Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 23/2008. Curtea de Apel Militara

CURTEA MILITARĂ DE APEL

RECURS

Dosar nr-

DECIZIA NR.23

ședința publică din 04 iunie 2008

Curtea Militară de Apel, compusă din:

PREȘEDINTE: Nemenționat Colonel magistrat

JUDECĂTOR - Colonel magistrat

JUDECĂTOR - Colonel magistrat

Pe rol judecarea recursurilor declarate de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și partea civilă împotriva deciziei nr.36/13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr-.

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar colonel magistrat din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel.

Grefier a fost.

La apelul nominal a răspuns reprezentantul intimatei părți civile - părți responsabile civilmente Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul Județean de Jandarmi G, prin consilier juridic cu împuternicire de reprezentare juridică la dosar.

Au lipsit recurenta parte civilă, intimatul inculpat sergent (.) pentru care a răspuns apărătorul desemnat din oficiu, avocat cu delegație pentru asistență juridică obligatorie nr.-, reprezentantul intimatei părți civile Spitalul "Sf. " și asigurătorul "" -

Procedura îndeplinită.

Grefierul a făcut referatul cauzei învederând instanței că împotriva deciziei nr.36/13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial Ba declarat recurs Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B precum și partea civilă.

Nefiind solicitate cereri sau ridicate excepții, președintele completului a constatat recursurile în stare de judecată și a acordat cuvântul.

Procurorul a susținut motivele scrise de recurs depuse la dosar (fil.13 - 16) și în temeiul dispozițiilor art.38515pct.2 lit.c) proc.pen. cu referire la dispozițiile art.3856alin.3 proc.pen. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii criticate, iar pe fond instanța să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Apărătorul intimatului inculpat sergent (.) a solicitat respingerea recursului declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate și trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale; apărătorul, în opinia sa, consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art.197 alin.(2) proc.pen. - au fost încălcate dispozițiile referitoare la competența după materie, competența după calitatea persoanei, sesizarea instanței și cele privitoare la prezența învinuitului sau inculpatului, precum și la asistarea acestora de către apărător.

În final, avocatul cu privire la recursul declarat de partea civilă a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Reprezentantul intimatei părți responsabile civilmente - părți civile Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul Județean de Jandarmi Gap us concluzii de respingerea recursului parchetului militar ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, opinând că în cauză confirmarea rechizitoriului s-a făcut cu încălcarea art.209 alin.(5) proc.pen. atunci în vigoare, care statua că în situația în care urmărirea penală este efectuată de către prim procurorul parchetului, confirmarea rechizitoriului se va face de către procurorul ierarhic superior, astfel că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.197 alin.(2) proc.pen.

Față de cele invocate, consilierul juridic a arătat că se impune restituirea cauzei la parchetul militar pentru refacerea urmăririi penale în temeiul art.380 cu referire la art.382 proc.pen.

După care

CURTEA,

Deliberând asupra recursurilor de față;

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată:

Prin sentința penală nr.40/04 decembrie 2006 Tribunalul Militar Iașia condamnat pe inculpatul sergent angajat pe bază de contract la: 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.(2), (4) pen.; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art.249 alin.(1) pen. și la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii la protecția muncii prevăzută de art.37 raportat la art.40 din Legea nr.90/1996.

În temeiul art.33 lit.b) - 34 lit.b) pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 10 luni închisoare sporită cu două luni, urmând ca acesta să execute 1 an închisoare în condițiile prevăzute de art.81 - 83 pen.

Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Jandarmi Județean G la plata către părțile civile a despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare astfel:

- către partea civilă Spitalul "Sf. " G pentru suma de 11.058,42 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și tratament pentru partea vătămată;

- către partea vătămată constituită parte civilă pentru suma de 45.000 lei reprezentând daune morale și pentru suma de 4.493 lei reprezentând daune materiale;

- către partea civilă pentru suma de 2.600 lei reprezentând cheltuieli de judecată și pentru suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.

A mai fost obligat inculpatul la 35.094,08 lei reprezentând daune materiale.

Prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul, angajat la Inspectoratul de Jandarmi Județean G, la 21 august 2005 a condus autospeciala cu numărul de înmatriculare B - 31 - în municipiul G și încălcând normele legale referitoare la circulația pe drumurile publice, a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu autoturismul nr.- cauzând vătămarea corporală gravă a părții civile cât și avarierea autospecialei pe care o conducea.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpatul și partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Jandarmi Județean G, primul solicitând, în esență, achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a) proc.pen. raportat la art.10 alin.(1) lit.d) proc.pen. iar cel de-al doilea apelant a solicitat actualizarea prejudiciului la suma de 42.078,234 lei, cât și neangajarea răspunderii civile ca parte responsabilă civilmente.

Prin decizia nr.36/13 decembrie 2007 Tribunalul Militar Teritorial B, în baza art.380 proc.pen. cu referire la art.332 alin.(2) proc.pen. a admis apelurile declarate de inculpat și partea responsabilă civilmente (parte civilă) Inspectoratul de Jandarmi Județean G împotriva sentinței nr.40/04 decembrie 2006 și a restituit cauza la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Militar Teritorial Ba reținut că:

- în cauză au fost efectuate acte specifice de către procurorii militari lt.colonel magistrat G și căpitan magistrat (acesta îndeplinind la acea dată și funcția de prim procuror militar al Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Iași ). Acesta a audiat ca "martori" pe numiții și, declarații care au constituit, alături de alte "probe", temeiuri pentru întocmirea actului de sesizare;

- confirmarea rechizitoriului de către primul procuror s-a făcut în baza art.209 alin.(5) proc.pen. atunci în vigoare, conform căruia "atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror. rechizitoriul este supus confirmării prim procurorului militar, iar când urmărirea este făcută de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior"; prin decizia nr.5845/2004 cu referire la art.209 alin.(5) proc.pen. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că omisiunea acestei verificări de către procurorul competent este sancționată cu nulitatea absolută;

- în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale prin două rezoluții, la 15 martie 2006 și la 06 aprilie 2006, prima cu referire la infracțiunea prevăzută de art.184 alin.(2), (4) pen. și art.249 alin.(1) pen. și a doua pentru infracțiunea prevăzută de art.34 raportat la art.39 din Legea nr.90/1996.

În raport de aceste momente procesuale, înainte de începerea urmăririi penale au fost audiați "martori", părți vătămate, s-a dispus efectuarea expertizelor medico-legale a părților vătămate, cât și a expertizei tehnice criminalistice privind dinamica producerii accidentului;

- la 06 aprilie 2006 când a fost începută urmărirea penală pentru infracțiunea prevăzută de art.34 raportat la art.39 din Legea nr.90/1996 i s-au prezentat toate învinuirile și în aceeași zi i s-a prezentat învinuitului întregul material de urmărire penală cu încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art.6 par.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În fine, instanța de apel a mai precizat că așa-zisele probe administrate până la începerea urmăririi penale au valoarea unor acte premergătoare potrivit art.224 proc.pen. iar nu a unor probe în scopul exercitării acțiunii penale conform art.200 proc.pen. și pentru toate considerentele expuse mai sus sunt incidente prevederile art1.197 alin.(2) proc.pen. în sensul nulității absolute a actului de sesizare a instanței, acesta fiind nelegal.

Împotriva deciziei nr.36/13 decembrie 2007 a Tribunalului Militar Teritorial B au declarat recursuri Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și partea civilă.

Parchetul Militar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei de către instanța de apel (art.38515pct.2 lit.c) proc.pen. cu referire la art.3856alin.(3) proc.pen.).

Partea civilă a lipsit la termenul din data de 04 iunie 2008, deși avea cunoștință de proces și nu a depus motivele de recurs.

În motivele de recurs Parchetul Militar a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

- art.332 alin.(2) proc.pen. prevede că instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător;

- instanța de apel nu a arătat în concret, așa cum cere textul de lege, care dispoziții au fost încălcate de procuror la urmărirea penală; textul invocat delimitează strict situațiile care conduc la restituirea cauzei la procuror, respectiv încălcarea normelor privind competența după materie, competența după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător;

- art.197 alin.(4) proc.pen. prevede că "încălcarea oricărei alte dispoziții legale decât cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului în condițiile alin.(1)", adică actul este lovit de nulitate relativă dar aceasta "numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului"; după începerea urmăririi penale, învinuitul a fost audiat în prezența apărătorului ales, fiindu-i adusă la cunoștință învinuirea;

- inculpatul nu poate invoca faptul că nu a cunoscut că este implicat în prezenta cauză penală întrucât dosarul a fost pe rol la Tribunalul Militar Iași, cu atât mai mult cu cât în 2005 și 2006 au fost audiați mai mulți colegi de-ai săi ca martori, cât și partea vătămată (victima);

- procesul verbal din 28 noiembrie 2005 atestă faptul că inculpatul a fost încunoștințat că este cercetat pentru producerea accidentului din 21 august 2005, el declarând că intenționează să-și angajeze apărător;

- la 14 decembrie 2005 inculpatul a fost audiat în prezența apărătorului ales, avocat, care l-a asistat și la instanța de fond, solicitând probe cu martori și înscrisuri;

- la 06 aprilie 2006 în prezența apărătorului ales a dat declarație, a cerut probe, a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză;

- parchetul militar a mai arătat că rechizitoriul a fost confirmat potrivit dispozițiilor din Codul d e procedură penală în vigoare la acea dată (11 aprilie 2006), art.209 alin.(5) proc.pen. de către primul procuror militar al Parchetului Militar Iași;

- la instanța de fond nu au fost invocate dispozițiile art.197 proc.pen. astfel că aspecte care eventual ar fi putut face obiectul nulității relative a actelor respective dar care nu au fost invocate în termenele și condițiile prevăzute de lege, apar nejustificate în acest stadiu procesual.

Curtea, în temeiul art.38514alin.(2) proc.pen. verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată:

În considerentele hotărârii atacate cu recurs instanța de apel, Tribunalul Militar Teritorial Ba adus critici activității de urmărire penală privind:

a) obiectul urmăririi penale întrucât nu s-au respectat dispozițiile art.200 proc.pen. respectiv nu s-a procedat la strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea corectă a răspunderii acestora pentru a se constata în final în mod temeinic dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată;

b) rechizitoriul din 11 aprilie 2006 nu a fost confirmat potrivit legii - art.209 alin.(5) proc.pen.;

c) înscrisurile de la filele 280 - 461 - dosar de urmărire penală - au valoarea unor acte premergătoare în sensul art.224 proc.pen. până la începerea urmăririi penale, practic urmărirea penală lipsește;

d) învinuitul a fost lipsit de faza administrării probelor și de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării.

În concluzie, aceste critici conduc la nelegala sesizare a instanței, actul de sesizare fiind afectat de nulități absolute prevăzute și sancționate de dispozițiile art.197 alin.(2) proc.pen.

Potrivit art.332 alin.(2) proc.pen. instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

1. Conform art.262pct.1 lit.a) proc.pen. Tribunalul Militar judecă în primă instanță, infracțiunile prevăzute în art.331 - 352 din Codul penal precum și alte infracțiuni săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date în competența altor instanțe.

Potrivit art.209 alin.(4) proc.pen. este competent să efectueze urmărirea penală și să exercite supravegherea asupra activității de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza.

Având în vedere calitatea de militar a inculpatului la data producerii accidentului rutier, rezultă că în faza de urmărire penală nu au fost încălcate dispozițiile privind competența după materie și după calitatea persoanei.

2. Din înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul a cunoscut despre proces, a dat declarații, i s-a prezentat materialul de urmărire penală fiind respectate dispozițiile art.177 alin.(7) proc.pen. și deci nu au fost încălcate dispozițiile privind prezența învinuitului sau inculpatului.

3. Urmărirea penală nu este nici similară, nici identică sau echivalentă cu unele acte din cuprinsul activității de urmărire penală.

Faptul că un procuror întocmește unele acte de urmărire penală și apoi este promovat în funcția de prim procuror nu îi atrage incompatibilitatea pentru confirmarea rechizitoriului întocmit de un subordonat al său (așa a fost situația procurorului militar căpitan magistrat care a luat declarațiile martorilor și - filele 395 și 396 dosar urmărire penală - iar ulterior a devenit prim procuror militar al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Iași și a confirmat în această calitate rechizitoriul).

Așadar, au fost respectate dispozițiile legale privind sesizarea instanței.

4. La fila 473 - dosar urmărire penală - există cererea lui din 28 noiembrie 2005 pentru angajarea unui apărător ales, iar la fila 474 există împuternicire avocațială din 14 noiembrie 2005 pe numele avocatului pentru asistența juridică a inculpatului și acesta l-a apărat și în fața instanței de fond.

Rezultă că dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat - art.6 proc.pen.

5. Potrivit art.224 alin.(1) proc.pen. în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

Conform alin.(3) din același articol, procesul verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă.

De remarcat că în cauză nu s-a încheiat un astfel de proces verbal expres și, deci, actele care există în dosarul de urmărire penală nu pot avea caracterul unor acte premergătoare, ci al unor acte de urmărire penală iar probele administrate în cauză sunt în sensul dispozițiilor art.63 și 200 proc.pen.

Așadar, nefiind încălcate dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de apărător, înseamnă că invocarea nulității absolute de către instanța de apel și soluția acesteia de restituire a cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale sunt netemeinice și nelegale.

În consecință, în baza art.38515pct.2 lit.c) proc.pen. raportat la art.3859pct.10 proc.pen. (instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate de natură să influențeze soluția procesului), Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și partea civilă împotriva deciziei nr.36/13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr-, va casa decizia atacată și va dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, căreia îi va trimite dosarul.

Ultimul act procedural valabil de la care procesul va trebui să-și reia cursul va fi încheierea din data de 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Militar Teritorial B (art.383 alin.(3) proc.pen.).

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și partea civilă împotriva deciziei nr.36/13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B.

Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelurilor declarate de inculpatul sergent (.) și partea responsabilă civilmente (parte civilă) Inspectoratul de Jandarmi Județean G împotriva sentinței nr.40/04 decembrie 2006 a Tribunalului Militar Iași.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 iunie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Colonel magistrat Colonel magistrat Colonel magistrat

GREFIER,

Red.PP/23.06.2008

Tehn.MM/2ex/23.06.2008

Jud.fond

Jud.apel -

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 23/2008. Curtea de Apel Militara