 pen. (privind pedeapsa și scopul ei) și art.72 pen. (privind criteriile generale de individualizare).

Infracțiunile săvârșite de inculpat sunt infracțiuni de corupție, inculpatul avea atribuții de control în Ministerul Apărării, printre infracțiunile săvârșite se află infracțiunea de luare de mită în formă agravată (art.257 alin.2 pen. în condițiile art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000) cu un regim sancționator destul de sever (până la 12 ani închisoare).

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, dovedind lipsă de sinceritate; el s-a folosit în mod abil de cunoștințele sale de specialitate pentru a induce instanței o perspectivă deformată asupra sensului și semnificației faptelor sale și a contextului în care le-a comis.

Față de faptele de corupție dovedite instanța de fond trebuia să aplice cu fermitate o sancțiune mai severă, dar și o modalitate de executare potrivit art.72 pen. pentru inculpat.

Așadar, se impune o majorare a sancțiunii pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art.256 alin.(1) pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.(2) pen. de la 2 ani închisoare la 4 ani închisoare.

De asemenea, se impune înlăturarea dispozițiilor art.86¹, 86², 86³și 86⁴pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și aplicarea dispozițiilor art.71 și 64 pen. (privind pedepsele complimentare și pedepsele accesorii aplicabile persoanei fizice).

Evident că în raport de probele administrate apelul declarat de inculpat nu este întemeiat.

În consecință, în baza art.379 pct.2 lit.a proc.pen. Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței nr.42 din 10 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B privind pe inculpatul lt.colonel (.); va desființa sentința atacată după cum urmează:

- va descontopi și va repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută în art.256 alin.(1) pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.(2) din pen.;

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută în art.257 din pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000;

- 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.a) - c) din pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută în art.254 alin.(2) din pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000.

- va majora de la 2 (doi) ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută în art.256 alin.(1) din pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.(2) din pen.

În baza art.33 lit.a), art.34 lit.b) și art.35 alin.(1) din pen. va contopi pedepsele stabilite și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.a) - c) din pen.

Va înlătura aplicarea art.86¹, art.86², art.86³și art.86⁴din pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 din pen. îi va interzice inculpatului drepturile prevăzute în art.64 din pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

2. Va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat (art.379 pct.1 lit.b proc.pen.).

3. Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție vor rămâne în sarcina statului.

În baza art.192 alin.(2) din proc.pen. va obliga apelantul - inculpat să plătească statului cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului său, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

1. Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței nr.42 din 10 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B privind pe inculpatul lt.colonel (.).

Desființează sentința atacată după cum urmează:

- descontopește și repune în individualitatea lor pedepsele de:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută în art.257 din pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000;

Majorează de la 2 (doi) ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută în art.256 alin.(1) din pen. cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.(2) din pen.

În baza art.33 lit.a), art.34 lit.b) și art.35 alin.(1) din pen. contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.a) - c) din pen.

Înlătură aplicarea art.86¹, art.86², art.86³și art.86⁴din pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 din pen. îi interzice drepturile prevăzute în art.64 din pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

2. Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.

3. Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului.

În baza art.192 alin.(2) din proc.pen. obligă apelantul - inculpat să plătească statului cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului său, în sumă de 200 lei.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 iunie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

Colonel magistrat Colonel magistrat

GREFIER,

Conform art.312 alin.(2) proc.pen. pentru grefierul

aflat în concediu de odihnă, semnează prim-grefier

Red./23.06.2008

Tehn.MM/2ex/23.06.2008

Jud.fond

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 5/2008. Curtea de Apel Militara

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 5/2008. Curtea de Apel Militara